Прогностическая роль уровня цитокинов амниотической жидкости плода и крови матери в вероятности развития гестационной гипертензии

Pregnancy induced hypertension, which includes both gestational hypertension (GH) and preeclampsia, is the most common medical disorder and remains one of the major causes of maternal and fetal death. The pathogenesis of GH is still unknown, yet immunologic and inflammatory causes may play an important role in the pathophysiology of this disease. The purpose of this study is to investigate the midtrimester IL-6, IL-8, IL-10, IL-12, TNF-α, SDF-1a and VEGF in the amniotic fluid (AF) and maternal blood regarding the above as being predictive for the gestational hypertension outcome. In the group of 128 pregnant women over 35 years old the six ones have developed GH. Our study results demonstrate that GH is associated with a strong increase of IL-6, IL-12 in maternal blood and a significant decrease of serum IL-10. Although AF level of both IL-6 and IL-10 has been significantly lower in GH subjects. In conclusion this study shows the relationship between the midtrimester IL-6, IL-12 and IL-10 concentrations in AF and maternal serum and GH outcome.Артериальная гипертензия при беременности, включающая в себя гестационную гипертензию и преэклампсию, является наиболее частым из осложнений беременности и остаётся одной из основных причин материнской смертности и гибели плода. Патогенез гестационной гипертензии до сих пор полностью не изучен, однако иммунологические и воспалительные факторы могут играть важную роль в патофизиологии этого заболевания. Целью данного исследования является изучение в период второго триместра беременности соотношения концентраций IL-6, IL-8, IL-10, IL-12, TNF-α, SDF-1a и VEGF в амниотической жидкости плода и материнской сыворотке крови и их связь с последующим развитием гестационной гипертензии. В группе из 128 беременных в возрасте старше 35 лет, в шести случаях выявлено развитие гестационной гипертензии. Полученные результаты определили, что наличие гестационной гипертензии связано с существенным увеличением концентрации сывороточного IL-6 и IL-12 и одновременным снижением IL-10 в крови матери, при том, что в амниотической жидкости выявлено существенное снижение как IL-10, так и IL-6. В заключении данное исследование доказывает связь между уровнями IL-6, IL-10 и IL-12 в амниотической жидкости плода и крови матери, выявленными во втором триместре беременности, и последующим развитием гестационной гипертензии

Results of target-therapy treatment in gastrointestinal stromal tumors (GIST)

