Surgical treatment of injuries of the major vessels of the extremities associated to skeletal trauma

Catedra Chirurgie Generală-Semiologie nr.3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea leziunilor vaselor magistrale ale extremităților (LVME) la pacienții cu traumatism al aparatului locomotor sporește esențial morbiditatea, precum și riscul pierderii membrului afectat. Scopul: Evaluarea modalităților de tratament chirurgical al LVME survenite la bolnavii cu traumatism ortopedic. Material și metode: Din registrul electronic al pacienților vasculari menținut în mod prospectiv au fost extrase și analizate datele medicale a 27 de bolnavi consecutivi operați pentru traumatism sus-menționat. În 24 (88,8%) cazuri chirurgul vascular a fost solicitat în mod urgent în spitale de categorie secundară, ce nu dispun de respectivul serviciu specializat. Doar 3 bolnavi au fost operați în condițiile centrului de traumă. Rezultate: Vârsta medie (±SD) a subiecților – 49,1±18,7 (16–88) ani; în vârstă aptă de muncă – 85,1%; bărbați – 88,8%. Tipul traumatismului locomotor: fractură deschisă (n=13) sau închisă (n=8); luxație (n=6). Segmentul osos traumat: femur (n=10); oasele gambei (n=9); humerus (n=6); oasele antebrațului (n=2). Tipul LVME: transecție arterială completă (n=8) sau parțială (n=3); contuzie (n=3) sau tromboză (n=2) arterială; pseudoanevrism+hemoragie (n=3); transecție arterială și venoasă (n=6); leziune venoasă (n=2). Șunt arterial provizoriu s-a aplicat în 3 cazuri. Tratamentul chirurgical al LVME: suturare (n=5), revizie/trombectomie (n=5), angioplastie (n=2), bypass (n=8), protezare (n=4), ligaturare (n=3). Restabilirea fluxului arterial magistral spre extremitate în primele 6 ore de la traumatism – doar în 1/4 din cazuri. Rata amputațiilor majore – 11,1%; mortalitatea postoperatorie precoce – 14,8%. Concluzii: Peste jumătate din cazurile de LVME asociate cu traumatismul locomotorului implică tehnici complexe de revascularizare. Rata amputațiilor și mortalitatea precoce înalte impun căutarea soluțiilor de facilitare a accesului prompt al bolnavilor cu LVME la serviciul vascular non-stop în condițiile centrului de traumă.Introduction: Association of injuries of the major vessels of the extremities (IMVE) in patients with skeletal trauma significantly increases morbidity, as well as the risk of limb loss. Aim: Assessment of modalities of surgical treatment of IMVE in patients with orthopedic trauma. Material and methods: Medical data of 27 consecutive patients operated for IMVE and skeletal trauma were extracted from prospectively maintained electronic vascular registry. In 24 (88.8%) cases the vascular surgeon has been urgently requested to the secondary level hospitals without the availability of specialized vascular service. Only 3 patients were operated in conditions of trauma center. Results: Mean age (±SD) of subjects – 49.1±18.7 (16–88) years; in working age – 85.1%; males – 88.8%. Type of orthopedic trauma: open (n=13) or closed (n=8) fracture; dislocation (n=6). Injured bone: femur (n=10); leg (n=9); humerus (n=6); forearm (n=2). Type of IMVE: complete (n=8) or partial (n=3) arterial transection; arterial contusion (n=3) or thrombosis (n=2); pseudoaneurysm+haemorrhage (n=3); arterial and venous transection (n=6); venous injury (n=2). Temporary arterial shunt was used in 3 cases. Surgical treatment of IMVE: suture repair (n=5), revision/ thrombectomy (n=5), angioplasty (n=2), bypass (n=8), graft interposition (n=4), ligation (n=3). Restoration of arterial flow to the extremity within the first 6 hours from the trauma was achieved only in 1/4 of cases. Rate of major amputations – 11.1%; early postoperative mortality – 14.8%. Conclusion: Over one half of IMVE cases associated with skeletal system trauma require complex surgical revascularization. High rates of amputation and early mortality both impose seeking of solutions to facilitate prompt access of patients with IMVE to non-stop vascular surgery service in condition of trauma center

Results of duplex ultrasound examination in patients with acute varicothrombophlebitis

