Treatment strategy in case of post-explant alveolar ridge defect in the rehabilitation of patients with peri-implantitis

Introduction. Peri-implantitis is a complication in implant-prosthetic rehabilitation that causes morphological, functional, aesthetic and psychological disorders, inducing the formation of a "vicious circle" of successive diseases. Thus, early rehabilitation and the establishment of proper conduct is a key objective. Depending on the severity, the implant may be preserved or explanted. The effectiveness of these two surgical attitudes is currently the subject of heated discussion. Often, as in our case, explantation is performed resulting in a massive bone defect, which highlights a deficit of soft and hard tissue with an extensive area of diffuse inflammation in the vicinity of the vascular-nervous bundle. These problems present real challenges in subsequent rehabilitation. Case presentation. The ST patient, f / 50 years old, addressed to the SRL "Omni Dent" clinic with complaints of mobility and pain in the lower right arch. At the clinical and paraclinical examination, was established the diagnosis of “Peri-implantitis in the region of the blade-type implant inserted in the right mandible at level d. 44-47”. The implant was removed with the absolute indication for explantation which is the presence of grade III mobility in association with chronic inflammation and an extensive bone defect. After careful curettage and physiological solution irrigation, the defect was augmented with KP-3LM synthetic addition material. After 4 months, the replantation with conventional implants was performed. Analysis criteria: extension of the bone defect, appearance of soft tissues and three-dimensional characteristics of the alveolar ridge pre- and postoperatively; the quality of the regenerated implant site and the possibilities to redo implant-prosthetic rehabilitation. Discussion. Clinically hyperemia, edema, purulent discharge, probing depth ≥5 mm, mobility and radiological peri-implant transparency on the entire implant surface were present. Both explantation and post-operative tissue regeneration run without complications (wound dehiscence, peri-osseous hematoma, exposure of the addition material, superinfection of the enlarged area). A generous bone amount was obtained in both widths and density (D2). Implant insertion was performed with torque ≥ 35 Nm. Periimplant infection did not develop, post-operative anesthesia was maintained in the right chin region and disappeared after 3 months. Conclusion. In extensive peri-implant defects the optimal solution may be explantation, which allows to arrest the bone resorption process as well as local and systemic spread of bacterial infection. Large cavities can be regenerated with synthetic addition materials to obtain favorable conditions for further treatment

Ameloblastoma. Diagnostics. Differential diagnosis. Clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Ameloblastomul este o tumoare benignă de origine odontogenă, structura cărei se aseamănă cu cea a organului smalțului, care provine din țesutul epitelial și se caracterizează printr-o creștere invazivă, local distructivă. Depistarea precoce precum și tratamentul chirurgical minimal invaziv sunt preocupările specialiștilor în domeniu pentru a reduce consecințele invalidizante a patologiei. Scopul lucrării. Identificarea patologiei prin prisma diagnosticului diferențial pentru abordarea planului optimal de tratament. Material și metode. Pacienta O. T., F/ 30 de ani s-a adresat la clinica stomatologică: ,,Omni Dent’’ prezentând acuze estetice și funcționale. Manifestările clinice și radiologice prezentau distrucție osoasă la nivelul corpului și unghiul mandibulei pe stânga cu prezența mobilității dinților și tulburări de inervație. Diagnosticul stabilit a fost: „Osteoblastoclastom a mandibulei in regiunea corpului pe stânga”. Rezultate. S-a efectuat operația de exereză segmentară a mandibulei, restabilirea cu placă reconstructivă din titan cu augmentarea transplantului autogen din creasta iliaca și reabilitarea implantoprotetică ulterioară cu patru implante la osul nou-format. La examenul histologic s-a identificat Ameloblastom Pleomorf, acestea doi patologii au manifestări clinice și radiologice asemănători, și de aceea numai după examen histologic putem să facem diagnostic diferențial. Supravegherea în dinamică la un an a demonstrat eficacitatea metodelor aplicate, lipsa complicațiilor și rezultat acceptabil. Concluzii. Depistarea clinică fără manifestări accentuate, diversitatea structurii histologice a ameloblastoamelor stă la baza apariției erorilor de diagnostic, respectiv, la etapa de planificare finală a intervenției chirurgicale este o condiție prealabilă - utilizarea nu numai a tomografiei computerizate, ci și a studiului histologic.Introduction. Ameloblastoma is a benign odontogenic tumor, whose structure resembles that of enamel organ, originating from epithelial tissue and characterized by invasive and locally destructive growth. Early detection and minimally invasive surgical treatment are the concerns of specialists in the field to reduce the disabling consequences of this pathology. Objective of the study. Identifying the pathology through the prism of differential diagnosis to establish an optimal treatment plan. Material and methods. Patient O.T., female, 30 years old, presented at the Omni Dent dental clinic with aesthetic and functional complaints. The clinical and radiological manifestations showed bone destruction in the body and angle of the left mandible, accompanied by tooth mobility and nerve disturbances. The established diagnosis was „Osteoblastoclastoma of the mandible in the region of the left body.” Results. Segmental mandibular resection was performed, followed by reconstruction using a titanium reconstructive plate with autogenous bone grafting from the iliac crest, and subsequent implant-supported rehabilitation with four implants in the newly formed bone. Histological examination identified Pleomorphic Ameloblastoma. These two pathologies have similar clinical and radiological manifestations, and therefore, only through histological examination can a differential diagnosis be made. Dynamic follow-up at one year demonstrated the effectiveness of the applied methods, absence of complications, and an acceptable outcome. Conclusions. The clinical detection of ameloblastoma without pronounced manifestations and the diversity of its histological structure contribute to diagnostic errors, emphasizing the importance of not only using computed tomography but also histological studies in the final surgical planning stage