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Imatinib mesilat (IM) este utilizat în tratamentul combinat al GIST ca remediu adjuvant sau în combaterea bolii recidivante/metastatice, însă criteriile de selectare a pacienților și a eficacității tratamentului nu sunt clar stabilite. Scop. Evaluarea comparativă a eficacității tratamentului cu IM. Material și metode. Tratament cu IM 400 mg/zi au primit 30/73 (41,1%) pacienți, dintre care tratament adjuvant – 12/30 (40%) (grup I), iar tratament pentru boală recidivantă/metastatică – 18/30 (60%) (grup II). În grupul I, conform clasificării riscului (Miettinen, 2006), 10/12 (83,3%) tumori – cu risc înalt, iar 2/12 (16,7%) – cu risc intermediar. Eficacitatea tratamentului a fost apreciată în baza criteriilor tomodensitometrice Choi (Choi, 2007): răspuns complet (RC); răspuns parțial (RP); stabilizarea bolii (SB); boală progresivă (BP). Rezultate. În grupul I, după administrarea IM în medie 23,4±4,7 luni – nu s-a înregistrat recidiva bolii. În grupul II – RC s-a înregistrat la 3 (16,7%) pacienți, RP la 8 (44,4%), SB ≥6 luni – la 3 (16,7%) și BP la 4 (22,2%) pacienți. Răspuns obiectiv la tratament (RC+RP) – 11 (61,1%) pacienți, control asupra bolii GIST (RC+RP+SB) – la 14 (77,8%), iar progresarea bolii (BP) pe fond de tratament medicamentos – la 4 (22,4%) pacienți. Urmărirea în dinamică – 34,6±3,64 luni. Intervalul de timp până la constatarea progresării bolii GIST în medie – 24,07±2,97 luni. Supraviețuirea ”de facto” la un an a constituit 94,4%, la 2-ani – 83,3% iar la 3-ani – 72,2%. Concluzii. Criteriul major pentru eficiența ”de facto” a terapiei cu IM este lipsa progresării GIST, iar obținerea unui răspuns complet la tratament poate fi indicator indirect al pronosticului favorabil.Introduction. Imatinib mesylate (IM) is used as adjuvant treatment in GIST or as therapy of recurrent/metastatic disease, but the criteria for patient selection and efficacy of treatment are not clearly established. Purpose. Comparative evaluation of efficacy of IM. Material and methods. Treatment with IM 400mg/day received 30/73 (41.1%) patients, including adjuvant therapy 12/30 (40%) (Ist group), and treatment of recurrent/metastatic disease – 18/30 (60%) (IInd group). According to Miettinen risk classification (Miettinen, 2006) – 10/12 (83.3%) tumors were of high risk and 2/12 (16.7%) – of intermediate risk. Efficacy of the treatment was assessed using CT Choi criteria (Choi, 2007): complete response (CR), partial response (PR), stable disease (SD), progression of disease (PD). Results. In the Ist group, after administration of IM for a median period of 23.4±4.7 months – no recurrence of the disease was recorded. In the IInd group – CR was assessed in 3 (16.7%) patients, PR – in 8 (44.4%), SD ≥6 months – in 3 (16.7%) and PD in 4 (22.2%) patients. Objective response to treatment (CR+PR) was recorded in 11 (61.1%) patients, control of the disease (CR+PR+SD) – in 14 (77.8%), and progression of the disease – in 4 (22.4%) patients. Median follow-up time was 34.6±3.64 months. Median time to progression of the disease was 24.07±2.97 months. 1-year survival rate was 94.4%, 2-year survival rate – 83.3% and 3-year survival rate – 72.2%. Conclusion. The major criteria for effectiveness of IM therapy is the lack of GIST progression and achieving a complete response to treatment may be an indirect indicator of favorable prognosis

Early results of the radical surgical treatment of stomach cancer patients aged 70 years or older

Laboratorul științific chirugie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical, efectuat pe un teren biologic modificat de procesul malign, vârsta înaintată, prezența maladiilor asociate severe prezintă un risc major în privința dezvoltării complicațiilor postoperatorii.Scopul lucrării constă în analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric cu vârsta peste 70 de ani. Material și metode: S-au analizat rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical la 69 de bolnavi cu cancer gastric în vârstă peste 70 de ani (lotul I). Rezultate: În lotul I boli asociate s-au stabilit practic în toate cazurile. În lotul II (bolnavi până la 70 de ani) boli asociate s-au înregistrat la 299 subiecți (58%). Constatăm prevalența volumului operator mai mic în lotul I: în 72,5% cazuri s-au efectuat rezecții gastrice subtotale. În lotul I au decedat 4 bolnavi (5,8%), dintre care un caz de pancreatită acută. Letalitatea în lotul II a fost înregistrată în 19 cazuri (3,4%). Diferența indicilor letalității între loturi nu este statistic veridică (p˃0,05). Concluzii: Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric în vârstă peste 70 de ani permite să conchidem următoarele: vârsta înaintată este asociată cu prezența bolilor concomitente ale sistemului cardiovascular și ale tractului digestiv. Vârsta înaintată în cazul bolnavilor cu indici compensați ai homeostazei nu este o contraindicație către tratamentul chirurgical radical, dar volumul intervențiilor chirurgicale necesită a fi mai puțin traumatizant.Introduction: Treatment of gastric cancer in patients aged 70 years and older is associated with high risc of developing postoperative complications. Aim of the study was analisys of early results of surgical treatment in patients with stomach cancer aged 70 years and older. Material and methods: The data of 69 patients older than 70 years who suffered from stomach cancer was analyzed (group I). The results were compared with the data on 516 stomach cancer patients under 70 years old (group II). Results: Comparative analysis of the volume of surgical interventions has demonstrated the smaller one in the first parients lot. The postoperative mortality has been registered in 4 cases (5.8%) and 19 cases (3.4%) in the I and II groups, respectivelly (p<0.05). Conclusions: The obtained results allowed us to conclude that most of the older patients suffer from associated cardiovascular and digestiv tract diseases. However, age older than 70 years is not a contraidication for surgical treatment in stomach cancer patients. The volume of surgery in older patients needs to be appreciated correct and carefully

