The role of pharmacist in the management of selfmedication and mild-symptoms of COVID-19 infection

Catedra de farmacie socială „Vasile Procopișin”, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”,Republica MoldovaIntroducere. Farmaciile comunitare sunt adesea primul punct de contact cu sistemul de sănătate pentru persoanele cu probleme de sănătate, sau pentru pacienții ce necesită informații și sfaturi fiabile, bazate pe dovezi. Farmaciile oferă un serviciu public esențial întregii populații prin furnizarea de medicamente și îngrijire farmaceutică. Asigurarea continuității acestor servicii este esențială atât în circumstanțe normale, cât și în perioade de criză sau de urgență, cum ar fi pandemia COVID-19. Scopul lucrării. Evaluarea rolului farmacistului în gestionarea automedicației și a simptomelor ușoare ale pacienților în COVID-19. Materiale și metode. A fost efectuată o revizuire sistematică a literaturii științifice utilizând o căutare de efectuată în bazele de date Medline, EMBASE, The Lancet și PubMed. Rezultate. Farmaciștii au fost pe prima linie în răspunsul la pandemia COVID-19. Farmaciștii comunitari înființează centre de răspuns la COVID-19, utilizând telesănătatea și telefarmacia, în scopul asigurării managementului îngrijirilor maladiilor cronice, efectuează testări și oferă îndrumări asupra COVID-19 odată ce rezultatele sunt cunoscute. Farmaciștii își aplică în practică cunoștințele extinse și formările continue în: utilizarea medicamentelor, gestionarea și rezolvarea problemelor, pentru a informa și educa populația cu privire la infecția cu COVID-19. Rolul farmaciștilor în gestionarea pandemiei Covid-19 este în: asigurarea aprovizionării adecvate, păstrării și aprovizionării adecvate cu stocuri corespunzătoare de medicamente relevante și alte produse și dispozitive medicale pentru a satisface cererea, inclusiv măști, termometre și/sau alte echipamente necesare; optimizarea și menținerea continuității tratamentelor și utilizarea rațională a medicamentelor, inclusiv respectarea aderenței la tratament, în special pentru persoanelor cu maladii cronice, precum și pentru pacienții închiși sau izolați; monitorizarea și contribuția la strategiile naționale și/sau locale de control al pandemiei, care pot include măsuri excepționale pentru asigurarea accesului rațional la medicamente și dispozitive medicale, modificări ale reglementărilor privind eliberarea, distribuirea planificată a echipamentului individual de protecție; informarea și educarea publicului; consiliere și direcționarea pacienților pentru asistență medicală calificată; promovarea prevenirii bolilor; promovarea controlului infecțiilor; vaccinarea (acolo unde este permisă); și prepararea de produse dezinfectante pentru mâini la necesitate. Persoanele trebuie să cunoască modul de administrare, utilizare a medicamentelor, eficacitatea și efectele adverse a acestora cât și gestionarea lor. Practicarea automedicației (AM) necesită a fi monitorizată în mod adecvat, în special în țările cu venituri mici și medii, care se confruntă cu o criză economică și au adesea niveluri educaționale scăzute a populației și facilități de asistență medicală insuficiente, în special în timpul COVID-19. Automedicația în timpul pandemiei COVID-19, poate agrava situația actuală a unei crize de sănătate pentru care nicio țară nu este pe deplin pregătită. Este necesară o abordare pe scară largă a problemei automedicației în COVID-19, pentru a îmbunătățirea utilizării automedicației prin educație publică, pregătirea profesioniștilor din domeniul sănătății, inclusiv a farmaciștilor din cadrul farmaciilor comunitare precum și și reglementări stricte asupra promovării