A system for conceptual and logical database design

The general scheme of a system for a conceptual and logical database design is described

Tratamentul hiperplaziei benigne a prostatei cu Prostamol®Uno

Summary During 5 years, between 2001-2006, 200 patients with BPH were treated with Prostamol®Uno, 320mg, daily. In this trial patients were assessed pre- and post- treatment with International Prostate Symptom Score (IPSS), the Quality of Life (QOL) and volume of residual urine appreciated ecographically. The analysis of our data shows decrease in IPSS score, QOL and volume of residual urine with in 53,4 %, 57,5% and 48,7% respectively Prostamol®Uno is one of election drug in conservative treatment of BPH. Actualitatea, obiective. Hiperplazia benignă a prostatei (HBP) este cea mai frecventă patologie a bărbaţilor în etate. Majoritatea bărbaţilor după vârsta de 50 ani acuză simptoamele cauzate de HBP, manifestându-se clinic prin obstrucţia vezicală. În prezent există o variaţie largă de metode curative în HBP: conservative, endoscopice, chirurgicale. Pacienţilor cu simptomatologie moderată a maladiei, precum şi celor cu contraindicaţii pentru tratamentul chirurgical şi endoscopic, bolnavilor cu risc major cauzat de prezenţa maladiilor concomitente le este indicată terapia medicamentoasă. Scopul lucrării. Aprecieria eficacităţii preparatului Prostamol®uno în tratamentul adenomului de prostată. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican, USMF „N.Testemiţanu”, în perioada octombrie 2001- mai 2006, pe un lot de 200 pacienţi, bărbaţi cu HBP, care au fost trataţi conservativ prin administrarea preparatului Prostamol®uno. Pacienţii au fost selectaţi după următoarele criterii: stabilirea diagnosticului de HBP în baza tuşeului rectal, ultrasonografiei transrectale a prostatei cu aprecierea dimensiunilor prostatei, nodulului adenomatos şi volumul urinei reziduale, fiind repetate şi la sfârşitul studiului clinic. Evaluarea clinică a HBP a fost apreciată prin Scorul Internaţional al Simptoamelor Prostatei (IPSS) şi prin determinarea Scorului Calităţii Vieţii (QOL) iniţial şi la sfârşit de studiu. Vârsta pacienţilor a variat între 56 şi 80 ani cu media de 64,53 ±3,47 ani. Preparatul a fost administrat zilnic, în doze de 320 mg per os, într-o singură priză, seara după masă. Rezultate. În conformitate cu materialul şi metodele de cercetare, analiza studiului a evaluat următoarele rezultate: indicii medii a simptoamelor prostatei IPSS după tratament au constituit 8,9±0,4 (-53,4%) şi respectiv QOL 1,7±0,2 (-57,5%). Volumul rezidiului urinar s-a diminuat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml. Complicaţii şi reacţii adverse s-au înregistrat la 7 pacienţi, peste 2 luni de tratament, fiind spitalizaţi pe motiv de retenţie acută de urină, în urma căreia s-a efectuat intervenţia chirurgicală - adenomectomia prostatei transvezicală şi tratamentul conservativ a fost întrerupt. La 5 pacienţi a fost înregistrată diaree, tratamentul parţial a fost sistat, apoi prelungit ulterior peste 2 săptămâni. La 2 pacienţi, în urma tratamentului aplicat, a fost determinată scăderea funcţiei erectile. Concluzii 1. Preparatul Prostamol ®uno este unul dintre medicamentele contemporane de elecţie în tratamentul conservativ al HBP cu acţiune antiandrogenă (blocator de 5a-reductază de origine naturală), efect antiinflamator şi antiexudativ. 2. Administrarea preparatului a îmbunătăţit IPSS prostatei de la 19,1 până la 8,9, fapt ce a constituit în medie 53,4%. A permis ameliorarea QOL de la 4,0 până la 1,7, ceea ce a constituit în medie 57,5%. 3. Volumul rezidiului urinar s-a micşorat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml, fapt ce constituie 48,7%. 4. În scopul preveniririi complicaţiilor şi a unor reacţii adverse, este necesar a selecta strict pacienţii pentru tratament, cu evaluarea tratamentului de probă. Se recomandă indicarea tratamentului în adenom de dimensiuni mici şi medii