Splenectomy in hematological diseases. Mini-invasive technique versus traditional approach

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Catedra de chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. În ultimele decenii, laparoscopia a evoluat de la o procedură chirurgicală utilizată numai în scop de diagnostic la o tehnică chirurgicală frecvent folosită pentru a trata o multitudine de afecțiuni, rezolvate prin procedee minim invazive. Scop. Analiza comparativă a eficacității, beneficiilor clinice și managerial-economice a splenectomiei laparoscopice (SL) versus splenectomia clasică (SC). Material și metode. Studiul nostru cuprinde 175 de splenectomii efectuate timp de 4 ani pentru diverse maladii hematologice. SL au fost efectuate 79 (45,1%), iar SC – 96 (54,9%). Toți pacienții au fost examinați clinicohematologic și instrumental, inclusiv USG și prin tomografie computerizată. Au fost analizate particularitățile și rezultatele perioperatorii, complicațiile postoperatorii și costurile financiare. Rezultate. Vârsta medie –36,7 ani în grupul SL și 43,8 ani în grupul SC (p>0,05). Dimensiunea medie a splinei a fost de 15,3cm în grupul SL și 17,8cm în grupul SC. Conversii la laparotomie în grupul SL au avut loc în 8 cazuri (10,1%). Un total de 5 complicații au apărut la pacienții cu SL. Timpul operator în medie a fost de 138 minute pentru SL și 95 minute pentru SC. Volumul hemoragiei în medie a constituit 210ml în grupul SL și 354 ml în grupul SC. Perioada postoperatorie în medie a fost de 4,8 zile în grupul SL și 10,3 zile în grupul SC (p<0,05). Ratele de răspuns la tratament au fost similare în ambele grupuri. Concluzii. Tehnica SL în maladiile hematologice este un tratament chirurgical efectiv din punct de vedere al beneficiilor clinice și managerial-economice.Introduction. In the last decades, laparoscopy has evolved from a surgical procedure used only for diagnostic purposes to a minimally invasive surgical technique frequently used to treat a wide spectrum of diseases. Purpose. Comparative analysis of efficacy, clinical and economic benefits of laparoscopic splenectomy (LS) versus classical splenectomy (CS). Material and methods. Our study comprises 175 splenectomies performed in 4 years for various hematological diseases. LS were performed 79 (45.1%) and CS – 96 (54.9%). All patients were put through a clinico-hematologic and instrumental study, including ultrasound and computed tomography. Perioperative characteristics and results, postoperative complications and financial costs were analyzed. Results. The mean age in the LS group was – 36.7 years and in the CS group – 43.8 years (p> 0.05). Mean spleen size was 15.3 cm in the LS group and 17,8cm in the CS group. Conversions to laparotomy occurred in 8 cases (10.1%) in the LS group. A total of 5 complications occurred in the LS group. Mean operating time was 138 minutes in the LS group and 95 minutes in the CS group. The mean value of blood loss was 210 ml in the LS group and 354 ml in the SC group. The mean postoperative stay was 4.8 days in the LS group vs 10.3 days in the CS group (p<0.05). Response rates were similar in both treatment groups. Conclusion. LS is an effective surgical treatment in hematologic diseases in terms of clinical and economic benefits

