Cercetarile imagistice in osteoartroza mainii

Studiul literaturii de specialitate suplimentat de datele furnizate de baza de date medicală PubMed a permis precizarea modifi cărilor imagistice caracteristice pentru osteoartroza mâinii şi degetelor cu identifi care simultană a indicaţiilor pentru efectuare a radiografi ei, ultrasonografi ei şi investigaţiei prin rezonanţă magnetică. În cadrul revistei literaturii efectuate a fost de asemenea discutat rolul pronostic al modifi cărilor imagistice evidenţiate în cadrul examinării pacienţilor cu osteoartroza mâinii şi degetelor

The elucidation of the triggers factors and associated pathology in relation to age in acute urticaria in children

Departamentul de Pediatrie USMF ”Nicolae Testemiţanu”The study aimed to elucidate triggers factors and associated pathologies in 75 patients with acute urticaria. The following investigations were performed to each patient: transabdominal ultrasonography, esophagogastroduodenofibroscopy with biopsy, immunological indicators: total Immunoglobuline E (IgE), Circulating Immune Complexes. The results of the study relealed as principal trigger the food allergen which is associated with drug and infection factor. In 80% of cases the acute urticaria is associated with gastoenteral pathology. HyperIgEemia was established in 77% patients with acute urticaria. Studiul a avut ca scop elucidarea factorilor triggeri şi a patologiei asociate la 75 de copii diagnosticaţi cu urticarie acută. S-au evaluat factorii triggeri, asocierea patologiei tractului digestiv prin ultrasonografia transabdominală, fibrogastroduodenoscopia cu biopsie şi a altor patologii, a indicilor imunologici: concentraţia de Imunoglobulină E totală, conţinutul de Complexe Imune Circulante. Rezultatele studiului au relevat ca factor trigger principal factorul alimentar care odată cu creşterea vârstei se asociază cu cel medicamentos, infecţios. În 80% cazuri urticaria acută se asociază cu patologia tractului digestiv. HiperIgE-emia s-a constatat la 77% pacienţi cu urticarie acută

Cercetările imagistice în osteoartroza mâinii

Studiul literaturii de specialitate suplimentat de datele furnizate de baza de date medicală PubMed a permis precizarea modifi cărilor imagistice caracteristice pentru osteoartroza mâinii şi degetelor cu identificare simultană a indicaţiilor pentru efectuare a radiografiei, ultrasonografi ei şi investigaţiei prin rezonanţă magnetică. În cadrul revistei literaturii efectuate a fost de asemenea discutat rolul pronostic al modifi cărilor imagistice evidenţiate în cadrul examinării pacienţilor cu osteoartroza mâinii şi degetelor

Evaluări clinice şi imagistice la etape timpurii ale spondilartritelor seronegative

Sondilartritele seronegative sunt grupul de maladii infl amatorii care întrunesc manifestări musculoscheletale comune. Cu scopul de a evidenţia unele aspecte clinice şi paraclinice în evoluarea acestor maladii la etapele timpurii, am separat un lot de 58 de pacienţi: 17 aveau artrită psoriazică, 13 – spondilartrită anchilozantă, 20 – artrită reactivă şi 8 – spondilartrită nediferenţiată. Evaluarea axială a fost efectuată prin radiografi a articulaţiilor sacroiliace, RMN şi scintigrafi a osoasă. Au fost determinate manifestări musculoscheletale concomitente (axiale şi periferice) la 32 (58.6%) pacienţi, predominant axiale – la 17 (29.3%) versus periferice – în 13 (22.4%) cazuri. La obiectivizarea manifestărilor clinice vis-à-vis de scintigrafi a osoasă s-a determinat o corelaţie puternică cu entezitele. Astfel, manifestările axiale (sacroiliitele) şi cele periferice (dactilitele, entezitele şi artritele) au fost mai puţin evidenţiate radiografi c comparativ cu scanarea scintigrafi că osoasă

Studiul vitaminei D la pacienţii cu artrită reumatoidă

Studiul s-a efectuat timp de un an, în care subiecţii au primit suplimente de vitamina D şi calciu, cu determinarea periodică markerilor metabolismului fosfo-calcic, cât şi a densităţii minerale osoase. Majoritatea pacienţilor au prezentat creşteri considerabile ale vitaminei D serice, cât şi creşterea densităţii minerale osoase la nivelul coloanei vertebrale lombare şi şoldului. Rezultatele au arătat efectul benefi c al suplimentării cu vitamina D şi calciu la pacienţii cu artrită reumatoidă.

