Istoria USMF „Nicolae Testemițanu” prin prisma rectorilor săi

Nilolae Testemitanu SUMPh was inaugurated on November 20, 1945, with the General Medicine faculty, which had 570 students, and was transferred from Kislovodsk. Rectors: IPATIE SOROCEAN (1945-1948). The first thesis was presented by Natalia Gheorghiu. NICOLAI HARAUZOV (1948- 1951). The first promotion was in 1950. Around 12 theses had been supported. LEONID GANUL (1951- 1953). Around 12 theses supported. NICOLAEI STAROSTENCO (1953-1959). There had been supported a number of 44 theses. NICOLAE TESTEMIȚTANU (1959-1963), had been promoted in the function of the Minister of Health (1963-1968). He introduced the differentiation in specialties. He founded the following faculties: Dentistry (1959), Professional development of doctors (1963), Pharmacy (1964), University Museum. Teaching disciplines in Romanian language consolidated the basis of Family Medicine. Laureate of State Prize (1974). VASILE ANESTIADI (1963-1985). There had been built the Morphological Building (1964), the Study Building No2 (1967), Pharmacy and University Museum. There had been supported 523 theses. Laureate of the State Prize (1967). LEONID COBALEANSCHI (1986-1994). He promoted the training of doctors through residency, and proposed to change the status of SIMPh into Nilolae Testemitanu SUMPh . There had been supported a number of 246 theses. Laureate of the State Prize. ION ABABII (1994-2019). He promoted the enrollment of students from abroad, new informational technologies in the field of training and medical research, he renovated the University Scientific Library, he inaugurated the Alley of the Somite’s of the Native Medicine. Laureate of the State Prize. EMIL CIOBANU is the rector elected by the University Community in 2019. He carried out a series of activities in order to improve the Scientific-Didactical activity of SUMPh, he successfully organized in a new format – The 75-year Jubilee Congress of Nilolae Testemitanu SUMPh. La USMF „Nilolae Testemițanu” (ISMCh) a fost inaugurată prima facultate - Medicină Generală, la 20 noiembrie 1945, având 570 de studenți, transferați din Kislovodsk. Rectorii: IPATIE SOROCEAN (1945-1948). A fost susținută prima teza de către Natalia Gheorghiu. NICOLAI HARAUZOV (1948- 1951) a făcut parte din prima promoție (1950). Sub egida profesorului LEONID GANUL (1951-1953), au fost susținute 12 teze. Sub conducerea profesorului NICOLAI STAROSTENCO (1953-1959), au fost susținute 44 de teze. NICOLAE TESTEMIȚANU (1959-1963) a fost promovat în postul de Ministru al Sănătății (1963-1968). A introdus diferențierea specialităților. A fondat facultățile: Stomatologie (1959), Perfecționarea medicilor (1963), Farmacie (1964), Muzeul Universității. A introdus predarea disciplinelor în limba română, a consolidat veriga primară, premărgătoarea Medicinei de Familie. Laureat al Premiului de Stat (1974). VASILE ANESTIADI (1963-1985). A fost construit Blocul Morfologic (1964), Blocul de Studii Nr2 (1967), Farmacia și Muzeul Universității. Au fost susținute 523 de teze. Laureat al Premiului de Stat (1967). LEONID COBÂLEANSCHI (1986-1994). A promovat pregătirea medicilor prin rezidențiat, a propus schimbarea statutului ISMCh în USMF „Nicolae Testemițanu“. Au fost susținite 246 de teze. Laureat al Premiului de Stat. ION ABABII (1994-2019). A promovat înscrierea studenților de peste hotare, a asigurat noi tehnologii informaționale în instruirea și cercetarea medicală, a renovat Biblioteca Științifică Universitară, a inaugurat Aleea savanților și medicilor iluștri. Laureat al Premiului de Stat. EMIL CIOBANU. Rector ales de Comunitatea Universitară în 2019. A desfășurat o serie de activități pentru ameliorarea activității Științifico-Didactice a USMF, organizarea cu succes într-un format nou – Congresul Jubiliar de 75 ani ai USMF „Nicolae Testemițanu“