și utilizării medicamentelor. Concluzii. Rolul farmaciștilor în timpul dezastrelor pandemice este de a îmbunătăți managementului malaiilor cronice prin utilizarea îngrijirilor farmaceutice și asigurarea aprovizionării cu medicamente, vaccinarea, educația populației cu privire la controlul infecțiilor și influența pandemiei asupra creșterii riscului de dezvoltare a reacțiilor adverse pentru sănătate.Introduction. Community pharmacies are often the first point of contact with the health system for those with health-related concerns or simply in need of information and reliable, evidence-based advice. Pharmacies provide an essential public service to the whole population through the supply of medicines and pharmaceutical care. Ensuring the continuity of these services is essential both in normal circumstances and during times of crisis or emergencies, such as the COVID-19 pandemic. Aim of study. Assessment of pharmacist role in management of self-medication and mild-symptoms of patients in COVID-19. Material and methods. A systematic review was conducted utilizing a literature search performed on the Medline, EMBASE, The Lancet and PubMed databases. Results. Pharmacists have been at the frontlines in responding to the COVID-19 pandemic. Community pharmacists are setting up COVID-19 clinics, using telehealth and telepharmacy to provide chronic care management, and providing COVID-19 testing and guidance once results are known. Pharmacists are also applying their extensive knowledge and training in medication use, management, and problem-solving to provide COVID-19 public health education to the public. The pharmacists role in management of Covid-19 pandemic are: ensuring adequate procurement, storage and supply of appropriate stocks of relevant medicines and other medical products and devices to supply the demand, including masks, thermometers and/or other necessary equipment; supporting the continuity of treatments and the responsible use of medicines, including appropriate adherence to treatments, especially for people living with long-term conditions, as well as confined or isolated patients; following and contributing to national and/or local strategies for controlling the pandemic, which may include exceptional measures for ensuring rational access to medicines and medical devices, changes to dispensing regulations, planned distribution of personal protective equipment, among others; informing and educating the public; counselling and referring; promoting disease prevention; promoting infection control; vaccinating (where allowed); and compounding hand sanitiser when necessary. The individuals should know the medication’s method of use, efficacy, and adverse effects and their management. The practice of self-medication (SM) should be monitored appropriately, particularly in low-and middleincome countries, which are facing an economic crisis and often have low educational standards and inadequate healthcare facilities, especially during COVID-19. SM, during the COVID-19 pandemic, can aggravate the current situation of a health crisis for which no country is fully prepared. A broadly approach should be taken to improve the use of SM through public education, sound training of healthcare professionals, including community pharmacists, and strict pharmaceutical regulations on public advertising and drug use. Conclusions. The role of pharmacists during pandemic disaster are enhancing chronic disease management through accommodating point of care and ensuring medication supplies, vaccination, public education on infection control, and the disaster’s influence on increasing the risk of adverse health outcomes