Studiul comparativ al expresiei osteoporozei la pacienţii cu artrită reumatoidă

Subiecţii au fost examinaţi clinico-paraclinic, cu aprecierea ulterioară a densităţii minerale osoase prin DXA. Pacienţii seropozitivi au un număr mai mare de articulaţii afectate. La pacienţii seronegativi s-a determinat o durată semnificativ mai crescută redorii matinale, cât frecvenţa mai crescută a cazurilor cu osteopenie şi osteoporoză. Dezvoltarea masei osoase maximale depinde de maladiile concomitente aşa ca artrita reumatoidă

Nivelul vitaminei D la femeile în post-menopauză cu masa osoasă normală, cu osteopenie şi osteoporoză din Republica Moldova

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. To determine the vitamin D in group of postmenopausal women, found in the Department of Rheumatology, University of Medicine and Pharmacy „Nicolae Testemitanu”.Scopul lucrării: determinarea nivelului vitaminei D în grupul de femei aflate în perioada de postmenopauză, consultate în secţia „Reumatologie”a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Material şi metode. Au fost consultate 136 de femei în menopauză, îndreptate în secţia de reumatologie din centrele de medicina de familie pentru efectuarea screeningului. Pacientele au fost testate pentru factori de risc ai osteoporozei, a fost efectuată testarea DXA la „Hologic QDR2000 DXA scanner” şi evaluarea nivelurilor de calciu seric ionizat şi de 1,25(OH)2 vitaminei D. Nivelul 1,25(OH)2 vitaminei D a fost determinat prin metoda Enzyme Immuno Assay. După testarea DXA, toate pacientele au fost divizate în 3 grupuri, în funcţie de densitatea minerală osoasă: femei cu densitatea minerală osoasă normală, femei cu osteopenie şi femei cu osteoporoză, bazândune pe criteriile OMS. Toate datele obţinute au fost analizate statistic. Rezultate. Vârsta medie a pacientelor a fost de 56,75±9,4 ani. Vârsta a variat de la 45 la 65 de ani. Dintre factorii de risc, cei mai des întâlniţi au fost fractura documentată, vertebrală sau de femur la rude de gradul I în 15% din cei investigaţi, 12,4% din bolnave au folosit glucocorticosteroizi mai mult de 3 luni şi 1,1% sufereau de artrită reumatoidă. Micşorarea în înălţime a fost raportată de 51,2% din paciente, valoarea medie fiind de 2,1±0,6 cm. Conform rezultatelor scanării DXA, 28,9% din paciente aveau o masă minerală osoasă normală, osteopenia a fost depistată la 46,2% din femei şi 29,4% aveau osteoporoză. Valoarea scorului T în grupul cu osteopenie a constituit -1,7±0,1 SD, valoarea medie a scorului T în grupul cu osteoporoză a fost -2,9±0,2 DS. Parametrii Densitatea minerală osoasă normală Osteopenie Osteoporoză Vârsta medie 49,6±5,4 56,6±3,4 58,1±6,2 IMC 29,4±1,2 28,7±1,3 26,4±1,1 Scăderea în înălţime, cm 0,44±0,2 1,2±0,2 2,4±0,3 Nivelul calciului ionizat seric, mmol/l 1,30±0,1 1,35±0,15 1,32±0,15 1, 25(OH)2 vitamina D, nmol/l 61,1±6,1 56,4±7,1 53,5±8,3 Deficitul vitaminei D, % 16,3 17,4 16,2 Insuficienţa vitaminei D, % 46,3 59,8 62,2 Conform tabelului, vârsta medie a pacientelor a fost de 49,6±5,4 ani în grupul cu densitatea minerală osoasă normală, iar în grupul cu osteoporoză – 58,1±6,2, diferenţa statistică dintre aceste 2 grupuri fiind p<0,05. Conform IMC, putem menţiona o tendinţă de micşorare a lui în grupul cu osteoporoză, ceea ce a fost logic. Micşorarea înălţimii, de asemenea, ne arată o diferenţă statistică în grupul cu normă şi în cel cu osteoporoză: 0,44±0,2 versus 2,4±0,3, p<0,01. Nivelul calciului ionizat este practic în limitele normei, fiind reglat probabil de hiperparatiroidism relativ în grupul cu osteoporoză. În ceea ce priveşte nivelul 1,25(OH)2 vitaminei D, deficienţa a fost în medie de 16,6%, fiind aceeaşi în cele 3 grupuri, în timp ce insuficienţa 1,25(OH)2 vitaminei D a fost cea mai înaltă în grupul cu osteoporoză – 62,2%, având diferenţă statistică faţă de grupul cu densitatea minerală osoasă normală (46,3%) de p<0,05. În total, deficienţa şi insuficienţa 1,25(OH)2 vitaminei D a fost găsită la 72,7% de femei în postmenopauză studiate. Concluzie. Osteoporoza, conform criteriilor OMS, a fost stabilită la 29,4% din cei investigaţi. Am depistat o deficienţă şi o insuficienţă semnificativă a 1,25(OH)2 vitaminei D în grupul de femei aflate în perioada de postmenopauză – 72,7%. Evaluarea 1,25(OH)2 vitaminei D ar putea juca un rol important în prevenirea şi tratamentul cu succes al osteoporozei în republica noastră