Rezultatele studiului clinic pentru „Adenoprosin” în tratamentul hiperplaziei benigne şi proceselor inflamatorii ale prostatei

Summary Until long time the most important way of the benign prostatic hyperplasia (BPH) symptoms treatment was considered the surgical cure consorted by reduced mortality (0,2%) and complications frequency (18%). In connection with this a lot of patients who are recommended the surgical intervention tend to obtain a therapeutically treatment. In our study were included 30 patients with BPH, acute and chronic prostatitis who had no direct indications for surgical intervention. The drug Adenoprosin was administrated in the shape of suppository once a day during 2 month. All the patients were subjected to an investigational algorithm in concordance with the International Consultation on BPH recommendations. The treatment results determined the harmless and the efficiency of the drug treatment, the initiation time, the therapy duration and the multitude necessity of its application. In these patients (96-98%) Adenoprosin exert a fast and an essential improvement of general symptoms and urodinamic parameters in the first 3-4 weeks of administration with there further keeping during 4-6 months after the treatment. Scopul şi sarcinile: Aprecierea eficacităţii, toleranţei şi acţiunii preparatului biologic activ Adenoprosin în combinaţie cu tratamentul antiinflamator nespecific şi ca monoterapie la începutul studiului, o lună şi două luni de tratament. M ateriale şi m etode. In studiu au fost incluşi 30 pacienţi la care lipseau indicaţiile chirurgicale, dintre care: 16 cu simptome moderat pronunţate ale adenomului de prostată, 10 pacienţi cu procese inflamatorii ale prostatei (cronică, faza remisie şi acutizare) şi 4 pacienţi cu sindrom algic al bazinului mic. Adenoprosin s-a administrat sub fomă de supozitorii o dată pe zi seara, timp de 1-2 luni. Vîrsta medie a pacienţilor cu HBP a fost de 62,5 ani (50-79 ani), iar a celor cu prostatită cronică şi sindrom algic de (20 - 48 ani), în mediu 38,6 ani. Criteriile de includere: Polakiurie nocturnă 1-5 ori; Viteza maximă a jetului urinar 1 10 şi L 13; Volumul mărit al prostatei > 30 cm3 ; Nivelul seric PSA < 6 ng/ml; Volumul urinei rezid.< 150 ml; Pacienţii cu prostatită cronică (faza latentă şi acutizare) cu sindrom algic în regiunea bazinului mic cu o durată mai mare de 3 luni. Toţi pacienţii cu HBP, prostatită cronică şi sindrom algic au fost supuşi unui algoritm de investigaţii în conformitate cu recomandările Consultaţiei Internaţionale pe HBP (Paris, 1997), printre care: aprecierea simptomelor IPSS şi QOL, tuşeu rectal (TR), UIV, renografia cu I131, USG (transrectală), urofloumetria, PSA, analiza biochimică a sîngelui. Criteriile de excludere: intervenţii chirurgicale la prostată; Cr de prostată sau vezicii urinare; infecţie recidivantă a căilor urinare superioare; utilizarea tratamentului medicamentos în ultimele 3 luni. Indicii iniţiali ai afecţiunilor în cauză, determinaţi pînă la administrarea preparatului la pacienţii suferinzi atît de HPB, cît şi de prostatită în medie au