Catedra de chirurgie generală, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”,Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Incidența varicotromboflebitei acute (VTFA) variază între 4-59%, iar rata extinderii spre venele profunde (VP) și a embolismului pulmonar ajunge la 19%. Diagnosticul VTFA se bazează pe examenul clinic și ultrasonografie duplex (UD). Scopul studiului a fost evaluarea prin UD a caracteristicilor procesului trombotic la bolnavii cu VTFA. Material şi metode: Lotul de studiu a inclus 105 pacienți prospectivi cu diagnosticul de VTFA (debut ≤14 zile). UD a fost efectuată la toți bolnavii în regim de urgență la internare și în dinamică. Volumul trombozei a fost calculat în baza lungimii trombului și a diametrului venei afectate. Rezultate: Mediana vârstei pacienților a constituit 60 ani (25%-75% IQR 53,2-66), rata femeilor – 62%. Extremitatea stângă a fost afectată în 53 (50,5%) cazuri; VTFA bilaterală – un singur caz. VTFA în v.safena magna (VSM) – 90 cazuri: izolat tributare – 51 (57%), trunchi și tributare – 37 (41%), izolat trunchi – 2 (2%). VTFA în v.safena parva (VSP) – 17 cazuri: izolat tributare – 5 (30%), trunchi și tributare – 11 (65%), izolat trunchi – 1 (5%). Durata medie a VTFA în afectarea izolată a tributarelor – 5,5±2,7 vs 6,9±3,4 zile în cazul implicării și a trunchiului safenian (p=0.05). Volumul mediu al maselor trombotice – 20,4±18,5 cm3 (VSM – 22,5±19,3 cm3 , VSP – 18,0±17,3 cm3 ). Extinderea trombozei spre VP (tip Verrel III) – 3 (2,9 %) cazuri, exclusiv în bazinul VSM. Concluzii: În majoritatea cazurilor VTFA implică numai tributarele varicoase cu progresarea ulterioară a trombozei spre trunchiul safenian. UD efectuată în mod urgent permite inițierea precoce a tratamentului individualizat și exclude tromboza venoasă profundă concomitentă.Background: Incidence of acute varicothrombophlebitis (AVTP) ranges between 4-59%, while the rate of progression to deep veins (DV) and pulmonary embolism reaches 19%. The diagnosis of AVTP is based on clinical examination and duplex ultrasound (DU). Aim of study was to evaluate the DU characteristics of the thrombotic process in patients with AVTP. Methods and materials: The 105 prospective patients with AVTP (≤14 days) were included. DU was performed in all patients in emergency way at admission and during follow-up. The volume of thrombosis was calculated basing on the length of the thrombus and the diameter of the affected vein. Results: Median age of patients was 60 years (25%-75% IQR 53.2-66), female rate - 62%. Left limb was affected in 53 (50.5%) cases, bilateral AVTP – one case. AVTP in great saphenous vein (GSV) – 90 cases: only tributary – 51 (57%), trunk and tributaries – 37 (41%), only trunk – 2 (2%). AVTP in small saphenous vein (SSV) – 17 cases: only tributary – 5 (30%), trunk and tributaries – 11 (65%), only trunk – 1 (5%). Mean duration of AVTP in isolated thrombosis of tributary – 5.5±2.7 vs 6.9±3.4 days in case of involvement of saphenous trunk (P=0.05). Mean volume of thrombus – 20.4±18.5 cm3 (GSV – 22.5±19.3 cm3 , SSV – 18±17.3 cm3 ). Extension of thrombosis to DV (Verrel type III) – 3 (2.9%) cases, exclusively in case of GSV involvement. Conclusions: In most cases AVTP involves varicose tributaries only with further progression toward the saphenous trunk. Emergency DU allows early initiation of personalized treatment and excludes concomitant thrombosis of DV

The risk of venous thromboembolism in general surgery - individual score vs group score