Stabilirea diagnozei de osteoporoză anterior fracturii osteoporotice la pacienţii din Republica Moldova

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. A diagnosis of osteoporosis and assess the presence of risk factors for osteoporotic fracture in patients with previous non-traumatic femoral fracture.Scopul lucrării: a evalua prezenţa diagnozei de osteoporoză şi a factorilor de risc pentru osteoporoză anterior fracturii la pacienţii cu fractură femurală atraumatică. Material şi metode. Au fost evaluaţi 67 de pacienţi cu fracturi femurale atraumatice, internaţi în secţia de traumatologie. Pentru a exclude tipurile fracturilor cauzate de anotimpul iernii, am evaluat doar pacienţii internaţi în secţie în perioada mai–octombrie 2008 şi 2009. Pentru toţi pacienţii, forţa traumatizantă a fost de maximum căderea de la înălţimea propriului corp, deci toate fracturile date le putem clasifica în categoria celor atraumatice. Toţi bolnavii au fost internaţi în secţie în medie la 3 ore după traumă, durata internării a fost de 23,5±13,8 zile. În toate cazurile am interogat cu grijă pacienţii dacă diagnoza de osteoporoză a fost stabilită anterior fracturii. În caz de răspuns afirmativ, i-am întrebat ce tratament a fost indicat. De asemenea, a fost anchetat prezenţa altor patologii concomitente, fiind evaluată prezenţa factorilor de risc pentru osteoporoză. Rezultate. Vârsta medie a pacienţilor a fost de 76,8±7,4 ani, 23,9% au fost bărbaţi şi 76,1% – femei. Am remarcat că la bărbaţi fracturile osteoporotice apar în medie cu 7,1 ani mai devreme decât la femei (71,5±7,2 versus (vs) 78,6±7,1, р=0,00014). Nici un pacient inclus în studiu nu a fost diagnosticat cu osteoporoză anterior fracturii, respectiv nici unul nu a folosit tratament antiosteoporotic şi nu şi-a corectat factorii de risc. În 92,3% cazuri a fost efectuat tratament chirurgical: 44,4% au suportat extensie scheletică, 32,5% – osteosinteză şi 15,4% au beneficiat de protezarea articulară. 7,7% au primit tratament conservativ. Analiza factorilor de risc pentru osteoporoză a demonstrat că anterior fracturii fiecare bărbat avea în medie 2,8±0,7 factori de risc (fumatul, abuzul de alcool frecvent, diareea, disfuncţii erectile, tratament cu glucocorticosteroizi, fracturi osteoporotice la rudele apropiate). La femei au fost relevate în medie 1,7±0,4 factori de risc. Cei mai des întâlniţi au fost: menopauza (63%), micşorarea staturii (31%), fracturile atraumatice la rude (22%), alte antecedente de fracturi (24%), fumatul (11%), tratamentul de durată cu glucocorticosteroizi (4%), episoade de diaree cronică (4%), abuzul de alcool (2%). Majoritatea pacienţilor (97,7%) în momentul fracturii erau la supravegherea medicului de familie. Mortalitatea spitalicească a constituit 8,1% – 2 cazuri de tromboembolism pulmonar şi un caz de infarct miocardic acut. În decursul primului an de după fractură au decedat 17,9% din pacienţi. Mortalitatea totală din aceeaşi perioadă a constituit 26%. Concluzii. Fracturile atraumatice în regiunea proximală a femurului apar deci la vârsta medie de 77,3±7,5 ani, la bărbaţi cu 7 ani mai devreme decât la femei. Mai mult de 92% din pacienţi au suportat o corecţie chirurgicală. Fiecare al 4-lea bolnav decedează în primul an de după apariţia fracturii. Până la fractură 97,7% se aflau la supravegherea medicului de familie cu mai multe patologii, dar nici unul nu a fost diagnosticat sau tratat de osteoporoză. Toate cele menţionate susţin actualitatea problemei acute a osteoporozei în populaţia de vârstă înaintată a Republicii Moldova şi necesitatea întreprinderii unor măsuri concrete de prevenire a fracturilor atraumatice