Giant cysts of the upper jaw. Diagnostic particularities. Therapeutic approach. Clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Chistul gigant al osului maxilar reprezintă o formațiune anormală caracterizată printr-o creștere semnificativă în dimensiune în comparație cu leziunile chistice tipice. Particularitățile definitorii ale chisturilor gigantice ale maxilarului superior se manifestă prin dimensiuni mari, ce pun presiune asupra formațiunilor anatomice, precum peretele sinusului maxilar și fundul cavității nazale. În rezultat perturbând funcția și morfologia țesuturilor înconjurătoare. Astfel au fost descrise diverse metode de tratament, una dintre care fiind tehnica de marsupializare cu dispozitiv de decompresie. Scopul. Aprecierea eficacității metodei date de tratament și evaluarea gradului de minim invazive. Materiale și metode. Pacientul B.R. M/ 45 de ani, s-a adresat la clinica stomatologică “OMNI DENT”, prezentând următoarele acuze: durere sâcâitoare, jenă în timpul masticației. Controlul clinic și paraclinic (OPG, CBCT) a pacientului a arătat destrucția osului în regiunea frontală a maxilarului superior prin radiotransporență. A fost stabilit următorul diagnostic: „Chist gigantic a maxilarului superior în regiunea frontală”. Rezultate. A fost elaborat următorul plan de tratament, care constă din două etape chirurgicale: 1) extracția dintelui cauzal 11 cu instalare directă a dispozitivului de decompresie; 2) chistectomia (peste 6 luni). Prima etapă de intervenție chirurgicală a fost efectuată sub anestezie loco-regională. S-a efectuat controlul radiologic în dinamică, s-a determinat micșorarea formațiunii în volum. Concluzii. utilizarea dispozitivului de decompresie înainte de chistectomie oferă posibilitatea efectuării operației atraumatice și asigurarea reabilitării predictibile a pacientului.Introduction. The giant cyst of the maxillary bone represents an abnormal formation characterized by significant size growth compared to typical cystic lesions. The defining features of giant maxillary cysts manifest through large dimensions, exerting pressure on anatomical structures such as the maxillary sinus wall and the floor of the nasal cavity, thus disturbing the function and morphology of surrounding tissues. Various treatment methods have been described, including the marsupialization technique with a decompression device. Aim of study. To assess the effectiveness of this treatment method and evaluate the degree of minimally invasive approach. Materials and methods. The patient, B.R., 45 years old, presented at the Omni Dent dental clinic with the following complaints: persistent pain and discomfort during chewing. Clinical and paraclinical control (OPG, CBCT) revealed bone destruction in the frontal region of the maxilla through radiolucency. The following diagnosis was established: „Giant cyst of the maxillary sinus in the frontal region.” Results. The following treatment plan was developed, consisting of two surgical stages: 1) extraction of the causative tooth 11 with direct installation of the decompression device; 2) cystectomy (after 6 months). The first surgical intervention was performed under local anesthesia. Radiological control was conducted dynamically, and a reduction in the volume of the formation was observed. Conclusions. The use of a decompression device before cystectomy allows for atraumatic surgery and ensures predictable patient rehabilitation