Clinica Chirurgie Generală, USMF “N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Tromboembolismul venos (TEV) reprezintă una din cele mai periculoase complicații în perioada postoperatorie și include în sine: tromboza venoasa profundă și tromboembolia pulmonară. Problema complicațiilor tromboembolice postoperatorii și cea a tromboprofilaxiei rămîne a fi una din cele mai stringente în chirurgia contemporană, incidența TEV în perioada perioperatorie variind, după diferite surse, între 16 - 55% în domeniul chirurgiei generale. Metode. Scopul studiului a fost evaluarea comparativă a 2 scoruri de risc a TEV: scor de grup (SG), propus de C.Samama (1999) și scor individualizat (SI), introdus în practica clinică de către J.Caprini (2005), aplicate în clinica de chirurgie generală. Studiul a avut un caracter prospectiv și a inclus 72 pacienți spitalizați în mod programat cu diverse patologii chirurgicale, în vederea efectuării intervențiilor chirurgicale, în perioada lunilor februarie – aprilie 2011. Vîrsta pacienților a variat între 16 si 87 ani (medie 49,2 ani), dintre care 35 (48,6%) bărbați și 37 (51,4%) femei. La toți pacienții gradul de risc a TEV a fost estimat la internare, utilizîndu-se concomitent SG cu 3 grade posibile de risc și SI cu 4 grade de risc, apreciate conform punctajului acumulat de fiecare bolnav. Rezultate. Estimările au arătat că doar în 3 (27,3%) cazuri din 11 cu risc mic după SG, li-a corespuns risc mediu după SI; pe când în 46 (80,7%) cazuri din 57 cu risc mediu după SG, li-a corespuns risc înalt și foarte înalt după SI. Deci, în 49 (68.05%) cazuri din numărul total, SI a estimat un risc superior vs SG. Concluzii. Rezultatele obținute remarcă o sensibilitate superioară a SI în evaluarea gradului de risc preoperator a TEV, în special la pacienții cu risc înalt și foarte înalt. Utilizarea de rutină a SI în practica clinică poate reduce numărul de cazuri cu subestimarea riscului major a TEV postoperator și contribuie la administrarea unei tromboprofilaxii adecvate gradului real de risc.Introduction. Venous thromboembolism (VTE) is one of the most dangerous complications that occur in the postoperative period and includes: deep vein thrombosis and pulmonary artery thromboembolism. The problem of postoperative thromboembolic complications and that of thromboprophylaxis remains to be one of the most pressing in contemporary surgery, the incidence of venous thromboembolism in the perioperative period varying, according to different sources, between 16-55% in general surgery. Methods. The purpose of this study was to evaluate the comparative risk of 2 VTE scores: group score (GS), proposed by C.Samama (1999) and the individual score (IS), introduced in clinical practice by J.Caprini (2005), applied in general surgery clinic. This was a prospective study that included 72 patients with various pathologies hospitalized in department in the period of February – April 2011, in order to perform planned surgery. The age of the patients ranged between 16 and 87 years (average 49.2 years), 35 (48.6%) men and 37 (51.4%) women. In all patients the degree of VTE risk was estimated at admission, using the GS with its 3 possible degrees of risk alongside with the IS including 4 degrees, rated according to scores gained by each patient. Results. Estimates show that only 3 (27.3%) of 11 cases with low risk according to GS, has matched their average risk after IS, while in 46 (80.7%) of 57 medium-risk cases by GS correspond to high risk and very high according to the IS. Thus, in 49 (68.05%) from total number of cases, IS estimated the grade of risc higher than determined by GS. Conclusion. The results showed a superior sensitivity of the IS in preoperative risk assessment of VTE, especially in patients with high and very high risk. Using of routine the IS in clinical practice can reduce the number of cases with postoperative VTE major risk underestimation and contribute to the administration of an appropriate thromboprophylaxis adequate to real grade of risk

Experience of 115 subfascial endoscopic perforator vein interruptions: assessment of clinical results

