Educația pentru sănătate în unitățile de învățământ din România – între deziderat şi realitate

UMF Gr. T. Popa, Iaşi, Departamentul Medicina Mamei şi Copilului, Conferința ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională ”Promovarea sănătăţii – o prioritate a sănătăţii publice” 22-24 iunie 2016 Orhei, Republica MoldovaNoţiunea de prevenţie implică dimensiunea socială a medicinei. În același timp, prevenţia presupune educaţia populaţiei. În adolescenţă apar tentaţiile legate de fumat, consum de alcool și droguri, dependenţa de calculator, precum și activităţile sexuale imprudente. În România, aceste aspecte reprezintă probleme sociale. Astfel, ţara noastră deţine al doilea loc în Europa în ceea ce privește numărul de adolescente care devin mame. În România, rata nașterilor la vârste cuprinse între 15 și 19 ani este de 39,4‰, ceea ce ne situează pe locul al doilea în UE, după Bulgaria și înaintea Slovaciei. În același timp, România se află pe locul cinci în topul ţărilor cu cei mai mari consumatori de alcool, potrivit unei statistici recente a OMS. Prevalenţa fumătorilor în România este de 27% – mai mare decât în majoritatea ţărilor europene, iar vârsta la care populaţia începe să fumeze este în scădere. Atât fumatul, cât și consumul de alcool constituie premisele dezvoltării unor boli cronice grave, care presupun costuri economice și sociale importante. Centrul Internaţional Antidrog și pentru Drepturile Omului (CIADO) a publicat un studiu din care rezultă că în România consumul de substanţe interzise este peste media mondială și a avut o creștere permanentă în perioada 2007–2013 (de la 1,7% la 7,1%). România este aproape de media europeană de 8%. În adolescenţă apare și fenomenul dependenţei de calculator, care poate sta la baza scăderii performanţelor școlare, precum și a apariţiei unor comportamente de tip violent. În România, începând cu anul școlar 2004– 2005, s-a aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 4496/11.08.2004 introducerea în programele școlare a disciplinei opţionale Educaţie pentru sănătate. Această disciplină cuprinde: sănătatea reproducerii și a familiei, noţiuni elementare de anatomie și fiziologie, igiena personală, activitate și odihnă, sănătatea mediului, sănătatea mintală, alimentaţia sănătoasă, consumul și abuzul de substanţe toxice. În realitate, în școlile din ţara noastră, predarea acestor noţiuni rămâne doar la nivelul de materie facultativă. Dezbaterile intense dintre Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, ONG-uri și asociaţiile de părinţi nu au dus încă la o soluţionare a acestei probleme, iar consecinţele asupra sănătăţii copiilor sunt din ce în ce mai pregnante

Gastroenterologia pediatrică, la granița cu specialitățile chirurgicale minim invazive

Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Sf.Maria”, Secția Clinică Gastroenterologie, Iaşi, RomâniaEndoscopia digestivă intervențională traduce un ansamblu de proceduri practicate atât în scop diagnostic cât mai ales terapeutic, prin care se realizează managementul unor situații de urgență dar și elective în populația pediatrică: hemoragii digestive superioare/inferioare, ingestie de corpi străini sau de substanțe corozive, stricturi, stenoze, polipectomii, colangiopancreatografia retrogradă endoscopică, ultrasonografia endoscopică, gastrostomia endoscopică percutană. În funcție de complexitatea manevrei si de compețentele specifice, procedura intervenționala se practică de către gastroenterologul sau endoscopistul pediatru asistat uneori de gastroenterologul pentru adulți, sub anestezie generală sau sedare conștientă. Creșterea numărului de cazuri și adresabilitatea tot mai mare impun atât investiția în formarea resursei umane cât și crearea unor servicii performante de endoscopie digestive pediatrică cu capacitatea de a asigura urgențele la nivel regional