Peri-implantitis: explantation versus peri-implant regeneration

Rezumat. Periimplantita este o complicaţie în reabilitarea implanto-protetică care provoacă dereglări morfo-funcţonale, masticatorii şi estetice. În funcţie de gravitate poate fi abordată prin tratament conservativ chirurgical sau radical. Scopul lucrării este analiza comparativă a metodelor conservativ chirurgicale (păstrarea implantului) versus radicale (explantarea).S-au studiat 2 pacienţi care s-au adresat la clinica SRL “Omni Dent” cu periimplantita. S-au comparat manifestarea, tratamentul, evoluţiala ambiipacienţi. Criterii de analiză: extinderea defectului osos, aspectul ţesuturilor moi, regenerarea tisulară, timpul de reabilitare implanto-protetică. La pacientul RI au fost modificări de culoare şi aspect al ţesuturilor moi periimplantare (hiperemie, edem, eliminări purulente), radiotransparenţa periimplantară pe toată suprafaţa implantului; la pacientul TM au fost aceleaşi semne clinice însă limitate la ½ lungime implant. La pacientul RI s-a efectuat explantarea cu reimplantarea în regiunea invecinată 2.4 peste 4 luni cu protezare peste alte 4 luni. Regenerarea tisulară fără complicaţii. La pacientul TM s-a recurs la păstrarea implantului cu chiuretaj, implantoplastie, adiţie osoasă. Reabilitarea protetică urmată ulterior fără complicaţii. Adresarea la timp ar preîntâmpina dezvoltarea complicaţiilor cu pierderea implantelor. Pierderea neînsemnată a ţesuturilor periimplantare poate fi recuperată cu păstrarea implantului, în defectele extinse soluţia optimală este explantarea cu reabilitarea implanto-protetică ulterioară.Summary. Peri-implantitis is a complication in implant-prosthetic rehabilitation that causes morpho-functional, masticatory and aesthetic disorders. Depending on the severity it can be approached by conservative surgical or radical treatment. The aim of the paper is the comparative analysis of conservative surgical methods (implant preservation) versus radical (explantation). We studied 2 patients who came to the SRL “Omni Dent” clinic with peri-implantitis. Manifestation, treatment and evolution in both patients were compared. Analysis criteria: bone defect extension, soft tissue appearance, tissue regeneration, implant-prosthetic rehabilitation time. In RI patient there were changes in color and appearance of the peri-implant soft tissues (hyperemia, edema, purulent discharge), peri-implant radiolucency on the entire implant surface; in the TM patient there were the same clinical signs but limited to ½ implant length. RI patient underwent explantation with re-implantation in the neighboring region 2.4 after 4 months with prosthesis fixing after another 4 months. Tissue regeneration evolved without complications. In TM patient was decided to keep the implant through curettage, implantoplasty and bone addition. Prosthetic rehabilitation followed later without complications. Timely addressing would prevent the development of complications with implant loss. The insignificant loss of peri-implant tissues can be recovered with the preservation of the implant, in the extended defects the optimal solution is the explantation with the subsequent implantprosthetic rehabilitation

EARLY ODONTECTOMY IN CASE OF BIFURCATION CYSTIC GRANULOMA AND IMPLANT-PROSTHETIC REHABILITATION WITH IMMEDIATE LOADING. CLINICAL CASE

