Total hip arthroplasty in trochanteric fractures

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Fracturile trohanteriene reprezintă o problemă actuală prin incidența crescută: (75% reprezentând pacienții în vârstă de peste 75 de ani), fiind cauzate preponderent de osteoporoză. Acest tip de fractură, devine adesea o mare problemă deoarece este asociată cu un ansamblu de patologii concomitente, care pot fi acutizate de acest traumatism, fapt care poate cauza deces, sau apariția multor complicații legate de regimul îndelungat la pat și apariția complicațiilor hipodinamice si tromboembolice. Metodele de osteosinteza a acestor fracturi sunt dificile, impun excluderea efortului pe membru până la consolidarea fracturii, deseori complicate cu degradarea implantului sau osteosintezei. Scopul lucrării. Evaluarea rezultatelor tratamentului bolnavilor cu fracturi de masiv trohanterian tratați prin artroplastie de șold în perioada 2018-2022 în secția I a Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie. Material și metode. În studiu au fost incluși 44 de pacienți cu fracturi ale sectorului trohanterian, tratați în perioada 2018-2022 în secția I a Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie prin artroplastie de șold. Vârsta medie al bolnavilor a constituit 74 ani, predominant fiind tipul de fractură Evans IV/V. Rezultate. Pentru acești 44 de pacienți înrolați în studiu, au fost utilizate proteze totale cimentate (n = 8), bipolare cimentate (n = 25), necimentate (n = 8), cervicocefalică MOORE cimentată (n = 3). Durata medie a internării a fost de 9 zile, în comparație cu cei tratați prin osteosinteză fiind mai mică cu 3-4 zile. În a doua zi după intervenție toți pacienții s-au deplasat cu sprijin pe piciorul afectat. Concluzii. Artroplastia de sold este o variantă optima de tratament chirurgical al pacienților vârstnici cu fracturi trohanteriene cominutive instabile, care asigură o mobilizarea funcțională precoce a bolnavului cu efort deplin pe membru și prevenirea complicațiilor.Introduction. Trochanteric fractures represent a current issue due to high incidence (75% of cases are represented by patients aged over 75 years old), being mainly caused by osteoporosis. This type of fractures often develop into a difficult clinical management situation, because of the association with a set of concomitant pathologies, which can be worsen by this trauma, further, leading even to death or worsening of the patient’s general condition due to long recovery process and hypodynamic and thromboembolic complications. The methods of osteosynthesis of these fractures are difficult, they require the exclusion of effort per member until the fracture is resolved, often complicated by implant degradation or osteosynthesis. The purpose of the thesis. Evaluation of treatment results of patients with massive trochanteric fractures treated by hip total arthroplasty during 2018-2022 in Traumatology and Orthopedic Hospital, section I. Methods and materials. The study included 44 patients with trochanteric fractures treated in the period 2018-2022 in section I of the Clinical Hospital of Traumatology and Orthopedics by hip arthroplasty. The average age of the patients was 74 years, the prevailing type of fracture being Evans IV/V. Results. For these 44 patients enrolled in the study, were used fully cemented prostheses (n = 8), bipolar cemented prostheses (n = 25), uncemented (n = 8), uncemented MOORE prostheses (n = 3). The average duration of hospitalization was 9 days, compared to those treated with osteosynthesis being less than 3-4 days. The day after the intervention, all patients were able to step on the affected leg. Conclusion. Hip arthroplasty is considered an optimal alternative for surgical treatment of elderly patients with unstable communitive trochanteric fractures, which ensures an early functional mobilization of the affected limb and avoiding further complications linked to long term recovery

