3D laparoscopic radical prostatectomy - learning curve

Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean Tg, Mureș, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tg. Mureș, Al VII-lea Congres de Urologie, Dializă si Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019Introducere: Prostatectomia radicală reprezintă tratamentul chirurgical standard în cancerul de prostată localizat. Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 3 ani în care am inclus pacienți cu cancer de prostată pentru care s-a efectuat prostatectomie radicală laparoscopica 3D. Rezultate: Vârsta medie a pacienților a fost de 64,13+/- 5 SD. 15 pacienți au fost incluși în grupul de risc intermediar și 7 pacienți în grupul de risc crescut. Valoarea medie a PSA a fost 13,17+/-7,01 SD cu limite între 4,62 and 32,01 ng/ml. Durata medie a timpului operator a fost de 268,18+/-75,85 SD cu limite intre 160 și 410 minute.. Cantitatea medie a pierderii sangvine intraoperator a fost de 40,75 ml+/- 23,42 ml. 5 pacienți au prezentat fistulă urinară postoperator care s-a remis spontan. Durata medie de spitalizare postoperator a fost de 5,78+/-3,98 SD. Incontinența urinară evidențiată la 3 luni postoperator a fost în 8 cazuri. Concluzii: Prostatectomia radicală laparoscopică reprezintă o metodă de tratament fezabilă pentru cancerul de prostată localizat, cu pierdere sangvină minimă intraoperator, durată scurtă de spitalizare și număr scăzut de complicații. Tehnica 3D scurtează curba de învățare în prostatectomia laparoscopică.Introduction: Radical prostatectomy represents the standard surgical treatment for localised prostate cancer. Material and method: We performed a retrospective study over a period of 3 years and we included patients with prostate cancer who were treated by 3D laparoscopic radical prostatectomy. Results: The average age of the patients was 64,13+/- 5 SD. 15 patients were included in intermediate risk group, and 7 patients in high risk group. The average of PSA level was 13,17+/-7,01 SD, with limits between 4,62 and 32,01 ng/ml. The average of operating time was 268,18+/-75,85 SD with limits between 160 and 410 minutes. The mean quantity of blood loss was 40,75 ml+/- 23,42 ml. Postoperative urinary fistula occurred in 5 cases which was spontaneous remitted. The mean postoperative hospitalization days was 5,78+/- 3,98 SD. Urinary incontinence was reported in 8 cases. Conclusions: Laparoscopic radical prostatectomy represents a feasible treatment option for localised prostate cancer with minimal blood loss, reduced number of complications and short hospitalisation period. The 3D technique reduce the learning curve in laparoscopic prostatectomy