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Formațiunile chistice periradiculare crescând formează defecte osoase masive, împiedicând reabilitarea implanto-protetică. Cauzate de perforații camerei pulpare nu se supun tratamentului conservativ. Pentru a anticipa dezvoltarea volumetrică poate fi recomandată înlăturarea lor prin odontectomie precoce. Scopul. Evaluarea țesuturilor postextracționale și justificarea intervenției radicale preventive în absența simptomelor clinici cu scopul creării condițiilor pentru tratamentul implantar. Aprecierea valorii adăugate a KP-3LM și A-PRF. Argumentarea implantării amânate în favoarea predictibilității. Materiale și metode. La pacientul B/38 radiologic s-a depistat prezența unui chistogranulom interradicular la d36 de apr. 3×9mm. S-a decis înlăturarea lui prin odontectomie, augmentare cu KP-3LM și A-PRF. Pentru asigurarea condițiilor aseptice s-a recurs la implantare peste 4 luni cu instalarea coroanei provizorii. Cea definitivă din Zr - peste 1 lună. Rezultate. Postextracțional lățimea procesului alveolar a scăzut cu 1,24mm, înălțimea - cu 1mm. Torque-ul la înserarea implantului ˃35 Nm. Coroana provizorie a permis recrearea papilelor interdentare și a spațiului biologic ˃3mm, a preîntâmpinat migrarea dinților adiacenți, ceea ce a permis instalarea coroanei din Zr în condiții satisfăcătoare. Reabilitarea estetică și funcțională a durat 5 luni, a decurs fără complicații, cu o satisfacție deplină a pacientului. Concluzii. În cazul formațiunilor chistice în regiunea bifurcației este indicată înlăturarea lor prin odontectomie anticipând complicațiile și creând condițiile favorabile pentru o eventuală reabilitare implanto-protetică. Folosirea a KP-3LM și A-PRF sporește viteza de vindecare și calitatea țesutului osos, preîntâmpină resorbția masivă postextracțională. Timpul necesar pentru vindecare mai lung în comparație cu implantarea imediată este acceptabil ținând cont de avantajele generale.Background. Growing periradicular cystic formations form massive bone defects, impeding implant-prosthetic rehabilitation. Caused by the pulp chamber perforation do not undergo conservative treatment. To anticipate the volumetric development, their removal by early odontectomy can be recommended. Objectives. Evaluation of postextraction tissues and justification of preventive radical intervention in the absence of clinical symptoms with the aim to create conditions for implant treatment. Assessing the added value of KP-3LM and A-PRF. Argumentation for delayed implantation in favor of predictability. Material and methods. In patient B/38 was detected radiologically the presence of an interradicular cystogranuloma at d36 of approx. 3×9mm. It was decided to remove it by odontectomy, augmentation with KP-3LM and A-PRF. To ensure aseptic conditions, implantation was delayed to over 4 months with the installation of the provisional crown. Definitive Zr crown was delivered over 1 month. Results. In postextraction period the width of the alveolar process decreased by 1,24mm, the height - by 1mm. The implant insertion torque ˃35 Nm. The provisional crown allowed the recreation of the interdental papillae and the biological space ˃3mm, prevented the migration of the adjacent teeth, which allowed the installation of the Zr crown in satisfactory conditions. Aesthetic and functional rehabilitation lasted 5 months, proceeded without complications, with full patient satisfaction. Conclusions. In case of cystic formations in bifurcation area, their removal by odontectomy should be considered, anticipating complications and creating favorable conditions for an implant-prosthetic rehabilitation. The use of KP-3LM and A-PRF increases the healing speed and quality of bone tissue, prevents massive post-extraction resorption. The longer healing time compared to immediate implantation is acceptable considering the overall advantages