Evaluarea echității asistenței farmaceutice în Republica Moldova

Background. One of the main objectives of global health is to achieve and maintain health, in the field of medical and pharmaceutical care. The level of out-of-pocket payments in the Republic of Moldova is high, being paid for medicines - 96% of total health expenditures. Objective of the study. Assessment the equity in access to pharmaceutical assistance in Republic of Moldova through health system perspective. Material and Methods. A quantitative cross-sectional observational study was conducted through a sociological survey, analysing 4 dimensions access barriers: geographical accessibility, affordability, availability, acceptability through concentration curve. The study was carried out at the national level, in 2020 year. A sample of 90 households was selected, 60% of rural population and 40% of urban population. Results. The households were validated on the basis of the income of quintiles, thus the income of 80% of the respondents was lower than 4x with the lowest income for the unqualified person from the public sector or 3727.32 MDL, and 20% of them had an income higher than 4000 MDL. The first three quintiles of the population - very poor, poor and moderate, received 70.59% of the total access to pharmaceutical services according to geographical indicator. Calculation of concentration index was 0.113, representing a value which tends to 1, which demonstrates that geographic access is aimed at people with a higher welfare. Conclusion. To eradicate inequity in access to pharmaceutical assistance, the health system must guarantee equity through universal health coverage, supply of essential medicines, performance-based payment and need-based financing regulation. Introducere. Unul dintrе оbiесtivеlе prinсipаlе аlе sănătății glоbаlе соnstă în rеаlizаrеа și menținerea есhității în ассеsul lа аsistеnțа mеdiсаlă și farmaceutică. Nivelul plăților de buzunar în Republica Moldova este înalt, fiind achitate pentru medicamente – 96% din totalul cheltuielilor pentru sănătate. Scopul lucrării. Evaluarea echității accesului la asistența farmaceutică în Republica Moldova, din perspectiva sistemului de sănătate. Material și Metode. S-a realizat un studiu cantitativ transversal, observațional, prin intermediul sondajului sociologic, ce a evaluat 4 dimensiuni ale barierelor de acces: accesibilitate geografică, economică, disponibilitatea, acceptabilitatea prin intermediul curbei de concentrare. Studiul s-a efectuat la nivel național, în 2020. S-a selectat un eșantion de 90 de gospodării, 60% - populația rurală și 40% - urbană. Rezultate. Gospodăriile au fost validate în bаzа vеnitului pe quintilе, аstfеl vеnitul lа 80% din rеspоndеnți a fost mаi miс dесât 4x cu сеl mаi jos vеnit pеntru pеrsоnаlul nесаlifiсаt din sесtоrul publiс sаu 3727,32 lei MDL, iar 20% dintrе асеștiа au dispus dе un vеnit mаi mаrе dе 4000 lеi MDL. Primele 3 quintile din populație – foarte săraci, săraci și moderați, au beneficiat de 70,59% din totalul de acces la servicii farmaceutice conform indicatorului geografic. Calcularea valorii indicelui de concentrare a constituit +0,113, reprezentând o valoare ce tinde spre +1, fapt ce demonstrează că accesul geografic este orientat spre populația cu o bunăstare mai mare. Concluzii. Pentru a anihila inechitatea din cadrul accesului la asistență farmaceutică, sistemul de sănătate trebuie să garanteze echitate prin acoperirea universală a sănătății, furnizarea de medicamente esențiale, plata bazată pe performanță și reglementarea finanțării bazată pe nevoi

Pharmaceutical assistance in public health emergency

Catedra de farmacie socială „Vasile Procopișin”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, Facultatea de Farmacie Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Republica MoldovaAbstract This study represents an analysis of pharmaceutical assistance during the Covid-19 pandemic period (March-November 2020). The results of the study determined the main short-term and long-term impacts on the pharmaceutical system, due to which were outlined recommendations on the strategic directions for the development of pharmaceutical assistance for the next 5 years.Rezumat Studiul dat prezintă o analiză a asistenței farmaceutice pe parcursul perioadei pandemice de Covid-19 (martie-noiembrie 2020). Rezultatele studiului au determinat principalele impacturi pe termen scurt și termen lung asupra sistemului farmaceutic, în rezultatul cărora s-au conturat recomandări asupra direcțiilor strategice de dezvoltare a asistenței farmaceutice pentru următorii 5 ani