The efficacy of percutaneous nephrolithotomy in elderly patients

Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean Mureș, România, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tg. Mureș, Al VII-lea Congres de Urologie, Dializă si Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019Obiectiv: Acest studiu își propune evidențierea eficienței nefrolitotomiei percutanate (NLP) în tratamentul litiazei renale la pacienții vârstnici și evaluarea celor mai frecvente complicații asociate cu acesta intervenție chirurgicala. Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 10 luni (Iunie 2016-Aprilie 2017) în care am inclus 200 de pacienți cu litiază renală care au fost internați în Clinica de Urologie Tg Mureș, România și au fost tratați prin NLP. Am efectuat 263 de intervenții chirurgicale și am comparat complicațiile apărute intra și postoperator înte Grupa 1 (pacienți cu vârsta sub 70 ani) și Grupa 2 (pacienți cu vârsta peste 70 ani). Rezultate: Vârsta medie a pacienților a fost de 53,65 ani +/-12,18 DS cu limite între 25 și 81 de ani. 178 de pacienți au avut vârsta sub 70 nai (Grupa 1) și 22 pacienți sub 70 ani (Grupa 2). Calculii au fost localizați la nivelul bazinetului (142), calicele inferior (46) și joncțiune pielo-ureterală (4). Calculii coraliformi s-au evidențiat în 28 de cazuri. Diametrul calculilor a fost mai mare de 2 cm in 76% dintre cazuri, mai mic de 2 cm in 13% dintre cazuri, iar 11% au prezentat litiază multiplă. Complicațiile intraoperatorii au fost: migrarea fragmentelor (22%), sângerare (12%), leziuni ale bazinetului și puncția renală dificilă sau dilatații dificile (6%). Complicațiile postoperatorii au constat în: hematurie (20%), obstrucția ureterului cu fragmente restante (22,5%), hidronefroză (18%), fistulă lombară (13%). Nu s-a evidențiat o corelație semnificativă între apariția complicațiilor intra și postoperatorii și vârsta pacienților (p>0,005). Durata medie de spitalizare a fost de 5,58 zile +/-2,69 DS. Rata de stone free a fost de 77,5%. Concluzii: Nefrolitotomia percutanată este o metodă de tratament eficientă și sigură a litiazei renale, care poate fi practicată atât la tineri cât și la vârstnici. Complicațiile intra și postoperatorii pot să apară la ambele grupe de pacienți, însă vârsta nu reprezintă un factor decisiv în alegerea acestei alternative terapeutice.Objective. The aim of this study is to highlight the importance of percutaneous nephrolithotomy (PCNL) in the treatment of renal stones in elderly patients and to evaluate the most frequent complications associated with this procedure. Material and method. We performed a ten-months (June 2016 - April 2017) retrospective study and we included 200 patients with kidney stones who were admitted to the Urology Clinic, Tirgu Mures, Romania. We performed 263 interventions (NLP) and we compared intra and postoperative complications between Group 1 (including patients under the age of 70 years old) and Group 2 (patients older than 70). Results: The mean age of patients was 53.65 years old (12.18 Standard Deviation - SD) with limits between 25 and 81 years old. 178 patients were younger than 70 years (Group1) and 22 were older than 70 (Group2). The stones were mostly localized in the renal pelvis (142), inferior calyx (46) and ureteropelvic junction (4). 28 cases were staghorn calculi. The diameter of the stone was larger than 2 cm in 76% and less than 2 cm in 13% of the cases and 11% of the patients had multiple lithiasis. Intraoperative complications were: migrating fragments (22%), hemorrhage (12%), lesions of the renal pelvis and difficulties of percutaneous access or dilatation (6%). The postoperative complications were: haematuria (20%), obstruction caused by stone fragments (22.5%), hydronephrosis (18%), fistula (13%). There were no significant correlations between intra and postoperative complications and the age of the patients (p > 0.05). The average length of hospitalization days after PCNL was 5.58 +/- 2.69 days SD. The stone-free rate was: 77.5%. Conclusions: PCNL is a safe and effective method used in the treatment of kidney lithiasis that can be performed to both young and elderly patients. Intra and postoperative complications may occur in both age groups but this is not a decisive factor regarding therapeutic choice, which also applies to patients older than 70 years

