Asigurarea cu vaccin antigripal în Republica Moldova

Scopul: Evaluarea procesului de asigurare cu vaccin antigripal în vederea formulării recomandărilor de îmbunătățire a realizării acestuia în Republica Moldova. Obiectivele: Studierea practicilor internaționale și cadrului normativ național cu privire la asigurarea cu vaccin antigripal; analiza situației actuale privind asigurarea de către stat a populației Republicii Moldova cu vaccin antigripal; evaluarea opiniei factorilor de decizie implicați în procesul de asigurare cu vaccin; elaborarea recomandărilor de îmbunătățire a procesului de asigurare cu vaccin antigripal. Materiale și metode: Tipul studiului: calitativ. Studiul a fost efectuat prin tehnici de interviu în profunzime, semistructurat. Au fost efectuate 14 interviuri în profunzime cu reprezentanții Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS), Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM), Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate (CAPCS), Centrelor de Sănătate Publică (CSP), Centrelor de Sănătate, Asociației Medicale Teritoriale, Centrelor Medicilor de Familie, Spitalelor Clinice Municipale. Metodele studiului: istorică, analitică, grafică. Rezultate obținute: În urma studierii cadrului normativ național și efectuarea interviurilor în profunzime putem constata că procesul de asigurare cu vaccin antigripal se produce în felul următor: instituțiile medico-sanitare stabilesc necesarul de vaccin și îl transmit către CSP; CSP evaluează tot necesarul de vaccin antigripal și transmite informația totalizată către ANSP; ANSP evaluează necesarul de vaccin antigripal obținut de la CSP, formează programul totalizat de vaccinări contra infecțiilor gripale și, ulterior, îl prezintă MSMPS; urmează discuții între MSMPS, ANSP, CNAM; după stabilirea numărului final de doze de vaccin antigripal și rezervarea resurselor financiare, CAPCS desfășoară achiziții publice de vaccin antigripal; în urma selecției operatorului economic și atribuirii contractului de achiziții publice urmează importul vaccinului respectiv și recepționarea acestuia de ANSP. Conform legislației în vigoare, procedura de achiziții de vaccin antigripal poate să dureze aproximativ două-trei luni, iar în cazul eșuării licitațiilor publice mai mult de șase luni. Consecutiv, perioada între apariția ordinului MSMPS cu referire la programarea vaccinărilor și semnarea contractului cu operatorul economic autohton poate dura mai mult de șase luni, iar în condițiile procurării anuale a vaccinului antigripal sezonier această perioadă este destul de lungă. În urma evaluării opiniei factorilor de decizie implicați în procesul de asigurare cu vaccin antigripal s-a constat că vaccinul respectiv, de obicei, nu este disponibil în termeni decretați, încât să asigure vaccinarea contingentelor de risc începând din luna octombrie până în luna decembrie. Analiza situației actuale privind asigurarea de către stat a populației Republicii Moldova cu vaccin antigripal ne face să concluzionăm că vaccinul antigripal, în majoritatea cazurilor, devine disponibil mai târziu de luna octombrie în Republica Moldova. Studiul, de asemenea, relevă că instituțiile medico-sanitare și CSP din teritoriu au posibilitatea de a transmite datele privind necesarul de vaccin antigripal în termeni mai restrânși, decât cei menționați în actul normativ. Concluzii: Cunoașterea procesului de asigurare cu vaccin antigripal indică necesitatea revizuirii cadrului normativ național, în vederea stabilirii altor termeni limită de prezentare a datelor privind necesarul de vaccin antigripal către CSP, ulterior către ANSP. În același timp, cadrul normativ național privind achizițiile publice centralizate de vaccin antigripal sezonier necesită a fi revizuit, în vederea completării cu prevederi care ar permite inițierea și desfășurarea licitației publice de achiziționare de vaccin antigripal în termeni mai restrânși

Assessment of anti SARS-COV-2 antibodies present in convalescent plasma donors aimed at being used in COVID-19 treatment

Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Republica Moldova, Centrul Național de Transfuzie a Sângelui, Republica Moldova, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, SC Balkan Pharmaceuticals SRL, Chișinău, Republica MoldovaIntroduction. Currently, COVID-19 treatment includes several options, including the use of convalescent plasma. Therefore, the presence of anti-SARS-CoV-2 in blood donors after the clinical recovery of COVID-19, depending on their place of residence, age and the clinical manifestation of the disease is of scientific-practical interest. Material and methods. A total of 119 donors among patients were examined, namely, males aged 18-60 years, having a past history of COVID-19 disease, being confirmed by PCR and treated, showing a negative PCR-based test result, which was performed at least 14 days after clinical recovery. The presence/absence of anti-SARS-CoV-2 was assessed by enzyme-linked immunosorbent assay. Results. The obtained data showed that 87.4% of plasma donors responded to COVID-19 infection by anti-SARS-CoV-2 IgG expression, being predominantly found in the 26-35 age group. Most donors experienced mild and medium clinical forms. It is important to note that all severe clinical manifestations of the infection were followed by formation of anti-SARS-CoV-2 IgG. Urban living environment was predominantly found in convalescent donors (75.0%), which indicates that they are better informed by medical institutions. Conclusions. The study shows that male blood donors aged 18-60 years, subsequently cured and being positive to anti-SARS-CoV-2 IgG can serve as a source of fresh plasma used for the treatment of COVID-19 patientsIntroducere. Tratamentul COVID-19 include mai multe opțiuni, inclusiv utilizarea plasmei convalescente. Astfel, prezintă un interes științifico-practic existența anticorpilor anti SARS-CoV-2 la donatorii de sânge după recuperarea clinică de COVID-19, în funcție de mediul de trai, de vârstă și de forma de manifestare clinică a bolii. Material și metode. Au fost examinați 119 donatori din rândul pacienților, persoane de sex masculin, cu vârsta de 18-60 ani, cu istoric de boală COVID-19, caz confirmat prin PCR, vindecați, cu rezultat negativ pentru COVID-19, confirmat de testul PCR, la cel puțin 14 zile de la recuperarea clinică. Prezența/absența anti SARS-CoV-2 a fost apreciată prin analiza imunoenzimatică. Rezultate. Datele obținute relevă că 87,4% dintre donatorii de plasmă au răspuns la infecția COVID-19 prin expresia anti SARS-CoV-2 IgG, cu predominare în grupul de vârstă de 26-35 ani. Majoritatea donatorilor au făcut forma clinică ușoară și medie. Este important de menționat că toate formele clinice grave de manifestare a infecției au fost însoțite de producerea de anti SARS-CoV-2 IgG. Donatorii sunt preponderent din mediul urban (75%), fapt ce indică că aceștia sunt mai bine informați de instituțiile medicale. Concluzii. Donatorii de sânge de genul masculin, cu vârsta de 18-60 ani, au avut o imunogeneză activă în urma infectării cu SARS-CoV-2, manifestând un nivel înalt de pozitivitate la anticorpii infecției date