Periimplantita: explantarea versus regenerarea periimplantară

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra de chirurgie OMF şi implantologie orală „Arsenie Guţan”, Chisinau, Republica Moldova, Clinica stomatologică SRL “Omni Dent”, IMSP Institul Mamei și CopiluluiÎntroducere: Periimplantita este o complicație în reabilitarea implanto-protetică care provoacă dereglări morfo-funcțonale, masticatorii și estetice. În funcție de gravitate poate fi abordată prin tratament conservativ chirurgical sau radical. Deși de regulă pacienții se adresează prea târziu, există metodele de diagnostic pentru depistarea precoce a periimplantitei. Actualmente s-au efectuat puține cercetări clinice controlate randomizate care ar elucida eficacitatea metodelor utilizate în tratamentul periimplantitei. Deoarece periimplantita este indusă de prezența biofilmului, anume inlăturarea acestuia ar fi măsura de bază pentru stoparea procesului inflamator și de osteorezorbție. Explantarea poate fi efectuată în cazul apariției indicațiilor absolute și relative. Adresarea la timp ar preintâmpina dezvoltarea complicațiilor cu pierderea implantelor. Scopul lucrării: Analiza comparativă a metodelor conservativ-chirurgicale (păstrarea implantului) versus radicale (explantarea) de abord chirurgical în tratamentul complicațiilor inflamatorii periimplantare. Materiale și metode: Prezentare de caz clinic. Pacienta T.M., F/33 ani s-a prezentat cu următoarele acuze: eliminări purulente, sangvinolente, durere la periaj, miros neplăcut, discomfort la masticație în zona anterioară a mandibulei, apărute aprox. 11 luni în urmă, implantele fiind instalate 7 ani în urmă. Pacientul R.I., M/63 ani s-a adresat cu urmatoarele acuze: durere locală la masticație, durere cronică cu iradiere în reg. zigomatică și temporală, eliminări cu gust neplăcut în regiunea Im2.5, apărute aprox. 18 luni in urmă, implantul fiind instalat 5 ani în urmă. Adresarea la medic în ambele cazuri s-a amânat din cauza pandemiei COVID-19. În urma examinării clinice și paraclinice a fost ales planul de tratrament. Criterii de analiză: extinderea defectului osos, aspectul țesuturilor moi, regenerarea tisulară, timpul de reabilitare implanto-protetică. Rezultate: În primul caz (Fig.1.a-f) s-a decolat lamboul muco-periostal; s-a explantat Im3.2; s-a efectuat inlăturarea granulațiilor, decontaminarea cu Tetraciclina (praf); intra-operator s-a constatat un defect osos cu 3 pereți de Clasa Ic dupa Schwarz; decontaminarea cu ultrasunet și implantoplastia Im 3.3. Perioada post-operatorie fără particularități. Peste 4 luni s-a observat gingia sănătoasă roz-pală, cu o manjetă bine formată. În al doilea caz (Fig.2.a-f) s-a decolat lamboul muco-periostal; s-a extras d2.4, s-a explantat Im2.5; intra-operator s-a constatat un defect osos circular fără pierderi corticale de Clasa Ie după Schwarz, augmentarea cu biomaterial sintetic KP-CP3LM și aplicarea suturilor separate. Examinarea OPG la 4 luni post-operator a atestat o regenerare completă, ce a permis înserarea unui implant în poziția 2.4. cu ulterioară protezare după alte 4 luni. Rezultatele obținute în acest studiu ne arată că ambele metode au dat resultate sătisfăcătoare pentru reluarea reabilitării implanto-protetice. Examinarea clinică și radiologică preoperatorie servește drept un instrument de depistare precoce, iar cea postoperatorie la distanță permite verificarea corectitudinii în stabilirea și realizărea planului de tratament. În cazul adresării la timp în primul caz ar fi fost posibil de tratat complicația fără a utiliza metode chirurgicale, iar în al doilea - de pastrat implantul. Concluzii: 1.Combinarea implantoplastiei și metodei reconstructive duce la sumarea avantajelor fiecării din metode; 2.Efectuarea decontaminării chimice și mecanice, antibioticoterapiei și folosirii materialului de adiție osoasă cu conținut de antibiotice permite să capătăm o acțiune triplă asupra focarului de rezorbție; 3.Explantarea sa dovedit a fi o metodă sigură de a restabili starea de sănătate și volumul necesar pentru reimplantarea și reabilitarea implanto-protetică ulterioară; 4.Adresarea la timp ar permite stoparea răspindirii inflamației și ca consecință a rezorbției osoase, ar diminua indicațiile către explantare; 5.Perioada carantinei din cauza pandemiei COVID-19 probabil a dus la creșterea incidenței complicațiilor reabilitării implanto-protetice și la agravarea tabloului clinic comun din cauza imposibilității adresării la medic la începutul apariției simptomelor inițiale