Pharmaceutical assistance with reimbursed medicines in Republic of Moldova

Catedra Farmacie Socială „Vasile Procopişin”, IP USMF „Nicolae Testemiţanu”, Republica MoldovaObiectivul studiului: Realizarea progreselor în domeniul acoperirii universale în sănătate este un element cheie în consolidarea sistemului de sănătate la nivel mondial și obținerea unor rezultate mai bune de tratament. Acoperirea universală în sănătate are ca scop protecţia populaţiei de a suporta dificultăți financiare, atunci când accesează serviciile medicale, inclusiv consumul de medicamente. Medicamentele sunt o componentă esențială a sistemului de sănătate, dar accesul pentru pacienţi este adesea împiedicat de o serie de bariere structurale, financiare și de reglementare în special în țările cu venituri mici și medii. Efectul acestor bariere este amplificat în cazul medicamentelor pentru boli cronice netransmisibile, care necesită prezența unui sistem farmaceutic eficient pentru a le asigura continuitatea aprovizionării pe tot parcursul vieţii pacientului. Material şi metode: În cadrul studiului dat, s-a cercetat accesibilitatea economică a medicamentelor compensate, accesul populaţiei la serviciul de medicamente compensate, evoluţia Datele utilizate în cercetare au fost obţinute prin colaborarea catedrei farmacie Socială „Vasile Procopişin” şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM). Rezultate: Conform estimărilor recente, CNAM acoperă circa 83,2% din populația Republicii Moldova cu asigurare medicală. În pofida introducerii asigurărilor obligatorii în medicină din anul 2004, cu o acoperire universală a necesarului de medicamente în sectorul spitalicesc și o listă tot mai largă de medicamente rambursate în sectorul ambulatoriu, cota cheltuielilor din buzunar privind produsele farmaceutice nu scăzut în timp (30% în 2003 și 32% în 2010). Unele medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat si cancerului sunt rambursate la 100%, în timp ce medicamentele pentru afecţiuni cardiovasculare și respiratorii sunt supuse unei co-plăţi de 50% și 0-30% respectiv. Accesibilitatea medicamentelor compensate s-a îmbunătățit în timp. În 2006, s-a cheltuit în mediu 1,71 zile din venitul lunar, pentru persoanele cu cel mai mic nivel de venit, pentru a achiziționa o cură lunară de tratament pentru afecţiunile cronice, în comparație cu 0,61 zile în anul 2013. Pe parcursul anilor lista de medicamente compensate a evoluat pozitiv. Numărul de denumiri comune internaţionale (DCI) incluse a crescut de la 51 în anul 2006 până la 89 în anul 2013. La fel a fost modificată şi cota de compensare pentru diferite categorii de pacienţi şi medicamente. Aceasta variază în mediu de la 50% până la 100% (în dependenţă de medicament şi categoria pacientului) şi constituie o sumă fixă pentru fiecare DCI. Analizând gradul de acoperire a populaţiei cu medicamente compensate prin intermediul a cinci dimensiuni: disponibilitate; accesibilitate; acceptabilitate; acoperirea în funcţie de contact şi acoperirea efectivă s-au depistat o serie de bariere a pacienţilor spre accesarea serviciului de medicamente rambursabile. Bariere în disponibilitatea şi accesibilitatea serviciului vorbesc despre o alocare şi distribuție slabă a resurselor şi mijloacelor. Barierele depistate în cadrul acceptabilităţii serviciului, evidenţiază aprecierea modestă a serviciului de către populaţie. S-a evidenţiat o creştere a acoperirii în funcţie de contact, în deosebi pentru medicamentele antidiabetice. Acest fenomen este datorat măririi: bugetelor alocate pentru aceste preparate, numărului de DCI compensate şi cotei de pacienţi ce beneficiază de aceste medicamente. Prin diferență, pentru medicamentele cardiovasculare, această dimensiune nu rezultă o creștere esențială, fapt determinat de reducerea ratei de compensare de către CNAM, creșterea prețului acestor medicamente și creșterea semnificativă în prevalență a pacienților cu boli cardiovasculare. Fapt ce sugerează incapacitatea sistemului de a acoperi nevoile tuturor pacienţilor. Concluzii: Asistenţa farmaceutică cu medicamente compensate în Republica Moldova, a evaluat pozitiv pe parcursul ultimilor ani. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi pentru a îmbunătăți protecția financiară individuală a pacienţilor şi de a spori accesul la acest serviciu prin intermediul creşterii disponibilităţii, accesibilitate şi acceptabilităţii la medicamentele compensate în Republica Moldova