Prevenirea infecției cu Helicobacter pylori. Date actuale

UMF Gr. T. Popa, Iaşi, Departamentul Medicina Mamei şi Copilului, Conferința ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională ”Promovarea sănătăţii – o prioritate a sănătăţii publice” 22-24 iunie 2016 Chișinău, Republica MoldovaDescoperirea bacteriei Helicobacter pylori, prezente în flora microbiană a tubului digestiv la cel puţin 50% din populaţia generală, a precizat totodată rolul acestui germen în etiopatogenia unor suferinţe diverse, ca ulcerul gastric și cel duodenal, cancerul gastric sau limfomul MALT, semnalate atât în patologia adultului, cât și în cea întâlnită la copii. Totodată, combaterea patologiei induse de această bacterie a impus identificarea promptă a numeroase preparate farmaceutice antiinfecţioase specifice, cu eficacitate variabilă în timp, dar și instalarea unor fenomene de rezistenţă medicamentoasă. Au fost astfel succesiv încercate sterilizarea bacteriană completă cu prilejul tratamentului iniţial și optimizarea utilizării judicioase a asocierilor medicamentoase de primă, secundă și terţă linie. Alternative terapeutice de eficacitate variabilă s-au dovedit și aplicarea unor noi droguri sintetice, substanţe probiotice sau vaccinuri cu efecte benefice privind stimularea producerii de mucină, inducerea secreţiei acide, cu modularea protecţiei crescute faţă de agentul patogen și evitarea reinfecţiilor. Recent au fost introduse substanţe neantibiotice (Cladosiphon fucoidian) cu efecte pozitive in vivo în gastrita cu Helicobacter pylori la copii, precum și noi substanţe “nedisbiotice” cu efecte antiinflamatorii și imunostimulante promiţătoare. Deosebita diversitate genetică și fenotipică a bacteriei determină existenţa unor populaţii microbiene eterogene și stimulează continuu producerea de noi preparate urmărind profilaxia și tratamentul eficace al infecţiei, indiferent de vârsta pacientului

Practici alimentare riscante – intoxicaţia cu ciuperci la copii

Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa, Iaşi, România, Prima Conferință științifico-practică națională cu participare internațională ”Siguranţa chimică și toxicologia la confluenţa dintre domenii” 24-25 noiembrie 2016 Chișinău, Republica MoldovaIntoxicaţia cu ciuperci se produce în 95% din cazuri în zonele rurale, datorită faptului ca ciupercile otrăvitoare sunt confundate cu cele comestibile de către culegătorii amatori; doar în 5% din cazuri intoxicaţia survine în urma consumului de ciuperci alterate. Severitatea intoxicaţiei depinde de zona climatică în care ciuperca crește, de condiţiile de creștere, de doza de toxină eliberată și de caracteristicile genetice ale ciupercii. Fierberea, congelarea sau prelucrarea prin diferite metode nu afectează toxicitatea ciupercilor. Exista trei mari categorii de intoxicaţii în funcţie de timpul de apariţie al simptomelor: • cu debut rapid (în primele 6 ore de la ingestie) – manifestări alergice, gastrointestinale și neurologice; • cu debut progresiv (între 6 și 24 de ore postingestie) - manifestări hepatotoxice și nefrotoxice; • cu debut tardiv (după 24 de ore) – predominant manifestări nefrotoxice. Intoxicaţiile provocate de consumul de ciuperci necomestibile reprezintă în continuare o problemă majoră de sănătate publică, având consecinţe dintre cele mai severe, mai ales atunci când apar la copii, datorită particularităţilor clinice și de tratament la această grupă de vârstă. În zonele rurale ale României, culesul și consumul de ciuperci reprezintă o practică des întâlnită. Având în vedere frecvenţa intoxicaţiilor cu ciuperci necomestibile, uneori cu prognostic nefavorabil, se recomandă desfășurarea unor campanii de informare a populaţiei, mai ales în zonele afectate de aceste practici