fost: Polachiuria nocturnă - 3,8 micţii pe noapte (de la 0 pînă la 5 pe noapte); Volumul prostatei (conform datelor ecografice) ~ 28,9 cm3 (de la 24,2 pînă la 49,6 cm3); Volumul nodulului adenomatos: 2,3 cm3 (de la 1,1 pînă la 4,9 cm3); Volumul urinei reziduale -37,3 cm3 (de la 0 pînă la 130 cm3); Viteza maximă a jetului urinar - 12,0 ml/s (de la 9,2 pînă la 16,3 ml/s); Media indexului IPSS la etapa de încadrare în studiu a fost 17,5, iar indexul QOL m ediu 2,9; R eacţia inflam atoare a secretului prostatic la microscopie (peste 15-20 leucocite în cîm pul de vedere); A naliza secretului prostatei şi urograma în limitele normei. R e z u lta te . S-a observat că sim ptom ele HPB şi a prostatitei, în urma tratamentului cu adenoprosin, se modificau deja în timpul efectuării curei de tratament de la a 5 zi şi la sfârşitul primei luni de la începutul administrării preparatului. Dizuria ce avea loc la 22 pacienţi (8 pacienţi fără semne de dizurie), a dispărut la 15 şi s-a micşorat la 7. La majoritatea pacienţilor simptomele iritative dizurice (sforţare la micţiune, jet urinar subţiat, senzaţie de evacuare incompletă, senzaţii de usturime la micţie, dereglări imperative a micţiei şi disfuncţiile erectile) şi-au pierdut acuitatea lor. Dinamia pozitivă a acestor simptome persistă şi după a doua lună de tratament, deşi era mai puţin pronunţată. Rezultatele tratamentului au demonstrat, că la pacienţii cu HBP, care au folosit adenoprosin, volumul mediu al adenomului la a 2 lună de tratament nu a deviat esenţial faţă de valoarea medie iniţială a lui, respectiv de la 2,3 cm3 (de la 1,5 pînă la 4,8 cm3) pînă la 1,9 (de la 1,4 pînă la 3,2 cm3), adică a scăzut cu 0,4 cm3 (13 %). La pacienţii cu prostatită volumul mediu al prostatei s-a micşorat de la 24,5 cm3 pînă la 31,3 cm3 . E de menţionat că datorită reducerii componentului epitelial al tumorii şi a acţiunii antiedematoase (antiinflamatoare) pronunţate a preparatului dat, care, influenţează faza vasculară a inflamaţiei, permiabilitatea capilarelor şi starea lor, are loc micşorarea volumului nodului adenomatos la pacienţii cu HBP şi volumului prostatei la cei cu prostatită. O scădere a indicilor IPSS de la 19,6 până la 12,8 ceea ce constituia cu 22 % la tratamentul de 2 luni la cei cu HBP şi de la 5,4 pînă la 4,7 s-a apreciat la pacienţii cu prostatită, adică cu 13 %. Dacă la (56 %) dintre pacienţi s-a depistat o simptomatică medie iar la (42 %) o simptomatică severă a simptomelor IPSS la momentul încadrării în studiu, atunci peste 2 luni de tratament numărul pacienţilor cu simptomatică severă a scăzut brusc (13,2%), mărind corespunzător numărul de pacienţi cu simptome medii (76 %) şi uşoare a simptomaticii IPSS. La pacienţii cu prostatită deasemenea se observă o îmbunătăţire evidentă a simptomaticii IPSS cu 19 %. E de menţionat că spre sfârşitul tratamentului îmbunătăţirea simptomaticii obstructive şi iritative s-a înregistrat la 98 % dintre pacienţii cu HBP şi la 95 % la cei cu prostatită. S-a determinat o îmbunătăţire a indicelui calităţii vieţii la a doua lună de tratament cu 28 %, adică a scăzut de la 3,6 