Resection of a juxtarenal aneurysm complicated by rupture. Clinical case

Caz clinic. Se prezintă un caz clinic de tratament chirurgical soldat cu succes al unui anevrism de aortă juxtarenal complicat cu ruptură al unui pacient de 76 ani. Boala a debutat de 3 zile cu dureri puternice în regiunea lombară, cu iradiere în abdomen. Internat în spitalul orășenesc, unde la CT angiografie s-a depistat un anevrism al aortei abdominale complicat cu ruptură in spațiul retroperitoneal. Pacientul a fost transferat în SCR ,,T. Moșneaga” operat în mod urgent. La laparotomie xifopubiană s-a depistat circa un litru de lichid sero-sangvinolent, anevrism juxtarenal cu hematom retroperitoneal. După clamparea aortei suprarenale s-a efectuat rezecția anevrismului rupt, cu protezare aorto-femurală pe dreapta și iliacă pe stânga. Perioada postoperatorie fără complicații. Externat la a 11-a zi în stare satisfăcătoare. CT angiografie de control peste 6 luni- proteza aortală funcțională, fără alte patologii. Concluzie. În cazul anevrismelor aortei abdominale complicate cu ruptură, care nu pot fi rezolvate endovascular din diferite motive (anatomie nepotrivită, lipsa utilajului necesar la moment etc) este necesar tratamentul chirurgical deschis în mod urgent. Posedarea metodelor deschise nu trebuie exclusă din arsenalul chirurgului vascular.Clinical case. We present a clinical case of a successful surgical treatment of a ruptured juxtarenal aortic aneurysm in a 76-year-old patient. The disease started three days ago with severe pain in the lower back, radiating to the abdomen. The patient was transferred to the local hospital, where a CT angiography revealed an abdominal aortic aneurysm complicated by retroperitoneal rupture. The patient was urgently transferred to the "T. Moșneaga'' Intensive Care Unit for surgery. Xipho-pubic laparotomy revealed approximately one liter of serosanguinous fluid, a juxtarenal aneurysm with a retroperitoneal hematoma. After clamping the suprarenal aorta, resection of the ruptured aneurysm was performed, followed by aortic-femoral grafting on the right side and iliac grafting on the left side. The postoperative period was uneventful. The patient was discharged in satisfactory condition on the 11th day. A follow-up CT angiography after 6 months showed a functional aortic graft without any other pathologies. Conclusions. In cases of abdominal aortic aneurysms complicated by rupture, which cannot be resolved endovascularly due to various reasons (inappropriate anatomy, lack of necessary equipment at the moment, etc.), urgent open surgical treatment is necessary. Proficiency in open surgical techniques should not be excluded from the vascular surgeon's armamentarium

Repeated operations in aorto-ilio-femoral segment in the late period

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Progresia procesului aterosclerotic nu rar provoacă tromboza bypass-urilor aplicate în segmentul aorto-femural și, de asemnea, formarea anevrismelor la nivelul anastamozelor. Tratamentul chirurgical al acestor pacienți este foarte complicat și se explică prin prezența unui process aderențial pronunțat, explorarea vaselor fiind insoțită de un risc major de hemoragie și alte complicații. Material și metode: În perioada anilor 2009-2018 s-au efectuat 328 intervenții repetate de revascularizare a membrelor inferioare, în perioada tardivă la 302 pacienți. De preferință au fost trombectomiile cu reprotezare distal profundă. În cazul ineficienței acestora se aplicau bypass-uri ilio-femurale extra anatomice. Numai în cazul imposibilității efectuării acestor intervenții se efectua laparotomie și aplicarea unui nou bypass. Rezultate: La majoritatea pacienților s-a obținut o revascularizare adecvată a membrelor inferioare. Letalitatea fiind de 2,7%, rata amputațiilor de 5,3 % cazuri. În 5 cazuri postoperator s-a recurs la tratament endovascular a segmentului proximal stenozat. Concluzii: Folosirea tehnicilor de minimalizare a traumei chirurgicale – trombectomie cu reprotezare distal a arterei femurale profunde, bypassurile ilio-femurale extra anatomice și folosirea tehnicilor endovasculare, permit revascularizarea adecvată a membrelor și scăderea ratei complicațiilor.Introduction: The progression of the atherosclerotic process frequently causes thrombosis of bypasses applied in the aorto-femoral segment as well as the formation of anastomotic aneurysms. The surgical treatment of these patients is extremely complicated due to the presence of a pronounced adhesion process, vascular exploration being associated with a high risk of bleeding and other complications. Material and methods: 328 repeated surgeries for inferior limb revascularization in the late postoperative period have been performed in 302 patients. Preferred interventions were thrombectomies with deep graft interposition. In case of failure, extra anatomical iliofemoral bypasses were applied. Only when the last mentioned were impossible to perform, laparatomy was carried out and a new bypass was applied. Results: The majority of patients received an adequate revascularization of inferior limbs. Lethality was 2,7%, amputation rate – 5.3%. In 5% of cases, endovascular repair of proximal segment stenosis was performed. Conclusions: The techniques of surgical trauma minimalization – thrombectomy with graft interposition on the a. femoralis profunda, extra anatomical ilio-femoral bypasses and the usage of endovascular treatment allow adequate limb revascularization and complication rate decrease