Extended and combined superior polar gastric resections and gastrectomies in radical surgical treatment of gastric cancer patients

Laboratorul științific chirurgie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical este unicul tratament radical al bolnavilor de cancer gastric. Depistarea tardivă cu implicarea organelor adiacente și afectarea ganglionilor limfatici la nivelul D2 necesită efectuarea intervențiilor chirurgicale lărgite și combinate. Scopul studiului: Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului radical chirurgical al bolnavilor de cancer gastric supuși intervențiilor chirurgicale lărgite și combinate. Material și metode: S-au analizat rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical la 150 bolnavi de cancer gastric, care au suportat intervenții lărgite și combinate între anii 2009-2014 (lotul I), în comparație cu cei 203 bolnavi de cancer gastric cu intervenții tipice (lotul II). După gen și vârstă loturile sunt comparabile. Rezultate: Din lotul I în 28 de cazuri intervenția chirurgicală s-a asociat cu limfodisecție D2, în 65 de cazuri – a fost înlăturat sau rezecat unul și mai multe organe adiacente, implicate în proces; în 35 de cazuri – operația s-a efectuat prin acces toracoabdominal, iar 17 cazuri se referă la extirparea bontului gastric. În lotul II s-au efectuat 190 gastrectomii tipice și 13 rezecții gastrice polare superioare. Complicații postoperatorii au fost înregistrate în 14 cazuri (9,3%) din lotul I și în 2 cazuri (0,01%) în lotul II (p<0,001). În lotul I au decedat 9 bolnavi (13,8%) ca rezultat al complicațiilor postoperatorii chirurgicale, iar în lotul II – 2 (0,01%) (p<0,001). Concluzii: S-a demonstrat influența volumului intervenției chirurgicale asupra rezultatelor imediate ale tratamentului radical chirurgical. Letalitatea postoperatorie la bolnavii cu intervenții chirurgicale lărgite și combinate este cauzată, în majoritatea cazurilor, de complicații postoperatorii chirurgicale, ce necesită elaborarea metodelor noi de profilaxie.Introduction: The surgical intervention in gastric cancer patients is the only radical treatment method. The nearest results depend on patient’s age and surgical volume. Aim: Analysis of the nearest treatment results in the extended and combined surgical treatment of patients with gastric cancer. Material and methods: The clinical data on 150 stomach cancer patients operated in the Institute of Oncology between 2009- 2014 years (group I) have been compared with data on 203 stomach cancer patients with typical gastrectomies and superior polar gastric resections (group II). The groups are comparable by age and gender. Results: Out of the first lot, 28 patients underwent D2 lymph node dissection. In 65 cases one or more organs affected by the tumor were removed or resected. In 35 cases the surgery was performed by thoraco-abdominal access, and in 17 cases gastric stump removal was performed. In the second group 190 typical gastrectomies and 13 superior polar gastric resections were performed. Postoperative complications in the first group were registered in 14 cases (9.3%) and in the second group – in 2 cases (0.01%) (p<0.01). In the first group the postoperative lethality was registered in 9 cases (13.8%) and in the second group – 2 cases (0.01%) (p<0.001). Conclusions: The volume of surgical intervention in stomach cancer patients influences early results of treatment. The postoperative lethality in patients who underwent extended and combined surgeries was a result of surgical complications and requires development of new methods of prevention