pînă la 2,6 pentru pacienţii cu HBP şi de la 2,4 şi pîna la 1,8 la cei cu prostatită, respectiv cu 25 %. Au intervenit schimbări esenţiale şi în viteza maximă a jetului urinar, s-a mărit la fiecare examinare a pacienţilor pe parcursul studiului. Astfel la a 2 lună de tratament viteza maximă a jetului urinar a crescut în medie cu 2,7 ml/s (28%) faţă de valoarea iniţială la cei cu HBP şi cu 2,6 ml/s (19 %) la cei cu prostatită. S-a redus în medie şi volumul urinei reziduale cu 23,8 ml ( 55%). Nivelul AgPS seric sub acţiunea tratamentului nu s-a modificat. Efecte adverse în timpul tratamentului nu s-au depistat. Nu s-au observat schimbări nici în plasma sanguină atât în baza investigaţiilor hematologice, cât şi în a celor biochimice. Discuţii. Micşorarea vădită, în progresie, a criteriului de bază a eficacităţii (indicele IPSS) ne arată că adenoprosina a îmbunătăţit esenţial simptomatica HBP adică, indicele IPSS mediu iniţial s-a micşorat cu 22% peste 2 luni de tratament la pacienţii cu HBP şi 13 % în grupa pacienţilor cu prostatită. Iar îmbunătăţirea calităţii vieţii remarcată după 2 luni de tratament a fost de 69,7 % la cei cu HBP şi de 83,6 % la cei cu prostatită. Ca rezultat al scăderii presiunii intravezicale la micţie, în baza cercetărilor efectuate s-a observat o reducere obiectivă a simptomelor obstrucţiei infravezicale la 98 % de pacienţi trataţi cu adenoprosin. Peste o lună de tratament, pentru ambele patologii simptomele manifestate s-au redus la 83% de pacienţi, iar peste 2 luni indicii analogici constituiau 97 %. Tratamentul cu adenoprosin a demonstrat, în baza cercetărilor efectuate o continuitate a rezultatelor. La 11 pacienţi cu HBP sa observat o creştere a volumului nodulului adenom atos după o lună de tratament, iar la sfârşitul tratamentului creşterea s-a stabilit doar la 7 pacienţi. Viteza maximă a jetului urinar a crescut spre sfărşitul tratamentului la 96,3% de pacienţi din ambele grupe pe parcursul a 2 luni de tratament, cu o tendinţă de ameliorare concomitentă a simptomaticii clinice. Concluzii 1. Rezultatele tratamentului au determinat inofensivitatea şi eficacitatea medicamentului, timpul iniţierii şi durata terapiei, precum şi multitudinea necesităţilor de aplicare a acestuia: - pentru prevenirea apariţiei şi micşorarea simptomelor HPB, pentru reţinerea evoluţiei prostatitei, pregătirea pacientului către intervenţia chirurgicală (tratarea bolilor intercurente, etc). 2. La bolnavii cu HPB sau prostatită adenoprosin exercită o ameliorare rapidă şi esenţială a simptomelor generale (la 96-98% dintre pacienţi) şi parametrilor urodinamici în primele 3-4 săptămîni de utilizare cu păstrarea lor ulterioară pe parcursul a 4-6 luni după tratament. 3. Adenoprosin este efectiv şi poate fi pe larg utilizat în tratament atât sub formă de monoterapie, cât şi ca element al tratamentului complex. 4. Conform datelor clinice, preparatul este mai efectiv la pacienţii cu HBP de gradului II- III, în structura căruia predomină ţesutul epitelial şi componenta mecanică a obstrucţiei infravezicale şi este destul de efectiv sub formă de supozitorii

