Optical coherence angiography-tomography – a biomarker of retinal vascularization in patients with multiple sclerosis. Preliminary results

Summary. Optical coherence angiography-tomography uses as a reflective medium the flow of erythrocytes through the retinal circulation, reproducing images of the vascular microstructure from the superficial vascular plexus of the retina. The examination took place in the I Ophthalmology Clinic of the Hospital “St. Spiridon” Iași and included 15 patients diagnosed with multiple sclerosis. We observed in 3 cases, changes in peripapillary vascularization. With the help of OCT angiography we were able to observe a series of elements with the appearance of peripapillary vascular stasis, at the level of the microcirculation of the optic nerve.Introducere: Angiografia-tomografie în coerență optică folosește ca mediu reflectiv fluxul eritrocitelor prin circulația retiniană, reproducând imagini ale microstructurii vasculare din plexul superficial vascular al retinei. Vizualizarea modificărilor poate favoriza înțelegerea etiopatogeniei sclerozei multiple în afectarea nervului optic și a structurilor retiniene. Materiale și metode. În cadrul examinării, în Clinica I Oftalmologie a Spitalului „Sf. Spiridon” Iași, a 15 pacienți diagnosticați cu scleroză multiplă, am observat în 3 cazuri, modificări ale vascularizației peripapilare. Pacienții la care s-au obiectivat aceste modificări nu prezentau afectări oftalmologice, istoric de nevrită optică sau patologii ale altor structuri oculare. În cadrul examinării au fost evaluate acuitatea vizuală, simțul cromatic, câmpul vizual, examenul biomicroscopic al polului anterior și al polului posterior, Tomografia în Coerență Optică (OCT) (Swept-Source OCT Triton de la Topcon) echipat cu modul de Angiografie. Rezultate. Cu ajutorul Angiografiei-OCT am putut observa o serie de elemente cu aspect de stază vasculară peripapilară, la nivelul microcirculației nervului optic. OCT-ul a obiectivat o îngroșare a RNFL- ului peripapilar în anumite cadrane care nu se corelează cu edem papilar sau alte semne inflamatorii. La examenul polului posterior, discul optic este bine delimitat, fără modificări inflamatorii, iar acuitatea vizuală a acestor pacienți este 1, binocular. Discuții. În cazul pacienților cu scleroză multiplă, apariția semnelor de stază vasculară peripapilară ar putea avea rol în apariția nevritei optice? Ar putea fi un semn de recidivă a episodului inflamator? Există corelație între gradul stazei vasculare și afectarea statusului vizual? Dispariția acestor semne poate fi un marker de remisie al bolii? Concluzii. Vom urmări în continuare, pe termen lung, prin Angiografie-OCT atât modificările vasculare de la nivelul nervului optic, cât și la nivel macular și a regiunii foveale avasculare. Aceste rezultate ne vor putea oferi informații asupra vascularizației retiniene și modul în care aceasta este afectată în cadrul episoadelor inflamatorii din scleroza multiplă