Managementul chirurgical al tumorilor intestinului subţire

Tumorile intestinului subţire sunt tumori rare ce reprezintă doar 1-5% din totalul neoplaziilor gastrointestinale. În ciuda progreselor din ultimele decenii în tratamentul tumorilor intestinului subţire, diagnosticul este difi cil până în prezent datorită simptomelor nespecifi ce. Atât tumorile benigne cât şi cele maligne pot proveni din orice tip de ţesut al peretelui intestinului subţire. Diagnosticul este stabilit de obicei tardiv, în stadiul complicaţiilor evolutive severe, cum sunt hemoragia, ocluzia sau perforaţia. Au fost analizate prin metoda studiului retrospectiv şi prospectiv rezultatele diagnosticului şi tratamentului a 44 de pacienţi cu TIS, operaţi într-un interval de 14 ani (2000-2013) în două centre de chirurgie abdominală. În studiu au fost incluse cazurile de tumori primare şi secundare, benigne şi maligne ale duodenului, jejunului şi ileonului. Au fost studiate particularităţile tabloului clinic, metodele de diagnostic şi tratament ale TIS precum şi caracterele histopatologice

Polytrauma: concept and definitions

Catedra Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”Bazându-se pe datele recente din literatură, autorii trec în revistă unele concepţii şi noţiuni referitoare politraumatismelor. În referat sunt elucidate problemele privind interpretarea variată a noţiunii „leziune”, care necesită nu numai crearea unui sistem unic de apreciere a gravităţii traumatismului, ci şi definirea „traumatismului asociat”. Autorii prezintă diverse clasificări ale politraumatismelor conform principiilor clinico-anatomice, precum şi a perioadelor evolutive ale bolii traumatice etc. Aceste repere pun în evidenţă problemele în diagnosticul leziunilor şi elaborarea tacticii medico-chirurgicale optimale în tratamentul bolnavilor cu ploitraumatisme.The authors present the literature review the up-to-date concept and definitions of polytrauma. The interpretation of “injury” definition is discussed, fact that requires a unique system of injury severity appreciation, as well as the definition of “associated trauma”. The authors present different classifications of polytrauma according to the clinical and anatomical principles, as well as the trauma evolution periods. These data highlight the injury diagnostic difficulties and the optimal treatment tactics in polytrauma patients

The anesthetic process of the geriatric patient (monograph) Author: Serghei Sandru Sirius Printing House, Chisinau, 2017; 167 p. ISBN 978-9975-57-236-1

USMF „Nicolae Testemițanu

Complicaţiile laparotomiei non-terapeutice pentru traumatisme abdominale deschise

Autorii prezintă un studiu retrospectiv pe un lot de 66 de laparotomii non-terapeutice din totalitatea de 191 de laparotomii efectuate (rata intervenţiilor non-terapeutice − 42,6%). Ponderea complicaţiilor minore şi majore a fost de 50%. Este analizată structura şi incidenţa complicaţiilor. Durata medie de spitalizare pentru pacienţii cu evoluţie postoperatorie necomplicată a fost de 6,2±0,3 zile; pentru cei cu complicaţii − 9,4±0,8 zile. În concluzie, autorii formulează că intervenţiile non-terapeutice pentru traumatisme abdominale deschise comportă o rată considerabilă de morbiditate şi sporesc semnifi cativ durata spitalizării. În fi nal este recomandată optimizarea abordării diagnostico-curative a acestei categorii de traumatizaţi pentru minimalizarea ratei de laparotomii non-terapeutice