Postoperative enzime changes in the radical operations in case of gastric cancer

USMF ”N. Testemițanu”, catedra Hematologie și Oncologie, IMSP Institutul Oncologic laboratorul gastropulmonologie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pe parcursul anilor – 2009-2011 sub supravegherea noastră au fost 13 bolnavi de cancer gastric – 8 bărbați şi 5 femei cu vârsta 40-65 ani – care au suportat operații radicale pe motive de cancer. Am monitorizat bolnavii în aspectul modificării indicilor enzimatici: α-amilaza, proteina C-reactivă, amilaza pancreatică şi lipaza în ziua operației, primele 3 zile, dacă indicii reveneau la normă, se repeta determinarea lor şi în ziua externării bolnavului. În cazul, că enzimele rămâneau la nivele sporite, determinarea lor se prelungea pe toată perioada până la externare. În rezultatul studiului am stabilit că amilaza plasmatică suporta devieri de la cifrele normale cu sporirea indicilor săi chiar în ziua operației şi, îndeosebi, în primele 3 zile postoperatorii. Cele mai profunde şi durabile modificări au fost înregistrate din partea lipazei, care s-a manifestat mai târziu și „normalizat” după o perioadă de tratament foarte îndelungat. În cazul, când indicii enzimatici persistau o perioadă mai îndelungată şi, în pofida tratamentului cu inhibitori sau cu administrare de citostatice, nu aveau tendința spre normalizare ne-am convins, în cele din urmă, că pancreatita a evoluat în pancreonecroză (2 cazuri) şi tratamentul a durat în timp cu vindecare peste 20-30 şi mai multe zile. Concluzii:1. Pancreatitele postoperatorii în cancerul gastric corelează cu 2 factori principali: 1) extinderea tumorii gastrice cu implicarea pancreasului; 2) traumatizarea glandei pancreatice în timpul mobilizării stomacului sau în cazul rezecției parțiale a pancreasului şi în splenectomie. 2. Cel mai precoce se modifică indicii amilazei, dar modificarea lipazei care persistă îndelungat este rezultatul evoluției în pancreonecroză şi normalizarea lor este criteriul vindecării pancreatitei.In our study we were monitorised and analised changes of ensimatic indixes of 13 patients radical operated with gastric cancer. We were find, that, in a fact, the exopancreatic sistem is very sensible than smolest traumatic actions during operations. More earlier was change amilase, but if increases lipase and persistes more time, probability of pancreatitis this is very higher, what was confirmate in our study

Location and locoregional extension of gastric cancer – predisposant factors in postoperative acute pancreatitis evolution

Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Pancreatitele acute postoperatorii (PAPO) se întâlnesc frecvent, factorii declanșatori fiind diferiți.Scop. Analiza corelaţiei dintre sediul și extinderea locoregională a cancerului gastric și declanşarea PAPO. Material şi metode. Grupul de studiu este constituit din 192 pacienți operați radical pentru cancer gastric în secția Gastrologie a Institutului Oncologic în perioada 2010-2014: barbaţi - 131 (68,23%) și femei – 61 (31,77 %), raportul fiind 2:1, cu vârsta cuprinsă între 21 și 80 ani și incidența maximă între 51 – 60 ani (40,11%). Rezultate. PAPO a evoluat: în 38,09% (24 din 63) din cazuri – cu afecția peretelui posterior gastric; în 26,32% (5 din 19) din cazuri cu aderarea tumorii gastrice la pancreas și în 20,83% (10 din 48) – cu aderarea tumorii la alte organe. Incidența maximă a PAPO a constituit 50% în cazurile cu invazie în pancreas și 44,54% - în cele cu invazie în alte organe adiacente. Concluzii. Afectarea peretelui posterior gastric și aderarea cancerului gastric la organele adiacente, pot fi considerați factori care ar favoriza PAPO. Invazia cu infiltrarea cancerului gastric în organele adiacente, îndeosebi pancreasul, este factorul declanșator pentru PAPO.Introduction. Postoperative acute pancreatitis (POAP) is common, but triggers are different. Purpose. Analysis of correlation between location and loco-regional extension of gastric cancer and POAP evolution. Materials and methods. Our study includes 192 patients, radically operated for gastric cancer in Gastropulmonology Department of Institute of Oncology during 2010-2014: men - 131 (68.23%), women - 61 (31.77 %), the ratio being 2:1 aged between 21 and 80, with high incidence between 51 and 60 years (40.11%). Results. POAP developed as follows: in 38.09% (24 of 63) of cases with affection of posterior gastric wall; in 26.32% (5 of 19) – with invasion into the pancreas and in 20,83% (10 of 48) – with invasion of adjacent organs. Incidence of POAP was 50% in cases with invasion into the pancreas and 44.54% - in cases of invading adjacent organs. Conclusions. Affection of posterior gastric wall and tumor invasion into adjacent organs can be considered as factors that would favor POAP. Invasion with tumor infiltration into adjacent organs, especially into the pancreas, is the triggering factor for POAP