Therapeutic aproach in periimplantitis

Rezumat. Periimplantita este întâlnită frecvent şi prezintă o maladie polietiologică. Actualmente tratamentul acesteia este o provocare, algoritmele de tratament fiind deocamdată neclare. Scopul studiului: Evaluarea factorilor etiologici a complicaţiilor în reabilitarea implanto-protetică şi analiza comparativă a metodelor de management disponibile. Materiale şi metode: În studiu au fost incluşi 47 de pacienţi şi 108 implante. Parametrii de interes au fost: sexul, vârsta pacienţilor, numărul implantelor afectate, localizarea periimplantitei după localizarea dinţilor şi repartizarea pe maxilare, posibili factori etiologici, repartizarea defectelor după Schwarz, nivelul rezorbţiei osoase, tratamentul aplicat. Rezultate: Din 34 de implante tratate, s-a putut observa o ameliorare în 6 cazuri, iar din cele 72 de implante extrase s-au obţinut condiţii favorabile în toate cazurile. Prioritatea este acordată păstrării maxime de os şi posibilităţii replantării ulterioare. Tratamentul chirurgical radical în defectele extinse manifestă o predictibilitate mai mare decât cel conservativ.Summary. Peri–implantitis is a frequent a polyetiological disease. Currently its treatment is a challenge, the treatment algorithms still being unclear. Purpose of the study: Evaluation of etiological factors of complications in implant–prosthetic rehabilitation and comparative analysis of available management methods. Materials and methods: 47 patients and 108 implants were included in the study. The parameters of interest were: gender, age of the patients, number of affected implants, spreading of peri–implantitis according to the teeth position and distribution between the jaws, possible etiological factors, distribution of defects according to Schwarz classification, level of bone resorption, applied treatment. Results: Among 34 treated implants, an improvement was achieved in 6 cases, among 72 extracted implants favourable conditions were obtained in all cases. Priority is given to maximum bone preservation and the possibility of subsequent replantation. Radical surgical treatment in extensive defects shows greater predictability than conservative treatment