MALE PARTNER EVALUATION IN COUPLES WITH RECURRENT PREGNANCY LOSS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Aproximativ 15 – 20% din toate sarcinile clinic confirmate și 30 – 50% din totalul de fertilizări artificiale cu succes, la femeile cu vârstă de până la 35 de ani se soldează cu avort spontan. Pierderea recurentă a sarcinii (PRS) este definită ca două sau mai multe pierderi consecutive a sarcinilor cu vârsta gestațională de până la 20 de săptămâni. În același timp, studierea rolului factorului masculin în PRS a fost neglijat sau limitat strict la capacitatea de transport și fertilizare a spermatozoidului. Scopul lucrării. Analiza comparativă a parametrilor seminali, hormonali și inflamatori/ infecțioși la bărbații din cupluri cu PRS vs non-PRS. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 17 bărbați din cupluri cu PRS, vârsta medie 35,23±7,76 și 35 non-PRS, vârsta medie 32,11±7,48 în calitate de control. Ambele loturi au fost investigate la flora specifică și non-specifică, proba celor 2 pahare, indicii hormonali (LH, FSH, PRL, T total, E2) și spermograma. Datele au fost analizate prin IBM SPSS Statistics 23. Rezultate. Valorile medii ale parametrilor spermogramei în ambele loturi sunt în limitele normei: număr total – 166,62±34,27 vs 142,68±28,45; concentrația spermatozoizilor – 67,88±12,39 vs 53,54±13,45; mobilitate progresivă – 34,17±8,61 vs 33,22±10,65; morfologie 10,82±3,42 vs 9,88±3,12; vitalitate – 55,82±18,36 vs 56,42±16,73. S-a observat leucocitospermie mai pronunțată în lotul de control comparativ cu lotul de studiu: 3,2±2,31 vs 0,85±1,23. La fel, în lotul de control numărul bărbaților cu infecții specifice predomină statistic semnificativ comparativ cu lotul de studiu: 10 (28,57%) vs 3 (17,64%). De asemenea, se observă o diferență statistic considerabilă între lotul de studiu și cel de control în cazul infecțiilor non-specifice: 10 (58,82%) vs 3 (8,57%). Valoarea testosteronului total a fost statistic cu mult mai mică în lotul de cercetare în comparație cu cel de control: 287,11±67,42 vs 379,25±45,69. Concluzii. Bărbații din cuplurile cu PRS prezintă mai des infecții nespecifice a tractului urinar și au valorile testosteronului statistic semnificativ mai mica comparativ cu cei din cuplurile non-PRS.Background. Nearly 15 – 20% of all clinically confirmed pregnancies and 30 – 50% of all successful artificial fertilizations in women aged up to 35 years end up in spontaneous abortion. Recurrent pregnancy loss (RPL) is defined as two or more consecutive pregnancy losses with a gestational age of up to 20 weeks. At the same time, studying the role of the male factor in RPL has been neglected or strictly limited to the transport and fertilization ability of the spermatozoon. Objective of the study. Comparative analysis of seminal, hormonal and inflammatory/infectious characteristics in men from couples with RPLvs non-RPL. Material and methods. The retrospective study included 17 men from couples with RPL, mean age 35.23±7.76 and 35 non-RPL, mean age 32.11±7.48 as a control batch. In both groups, the specific and non-specific flora, the two-glass urine test, hormonal markers (LH, FSH, PRL, total T, E2) and the spermogram were evaluated. Data were analyzed using IBM SPSS Statistics 23. Results. The mean values of spermogram parameters in both groups are within the normal range: total number – 166.62±34.27 vs 142.68±28.45; sperm concentration – 67.88±12.39 vs 53.54±13.45; progressive mobility – 34.17±8.61 vs 33.22±10.65; morphology 10.82±3.42 vs 9.88±3.12; vitality – 55.82±18.36 vs 56.42±16.73. More pronounced leukocytospermia was observed in the control group compared to the study group: 3.2±2.31 vs 0.85±1.23. Likewise, in the control group, the number of men with specific infections statistically prevails in relation with the study group: 10 (28.57%) vs 3 (17.64%). Also, there is a significant distinction between the study group and the control group in the case of non-specific infections: 10 (58.82%) vs 3 (8.57%). The total testosterone value was considerably lower in the research group in comparison to the control group: 287.11±67.42 vs 379.25±45.69. Conclusions. Men from couples with RPL present more often non-specific infections of the urinary tract and have statistically significantly lower testosterone values compared to those from non-RPL couples