Effects of benign prostatic hyperplasia treatment with finasterid

Clinica de Medicină Estetică „Sancos”, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. 30 patients aged between 45 and 55, with benign prostate hyperplasia and androgenic alopecia (type II-III Hamilton) received finasterid 5mg daily for 6 and more months. An urologist and trichologist did the results evaluation. After 6 months, we recorded various hair regeneration degrees in 60% of the patients. Mean IPSS score decreased by 3,7 points. Mean prostate volume was reduced from 75 cm3 to 60 cm3 in 6 months. There were no notable side effects. No patient stopped the therapy. Use of finasteride for benign prostate hyperplasia improves not only urological but also trichological characteristics

Valoarea PSA-ului în depistarea şi terapia cancerului de prostată

Summary The serum levels of the PSA were determined in 150 patients with signs and symptoms of the disease and the sensitivity of the PSA values was studied in the diagnosis of prostate cancer (PC). The average age of the beginning of the disease was 68.2±0.5 years. In 49 patients (32.7%) PC was d e ­ tected. In 9 (18.4%) cases the results were false negative. The average level of PCA in PC was of 44.2 ng/ml vs 8.6 ng/ml in BPH, and in PC the level ranged from 1.2 to 161 ng/ml. The results demonstrate that the annual screening of men aged 45-50 years is necessary for early detection of PC

Prostamol®Uno in treatment of the patients with benign prostatic hyperplasia (experience of 10 years)

Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N. Testemiţanu”, Spitalul Raional Edineţ; Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. During 10 years, between 2001-2011, 760 patients with BPH were treated with Prostamol®Uno, 320mg, daily. In this trial patients were assessed pre- and post- treatment with International Prostate Symptom Score (IPSS), the Quality of Life (QOL), values of PSA and volume of residual urine appreciated ecographically. The analysis of our data shows decrease in IPSS score, QOL and volume of residual urine with in 53,4 %, 57,5% and 48,7% respectively. Prostamol®Uno is one of election drug in conservative treatment of BPH

Tratamentul litiazei vezicii urinare prin litotriţie endoscopica mecanică

Summary Lithiasis of the bladder is known from antiquity, beeing one of the first diseases wich profits by surgical treatment. The discovery of lithotripsy had spreaded the indication of endoscopic treatment. In the period of 1998-2006 we practiced the mecanical endoscopy in 30% of patients with lithiasis of the bladder. The endoscopic lithotripsy is the initial method of therary in the treatment of lithiasis of the bladder. The endoscopic acces alow to solve also another diseases of the lower urinar system as TURP, TURB, TUIP and other. Introducere. Litiaza vezicii urinare este cunoscută din antichitate, fiind una dintre primele maladii care au beneficiat de tratament chirurgical, iar operaţia de cistolitotomie, fiind pâna la finele secolului XIX unica metodă de ablaţie a calcului. Până în anii 60 ai secolului trecut litotriţia endoscopică era efectuată prin metoda oarbă, fiind grevată de numeroase incidente şi complicaţii intraoperatorii. Apariţia litoriptoarelor controlabile optic Hendrixon şi Punch, iar apoi a