Surgical itinerary in parathyroid hyperfunction: 63 cases operated on

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iași, Clinica IV-a Chirurgie, Clinica V-a Pediatrie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Multiplele aspecte etiopatogenice și anatomo-clinice ale hiperparatiroidismului (HP): pri-mar (HPP), renal (HPR), familial, din NEM etc. constituie o patologie care realizează o continuă provocare. În afara fenotipului și simptomatologiei polimorfe, a noilor achiziții diagnostice și terapeutice, frapează contrastul dintre incidența/prevalența sindromului în creștere în tările dezvoltate – mai ales pe seama observațiilor asimptomatice - și seriile limitate numeric sau cazurile izolate cu manifestări “istorice”, publicate în literatura națiunilor “în tranziție” sau subdezvoltate. Material și metoda: Din 1986 în clinica noastră au fost operate 63 observații de HP: 20 HPP – adenoame =17, carcinoame=2, paratiromatoza=1 și 43 HPR – HP secundar (HPS)=23 și tertiar=20. Am înregistrat 44 femei și 19 bărbati (raport 2,3/1) cu limite de vârstă 15 – 67 (medie 47) ani. Diagnosticul și indicația chirurgicală au fost stabilite clinic prin prezența suferinței renale – urolitiaza multipla sau recidivata în HPP – insuficiența renală cronică în regim de hemodializa în HPR, sindrom osos manifest – osteoporoza, dureri osoase, chisturi și fracturi, manifestări neuromusculare, psihonevrotice, digestive și cardiovasculare în ambele varietăți. Datele de laborator au obiectivat valori anormale ale calciului seric total și ionizat, fosforului și fosfatazei alcaline și în special ale iPTH iar explorarile localizatoare au inclus ultrasonografia – mai puțin concludentă în leziunile multiglandulare și mai recent scintigrafia cu 99mTc-tetrophosmin. Rezultate: Toate cazurile au fost operate practicându-se exereza simplă în 17 adenoame și “în bloc” cu lobul tiroidian ipsilateral în două cancere (unul fiind o recidivă la 4 ani după indepărtarea unui adenom), într-un adenom chistic intratiroidian ca și în cazul de paratiromatoza (de asemenea recidiva după exere-za extra muros a unui adenom). În observațiile de HPR au fost executate 24 paratiroidectomii subtotale (în 20 observatii reușindu-se exereza standard a 3 si ½ glande, în rest indepartandu-se 3 sau doar 2 paratiroide) si respectiv 19 paratiroidectomii totale (6 cu autotransplant glandular și 13 simple). Din considerente tactice sau pentru leziuni asociate explorarea/exereza chirurgicală a fost extinsă la tiroida (29 cazuri) sau timus (20 cazuri). Examenul anatomopatologic a precizat diagnosticul final în toate obser-vațiile. Rezultatele imediate și în timp au fost bune în special în HPP. Nu au fost hipocalcemii persistente chiar în cazul paratiroidectomiilor extinse dar am notat o paralizie recurentială, un hematom al lojei și recidiva în două cazuri de autotransplant antibrahial ca și cea a unui cancer la 4 ani după extirparea unui adenom (leziune noua ?). Concluzii: Paratiroidectomia – cu rafinamentele sale recente: minim invazivă, endoscopică sau asistată robotic – este singurul tratament eficace și definitiv în HPP și constituie o terapie simptomatică impor- tantă, deși suboptimal, în cazurile de HPR (a căror tratament ideal este transplantul renal). Exerezele paratiroidiene trebuie practicate doar de specialiști antrenați în această chirurgie.Background: Hyperparathyroidism (HP) is a constantly evolving entity with multiple clinical varieties i.e.: primary (HPP), renal (HPR), familial, in MEN etc., proteiform phenotype and symptomatology, continous modernizing diagnosis and therapeutic methods and striking differences in epidemiology between developed nations and the 3rd world’s or “in transition” countries. Material and methods: The study population comprised 63 patients with HP operated on from 1986 in our clinic. There were 20 cases with PHP (17 adenomas, 2 carcinomas and one parathyromatosis) and 43 cases with RHP (23 secondary and 20 tertiary). The series included 44 women and 19 men (ratio 2,3/1), aged 15-67 (range 47) years. As a rule the documentation of signs and symptoms as well as recording of the surgical indications were consistently thorough. The presence of multiple and recurrent urolithiasis in HPP and renal failure on hemodialysis in HPR as well as bone, muscular, neuropsychiatric, digestive and cardiovascular manifestation in both syndromes are constantly described. Laboratory data indicated abnormally levels of serum calcium, phosphorus, alkaline phosphatase but especially of the iPTH. Localisation procedures included ultrasonography less valuable for multiglandular lesions and recently 99mTc-tetrophosmin scan. Results: All the cases were operated on: 17 simple exeresis for adenomas and 4 “en bloc” resections to-gether with the thyroid lobe for two carcinomas, intrathyroid cystic adenoma and parathyromatosis one case each. In HPR 20 patients underwent standard subtotal parathyroidectomy (3 and ½ glands) but in 3 cases only 3 or even 2 glands were founded and 19 total parathyroidectomy respectively (6 with auto- transplantation). Thyroid (n=29) and thymus (20) resections were practiced for associated lesions or tac- tical reasons. Pathology established the final diagnosis. Immediate and late results were good especially in HPP. Persistent hypocalcemia was not encountered even in extended resections but we avow a cervi-cal hematoma,a recurrent laryngeal nerve palsy, two antibrahial recurrences and a carcinoma developed four years after resection of an adenoma (new lesion ?). Conclusions: Parathyroidectomy with its recent refinements in minimally invasive, endoscopic, video- and robotic techniques constitutes the gold standard therapy for HPP and still remains the only permanently effective method offering an improved quality of life in HPR. These operations must be done by high-specialised surgeons

