Classic and modern in the therapy of hepatic hidatid cysts – experience of a general surgery center

Clinica II Chirurgie, Spitalul Județean de Urgențe ”Sf. Spiridon”, Iași UMF ”Gr.T. Popa” Iași, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011INTRODUCERE. În ultimii 20 de ani, asistăm la o tendință de afirmare a terapiilor mai puțin invazive pentru pacienții cu chist hidatic hepatic (radiologie intervențională, endoscopie intervențională, puncții eco sau CT-ghidate, tehnici chirurgicale laparoscopice precum şi asocieri ale acestora). SCOP. Ne-am propus o comparație între rezultatele după abordul clasic şi cel minim-invaziv pentru tratamentul echinococozei hepatice. MATERIAL ŞI METODĂ. Au fost analizate retrospectiv 180 cazuri de chist hidatic hepatic operate în Clinica I Chirurgie Iaşi, România în perioada 2004-2010. Au fost selectate pentru analiză următoarele variabile: localizarea chistului, tipul acestuia (conform clasificării propuse de Informal Working Group on Echinococcosis), calea de abord, tehnica chirurgicală, durata evoluției postoperatorii, complicațiile survenite, recidivele şi asocierea chimioterapiei antiparazitare. Pentru analiza statistică s-au folosit testele neparametrice Mann-Whitney U şi Spearman cu pragul de semnificație p<0.05. REZULTATE. Leziunile s-au tratat prin puncție echoghidată (n=6;3.3%); pe cale laparoscopică (n= 48;26.6%) şi abord clasic (n=126;70.1%). Pe cale laparoscopică s-au efectuat: inactivare-aspirație-drenaj şi inactivare-aspirație-perichistectomie parțială. Pe cale clasică s-au practicat: inactivare-aspirație-drenaj, inactivare-aspirație-perichistectomie parțială, perichistectomie ideală, hepatectomie reglată, hepatectomie atipică. Abordul minim-invaziv se corelează semnificativ cu tipul I-II al chisturilor (p=0.016) şi cu localizarea acestora în segmentele II, III şi VI (p=0.001). Durata evoluției postoperatorii a fost semnificativ mai redusă după abordul laparoscopic (p=0.003) comparativ cu cea după intervențiile clasice „minimale” (inactivare-aspirație-drenaj şi inactivare-aspirație-perichistectomie parțială) practicate pentru leziunile tip I-III, dar diferența dintre numărul de zile de îngrijiri după abordul laproscopic vs. chirurgie radicală (perichistectomie ideală, hepatectomie) este nesemnificativă. Nu am întâlnit corelații semnificative între apariția recidivelor/complicațiilor şi tipul de abord. Chimioterapia antiparazitară, instituită în 118 de cazuri (65.5%), se corelează semnificativ cu o rată redusă a recidivelor survenite în 9 cazuri (5%). CONCLUZII. Boala hidatică beneficiază astăzi de o terapie multimodală în care chimioterapia, PAIR-ul, videochirurgia şi chirurgia clasică trebuie să se completeze cât mai fericit şi nu să se excludă. Chiar dacă „pierde din indicații”, chirurgia clasică rămâne „rezerva strategică” în terapia chistului hidatic.INTRODUCTION. In the last 20 years, we noticed an outstanding of less invasive therapy for the patients with hidatid disease (interventional radiology, interventional endoscopy, eco- or CT punctions, laparoscopy and association between these). AIM. We intend to compare the results after classic and laparoscopic approach as treatment for hepatic echinococcosis. METHODS. We analysed 180 cases operated in 1st Surgical Clinic, Iasi, Romania, between 2004-200. We recorded the fallowing parameters: location, type (classification approved by Informal Working Group on Echinococcosis), approaching type, surgical technique, postoperative evolution, complications, recurrences and chemotherapy. We used Mann-Whitney U and Spearman tests (p<0.05).RESULTS. The cases were solved by eco guidance punction (n=6; 3.3%); laparoscopic (n= 48; 26.6%) and classic approach (n=126; 70.1%). Minim invasive approach we did inactivation-suction-drainage and partial perichistectomy. Using open approach we did inactivation-suction-drainage, partial perichistectomy, total perichistectomy and hepatectomy. Laparoscopic treatment has significant correlation with type I-II (p=0.016) located in segments II, III and IV (p=0.001). Postoperative evolution is significant lower for laparoscopic methods (p=0.003) comparing with the „minimal” open techniques used for lesions type I-III. There is no significant differentiation between laparoscopic procedures and open radical surgery (total perichistectomy and hepatectomy). We did not register significant correlations about recurrences and complications. Chemotherapy used in 8 cases is correlated with a low rate of recurrence 9 cases (5%).CONCLUSIONS. Hidatid disease has the benefits of a multimodal therapy. Chemotherapy, PAIR, video surgery and open approach are completing themselves and not excluding each other. Even if classic methods are less frequent used, it remains as a „back up solution” in the therapy of hidatid cyst disease

Proposal of a Preoperative CT-Based Score to Predict the Risk of Clinically Relevant Pancreatic Fistula after Cephalic Pancreatoduodenectomy

Background and Objectives: Postoperative pancreatic fistula after cephalic pancreatoduodenectomy (CPD) is still the leading cause of postoperative morbidity, entailing long hospital stay and costs or even death. The aim of this study was to propose the use of morphologic parameters based on a preoperative multisequence computer tomography (CT) scan in predicting the clinically relevant postoperative pancreatic fistula (CRPF) and a risk score based on a multiple regression analysis. Materials and Methods: For 78 consecutive patients with CPD, we measured the following parameters on the preoperative CT scans: the density of the pancreas on the unenhanced, arterial, portal and delayed phases; the unenhanced density of the liver; the caliber of the main pancreatic duct (MPD); the preoperatively estimated pancreatic remnant volume (ERPV) and the total pancreatic volume. We assessed the correlation of the parameters with the clinically relevant pancreatic fistula using a univariate analysis and formulated a score using the strongest correlated parameters; the validity of the score was appreciated using logistic regression models and an ROC analysis. Results: When comparing the CRPF group (28.2%) to the non-CRPF group, we found significant differences of the values of unenhanced pancreatic density (UPD) (44.09 ± 6.8 HU vs. 50.4 ± 6.31 HU, p = 0.008), delayed density of the pancreas (48.67 ± 18.05 HU vs. 61.28 ± 16.55, p = 0.045), unenhanced density of the liver (UDL) (44.09 ± 6.8 HU vs. 50.54 ± 6.31 HU, p = 0.008), MPD (0.93 ± 0.35 mm vs. 3.14 ± 2.95 mm, p = 0.02) and ERPV (46.37 ± 10.39 cm3 vs. 34.87 ± 12.35 cm3, p = 0.01). Based on the odds ratio from the multiple regression analysis and after calculating the optimum cut-off values of the variables, we proposed two scores that both used the MPD and the ERPV and differing in the third variable, either including the UPD or the UDL, producing values for the area under the receiver operating characteristic curve (AUC) of 0.846 (95% CI 0.694–0.941) and 0.774 (95% CI 0.599–0.850), respectively. Conclusions: A preoperative CT scan can be a useful tool in predicting the risk of clinically relevant pancreatic fistula