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Rolul refluxului patologic prin venele perforante gambiere în patogeneza insuficienţei venoase cronice (IVC), precum şi necesitatea suprimării acestuia rămîn controversate. Totuşi, implementarea tehnicilor minim-invazive în flebologie a retrezit interesul către chirurgia perforanţelor, întreruperea subfascială endoscopica a acestora (tehnica SEPS) fiind una din metodele fezabile. Scopul studiului: analiza rezultatelor clinice ale utilizării SEPS în tratamentul pacienţilor cu IVC avansată. Metode. În Clinica Chirurgie Generală au fost efectuate 115 operaţii SEPS. Vîrsta medie a bolnavilor – 56,2 ani, femei – 62,1%. Sindromul posttrombotic a fost factorul etiologic al IVC în 29,5% cazuri. Evaluarea preoperatorie a inclus examenul clinic, funcţional şi imagistic (duplex scanare). Prezenţa ulcerului trofic la momentul operaţiei s-a constatat în majoritatea cazurilor – 53,9%. SEPS s-a efectuat cu instrumentar laparoscopic standard, apelînd la tehnica cu două portale şi insuflare de gaz. La 18 bolnavi s-a practicat SEPS la ambele membre; în 2 cazuri efectuindu-se intervenţie repetată. În 22,6% cazuri s-a realizat SEPS izolat (fară safenectomie). Rezultatele au fost evaluate (1) pentru lotul general; precum şi (2) în raport cu criteriul etiologic şi (3) operaţiile asociate pe sistemul venos. Rezultate. În lotul general vindecarea ulcerului trofic a fost obtinută în 95,1% cazuri. Reducerea postoperatorie a severităţii clinice a IVC, apreciată în baza sistemelor specifice de scor, a fost constatată în 95,6% cazuri. Rata vindecării ulcerului în sindromul posttrombotic a constituit 91,6%, iar după SEPS izolat – 94,1%. Complicaţii de plagă s-au inregistrat în 6% cazuri. Concluzii. SEPS se asociază cu diminuarea vadită a simptomatologiei IVC şi o rată iniţială înaltă de vindecare a ulcerului trofic, chiar şi la majoritatea pacienţilor cu sindrom posttrombotic. Evaluarea complexă meticuloasă permite selectarea pacienţilor la care SEPS va aduce beneficiu clinic.Introduction. The role of pathologic reflux through the calf perforating veins in the pathogenesis of chronic venous insufficiency (CVI) as well as necessity of its suppression remains controversial. However, implementation of minimally invasive techniques in phlebology has reawakened interest in perforators surgery, their subfascial endoscopic interruption (SEPS procedure) being one of feasible methods. The aim of study was to analyze the clinical results of SEPS in the treatment of patients with advanced CVI. Methods. At our department of surgery 115 SEPS procedures were performed. Mean age of operated patients was 56,2 years, female – 62,1%. Post- thrombotic syndrome was the etiological factor of CVI in 29,5% cases. Preoperative evaluation included physical and functional examinations, and imaging study (duplex scanning). Active venous leg ulcer at the time of surgery was found in most cases – 53,9%. SEPS was performed using standard laparoscopic equipment, the two-port technique and gas insufflation. In 18 patients SEPS was accomplished on both lower limbs; in 2 cases being performed re-operation. In 22,6% cases SEPS was done as sole procedure (without saphenectomy). Postoperative results were assessed (1) for general group, and in relation to (2) the etiological criteria and (3) associated operations on the venous systems. Results. In general group ulcer healing was achieved in 95,1% cases. Postprocedural decreasing of clinical severity of CVI, appreciated with disease-specific scoring systems, has been found in 95,6% cases. Healing rate of venous ulcer in post-thrombotic patients was 91,6%, but after isolated SEPS procedure – 94,1%. Wound complications were recorded in 6% cases. Conclusion. SEPS is associated with obvious diminution of symptoms of IVC and a high initial healing rate of venous leg ulcer, even in most patients with post-thrombotic syndrome. Comprehensive meticulous assessment allows selection of patients in whom SEPS will bring clinical benefit

Retrospective external validation of “phlebectomy reflux elimination success test” in patients with uncomplicated varicose veins