celor electorhidraulice şi ultrasonice au largit cu mult indicaţiile tratamentului endoscopic. Scopul lucrării. Analiza experienţei personale a tratamentului litiazei vezicii urinare prin metode endoscopice mecanice. Material şi metodă. În perioada 1998-2006 am practicat litotriţia endoscopică mecanică la 81 pacienţi, 68 bărbaţi şi 13 femei, cea ce reprezintă 30% din numărul pacienţilor cu litiază a vezicii urinare, internaţi în Clinica Urologie a SCR. Dimensiunile calculului au variat de la 0,6 la 3,5 cm, cu o perioadă simptomatică de la 1 lună la 3 ani. Am efectuat litotriţia mecanică cu respectarea celor 3 faze ale litotirţiei vezicale: fragmentarea primară a calculului, prelucrarea şi evacurarea fragmentelor. În situaţia când calculul a avut dimensiuni sub 2,5 cm am efectuat toate cele 3 etape cu ajutorul litoriptorului Punch. Dacă calculul a avut dimensiuni mai mari, am practicat iniţial fragmentarea primară cu ajutorul litotriptorului mecanic Hendrixon, care are o vizibilitate mai redusă şi o manevriabilitate mai greoaie, din cauza branşelor mai mari ale instrumentului. Evacuarea fragmentelor cu ajutorul litoriptorului Punch a fost facilă, datorită construcţiei sale speciale, cu un orificiu central al extermităţii active, fapt ce permite aspirarea totală şi orientată şi a fragmentelor impregnate în mucoasă, evită leziunile peretelui vezicii urinare, apelând destul de rar la instrumentar suplimentar, precum seringa Guyon sau pompa de aspiraţie. Nu am abordat deliberat calculi cu dimensiuni mai mari de 3,5 cm, supuşi cistolitotomiei. Rezultate. Dintre 68 cazuri de litiază vezicală la bărbaţi, 60 (88%) au avut o litiază secundară. La 23 pacienţi (39%) în aceeaşi şedinţă operatorie am practicat şi alte intervenţii endoscopice (TUR P, ITUP, TURV, uretrotomie optică internă). Intervenţia chirurgicală a fost efectuată sub anestezie rahidiană (50 pacienti, 62%), intravenoasă (29 pacienţi, 35%), locală (2 pacienţi, 3%). Durata intervenţiei a variat de la 10 minute la 1 ora, cu o medie de 25 minute. În 21 cazuri (26%) litotriţia propriu zisa a fost precedată de meatotomia meatului uretral extern, pentru a facilita introducerea tecii de 26 Ch. În perioada postoperatorie în 43 (53%) cazuri nu am aplicat sonda uretro-vezicală permanentă, pacientul fiind externat la un interval de 24-48 ore de la intervenţie. În cazul intervenţiilor dificlie, prelungite sau ale celor asociate cu alte manevre endoscopice, am menţinut drenajul uretro-vezical permanent pe o durată de 3-4 zile, pacientul fiind externat la un interval maxim de 5 zile de la intervenţie. Durata medie de spitalizare a pacienţilor a fost de 3,5 zile. Concluzii. Litoriţia endoscopică este metoda terapeutică de primă intenţie în tratamentul litiazei vezicii urinare. Abordul endoscopic permite rezolvarea concomitenă şi a altor maladii ale aparatului urinar inferior (adenom de prostată, scleroza coluli vezicii urinare, strictura uretrei, etc.). În situaţiile când calculul are dimensiuni sub 2,5 cm, şi/sau nu este complet neted, preferăm efectuarea litotiţiei Punch. Cistolitotomia îşi pastrează locul în arsenalul terapeutic al litiazei vezicale şi este rezervată calculilor cu dimensiuni mari, peste 3,5 cm, excesiv de duri, cu o suprafaţă netedă sau în situaţii particulare, precum adenomul de prostată voluminos