Expresia modificărilor de laborator ale afecţiunilor osteoarticulare la pacienţii cu diabet zaharat TIP 2

În diabetul zaharat (DZ) afectarea sistemului osteoarticular se înregistrează foarte frecvent (până la 77,8%). Osteoartropatia diabetică se dezvoltă, de obicei, după 6-10 ani de la debutul DZ şi apare îndeosebi la pacienţii cu o evoluţie labilă a diabetului. În dezvoltarea osteoartropatiei rolul central îl joacă insufi cienţa insulinică, dereglarea metabolismelor proteic, glucidic şi mineral, dereglările hormonale şi angioneuropatia, care induc un dezechilibru în activitatea osteoblastelor şi osteoclastelor. În fi nal se produc leziuni cronice la nivelul ţesutului articular şi celui osos, cu nişte costuri medicale şi sociale semnifi cative, cu rate sporite de morbiditate şi mortalitate

Medicamentele şi sarcina în reumatologie

Rezumat Lucrarea reprezintă o revistă a literaturii, bazată pe 44 de surse bibliografi ce ce includ date ştiinţifi ce referitor la administrarea medicamentelor cu efecte antiinfl amatoare, imunosupresoare, citostatice pacientelor cu patologii reumatologice pe parcursul sarcinii. Se aduc date privind la administrarea glucocorticosteroizilor, antiinfl amatoarelor nesteroidiene, sulfasalazinei, hidroxiclorochinei, metotrexatului, azatioprinei, ciclosporinei, micofenolatului, lefl unomidului. Se expun detaliat efectele farmacologice asupra embrionului, fătului şi a nou-născutului, riscurile pe care le prezintă medicaţia respectivă, justifi carea administrării unor medicamente (glucocorticosteroizii, sulfasalazina, hidroxiclorochina etc.) şi renunţarea categorică la administrarea altora (metotrexat, lefl unomid etc.). There are a wide variety of medications available to treat patients with rheumatologic disease many of which are considered unsafe during pregnancy. It is important to tailor a treatment regimen that stabilises the woman’s disease prior to conception, using medications that are safe to continue throughout pregnancy and the postpartum period. Drugs that may be safely used during pregnancy include corticosteroids, plus several DMARDs, including sulfasalazine and hydroxychloroquine. Drugs recommended to be stopped before pregnancy include methotrexate and lefl unomide. Данная работа представляет обширный литера- турный обзор, основанный на 44 библиографических источниках, которая включает в себя данные относи- тельно назначения противовоспалительных, имуно- супресивных, цитостатических средств пациенткам с ревматологическими заболеваниями на протяжении беременности. В работе приносятся сведения отно- сительно использования глюкокортикостероидов, не- стероидных противовоспалительных средств, суль- фасалазина, гидроксихлорокина, метотрексата, аза- тиоприна, циклоспорина микофенолата, лефлуномида. Описываются детально фармакологические эффекты на эмбрион, плод и на новорожденном, оправданное использование одних средств (глюкокортикостерои- дов, сульфасалазина, гидроксихлорокина и.т.д.) и ка- тегорическое противопоказание других метотрексата лефлуномида и т.д.)