Asistența farmaceutică în gestionarea infecției COVID-19

Catedra de farmacie socială „Vasile Procopişin”, USMF „Nicolae Testemiţanu”Background. Guaranteeing the right to health of the population can only be achieved by promoting the continuous and equitable insurance of the population with safe, effective and quality medicines, as well as promoting their prescription, dispensing and rational use. Objective of the study. Assessment of pharmaceutical assistance to the population in the outpatient and inpatient sectors under COVID-19 pandemic conditions in Republic of Moldova. Material and Methods. The research is an observational, descriptive, cross-sectional, and retrospective study, through the critical evaluation of the literature in the scientific databases Lancet, Elseiver, Medscape, MedLine, WHO solidarity clinical trials, analysis of national clinical protocols. The survey was conducted through GoogleForms platform. Results. During the pandemic period caused by COVID-19 infection, the pharmaceutical system faced several difficulties in both the outpatient and inpatient sectors. The biggest problems were caused by lack of medical equipment, sporadic lack of medicines: antibiotics, antivirals, anticoagulants, antiplatelets, as well as antimalarials with off-label use; large volume of work - with activity outside the work schedule, etc. Conclusion. The global pandemic caused by COVID-19 infection has demonstrated the sensitivity, consumption and inability of both health and pharmaceutical systems to manage a pandemic crisis in the short and medium term which has led to many negative impacts on access to medical and pharmaceutical services.Introducere. Garantarea dreptului la sănătate a populației poate fi realizat doar prin promovarea asigurării continue și echitabile a populației cu medicamente sigure, eficiente și calitative, precum și promovarea prescrierii, eliberării și utilizării raționale a acestora. Scopul lucrării. Evaluarea asistenței farmaceutice a populației în sectorul ambulatoriu și spitalicesc în condițiile pandemiei cazate de infecția COVID-19 în Republica Moldova. Material și Metode. Cercetarea realizată reprezintă un studiu observațional, descriptiv, transversal și retrospectiv prin evaluarea critică a literaturii de specialitate în bazele de date științifice Lancet, Elseiver, Medscape, MedLine, WHO solidarity clinical trials, analiza protocoalelor clinice naționale. Chestionarea a avut loc prin intermediul formularelor GoogleForms. Rezultate. Pe parcursul perioadei pandemice cauzate de infecția COVID-19, sistemul farmaceutic din Republica Moldova s-a confruntat cu un șir dificultăți atât în sectorul ambulatoriu cât și cel spitalicesc. Cele mai mari probleme au cauzate de: lipsa de echipamente medicale, lipsa sporadică a unor medicamente: antibiotice, antivirale, anticoagulante, antiagregante, precum și antimalarice cu utilizare off-label; volum mare de muncă - cu activitate în afara programului de lucru etc. Concluzii. Pandemia globală cauzată COVID-19 a demonstrat sensibilitatea, consumpția și incapacitatea sistemelor de sănătate, farmaceutice în gestionarea crizei pandemice pe termen scurt, mediu fapt ce a indus la impacte negative în cadrul accesului la servicii medicale și farmaceutice

Bariere în implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale în Republica Moldova