Experienţa noastră în tratamentul chirurgical al incontinenţei urinare de efort (IUE) la femei

Summary 170 women with stress urinary incontinence has been operated according to Gonchar method in the Urological Clinic of the Clinical Republican Hospital during the period 2000-2005 years. 90,58% of patients have reported total continence rehabilitation after 3 months and 86,4% of patients - after 1 year. This method is efficient in the SUI treatment. Introducere. Circa 7 milioane de femei suferă de IUE în SUA, pentru ele sunt alocate 10,3 bilioane dolari destinate îngrijirii lor (Rowe și colab., 1989) si 4 milioane de femei în Anglia necesită 424 mln lire sterline pentru tratament (Continence Fundation, 2000). Astfel, IUE este o problemă nu numai medicală, dar si social-economică. Tratamentul IU la femei prezintă o problemă serioasă în uroginecologia contemporană. În prezent se întreprind mai multe eforturi pentru cercetarea acestei patologii și sunt elaborate o mulţime de metode noi de tratament, care permit ameliorarea situaţiei sau însănătoşirea completă a pacientelor. Scopul lucrării. Aprecierea rezultatelor precoce şi ale celor tardive ale tratamentului chirurgical al IUE la femei. Material şi metodă. În perioada anilor 2000-2005 au fost supuse intervenţiei chirurgicale 170 de femei cu IUE pură, fără patologie ginecologică sau neurologică asociată, vârsta fiind cuprinsă între 43 şi 64 ani (vârsta medie - 51,5 ani). Toate pacientele au acuzat pierdere de urină la efort fizic minim. Investigaţiile efectuate: cistograma cu micţie, sedimentul urinar, urocultura şi examinarea pe scaunul ginecologic pentru precizarea absenţei prolapsului genital. Din numărul total de femei, 140 ( %) au avut în antecedente naşteri care au decurs dificil; la 25 ( %) naşterile au decurs fără dificultăţi şi doar 5 (%) paciente nu au avut nici o naştere. Intervenţia chirurgicală practicată în clinica noastră - angularea uretrei după Goncear cu 2 lambouri de piele, ce constă în fixarea ţesutului parauretral de peretele abdominal, care, după părerea noastră, este o metodă mai fiziologică decât fixarea de simfiza pubiană. Durata medie de spitalizare a constituit 10 zile, cateterul uretral a fost menţinut în medie 7 zile. Rezultate şi discuţii. Controlul primar s-a făcut peste 3 luni de la efectuarea operaţiei şi la 1 an. La 3 luni: 154 de paciente (90,58%) au relatat dispariţia totală a simptoamelor de incontinenţă de urină chiar şi la eforturi fizice destul de pronunţate, 9(5,3%) au manifestat o ameliorare a simptomaticii: cantitatea de urină pierdută s-a micşorat considerabil şi efortul la care survenea pierderea de urină a devenit mai mare şi doar 7 paciente (4,1%) nu au manifestat nici un rezultat favorabil. La perioada de 1 an rezultatele au constituit, respectiv: 147 de paciente (86,4%) au dovedit o continenţă totală, iar 14 paciente (9.4% ) au relatat o îmbunătăţire. Din lotul total de paciente, la 3 luni după intervenţie, 90,6% au relatat o restabilire totală a continenţei, iar la 1 an numărul de paciente vindecate s-a micşorat cu 4,2%, ceea ce ne permite să concluzionăm că, în perioda mai tardivă, după operaţie, rata recidivelor creşte. Concluzii. În urma tratamentului chirurgical aplicat, peste 1 an la 86,4% paciente s-a restabilit continenţa totală a urinei şi nu au mai fost acuzate episoade de incontinenţă, ceea ce ne permite să afirmăm că intervenţia chirurgicală practicată în clinica noastră are o eficacitate înaltă în tratamentul IUE. În perioada tardivă, după intervenţie chirurgicală, creşte rata recidivelor reducându-se eficacitatea tratamentului