Surgical revascularisation of infragenual popliteal and tibial arteries in peripheral arterial disease

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: În pofida implimentării pe scară largă a tehnicilor endovasculare în tratamentul proceselor ocluziv-stenotice în segmentul infrapopliteu, rata intervențiilor chirurgicale deschise rămâne la un nivel înalt. Scopul: Este studierea rezultatelor precoce ale revascularizării chirurgicale a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluzivstenotice. Material și metode: Pe parcursul anilor 1995- 2018 s-au efectuat 846 intervenții chirurgicale pentru revascularizarea treimei inferioare a arterei poplitee și arterelor tibiale. Intervențiile de preferință au constituit bypass-urile cu grefon safen inversat, endarterectomiile din arterele poplitee și tibiale cu plastie cu petec din autovenă, de asemenea s-au aplicat si petice din material sintetic, mai rar bypassurile cu aloproteză și bypass-urile compozite. Rezultate: Rata salvării membrelor inferioare a fost 93,7 %. În 53 cazuri postoperator s-a recurs la amputația coapsei sau gambei. Concluzii: Conform datelor noastre revascularizarea deschisă a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv stenotice este posibilă în 93,7 % cazuri. Intervențiile de elecție au constituit bypass-urile cu folosirea venei safene interne și trombendarterectomiile cu folosirea peticilor din vena proprie sau material sintetic. Bypass-urile din material sintetic atât cât și cele compozite au o rată mai înaltă de tromboză.Introduction: Despite large-scale implementation of endovascular techniques in the treatment of peripheral arterial disease, the number of conventional surgeries tends to be high. Aim: The purpose of the study is the assessment of early results of surgical revascularization of infragenual popliteal and tibial arteries in peripheral arterial disease. Material and methods: 846 surgical interventions for revascularisation of infragenual popliteal and tibial arteries have been carried out during 1995 – 2018. The surgeries of preference were infragenual bypasses with reversed saphenous vein grafts, popliteal and tibial endarterectomy with venous patch plasty, as well as synthetic patch plasty. In rare cases, synthetic graft and composite bypasses were applied. Results: Inferior limb salvage rate was 93,7 %. Above or below knee amputation was necessary in 53 cases. Conclusions: According to our information, infragenual revascularisation was possible in 93,7 %. Interventions of election were infragenual bypasses with reversed saphenous vein grafts, endarterectomy with venous or synthetic patch plasty. Synthetic graft and composite bypasses were applied below knee have a high failure rate

Our experience in vascular trauma treatment

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Complexitatea tratamentului traumatismelor vasculare constă nu numai în efectuarea intervenției propriu-zise, cât și în diagnosticul și aprecierea tacticii optimale. Scopul: Este de a elabora un algoritm al tratamentului traumatismelor vasculare bazat pe experiența secției chirurgie vasculară SCR. Material și metode: În timpul activității secției chirurgie vasculară (1977-2018), tratamentul chirurgical a pacienților cu traumatisme vasculare a suferit schimbări esențiale în special în privința calității. Rezultate: Intervențiile de preferință au fost suturarea marginală a vasului lezat sau protezarea lui cu grefon safen. În caz de distrugere importantă a țesuturilor înconjurătoare au fost folosite diferite bypass-uri extraanatomice (21 cazuri), iar la 76 pacienți s-a folosit metoda de plagă deschisă. De asemenea 3 pacienți au fost tratați cu ajutorul tehnicilor endovasculare.Letalitatea postoperatorie a fost de 3,2%. Rata amputațiilor (în cazul traumatismelor arteriale ale membrelor) a fost de 4,3 %. Concluzii: În tratamentul complex a traumatismelor vasculare o importanță deosebită reprezintă diagnosticul precoce și aprecierea tacticii intervenționale optimale.Introduction: The complexity of vascular trauma treatment consists not only in the surgery itself, but also in diagnosis and proper tactical choice. Aim: Is to establish an algorithm for vascular trauma treatment based on the experience of Vascular Surgery Department, Republican Clinical Hospital. Material and methods: Throughout the years of activity of our department (1977 – 2018) surgical treatment of patients with vascular trauma suffered essential modifications in terms of quality. Results: Preferred interventions were marginal suture of affected vessel or saphenous vein interposition. In case of major adjacent tissue destruction, extraanatomical bypasses were applied in 21 cases and in 76 open wound procedure was applied. Also, 3 patients were treated by means of endovascular techniques. Postoperatory mortality was 3,2 % . Amputation rate (in case of arterial trauma of limbs) was 4,3%. Conclusions: Early diagnosis and optimal assessment of surgical tactics have an utmost importance in the complex treatment of vascular trauma