Lower urinary tract dysfunctions in patients with diabetes

Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean Mureș, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tg. Mureș, Al VII-lea Congres de Urologie, Dializã si Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019Obiectiv: În cadrul acestui studiu ne-am propus să evidențiem importanța investigațiilor urodinamice în managementul disfuncțiilor micționale la pacienții diabetici. Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 6 ani (2013-2018) la Clinica de Urologie din Tg Mureș în care am inclus 68 de pacienți cu disfuncții micționale și diabet zaharat tip I (4 pacienți), tip II insulinonecesitant (17 pacienți), tip II sub tratament antidiabetic oral (47 pacienți). Rezultate: Vârsta medie a pacienților a fost de 63,85(+/-12,14 SD). În majoritatea cazurilor pacienții au fost diagnosticați cu diabet zaharat de mai mult de 5 ani (45 de cazuri). Valoarea medie a glicemiei a fost de 128,52 mg/dl (+/-43,46 SD). Rezidiul post-micțional a fost absent în 25 de cazuri, între 50-100 ml în 26 cazuri și peste 100 ml în 17 cazuri, având o valoare medie de 91,02 ml (+/-111,07 SD). În majoritatea cazurilor, valoarea Qmax a fost scăzută, având o medie de 8,14 ml/s (+/- 4,72 SD). Studiul presiune-debit a evidențiat hipoactivitate detrusoriană în 44 cazuri, hiperactivitate detrusoriană în 10 cazuri, obstrucție subvezicală (adenom de prostată, strictură uretrală, prolaps genital) în 18 cazuri și funcție detrusoriană normală în 8 cazuri. Valoarea Indicelui de Contractilitate Detrusoriană a fost mai mic de 100 în 57 de cazuri (57,15+/-21,58) și normal în 11 cazuri (114,63+/-8,78). Există o corelație din punct de vedere statistic între diabetul hazarat diagnosticat de peste 5 ani și detrusorul hipocontractil , p=0,003. Nu există corelație statistică între valoarea glicemiei și diagnosticul detrusorului hipocontractil , p=0,95. Concluzii: În majoritatea cazurilor putem considera că diabetul zaharat reprezintă un factor de risc în apariția disfuncțiilor micționale deterrminate de detrusorul hipocontractil. Vârsta pacienților, tipul diabetului zaharat, perioada de manifestare a bolii reprezintă factori de risc în apariția hipocontractilității detrusoriene. Diagnosticul urodinamic este foarte important la pacienții diabetici care necesită tratament chirurgical pentru obstrucție subvezicală.Objective: The aim of this study is to underline the importance of urodynamic investigations in the proper management of lower urinary tract dysfunctions in diabetes. Material and method: We performed a retrospective study over a period of 6 years (2013-2018) in the Clinic of Urology from Tg. Mures and we included 68 patients presenting LUTS associated with type I diabetes (4 patients), type II diabetes using insulin (17 patients) and type II diabetes using oral medication (47 patients). Results: The mean age of the patients was 63,85(+/-12,14 SD). In majority of the cases the patients were diagnosed with diabetes for more than 5 years (in 45 cases). The mean value of glycaemia was 128,52 mg/dl (+/-43,46 SD). The post-void residual urine was absent in 25 cases, between 50-100 ml in 26 cases and more than 100 ml in 17 cases, with a mean value of 91,02 ml (+/-111,07 SD). In majority of the cases the Qmax value was low, having a mean of 8,14 ml/s (+/- 4,72 SD). The evaluation of pressure-flow study revealed a detrusor underactivity in 44 cases, detrusor overactivity in 10 cases, bladder outlet obstruction (prostate hyperplasia, urethral stenosis, genital prolapse) in 18 cases and normal detrusor function in 8 cases. The value of Bladder Contractility Index (BCI) was less than 100 in 57 cases (57,15+/-21,58) and normal in 11 cases (114,63+/-8,78). There is a statistical correlation between the period of diabetes (more than 5 years) and diagnosis of underactive detrusor, p=0,003. There was no correlation between the value of glycaemia and underactive detrusor, p=0,95. Conclusions: In most of the cases we can emphasize that diabetes leads to LUTS, especially detrusor underactivity. The age of the patients, the type of diabetes, the length of treatment are risk factors in the development of detrusor underactivity. The urodynamical diagnosis is very important in patients with diabetes before a surgical treatment for bladder outlet obstruction

Fascin-1 and its role as a serological marker in prostate cancer: A prospective case-control study

Aim: This study aims to investigate any modification of serological FSCN1 in prostate cancer patients compared with patients without neoplasia. Material & methods: Clinical data and blood specimens from patients with and without prostate cancer were obtained. A quantitative sandwich ELISA method was used to determine serological values of FSCN1. Results: Although serum values of FSCN1 were dissimilar in the two cohorts of patients (6.90 vs 7.33 ng/ml), the difference was not statistically significant (p = 0.20). Serum values of FSCN1 stratified for Gleason score groups were not significantly distinguishable (p = 0.65). A negative correlation (rho = -0.331; p = 0.009) was reported between FSCN1 and age. Conclusion: Further studies are required to evaluate a possible diagnostic role of FSCN1 in prostate cancer