Catedra chirurgie generală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Testul de succes în eliminarea refluxului după flebectomie (phlebectomy reflux elimination success test – PREST) a fost elaborat recent pentru prognozarea restabilirii competenţei venei safene mari după înlăturarea izolată a tributarelor varicoase. Scopul studiului este validarea externă retrospectivă a PREST la pacienţii cu maladie varicoasă. Material şi metode: Datele pacienţilor operaţi conform strategiei ASVAL (ablation selective des varices sous anesthesie locale) au fost extrase din baza de date menţinută prospectiv. Conform CEAP pacienţii au fost clasificaţi ca C2-4, Ep, As/sp, Pr. Scorul PREST a fost calculat retrospectiv în baza clasei C, extensiunii refluxului, diametrului venei safene mari şi a rezultatului testului preoperator de eliminare a refluxului. Succesul hemodinamic al intervenţiei a fost definit ca dispariţia sau diminuarea refluxului safenian, iar succesul clinic – ca ameliorarea scorului venos de severitate clinică (VCSS) şi a calităţii vieţii. Rezultate: Datele complete pentru calcularea PREST au fost obţinute la 50 pacienţi. Eliminarea completă al refluxului safenian a fost atinsă în 26 (52%) cazuri, iar în 18 (36%) – a fost înregistrată reducerea severităţii refluxului prin durata acestuia şi diametrul safenian. Ameliorarea clinică a fost menţionată la 48 (96%) pacienţi. PREST a demonstrat o valoare predictivă acceptabilă, scorul mediu fiind semnificativ mai mic în cazul insuccesului hemodinamic în comparaţie cu cazurile de eliminare sau reducere a refluxului. Concluzii: PREST poate fi utilizat ca un instrument suplimentar în selectarea pacienţilor cu varice pentru intervenţii cu prezervarea venei safene şi înlăturarea izolată a tributarelor incompetente. Ameliorarea clinică poate fi înregistrată chiar şi în cazurile de succes hemodinamic incomplet al intervenţiei._Phlebectomy reflux elimination success test (PREST) was recently developed for prediction of restoration of greatsaphenous vein competence after isolated avulsion of varicose tributaries. The purpose of study is retrospective external validation of PREST in patients with varicose veins.Material and methods_ Data of patients operated according to the ASVAL (ablation selective des varices sous anesthesielocale) strategy, were retrieved from the prospectively maintained database. Patients were classified as C2-4, Ep, As-sp, Praccording to CEAP. PREST score was calculated retrospectively basing on C class, reflux extension, great saphenous veindiameter and results of preoperative reflux elimination test. Haemodynamic success of intervention was defined as complete disappearance or reduction of saphenous reflux and clinical success – as improvement in venous clinical severity score (VCSS)and quality of life. Results_ The complete data for PREST calculation was obtained in 50 patients. Complete elimination of saphenous reflux was achieved in 26 (52%) of the cases and in 18 (36%) the reduction of severity of reflux in terms of duration and saphenousdiameter was registered. Clinical improvement was mentioned in 48 (96%) patients. PREST shows the acceptable predictivevalue, the mean score being significantly lower among cases with no haemodynamic improvement comparing to cases withpostoperative reflux elimination or reduction. Conclusions_ The PREST can be used as adjunctive tool in selection of the patients with varicose veins for saphenous sparing surgery by isolated avulsion of refluxing tributaries. Clinical improvement can be registered even in case of incomplete haemodynamic success of the intervention

Treatment of recurrent varicose veins caused by phenomenon of inguinal neovascularization

Catedra Chirurgie Generală, USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Refluxul venos patologic în regiunea joncţiunii safeno-femurale deconectate anterior este o cauză tipică a recurenţei postoperatorii a maladiei varicoase. Erorile tehnice şi fenomenul de neovascularizare sunt responsabile în masură aproape egală pentru reapariţia refluxului. Scopul studiului este analiza comparativă a diferitor modaliţăţi de tratament al varicelor recidivante la nivelul coapsei cauzate de fenomenul neovascularizării. Metode. Examenul duplex ultrasonor al pacienţilor spitalizaţi cu recurenţa varicelor în regiunea superioară a coapsei a determinat prezenţa neovascularizării inghinale ca sursa de reflux în 19 cazuri. Timpul mediu de la operaţie – 45,6 luni. Au fost stabilite următoarele tipuri de neovascularizare conform clasificării Fisher: tipul B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cazuri. Rezultate. Trei variante de tratament au fost utilizate: scleroterapia cu spumă – 4, excizia varicelor cu anestezie infiltrativă – 12 şi disecţia repetată în regiunea inghinală cu excizia venelor dilatate în zona jonctiunii safeno- femurale – 3 cazuri. Toate şedintele de scleroterapie s-au complicat cu tromboflebită, cauzată de imposibilitatea realizării unei compresii adecvate în treimea superioară a coapsei. Disectia inghinală repetată consumă mult timp (durata medie a operatiei – 143 min.) datorită procesului cicatriceal pronunţat, iar într-un caz a fost asociată cu lezarea venei femurale rezolvată prin aplicarea suturii laterale. În lotul cu excizia varicelor subcutanate complicaţii nu au fost înregistrate. Însa, la un pacient cu tipul B2c de neovascularizare la duplex-ul postoperator s-a determinat persistenta refluxului venos în regiunea inghinală. Concluzii. Excizia venelor subcutanate dilatate de la nivelul coapsei cu anestezie infiltrativa este metoda de electie în tratamentul recurentei maladiei varicoase cauzate de fenomenul neovascularizării. Disecţia inghinală repetată trebuie rezervată pentru venele nouformate de calibru mare.Introduction. Pathological venous reflux in the region of previously disconnected sapheno-femoral junction is a typical cause of varicose veins recurrence after surgery. Technical failure and phenomenon of neovascularization either are responsible for reappearance of reflux with near equal frequency. The aim of study is a comparative analysis of various treatment modalities for recurrent thigh varicose veins caused by phenomenon of neovascularization. Methods. Duplex ultrasound examination of the patients, admitted to the department of surgery with recurrent varicose veins in the upper thigh, revealed the inguinal neovascularization as a source of reflux in 19 cases. Mean time interval from surgery – 45,6 months. There were the following types of neovascularization according to the Fisher classification: type B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cases. Results. Three types of treatment were used: foam sclerotherapy – 4, superficial varicose veins avulsion under tumescent anesthesia – 12 and redo inguinal surgery with excision of dilated veins at the sapheno-femoral region – 3 cases. All sclerotherapy treatments were complicated with thrombophlebitis due to inability to provide the adequate compression in the upper thigh region. Redo surgery in the inguinal region was time consuming (mean operating time – 143 min.) due to significant scarring and in one case was associated with inadvertent injury of femoral vein repaired by lateral suture. There were no complications in the group with avulsion of subcutaneous varicose veins. However, in one patient with type B2c neovascularization the persistence of inguinal reflux was determined by postoperative duplex ultrasound. Conclusion. Avulsion of dilated subcutaneous thigh veins under tumescent anesthesia is a method of choice in the treatment of varicose veins recurrence caused by phenomenon of neovascularization. The inguinal redo surgery should be reserved for cases with large diameter of the new-formed veins