Ingestion of NSAIDs a serios problem in young children

UMF Gr. T. Popa, Iasi, Romania, Conferința ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională ”Promovarea sănătăţii – o prioritate a sănătăţii publice” 22-24 iunie 2016 Chișinău, Republica Moldov

Breastfeeding - from myth to reality, current conceptions and trends

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Iaşi, RomâniaAlăptarea a fost considerată întodeauna ca fi ind ceva natural, normal, de care să se bucure şi pe care să o preţuiască atât mama cât şi copilul. Recomandările marilor Organizaţii şi Societăţi Occidentale cu privire la timpul şi modul în care bebeluşii ar trebui alaptaţi sunt unanim acceptate, deşi potrivit UNICEF nicio ţară din lume nu îndeplineşte integral standardele recomandate privind hrănirea bebeluşilor la sân. La nivel international, locuri fruntaşe în ceea ce priveşte succesul alăptării sunt ocupate de ţări din sud-estul Asiei, Africa de Sud şi de Est cu o rată a alaptării de peste 60%, iar în Europa primele locuri sunt ocupate de ţări precum Norvegia, Suedia, Marea Britanie cu un procent de peste 80%, Replublica Moldova având o rata a alaptarii de 36%, iar în Romania aceasta este de 29,6% (potrivit studiului SAMAS efectuat în 2016). Numărul copiilor alăptaţi la sân s-a îmbunătăţit dacă comparăm cu studiul din anul 2011, în care rata alăptarii era doar 12,6 % (mult sub media europeană), la acest lucru contribuind educaţia perinatală (personal medical, consultanţi în alăptare, educatori perinatali) cu rol esential în creşterea ratei de alăptare exclusivă, în special dacă această consiliere este efectuata printr-un program dedicat de pregătire. În topul femeilor care îşi alăpteaza exclusiv copiii până la şase luni se afl a mamele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani, unele dintre ele afl ându-se la al doilea sau al treilea copil. Iar la polul opus se afl ă mamele foarte tinere, cu vârsta sub 19 ani, doar 9% dintre ele alăptându-şi copilul în primele şase luni de viaţă. De asemenea, două din zece femei afl ate la primul copil renunţă la alăptare în mai puţin de o lună. Un concept destul de nou şi care câstiga din ce în ce mai mult teren în ţările occidentale este conceptul de ”milksharing” si înfiinţarea de bănci de lapte matern. Programele de sănătate, educaţia perinatală au dus la creşterea ratei alăptării şi conştientizarea benefi ciilor acesteia atât pentru mamă cât şi pentru copil, dar uneori acest fenomen este dus la extrem şi vorbim aici de prelungirea alăptarii pâna la vârsta de 5-6 ani, precum şi alaptarea în tandem. Pentru îmbunătăţirea alăptării, Colectivul Mondial pentru Alăptare cere introducerea unor prevederi legale cu privire la concediul parental plătit şi politici privind alăptarea la locul de muncă, îmbunătăţirea accesului la servicii de consiliere calificată cu privire la alăptare, ca parte a unor pachete cuprinzătoare de politici şi programe în favoarea alăptării, aplicate în unităţile sanitare.Breastfeeding has always been considered to be something natural, normal, to be enjoyed, and to be cherished by both mother and child. The recommendations of large organizations and Western Societies regarding the time and the way babies should be breastfeed are universally accepted, although according to UNICEF, no country in the world complies fully with the recommended standards for feeding babies to the breast. At an international level, the leading positions in breastfeeding success are occupied by South-East Asian countries and South and East Africa with a breastfeeding rate of over 60%, and in Europe the top places are occupied by countries such as Norway, Sweden, Great Britain with over 80%, the Moldova Republic having a breastfeeding rate of 36%, and in Romania this is only 29.6% (according to the SAMAS survey carried out in 2016). The number of breastfed babies improved compared to the 2011 study, where the breastfeeding rate was only 12.6% (well below the European average), to this contributing to perinatal education (medical staff, breastfeeding consultants, perinatal educators) with an essential role in raising the exclusive breastfeeding rate, especially if this counseling is done through a dedicated training program. In the top of mothers who breastfeed exclusively babies up to six months, are mothers aged 35 to 40, some of whom are in the second or third child, at the opposed pole are the very young mothers,under19, only 9% of them breastfeeding their baby during the first six months of life. Also, two out of ten women in the first child give up breastfeeding in less than a month. A fairly new concept and gaining ever more ground in Western countries is the concept of “milk-sharing” and the breast milk banks. Health programs, perinatal education have led to a rise in breastfeeding rates and awareness of its benefits for both mother and child, but sometimes this phenomenon is taken to the extreme and we are talking here about prolonging breastfeeding to 5-6 years of age and breastfeeding in tandem. To improve breastfeeding, the World Breastfeeding Association calls for the introduction of legal provisions on paid parental leave and on breastfeeding policies at the workplace, to improve access to qualified breastfeeding counseling services as part of comprehensive policy packages and programs in favor of breastfeeding applied in sanitary units