The experience in the reconstruction of inferior vena cava in cases of renal cancer metastatic caval wall invasion

Introduction: In patients with malign renal tumors, inferior vena cava is involved in 4-10%, thus representing a serious barrier for radical intervention. Aim of study: The aim of this study is to analyze the results of surgical treatment of 18 patients (in 15 cases the right kidney was involved, in two cases the left and one case the only right kidney), with metastatic caval wall invasion, metastatic thrombus in the inferior vena cava, and metastasis of paracaval and paraaortal lymph nodes. Material and methods: The preoperative diagnosis was made using ultrasonnography, duplex scanning, CT angiography and angiography. Preoperative renal artery embolization was preferable. All patients underwent nefrectomy with retroperitoneal lymph nodes dissection. The reconstruction of the inferior vena cava was made by several methods: removement of the metastatic thrombus with caval suturing, resection of vena cava with grafting or patching. In 15 cases the tumoral caval wall invasion was demonstrated by postoperative histology analysis. Results: There has been one intraoperative lethal case in a patient that had a cardiopulmonary bypass system applied for removement of a metastatic thrombus that has reached the right atrium. The cause of death was disseminated intravascular coagulation. In 15 cases the postoperative outcome was satisfactory, without major complications. In one case the patient is dependent of hemodialysis. Conclusion: The achieved results indicate that resection of the affected cava with its grafting is the elective method for a more effective treatment of these tumors

Inferior limb revascularization by means of crossover iliofemoral bypass

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaScopul: Evaluarea rezultatelor revascularizării membrului inferior prin crossover ilio-femural. Materiale și metode: S-a efectuat analiza cazurilor de revascularizare prin crossover extra anatomic ilio-femural ale leziunelor ocluzivstenotice la nivel aorto-femoral în perioada anilor 2001 - 2018. In studiu au fost incluși 47 pacienți. Indicaţii pentru crossover a servit atât ischemia critică gradul III-IV Fontaine cât și gradul II Fontaine, asociată cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată, imposibilitatea clampării aortei abdominale sau/și arterelor iliace comune datorită calcinozei avansate, operații repetate (laparatomii, lumbotomii în antecedente). S-a efectuat crossover din artera iliacă externă contralaterală în 11 cazuri, din bypass aorto-femural în 12 cazuri, din bypass ilio-femoral în 13 cazuri, cât și din branșa contralaterală funcțională de bifurcație în 11 cazuri. Crossoverul a fost poziționat în spațiul preperitoneal în toate cazurile. Rezultate: Tromboza de crossover a avut loc în 3 cazuri și a fost necesară reintervenție pentru refacerea anastamozei distale. S-a efectuat o amputație de coapsă. Un pacient a decedat în perioada postoperatorie precoce din cauza infarctului miocardic acut. Concluzii: Crossover-urile ilio-femorale reprezintă o alternativă revascularizărilor clasice la acei pacienți care nu pot fi supuși intervențiilor endovasculare sau unei intervenții abdominale majore din cauza patologiei cardiorespiratorii avansate, abdomen ostil, aortă de porțelan. Rata patenței pe termen lung este bună și rata complicațiilor fiind joasă.Aim: The study aims to assess the results of inferior limb revascularization by means of crossover ilio-femoral bypass Materials and methods: The analysis of revascularization using crossover bypass in arterial obliterations of aorto-femoral segment during 2001 – 2018 has been carried out. The study included 47 patients. Indication for extra anatomic bypass was critical for inferior limb ischemia stage II-IV Fontaine, as well as stage II Fontaine, associated with advanced cardiac and pulmonary pathology, impossibility of cross-clamping the aorta and common iliac arteries due to advanced calcinosis, repeated surgical interventions (previous history of laparotomies and lumbotomies). The crossover bypass was placed from contra lateral external iliac artery in 11 cases, from existing aorto-femoral bypass in 12 cases, from existing ilio-femoral bypass in 13 cases, and contra lateral aorto-bifemoral branch in 11 cases. The crossovers were placed in the extra peritoneal, subaponeurotic space. Results: Crossover thrombosis occurred in 3 patients and reoperation for distal anastomosis reconstruction was necessary. One limb amputation was carried out. One patient succumbed in early postoperative period to acute myocardial infarction. Conclusion: The extra anatomical crossover ilio-femoral bypass serves as an alternative to classical revascularization in patients that are not candidates for endovascular treatment or a major transabdominal surgery due to advanced cardiorespiratory pathology, repeated abdominal surgery, aortic calcinosis. The long term patency is adequate and complication incidence is low