Multiple sclerosis and SARS-CoV-2 infection

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, România, Clinica I Oftalmologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon”, Iași, RomâniaSummary. We analyzed the case of a patient with multiple sclerosis associated with SARS-CoV-2 infection. The clinical appearance of the ophthalmologist does not justify the decrease in AV, which is why it is recommended to perform an MRI in an emergency. The patient accuses the decrease in visual acuity in the left eye. The appearance described is suggestive for multiple sclerosis. PCR testing was positive. After 14 days PCR test was negative but the ophthalmological evolution was unfavorable. Intravenous emergency treatment with Solumedrol was initiated for 5 days. The particularity of the case is due to the fulminant onset of multiple sclerosis in the context of SARS-CoV-2 infection and the unfavorable evolution in terms of AV, despite early treatment.Introducere. Pacientă, în vârstă de 16 ani, se prezintă în Clinica I Oftalmologie a Spitalului „Sf. Spiridon”, Iași, acuzând scăderea acuității vizuale la ochiul stâng cu debut acut. Pacienta nu prezintă alte antecedente personale patologice. AVOD=1 fc, AVOS= pmm., PIOAO=12mmHg. La examinarea polului anterior, nu se constată elemente patologice. La examinarea polului posterior, discul optic este normal colorat, are contur net, C/D=0,1, artere și vene cu calibru normal, maculă fără leziuni. Aspectul clinic oftalmologic nu justifică scăderea AV, motiv pentru care se recomandă efectuarea unui RMN în urgență. Se identifică leziuni în hipersemnal T2 și FLAIR cu restricție de difuzie localizată periventricular pe partea dreaptă, în contrast cu cornul posterior al ventriculului lateral drept cu diametru de 17/15 mm și două în centri senzoriali, una mai mare de 9,6mm parietal drept în substanța albă, periventricular, talamic drept, 9,6 mm în medulla oblongata de 13 mm. Aspectul descris este sugestiv pentru scleroză multiplă. Testarea PCR pentru SARS-CoV-2 a avut rezultat pozitiv, pacienta fiind asimptomatică. S-a format o echipă multidisciplinară alcătuită din oftalmologi, neurologi și medici infecționiști și s-a inițiat tratamentul în urgență intravenos cu Solumedrol timp de 5 zile, continuat cu Medrol per os. Evoluție. După 14 zile, testul PCR pentru SARSCoV- 2 s-a negativat, însă evoluția oftalmologică a fost nefavorabilă. Pacienta se prezintă după 3 luni, în urgență, acuzând percepția unui scotom central la OD. AVOD=0,6, iar AVOS a rămas pmm. La RMN leziunile au aspect staționar. După tratamentul intravenos cu Solumedrol 3 zile și per os cu Medrol, scotomul central de la OD se reduce în dimensiuni și AVOD se îmbunătățește la 0,8 fcnc. Discuții: Rămâne în discuție deschisă dacă infecția cu SARS-CoV-2 la persoane nevaccinate poate precipita debutul fulminant al unor patologii în stare latentă. Concluzii. Particularitatea cazului se datorează debutului fulminant al sclerozei multiple în contextul infecției cu SARS-CoV-2 și evoluției nefavorabile din punct de vedere al AV, în ciuda tratamentului instaurat precoce

The Evolvement of OCT and OCT-A in Identifying Multiple Sclerosis Biomarkers

The prevalence of multiple sclerosis (MS) has been increasing among young people in developing countries over the last years. With the continuous development of new technology, the diagnosis and follow-up of these patients has received new parameters that physicians may use in their practice. This paper reviews the main biomarkers identified through Optical Coherence Tomography Angiography (OCT-A) involved in the development and progression of MS and investigates the role it may have in detecting changes to the central nervous system (CNS)

Computer Vision Syndrome: An Ophthalmic Pathology of the Modern Era

Digital device usage has increased significantly in last decade among all age groups, both for educational and recreational purposes. Computer vision syndrome (CVS), also known as digital eye strain (DES), represents a range of ocular, musculoskeletal, and behavioral conditions caused by prolonged use of devices with digital screens. This paper reviews the principal environmental, ocular, and musculoskeletal causes for this condition. Due to the high prevalence of DES and frequent usage of digital devices, it is important that eye care practitioners be able to provide advice and management options based on quality research evidence

The Learning Curve of Surgery of Diabetic Tractional Retinal Detachment—A Retrospective, Comparative Study

Background and Objectives: There are few data in the literature concerning the learning curve of tractional retinal detachment (TRD) surgery. We have analyzed the experience gained by a vitreoretinal surgeon over 10 years. Materials and Methods: A retrospective, comparative study of 34 TRD cases operated using 20G instruments between 2008 and 2011 (group A) and 94 cases operated using 23G instruments between 2015 and 2019 (group B). The preoperative characteristics, the type of endotamponade, and the anatomical and functional success were reviewed. Results: The group A patients had a significantly higher rate of concomitant vitreous hemorrhage (VH) at presentation (64.7% vs. 37.2%) and of non-macular retinal detachments (52.9% vs. 39.3%). The rate of silicone oil endotamponade was high in both groups (76.4% vs. 68.1%), but in group B 25.5% were left without a tamponade (vs. none in group A). A postoperative anatomical success was obtained in 76.5% of eyes in group A and 84.04% of eyes in group B (where it was improved to 89.3% by reinterventions). The presenting visual acuity (VA) was very low in both groups (0.01 and 0.05, respectively). The proportion of eyes with improved or stabilized VA was 85.3% in group A and 79.8% in group B (statistically non-significant difference). Conclusions: The anatomical success rate improves quite slowly with increasing surgeon experience and can be further improved by reinterventions. Visual improvement does not match the rate of anatomical improvement. With increasing experience and self-confidence, the surgeon will approach more difficult cases, a fact that may slow down the increase in surgical success rates