The unilateral necrosis of adrenal gland. Case presentation

Catedra de Oncologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tumorile suprarenaliene sunt diagnosticate, de cele mai dese ori incidental, în decursul investigațiilor prin USG, CT sau RMN. În anumite condiții, tumorile suprarenaliene sunt suspectate la pacienții, care prezintă semne clinice caracteristice pentru sindrom Cushing, feocromocitom sau maladia Addison. Dificultăţile care apar în timpul diagnosticării patologiei suprarenaliene sunt determinate de dimensiunile mari ale tumorilor (5- 10 cm). Acestea prezintă o discrepanță corelațională topografic și sintotopic. Prezentare de caz: Pacient în vârstă de 59 ani s-a prezintat la medic pentru efectuarea unui control medical de rutină. Ultrasonografic s-a determinat în hipocondrul stâng, în proiecția hilului lienal, o formațiune de volum cu dimesiunile 8,7x 8,5 cm. Examinarea prin CT cu contrastare intravenoasă decelează prezența unei formațiuni de volum în proiecția fundului stomacului, contur neregulat, captare moderată de contrast, structură heterogenă, densitate caracteristică țesutului adipos, compresează din exterior stomacul. În glanda suprarenală stângă se determină 2 formațiuni nodulare separate printr-un trabecul, care au aceeași intensitate de contrastare. Dimensiunile tumorilor suprarenaliene sunt de 34,5x47x26.5 mm și 103x95x95 mm. Din antecedentele personale patologice se distinge ulcer gastric complicat cu hemoragie, pentru ce a fost supus tratamentului chirurgical în volum de rezecție gastrică BII 15 ani în urmă. Datele de laborator nu decelează devieri patologice. Management și rezultate: Prezența formațiunii de volum identificată prin USG și CT a fost interpretată ca o tumora retroperitoneală primitivă. Pacientul a fost supus tratamentului chirurgical: excizia formațiunii retroperitoneale în bloc cu splina. Piesa operatorie a fost supusă examenului histopatologic, rezultatul morfopatologic punând în evidență prezența maselor necrotice nestructurate, pe alocuri cu zone de hemoragie și structuri tisulare caracteristice pentru corticosuprarenală. Concluzie: Necroza unilaterală a suprarenalei este o patologie extrem de rar-întâlnită, iar diagnosticul ei poate fi stability doar postoperator în baza examenului histopatologic. * * * Introduction: Adrenal tumors are often diagnosed incidentally during USG, CT or MRI investigations. Adrenal tumors are suspected when patients have clinical symptoms symptoms characteristic to Cushing syndrome ,pheochromocytoma or Addison's disease. Difficulties in the diagnosis of adrenal pathology are due to the large size of the tumors (5-10 cm). This fact present a correlation discrepancy topographical and sintotopic. Case presentation: 59-year-old patient presenting to a physician for a routine medical check-up. Ultrasound determined in the left hypochondrium, in the projection of the spleen hill, a volume formation with dimensions 8,7x8,5 cm. CT scan with intravenous contrast detected the presence of a volume formation in the stomach fundus projection, irregular density contours, moderate contrast capture, heterogeneous structure, with density characteristic for adipose tissue that compresses the stomach from the outside. In the left adrenal gland,are determined two nodular formations separated by a trabecula, which have the same contrast intensity. The dimensions of the adrenal tumors are 34.5x47x26.5 mm and 103x95x95 mm. From the personal pathological antecedents, gastric ulcer complicated with haemorrhage, was subjected to surgical treatment by the BII resection 15 years ago. Laboratory data do not detect pathological deviations Management and results: The presence of the volume formation identified by USG and CT was interpolated as a primitive retroperitoneal tumor. The patient underwent surgical treatment: excision of the retroperitoneal formation in block with the spleen. The surgical specimen was subjected to the histopathological examination, the morphopathological result revealing the presence of unstructured necrotic masses, areas with haemorrhage zones and tissue structure characteristic of adrenal glands Conclusion: Unilateral necrosis of the adrenal is an extremely rare disease, and its diagnosis can only be post-operative based on the histopathological examination