Carotid-brachial bypass in severe upper limb ischemia

Scopul lucrării. În ocluziile axului arterial subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior s-ar impune folosirea metodelor endovasculare sau aplicarea unui bypass ortotop. În cazul imposibilității din motive tehnice sau stării pacientului drept alternativă servește bypass-ul carotido-brahial. Scopul studiului este aprecierea posibilității utilizării bypass-ului extraanatomic carotido-brahial în revascularizarea membrului superior în ischemia severă. Materiale și metode. Studiul cuprinde 5 pacienți cu ocluzia axului subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior, dintre care 3 cu ocluzie acută pe fondal de stenoze aterosclerotice, la care intervenția inițială de trombectomie (embolectomie) a eșuat, un pacient cu tromboza anevrismului a. subclaviculare și un pacient cu ocluzie aterosclerotică de gradul IV cu gangrena degetului II, la care intervenția endovasculară a eșuat. La toți pacienții s-a aplicat un bypass carotido-brahial cu grefon safen intern inversat. Grefele au fost amplasate suprafascial supraclavicular. Rezultate. La toți 5 pacienți ischemia a cedat complet. La 4 din ei s-a restabilit pulsul distal. La pacientul cu ateroscleroză cronică de gradul IV, cu afectarea concomitentă a arterelor antebrațului, pulsul s-a restabilit la bifurcația arterei brahiale. La acest pacient s-a efectuat amputația degetului. Complicații nu s-au înregistrat. Incomodități subiective din cauza amplasării suprafasciale și supraclaviculare a bypass-urilor deasemenea n-au fost înregistrate. Concluzii. Bypass-urile carotido-brahiale localizate suprafascial și supraclavicular servesc o alternativă a bypass-urilor ortotope inclusiv în cazurile eșecurilor sau contraindicațiilor metodelor endovasculare.Aim of study. In cases of occlusion of the subclavian-axillary arterial axis with severe upper limb ischemia, the use of endovascular methods or the application of an orthotopic bypass may be necessary. In case of technical impossibility or patient condition, carotidbrachial bypass serves as an alternative. The objective of the study is to evaluate the possibility of using extra-anatomic carotidbrachial bypass for revascularization of the upper limb in severe ischemia Materials and methods. The study includes 5 patients with occlusion of the subclavian-axillary axis and severe upper limb ischemia, of which 3 had acute occlusion due to atherosclerotic stenosis, with initial thrombectomy (embolectomy) being unsuccessful. One patient had subclavian artery aneurysm thrombosis, and one patient had grade IV atherosclerotic occlusion with gangrene of the second digit, in whom endovascular intervention was unsuccessful. Carotid-brachial bypass with an inverted internal saphenous vein graft was performed in all patients. The grafts were placed in a suprafascial supraclavicular position. Results. Complete resolution of ischemia was achieved in all 5 patients. Distal pulses were restored in 4 of them. In the patient with chronic grade IV atherosclerosis and concomitant involvement of the forearm arteries, the pulse was restored at the brachial artery bifurcation. Digit amputation was performed in this patient. No complications were recorded, and there were no subjective discomforts related to the suprafascial and supraclavicular placement of the bypasses. Conclusions. Suprafascial and supraclavicular carotid-brachial bypasses serve as an alternative to orthotopic bypasses, including in cases of failure or contraindications to endovascular methods