Periimplantita: explantarea versus regenerarea periimplantară

Catedra de chirurgie OMF şi implantologie orală „Arsenie Guţan”, Catedra de odontologie, paradontologie și patologie orală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Clinica „Emilian Coțaga”, IMSP Institutul Mamei și Copilului, Clinică stomatologică „Omni Dent”Background. Periimplantitis is a complication in implant-prosthetic rehabilitation that causes morphofunctional, masticatory and aesthetic disorders. Depending on the severity of the condition can be addressed by conservative surgical or radical treatment. Objective of the study. Comparative analysis of conservative surgical methods (implant preservation) versus radical (explantation). Material and Methods. Were studied 2 patients who addressed to the SRL "Omni Dent" with periimplantitis. The manifestation, treatment, evolution in the patient RI m/63 years with periimplantitis at Im 2.5 and the patient TM w/33 years at Im 3.2 were compared. Analysis criteria: extension of bone defect, appearance of soft tissues, tissue regeneration, implanto-prosthetic rehabilitation duration. Results. RI patient had changes in color and appearance of peri-implant soft tissues (hyperemia, swelling, purulent discharge), peri-implant radiolucency of the entire implant surface; TM patient had the same clinical signs limited to ½ implant length. The RI patient underwent explantation with reimplantation in the neighboring region 2.4 after 4 months after another 4 months prosthetic reabilitation. No complications in postoperative tissue regeneration were observed. The TM patient was resorted to keeping the implant with curettage, implantoplasty, bone addition. No complications in the prosthetic rehabilitation were found exept the exposure of the crestal part of the implant. Conclusion. Early addressing would prevent the development of complications. The trivial loss of the peri-implant tissues can be recovered with the preservation of the implant; in the extended defects the optimal solution is the explantation with the subsequent implantprosthetic rehabilitation.Introducere. Periimplantita este o complicație în reabilitarea implanto protetică care provoacă dereglări morfo-funcționale, masticatorii și estetice. În funcție de gravitatea afecțiunii, poate fi abordată prin tratament conservativ chirurgical sau radical. Scopul lucrării. Analiza comparativă a metodelor conservativ chirurgicale (păstrarea implantului) versus radicale (explantarea). Material și Metode. S-au studiat 2 pacienți, care s-au adresat la clinica SRL Omni Dent cu periimplantită. S-au comparat manifestarea, tratamentul, evoluția la pacientul RI b/ 63 ani cu periimplantită la Im 2.5 si pacientul TM f/ 33 ani la Im 3.2. Criteriile de analiză au fost: extinderea defectului osos, aspectul tesuturilor moi, regenerarea tisulară, timpul de reabilitare implanto-protetică. Rezultate. La pacientul RI au fost modificări de culoare și aspect al țesuturilor moi periimplantare (hiperemie, edem, eliminari purulente) şi radiotransparență periimplantară pe toata suprafața implantului; la pacientul TM au fost aceleași semne clinice, însă limitate la ½ lungime implant. La pacientul RI s-a efectuat explantarea cu reimplantarea în regiunea învecinată 2.4 peste 4 luni, cu protezare peste alte 4 luni. Regenerarea tisulară postoperatorie fără complicații. La pacientul TM s-a recurs la păstrarea implantului cu chiuretaj, implantoplastie, adiție osoasă. Reabilitarea protetică urmată ulterior fară complicații însă, cu expunerea porțiunii crestale a implantului. Concluzii. Adresarea la timp ar preîntampina dezvoltarea complicațiilor cu pierderea implantelor. Pierderea neînsemnată a țesuturilor periimplantare poate fi recuperată cu păstrarea implantului, în defectele extinse soluția optimală este explantarea cu reabilitarea implanto-protetică ulterioară

Rehabilitation of patients with severe atrophy of the upper jaw using the “Quad Zygoma” protocol. Clinical case

Rezumat. Reabilitarea implanto-protetică a pacienţilor cu atrofie severă a maxilarului superior poate fi realizată amînat, numai după crearea ofertei osoase necesare, sau prin metode alternative de implantare în zone anatomice învecinate cu os disponibil, cum este osul zigomatic. Scop: Prezentarea metodei de inserare a implantelor zigomatice cu analiza eficacităţii metodei. Prin prisma unui caz clinic de reabilitare implanto-protetică după protocolul „Quad Zygoma“, pacienta A.M., cu vîrsta 58 ani, la care s-a stabilit diagnosticul „Edentaţie parţială subtotală cl. I Kennedy. Atrofie osoasă clasa D Misch în regiunea anterioară şi SA-4 Misch în sectoarele posterioare ale maxilei. Parodontită cronică generalizată forma medie-avansată“, a fost demonstrată eficienţa metodei aplicate.Summary. The implant-prosthetic rehabilitation of patients with severe atrophy of the upper jaw can be postponed only after the necessary bone supply has been created or through alternative implantation methods in anatomical areas adjacent to available bone, such as the zygomatic bone. Objective: To present the method of inserting zygomatic implants and analyzing the efficacy of the method. Based on a clinical case of implant-prosthetic rehabilitation using the “Quad Zygoma” protocol, patient A.M., aged 58, was diagnosed with “Kennedy Class I Partial Subtotal Edentulism. Misch Class D bone atrophy in the anterior region and Misch SA-4 in the posterior sectors of the maxilla. Generalized chronic periodontitis of moderate-advanced form.” The effectiveness of the applied method was demonstrated