Low grade and high grade appendiceal mucinous lesions

Catedra Chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Institutul de Medicină Urgentă, Secţia de Ginecologie Chirurgicală, Institutul Mamei şi CopiluluiIntroducere. Mucocelul apendicular reprezintă o patologie rară, care se poate prezenta printr-o varietate de semne clinice sau poate fi depistat incidental intraoperator. Mucocelul apendicular reprezintă o dilatare a apendicelui care se datorează acumulării intraluminale a substanței mucinoase și poate fi un proces atât benign, cât și malign. Incidența mucocelului apendicular este de 0.2-0.4% din apendicele vermiculare înlăturate și constituie 8% din toate tumorile apendicelui. Mucocelul apendicular în 10-15% din cazuri poate progresa spre pseudomixom peritoneal, care are un impact major asupra rezultatelor tratamentului și supraviețuire. Pseudomixomul peritoneal are o incidență estimată de un caz la un milion pe an. Nu există, totuși, o statistică relevantă privind frecvența evoluării leziunilor mucinoase ale apendicelui spre pseudomixom. Scopul acestui studiu este de a analiza rezultatele proprii ale tratamentului mucocelului apendicular. Materiale și metode. În studiu au fost incluși 22 de pacienți din trei instituții. Din grupul total 10 pacienți (45,45%) au fost diagnosticați primar sau au dezvoltat pe parcurs pseudomixom peritoneal, dintre care nouă cu neoplasme mucinoase cu potențial malign sporit. Rezultate. Durata medie dintre diagnosticarea leziunii mucinoase primare și dezvoltarea pseudomixomului peritoneal a constituit 75±24.77 luni. Au decedat 4 pacienț din lotul cu neoplasme mucinoase cu potențal malign sporit. Concluzii. Datele obținute arată o diferență statistic semnificativă a duratei supraviețuirii și a apariției pseudomixomului peritoneal în funcție de tipul histologic al neoplasmelor apendiculare mucinoase, fiind mai frecvente în cazul leziunilor mucinoase cu potențial malign sporit.Appendiceal mucocele is a rare entity that can present with a variety of clinical symptoms or occur as an incidental surgical finding. Appendiceal mucocele is a dilatation of the appendix as a result of intraluminal accumulation of the mucoid substance. It may be a benign or malignant process. The incidence is 0.2%-0.4% of all appendectomied specimens and 8% of appendiceal tumors. Around 10%–15% of mucoceles progress to pseudomyxoma peritonei, changing completely the outcome. Pseudomyxoma peritonei is a rare disease with an estimated incidence of 1 per million per year, and is thought to originate usually from an appendiceal mucinous epithelial neoplasm. However it is not known exactly how often these neoplasms lead to pseudomyxoma peritonei. The aim of this study was to analyze the own treatment results of these pathologies. Materials and methods. Twenty two patients from three institutions were included in the study. Ten patients (45,45%) were primarily diagnosed or subsequently developed pseudomyxoma peritonei, nine of them had high grade appendiceal mucinous neoplasms. Results. The median time between diagnosis of the primary neoplasm and pseudomyxoma peritonei development was 75 months. Four patients died from the high grade appendiceal mucinous neoplasms group. Conclusions. The obtained data show a statistically significant difference of the survival time and of the development of pseudomyxoma peritonei depending on the histological type of the appendiceal mucinous lesions, and the latter is more frequent in case of high grade appendiceal mucinous neoplasms

Comparative characteristics of the intraoperative decompression methods in patients with bowel obstruction (A review)

Catedra Chirurgie nr. 1 “N. Anestiadi” şi Laboratorul de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “N. Testemițanu”, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină de Urgenţă, Chişinău, MoldovaTratamentul pacienţilor cu ocluzie tumorală de colon stâng este controversat. Actualmente nu există opinie unanim-acceptată referitor la metoda de decompresie intraoperatorie a colonului ocluziv. Autorii prezintă revista literaturii la capitolul metodelor de decompresie intraoperatorie la pacienţii cu ocluzii de colon. Sunt discutate avantajele şi dezavantajele lavajului intraoperator comparativ cu decompresia mecanică.The treatment policy for bowel obstruction is controversial. Up to date there is no consensus regarding the methods of intraoperative decompression for the obstructed bowel. The authors present the literature review regarding different bowel decompression procedures. The advantages and disadvantages of intraoperative bowel irrigation vs. mechanical decompression are discussed

Inflamaţia apendicelui epiploic – Diagnostic chirurgical neobişnuit

Inflamaţia apendicelui epiploic (IAE) este o cauză rară de durere abdominală la un pacient în general sănătos, prezentându-se cu semne minore de patologie abdominală. Etiologia IAE este inflamaţia ischemică a apendicelui epiploic (AE) indusă de torsiunea acestuia sau tromboza spontană a venei centrale, care drenează AE afectat. Acesta poate simula diverticulita sau apendicita acută la examenul clinic de rutină. Diagnosticul IAE este rar din cauza vigilenţei chirurgicale reduse. Diagnosticul diferenţial şi metoda optimă de tratament al IAE reprezintă o dilemă pentru chirurgul-generalist din cauza semnelor şi simptoamelor clinice nespecifi ce. Obiectivele acestui studiu sunt descrierea tabloului clinic al IAE şi prezentarea revistei literaturii la acest subiect

Duodenal varices (A review)

Catedra Chirurgie nr. 1 “N. Anestiadi” şi Laboratorul de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “N. Testemiţanu”, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină de Urgenţă, Chişinău, MoldovaAutorii prezintă revista literaturii în contextul etiologiei, patofiziologiei diagnosticului şi metodelor de tratament endoscopic, radiologic şi chirurgical al flebectaziilor duodenale.The authors present the literature review describing the etiology, pathophysiology, diagnosis and endoscopic, interventional radiology and surgical treatment policy for duodenal varices