Surgical treatment of acute limb ischaemia

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Ischemia acută periferică (IAP) reprezintă o suprimare bruscă a fluxului sangvin arterial al membrului ce cauzează un pericol iminent al viabilității lui. Conform experienței, o parte importantă a rezultatelor negative a tratamentului sunt impuse atât de greșeli diagnostice cât și tactice. Material și metodă: A fost analizată experiența tratamentului chirurgical a emboliilor și trombozelor arteriale acute a membrelor în ultimii 10 ani (2009-2018) în secția chirurgie vasculară SCR și în cadrul Aviației Sanitare. Menționăm că pacienții la care nu s-au făcut tentative de revascularizare nu au fost incluși în studiu. Embolectomia a fost efectuate în 906 cazuri. Reconstrucții arteriale în caz de tromboză acută, pe fondalul unui proces aterosclerotic cronic – în 306 cazuri. La 3 pacienți după intervenție chirurgicală au fost efectuate revascularizări endovasculare a segmentului proximal stenozat. Rezultate: În caz de embolie, rata amputațiilor postoperatorii a fost de 5,3%, letalitatea generală de 4,9%. După intervențiile reconstructive amputațiile au survenit in 6% cazuri, letalitatea fiind de 2%. Atât în caz de embolie cât și de tromboză acută rezultatele negative au fost cauzate de patologiile asociate și diagnostic tardiv. Concluzie: Numai revascularizarea adecvată, corect aleasă și cât mai precoce este cheia succesului în tratamentul pacienților cu IAP. Este necesară sensibilizarea specialiștilor tuturor domeniilor și a pacienților din grupa de risc în privința IAP.Background: Acute limb ischaemia is defined as a sudden decrease in limb perfusion causing a potential threat to limb viability. According to our experience, a great majority of bad outcomes are attributed to diagnostic as well as tactical mistakes. Material and methods: The experience of surgical treatment of acute arterial thrombosis and thrombembolism during the last 10 years (2009 - 2018) in Vascular Surgery Department, Republican Clinical Hospital has been studied. We outline that the patients that had not received surgical attempt of revascularisation were not included in the study. Thrombembolectomy was performed in 906 patients. Arterial reconstruction in case of thrombosis due to chronic atherosclerotic lesions was performed in 306 cases. 3 pacients underwent afterwards endovascular repair of proximal segment stenotic lesions. Results: In case of thrombembolism, amputation rate was 5,3% and general mortality was 4,9%. After reconstructive surgery, amputation rate was 6%, general letality being 2%. In both situations, poor outcome is linked toassociated pathology and delayed diagnosis. Conclusion: Only adequate revascularisation, correctly chosen and applied as early as possible is the key to the treatment of acute limb ischaemia. It is important that specialists of all fields, as well as pacients from risk groups be properly informed

Medical treatment with diosmin in chronic venous insufficiency

Scopul lucrării. Insuficiența venoasă cronică a membrelor inferioare este o patologie pe larg răspândită în întreaga lume. Conform studiilor efectuate, în țările înalt dezvoltate semne de insuficiență venoasă cronică dezvoltă aproximativ 80% din populația care se încadrează în câmpul muncii. Luând în considerare caracterul cronic al patologiei, abordarea este una complexă, tratamentul conservativ având un rol semnificativ în soluționarea ei. Ne-am propus conturarea datelor despre răspândirea insuficienței venoase cronice, aspectelor contemporane asupra factorilor de risc, patogeniei și a tratamentului aplicat. Materiale și metode. Lucrarea dată este un review literar și constă în analiza de date a studiilor clinice, a datelor literaturii de specialitate în ceea ce ține de eficiența tratamentului medicamentos cu Diosmină aplicat pacienților cu insuficiență venoasă cronică manifestată în diverse forme. Rezultate. Rezultatele studiilor au arătat că administrarea Diosminei 600 în doză de 1 comprimat, zilnic, este eficient în diminuarea durerii, edemului și reducerea senzației de greutate în membre în cazurile cu o clinică ușoară. Când este administrat pe o perioadă îndelungată, în combinație cu intervenția chirurgicală are un efect benefic asupra modificărilor trofice cutanate. Concluzii. În pofida faptului incidenței sporite a insuficienței venoase cronice în rândul populației active, terapia medicamentoasă contemporană permite ameliorarea vădită a simptomaticii. Diosmina 600 este un medicament efectiv în toate formele de insuficiență venoasă cronică.Aim of study. Chronic venous insufficiency of the lower limbs is a widely prevalent pathology worldwide. According to conducted studies, in highly developed countries, approximately 80% of the working population shows signs of chronic venous insufficiency. Considering the chronic nature of the pathology, the approach is complex, and conservative treatment plays a significant role in its management. We aimed at outlining data on the prevalence of chronic venous insufficiency, contemporary aspects regarding risk factors, pathogenesis, and applied treatment. Materials and methods. This paper is a literature review and consists of data analysis from clinical studies and specialized literature regarding the effectiveness of medication treatment with Diosmin in patients with chronic venous insufficiency manifested in various forms. Results. The results of the studies have shown that the administration of Diosmin 600 at a dose of 1 tablet daily is effective in reducing pain, edema, and the sensation of heaviness in the limbs in cases with mild clinical presentation. When administered over a prolonged period, in combination with surgical intervention, it has a beneficial effect on cutaneous trophic changes. Conclusions. Despite the increased incidence of chronic venous insufficiency among the active population, contemporary medication therapy allows for noticeable improvement in symptoms. Diosmin 600 is an effective medication for all forms of chronic venous insufficiency