Scopul: Evaluarea barierelor și factorilor facilitatori în cadrul procesului de implementare a evaluării tehnologiilor medicale, în vederea înlesnirii mecanismului de instituționalizare a acestuia în sistemul de sănătate din Republica Moldova. Obiectivele studiului: Analiza studiilor și practicilor internaționale privind mecanismul de instituționalizare a evaluării tehnologiilor medicale (ETM); identificarea și cercetarea barierelor și factorilor facilitatori în cadrul procesului de implementare a evaluării tehnologiilor medicale în sistemul de sănătate; evaluarea percepțiilor părților cointeresate și a factorilor de decizie privind provocările actuale întâmpinate în procesul de implementare și utilizare a evaluării tehnologiilor medicale; elaborarea recomandărilor privind facilitarea mecanismului de instituționalizare a sistemului de evaluare a tehnologiilor medicale. Material și metode: Tipul de studiu – transversal, observațional, descriptiv, mixt. Componenta cantitativă a fost realizată prin aplicarea instrumentului OMS de ETM și pachetului de beneficii pentru sănătate adaptat contextului național, completat de 213 factori de realizare a deciziilor din cadrul instituțiilor de resort procesului ETM (experți, membri ai consiliilor, comitetelor decizionale, consultative, reprezentanți ai instituțiilor implicate în desfășurarea ETM, reprezentanți ai asociațiilor de pacienți, reprezentanți ai industriei medico-farmaceutice și ai asociațiilor profesionale farmaceutice și medicale, membri ai mediului academic ce studiază utilizarea ETM). Studiul calitativ a fost realizat prin desfășurarea a 16 interviuri în profunzime cu factori de decizie în cadrul procesului de ETM (directori/vice-directori: AMDM, CNAM, CAPCS; OMS, Banca Mondială, Comisia Parlamentară de profil, centrul PAS, membri AmCham). Rezultate: Peste 80% din respondenții studiului cantitativ au selectat corect definiția ETM. Cu toate acestea, circa 70% din total solicită cursuri de instruire continuă în domeniul ETM. În scopul implementării ETM, cel mai relevant factor a fost considerat existența cadrului normativ. Toate tehnologiile medicale listate în cadrul studiului au avut un indice de importanță relativă ≥0,83, fapt ce denotă o relevanță înaltă a acestora pentru procesul de evaluare prin intermediul ETM. Factorii de decizie pledează pentru creare unei entități ETM în cadrul instituțiilor ce le coordonează. Cu toate acestea, factorii executori de decizii, pledează pentru o structură ETM independentă de mediul extern, apolitică, cu o expertiză remarcabilă în producerea evaluărilor în domeniul ETM. Rezultatele obținute la nivel național confirmă datele studiului OMS privind ETM și Pachetului de beneficii pentru sănătate 2020/2021. Astfel, la nivel de utilizare pe primele poziții au fost identificate: lipsa conștientizării importanței ETM și lipsa viziunilor în domeniul ETM, precum și lipsa resurselor umane instruite în domeniu. Barierele ce vizează capacitatea de producere a evaluării, expertizei și analizei în cadrul ETM au fost condiționate de lipsa resurselor umane calificate (61%), lipsa/insuficiența resurselor financiare (55%) și disponibilitatea joasă a datelor în sănătate (48%). Impactul barierelor asupra procesului de instituționalizare ETM a fost cel mai puternic pronunțat la următoarele niveluri: (1) instituțional – infrastructură și expertiză tehnică inadecvată (62%), lipsa personalului uman calificat (61%), fragmentarea procesului (55%) și finanțare și resurse limitate (55%); (2) cultural – înțelegerea limitată a beneficiilor ETM de către furnizorii de servicii medicale, pacienți și alte părți implicate (74%), rezistența la schimbare sau la adoptarea de noi tehnologii (57%) și acceptare sau înțelegere culturală limitată a ETM ( 53%); (3) geografic – acces limitat la date și dovezi de înaltă calitate (59%), provocări în adaptarea metodologiilor și proceselor ETM la diferite tipuri de asistență medicală, sisteme de sănătate și medii (46%), disponibilitatea limitată a expertizei și a resurselor ETM (45%), și migrarea personalului calificat (45%). Studiul calitativ a permis trasarea unei căi de parcurs pe termen mediu și lung, aplicând conceptul euristic de instituționalizare a ETM: (1) aprobarea temeiului legal pentru implementarea ETM, (2) stabilirea prin acte normative a domeniului de aplicare a rezultatelor ETM, (3) instituirea unei structuri/entități independente responsabilă de realizarea ETM, (4) implementarea conceptului de ETM la nivel de creator și utilizator, (5) creare unei agenții ETM multidisciplinare, autonome, apolitice și autofinanțate și (6) monitorizarea și evaluarea continuă a procesului ETM. Concluzii: Majoritatea participanților în cadrul studiului consideră că cele mai proeminente bariere în implementarea ETM sunt lipsa resurselor umane competente, lipsa voinței politice, precum și nivelul jos de alfabetizare în domeniul dat a persoanelor cu funcții decizionale în sistemul de sănătate la diferite niveluri. Prin urmare, procesul de instituționalizare a mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale în Republica Moldova necesită o abordare sistemică complexă ce implică stabilirea unui cadru normativ și organizatoric adecvat, identificarea și asigurarea resurselor umane și financiare durabile, instruirea continuă a personalului în domeniul ETM, definirea unor proceduri și metodologii clare, precum și asigurarea susținerii și continuității politice pe termen lung