Spasmex în tratamentul incontinenţei urinare (IU) prin imperiozitate

Summary In the Urology Department, Republican Hospital was analyzed 21 women suffering from Urgency Urinary Incontinence, during Nov 2005-March 2006 period, which used Spasmex during six weeks. After the treatment 62 % from the patients didn’t complain more about urinary incontinence and other 23% had decrease of the clinical symptoms. Introducere. Incontinenţa prin imperiozitate este o manifestare răspândită a vezicii urinare hiperactive (OAB). Este bine cunoscut faptul că aproximativ fiecare a treia femeie în vîrstă de e” 40 ani suferă de această patologie, iar odată cu vârsta înaintată creşte frecvenţa episoadelor de pierdere involuntară a urinei. Medicamentele cele mai utilizate în tratamentul acestor simptome sunt M-cholinoliticele. Scopul lucrării. Aprecierea eficacităţii preparatului Spasmex (distribuitor-firma ProMed, Cehia) în tratamentul femeilor cu micţii imperioase, convocate de contracţarea involuntară a detrusorului. Material şi metodă. În perioada noiembrie 2005 - martie 2006 sub observaţie au fost 21 de femei cu vârsta de la 44 până la 77 ani (vârsta medie 62,5 ani) cu incontinenţă prin imperiozitate. Aprecierea tabloului clinic, al sindromului micţional prin imperiozitate s-a efectuat în baza metodei de tabelă, cu determinarea numărului de puncte acumulate. Evaluarea simptomaticii, efectuată cu ajutorul unei anchete pentru aprecierea funcţiei vezicii urinare, relevă un tablou clinic pronunţat al IU prin imperiozitate - punctajul mediu a fost de 23 (de la 10 până la 35). Până la completarea anchetei s-au efectuat cercetările de laborator (urogramă, investigaţii radiologice, ultrasonografia vezicii urinare cu aprecierea urinei reziduale). Paralel s-a făcut cistoscopia pentru a exclude lezările locale ale mucoasei vezicii urinare şi cercetarea pacientelor pe scaunul ginecologic pentru a exclude o patologie ginecologică asociată. La fiecare 2 săpt. se recompleta ancheta pentru a observa dinamismul tratamentului. Spasmex s-a indicat: primele 2 săpt.- 5mg. x 3 ori pe zi, următoarele 4 săpt.- 15mg. x 2 ori pe zi. Rezultate şi discuţii. Pe fundalul tratamentului cu Spasmex au survenit schimbări evidente în simptomatica incontinenţei prin imperiozitate. În primele 2 săpt. dinamica a constituit 5,4 puncte sau 0,38 puncte pe zi. Ulterior schimbările nu au fost aşa de pronunţate: 3-4 săpt. - 2,1 puncte; 5-6 săpt.- 2,3 puncte. Între a 2-a şi a 4-a săpt. s-a manifestat o scădere a cantităţii micţiunilor diurne şi nocturne. Caracteristic a fost faptul că simptoamele de imperiozitate au devenit mai şterse şi manifestate mai rar. Pacientele au menţionat că intervalele între micţii au devenit mai mari şi a apărut posibilitatea de a inhiba aceste chemări imperioase şi, astfel, a prelungi faza de umplere. 13 paciente nau mai avut episoade de incontinenţă în procesul de administrare a preparatului Spasmex, la 5 paciente a survenit o ameliorare, dar continua pierderea de urină, deşi într-un volum mai mic şi doar la 4 paciente nu s-a înregistrat nici o schimbare. Reacţiile adverse s-au manifestat numai prin uscăciune în gură, care a putut fi suportată. Pacientele au demonstrat o îmbunătăţire considerabilă a calităţii care a depins nu numai de episoadele de incontinenţă, ci şi de cantitatea de micţii nocturne, creşterea intervalului dintre micţii. Este bine ştiut că rezultatele corecţiei chirurgicale sunt foarte dependente de fundalul pe care este efectuată intervenţia, IU nu este o excepţie. Dacă luăm în consideraţie faptul că la femei cel mai des se manifestă o incontinenţă mixtă, iar rezultatele negative ale intervenţiei chirurgicale sunt legate de simptoamele de imperiozitate, se poate de indicat o cură de tratament de 2-3 săpt. cu M-cholinolitice, preoperator, pentru a evita insuccesul posibil în IU mixtă. Concluzii. Preparatul Spasmex s-a dovedit a fi eficient în 85% de cazuri: 62% de femei n-au mai acuzat episoade de incontinenţă, iar 23% au manifestat o ameliorare vizibilă a stării. La administrarea preparatului Spasmex se manifestă o dinamică pozitivă a tuturor componentelor simptomelor micţiunilor imperioase. IU prin imperiozitate suferă schimbări vădite în primele 2 săptămâni, îmbunătăţind calitatea vieţii la pacientele care îl administrează

Experienţa Clinicii de Urologie în tratamentul litiazei ureterale prin litotriţie extracorporeală cu unde de şoc (ESWL)

Summary During 5 years we have analyzed a group of 290 pacients with ureteral stones, The analyzing criterious of results were the following: rate of success, number of failures, duration of expulsion of fragments, complications and their solving way. Rate of success was 97,9%. Expulsion of fragment were in 93,7% cases. Rate of failures was 2,1%. The complications were solved by antibiotics and ureteral catheter. Conclusion: ESWL is a method of choise in the tretment of small (<10mm) nonobstructiv ureteral stones, noninvasive with high success rate