The use of extraanatomic by-passes in vascular surgery

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția Chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pînă în prezent nu sunt stabilite cu precizie indicațiile pentru intervenție, tehnicile de aplicare a by-passului extraanatomic şi criteriile de selectare a pacienților. Studiul de față are ca scop elucidarea acestor probleme folosind analiza rezultatelor a unui eşantion de 38 pacienți cu by-passuri extraanatomice operați în perioada anilor 1987- 2010. Indicații pentru efectuarea by-passului extraanatomic a fost ischemia critică a membrelor inferioare asociată cu patologia cardiovasculară şi pulmonară avansată la 21 de pacienți. Alt grup la care s-au aplicat by-passuri de ocolire a fost format din 6 pacienți cu procese supurative. La pacienții cu trautisme vasculare asociate cu distrugere importantă şi infectare a țesuturilor adiacente au fost aplicate 11 by-passuri extraanatomice. Rezultatele obținute depind în mare masură de patul vascular periferic. La pacienții cu ischemie critică pe fondalul aterosclerozei obliterante, cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată sau cu procese supurative se presupunea o posibilă afectare cronică a patului periferic, astfel rezultatele fiind nu cele mai bune – aproximativ jumatate din by-passuri s-au trombozat în perioada postoperatorie precoce ori la un an. La pacienții cu traumatisme vasculare care prezentau un pat vascular periferic permiabil, toate by-passurile erau funcționale pe toată perioada de observație (de la 1 la 11 ani). Aşadar, şunturile extraanatomice prezintă o alternativă revascularizarilor clasice la anumite grupuri de pacienți şi sunt unica şansă de salvare a membrelor. Aceste proceduri sunt indicate pacienților cu procese supurative, pentru ocolirea zonei afectate. Un alt grup prezintă pacienții cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată, astfel by-passurile extraanatomice find mai puțin traumatice decît cele tradiționale. La pacienții cu traumatisme vasculare associate cu distrucții tisulare adiacente extinse şi plagi cu contaminare bacteriana severă bypassurile extraanatomice sunt de electie. Cu siguranță aceste proceduri trebuie să le posede oricare chirurg vascular.Until now there are no precise criteria regarding the surgical management of extraanatomic by-passes. This incudes indications for surgery, by-pass application techniques and patient selection. The aim of the study is to elucidate this problem, by analyzing the outcomes of 38 patients with extraanatomic by-passes. All patients underwent surgery between 1987-2010. Critical ischaemia of the lower limbs associated with advanced cardiovascular and pulmonary pathology served as indication for the use of extraanatomic by-passes in 21 patients. Another group of 6 patients operated with extraanatomic by-passes had septic processes and 11 patients with vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. The results mostly depended on the peripheral vascular bed. In patients with critical ischaemia associated with atherosclerosis and advanced cardiovascular and pulmonary disease, or septic processes, the peripheral vascular bed was chronically affected, thus negatively influencing the results – thrombosis of the by-passes in the early postoperative period or after one year occurred in one half of patients. In patients with a satisfactory runoff, all by-passes were patent through all the observation period (from 1 to 11 years). In conclusion the extraanatomic by-passes represent an alternative choice for classical revascularization surgery in some groups of patients, and are the only solution for limb salvage. These interventions are indicated in patients with suppurative processes, to avoid the septic focus. Another group consists of patients with associated advanced cardiovascular and pulmonary pathology, thus the extraanatomic by-passes being less traumatic then the traditional ones. Extraanatomic by-passes are also indicated in cases of vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. Certainly these are procedures that every vascular surgeon must possess