Gastrectomies with repositioning of the duodenum in transit in patients with gastric tumors

Scopul lucrării. Cancerul gastric rămâne o problemă actuală în tratamentul maladiilor oncologice, ocupând locul 7-8 în ultimii 5 ani în incidența celor mai frecvente maladii oncologice din Republica Moldova. Gastrectomia radicală: distală (GD), proximală (GP) sau totală (GT) cu limfodisecție D1, D1+, D2 cu sau fără tratament chimioterapic neoadjuvant, în dependență de stadiul maladiei, este unica metodă de tratament radical a acestei patologii. Studiind ghidul japonez pentru tratamentul cancerului gastric (ediția 6-a, 2021), unde sunt elucidate metodele de reconstructie după gastrectomie, am decis să implementăm în clinica metode de reconstrucție cu repunere în tranzit a duodenului. Scopul studiului este implementarea reconstrucției ”double tract” și ”interpoziția jejunală” după tratament chirurgical radical în tumorile gastrice pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților. Materiale și metode. Studiul a fost efectuat pe parcursul anilor 2022-2023. Lotul de cercetare 37 pacienți. Rezultate. Gastrectomie cu reconstrucție ”double tract” distală –9; proximală –11; totală –14, gastrectomie totală cu ”interpoziție jejunală” – 3. Dehiscențe a duodeno-jejunoanastamozelor nu au fost. Complicații postoperatorii (conform clasificării Clavien-Dindo): tip I - 12 cazuri, tip II – 7, IIIb – 1, tip IVa – 1, tip V – 2. Concluzii. 1. Păstrarea pasajului duodenal. 2. Micșorează incidența esofagitei de reflux. 3. Micșorează riscul de stricturi anastomotice. 4. Absența bontului duodenal care elimină riscul de dehiscența postoperatorie. 5. Permite investigarea endoscopică la necesitate a tubului digestiv superior în perioada postoperatorie imediată în caz de hemoragie/dehiscență a anastomozelor. 6. Oferă posibilitatea unei papilosfincterotomii în caz de pancreatită acută postoperatorie sau coledocolitiază. 7. Previne deficitul de vitamina B12. 8. Micșorează numărul anemiilor agastrale. Incomodități: 1. Se adaugă o anastomoză. 2. Crește durata operației cu 15-20 minute.Aim of study. Gastric cancer remains a current problem in the treatment of oncological diseases, occupying the 7-8th place in the last 5 years in the incidence of the most frequent oncological diseases in the Republic of Moldova. Radical gastrectomy: distal (DG), proximal (PG) or total (TG) with D1, D1+, D2 lymphodissection with or without neoadjuvant chemotherapy, is the only method of radical treatment of this pathology. Studying the Japanese guide for the treatment of gastric cancer (6th edition, 2021) we decided to implement in our clinic the method of reconstruction with restoration of the duodenum in transit. The aim of the study is to implement the "double tract" and "jejunal interposition" method of reconstruction after radical surgery in gastric tumors to improve the quality of life of patients. Materials and methods. The study was conducted during 2022-2023. The research group – 37 patients. Results. Operations with "double tract" reconstruction: distal gastrectomy - 9; proximal gastrectomy – 11; total gastrectomy – 14; total gastrectomy with "jejunal interposition" - 3. There were no dehiscences of the duodeno-jejunoanastamoses. Postoperative complications (according to the Clavien-Dindo classification): type I - 12 cases, type II - 7, IIIb - 1, type IVa - 1, type V - 2. Conclusions. 1. Preservation of the duodenal passage. 2. Reduces the incidence of reflux esophagitis. 3. Reduces the risk of anastomotic strictures. 4. The absence of the duodenal stump eliminates the risk of postoperative dehiscence. 5. It allows the edoscopic investigation of the upper digestive tube when necessary in the immediate postoperative period in case of hemorrhage/ dehiscence of the anastomoses. 6. It offers the possibility of a papillosphincterotomy in case of acute post-operative pancreatitis or choledocholithiasis. 7. Prevents vitamin B12 deficiency. 8. Reduces the number of agastral anemias. Inconveniences: 1. An anastomosis is added. 2. Increase the duration of the operation by 15-20 minutes. procedure