Ways of strengthening the provision of drugs in the Republic of Moldova

Rezumat. Articolul este dedicat depistării problemelor ce impiedică asigurarea cu medicamente a populației Republicii Moldova. Drept bază pentru studiu au servit indicatorii accesibili pentru anii 2010–2014. S-a evaluat ritmul de creștere/micșorare a indicatorilor respectivi. Au fost studiați indicatorii generali care caracterizează calitatea, eficiența și siguranța medicamentelor, accesibilitatea fizică și economică, calitatea serviciilor farmaceutice, inclusiv prescrierea medicamentelor, eliberarea lor din farmacii, respectarea normelor etice. In baza studiului efectuat, au fost elaborate recomandări pentru imbunătățirea asistenței cu medicamente a cetățenilor Republicii Moldova.Summary. The article is devoted to the detection of issues that hinder the provision of drugs to the population of the Republic of Moldova. As a basis for the survey there have been submitted the accessible indicators for the years 2010-2014. There has been assessed the pace of the growth/reduction of the given indicators. General indicators have been studied that characterize the quality, effectiveness and safety of drugs, the physical and economic accessibility, the quality of the pharmaceutical services, including prescription of drugs, their issuance from drugstores, the observance of ethical standards. Based on the conducted research, there were developed recommendations for improving the provision with drugs of the citizens of Republic of Moldova

Drug reimbursement indicators in certain countries

Introduction: An important role in shaping the range of reimbursable drugs from insurance funds within the hospital and outpatient, is determined by various indicators. The purpose and objectives: Assessment literature review of the main indicators of the range of drug training, in the network of reimbursement systems in different countries and assessing the overall level of influence of these indicators. Material and methods: Descriptive study of drug reimbursement systems in different countries and the analysis and differentiation of the training determinant factors of the range of drugs. Results: The survey is based on the drugs reimbursement system within the health insurances from 40 countries from different geographical areas. The pharmaceutical systems was entirely investigated, specifying drug reimbursement systems in out-patient and in-patient sector. As a result were relieved the basic training indicators of the range of drugs and of the reimbursement of their cost: the reimbursement schemes; co-payments on medicines; patients social class; correlation between personal incomes and expenditure for drugs, Rx or OTC drugs, reference pricing policy, medicines evaluation criteria to be covered on positive list; medical, economic and social performance of the drug. The basis of the assessment of the reimbursement schemes carries description of reimbursement eligibility according to the 4 general types: product-specific eligibility, disease-specific eligibility, population-group-specific eligibility, consumption-based eligibility. The most used benchmark is the specific of the product - 33 or 82,5% of states, and the specific of the disease accounting for 15 countries (38%). Presence of all the eligibilities was found in 13(32%) states. In 38 (95%) countries is used the out-of pocket payments. For the out-patient sector, out-of pocket payments include 4 types of co-payment: fixed; percentage (the most commonly used - 28 states (68%); reference price system; deductibles; their various combinations is extensively use in 15 (38%) states; for the hospital sector co-payment is present in 2 states. In 24 (62%) of the analyzed countries, is used reference price system as a factor correlated with the patient’s co-payment and the amount of reimbursed medicines. As criteria for reimbursement of drugs are used, as well, the following: for inpatient sector: the presence of clinical guidelines, the clinical benefit, the convenience of use and the price of the drug; for the outpatient sector: the cost-effectiveness analysis, the cost benefit, the pharmacoeconomic studies results, the impact on insurance companies budget, the value and therapeutic benefit. Conclusions: As a result of the survey was determined that in different countries are used various index for the training of the drug reimbursement lists and systems, provision and use of which guarantees the functioning effectiveness of the drug compensation system