Ожирение у детей – актуальная медико социальная проблема в Румынии

Pediatrics, Gr. T. Popa University of Medicine and Pharmacy, Jassy, Romania, Psychiatry, Gr. T. Popa University of Medicine and Pharmacy, Jassy, Romania, Conferința ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională ”Promovarea sănătăţii – o prioritate a sănătăţii publice” 22-24 iunie 2016 Orhei, Republica MoldovaCercetarea indică faptul că copiii cu părinți obezi au risc înalt de a dezvolta obezitate. Părinții pot crea pentru copii un mediu ce va favoriza formarea comportamentelor alimentare sănătoase sau pot promova excesul de greutate. Prevenirea obezității necesită o educație a societății, schimbări sociale, precum și metode pentru asigurarea succesului acestor eforturi. Исследование показывает, что у детей у которых родители страдают ожирением повышен риск развития ожирения. Родители создают для детей условия, которые могут способствовать развитию здорового пищевого поведения или могут способствовать избыточному весу. Необходима профилактика с помощью образования общества и социальных изменений, а также нужно разработать методы, чтобы обеспечить успех этих усилий

HEMORAGIA DIGESTIVĂ ÎN PATOLOGIA PEDIATRICĂ

Hemoragia digestivă la copil poate evolua de la forma ocultă până la manifestări majore cu risc vital. Etiologia cuprinde boli extradigestive (patologia acută a sistemului nervos, coagulopatii, hipertensiune portală etc.) sau digestive (infecţioase, malformative, infl amatorii etc.) cu o frecvenţă nuanţată de vârstă. Anamneza grevată de numeroase posibilităţi de eroare se completează cu o explorare sistematizată abordându-se: gravitatea pierderii de sânge, refl ectarea acesteia asupra funcţiei organelor vitale, depistarea unei cauze medicale sau a unei cauze chirurgicale preexistente (malformativă) sau dobândite. Tratamentul este nuanţat de severitatea pierderii de sânge, de necesarul de medicamente cu impact etiopatogenetic. Endoscopia digestivă, pe lângă rolul ei important ca metodă de diagnostic, reprezintă uneori şi o metodă terapeutică

MANIFESTĂRILE TUBULUI DIGESTIV SUPERIOR LA PACIENTUL CU IRC DIALIZAT

Introducere: bolnavii cu IRC sunt susceptibili la o gamă largă de complicaţii: refl ux gastro-esofagian, esofagită, gastropatie, gastrită şi duodenită, ulcer gastric şi duodenal, angiodisplazie. Obiective: studiul a constat în evidenţierea simptomelor gastro-duodenale, a frecvenţei modifi cărilor patologice ale mucoasei eso-gastro-duodenale şi a prezenţei H.pylori la copiii cu IRC afl aţi în program de dializă. Material şi metodă: lotul de studiu a fost format din 55 de copii internaţi în Clinica a IV-a Nefrologie, afl aţi în program de substituţie renală cronică, la care s-a aplicat un protocol ce a sistematizat: simptomele obiective şi subiective şi rezultatele endoscopiei digestive superioare. Lotul cuprinde bolnavii cu modifi cări ale mucoasei depistate endoscopic. Concluzii: modifi cările patologice ale mucoasei eso-gastro-duodenale la copilul dializat cronic se refl ectă clinic inconstant, ceea ce sugerează necesitatea endoscopiei pentru fi ecare caz. Prezenţa H.pylori la 24/55 (43,63%) cazuri biopsiate evidenţiază asocierea relativ frecventă între leziunile gastro-duodenale şi H.pylori la pacienţii dializaţi cronic