Immediate results of radical surgical treatment in patients with gastric cancer and associated comorbidities

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Intervenția chirurgicală este elementul principal în tratamentul radical al bolnavilor de cancer gastric. Rezultatele imediate ale tratamentului depind esențial de volumul intervenției chirurgicale și de starea generală a bolnavului. Bolile asociate severe ale sistemului respirator, cardiovascular și de ficat influențează negativ evoluția postoperatorie a bolnavilor de cancer gastric. Scop. Evaluarea influenței patologiilor asociate severe asupra rezultatelor imediate în tratamentul chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric. Material și metode. Studiul analitic este constituit din 376 bolnavi de cancer gastric, operați radical între anii 2009-2014. Bolnavii au fost divizați în 2 loturi: lotul I - 271 bolnavi fără patologii asociate și lotul II - 105 bolnavi cu boli asociate ale sistemului respirator (n=20), cardiovascular (n=47) și a ficatului (n=38). Rezultate. Complicații postoperatorii s-au înregistrat în 18 cazuri din lotul I (6,6%) și în 15 cazuri din lotul II (10,5%). În lotul II au prevalat complicații terapeutice. Au decedat 6 bolnavi: un bolnav din lotul I și 5 bolnavi din lotul II. Letalitatea a constituit 0,3% și 4,8% respectiv (p<0,05).Concluzie. Așadar, bolile asociate severe la bolnavii de cancer gastric influențează negativ rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical, iar o pregătire preoperatorie minuțioasă prezintă un factor de profilaxia a complicațiilor terapeutice postoperatorii.Introduction. Surgery is the main element in the radical treatment of patients with gastric cancer. The immediate results of treatment depend essentially on volume of surgery and general condition of the patient. Severe associated diseases of respiratory and cardiovascular system, and diseases of liver negatively impact the postoperative course of gastric cancer patients. Purpose. Assess the influence of severe associated pathologies on the immediate results of radical surgical treatment of gastric cancer patients. Material and methods. The analytical study consists of 376 gastric cancer patients, radically operated between 2009-2014. All patients were divided into 2 groups: group I - 271 patients without associated pathology and group II - 105 patients with associated diseases of the respiratory system (n=20), cardiovascular system (n=47) and liver (n=38). Results. Postoperative complications occurred in 18 cases in group I (6.6%) and 15 patients in group II (10.5%). In group II therapeutic complications were most frequent. 6 patients died: one patient in group I and 5 patients in group II. Lethality was 0.3% and 4.8% respectively (p<0.05). Conclusion. Therefore severe associated diseases of patients with gastric cancer negatively influence the immediate results of radical surgical treatment and a complex preoperative preparation presents a prophylaxis factor for therapeutic postoperative complications