Early results of deep vein thrombosis treatment with novel oral anticoagulants

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul anticoagulant reprezintă veriga de bază în managementul trombozei venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare. Heparinele şi antagoniştii vitaminei K sunt tradiţional prescrise, pentru un termen variabil, la această categorie de pacienţi. Însă, respectivul tratament necesită monitorizare clinică şi de laborator, fiind asociat cu o rată persistentă de complicaţii hemoragice. Lansarea recentă a unei generaţii noi de anticoagulante orale ar putea deveni o alternativă atractivă pentru bolnavii cu TVP. Scopul: Analiza rezultatelor precoce ale tratamentului TVP cu anticoagulante orale noi. Material şi metode: Pe parcursul unei perioade de 18 luni noi am supravegheat un grup din 16 pacienţi cu TVP, care au fost trataţi cu rivaroxaban – un remediu anticoagulant oral. Diagnosticul a fost confirmat prin duplex scanare în toate cazurile. Posologia a fost cea recomandată pentru TVP: 30 mg/zi pe durata a 21 zile, iar ulterior – cîte 20 mg/zi pe un termen variat, dar nu mai puţin de 3 luni. Rezultate: Vârsta pacienţilor – de la 19 pînă la 64 ani; toţi au prezentat clinică caracteristică de TVP. Conform rezultatelor examenului imagistic TVP a fost localizată la nivelul venelor iliace (3), femurale (5) sau poplitee (8). Doar în 31,25% cazuri pacienţii au fost spitalizaţi, ceilalţi au urmat tratament ambulator. Durata tratamentului: 3-13 luni; monitorizarea de laborator nu a fost efectuată, decît în 4 cazuri tratate în staţionar. Peste 3 luni de tratament duplex scanarea de control a fost efectuată în 68,75% cazuri, iar peste un an – în 87,5% cazuri. La toţi bolnavii a fost remarcată ameliorarea tabloului clinic; cu documentarea în 6 cazuri a recanalizării complete a venelor profunde. Complicaţii hemoragice pe perioada evaluată nu au fost notate. Concluzii: Tratamentul TVP cu anticoagulante orale noi se dovedeşte a fi o opţiune sigură şi eficientă, cu impact pozitiv asupra confortului pacienţilor. Introduction: Anticoagulant therapy is an essential component in the management of deep vein thrombosis (DVT) of the lower limbs. Heparins and vitamin K antagonists are traditionally prescribed in these patients for a variable period of time. However, that treatment requires clinical and laboratory monitoring, and is associated with persistent rate of haemorrhagic complications. The recent launching of a new generation of oral anticoagulants may become an attractive alternative for patients with DVT. Aim: Analysis of early results of DVT treatment with novel oral anticoagulants. Material and methods: Over a period of 18 months we monitored a group of 16 patients with DVT who were treated with rivaroxaban – a novel oral anticoagulant. The diagnosis was confirmed by duplex scanning in all cases. The dosage was that recommended for DVT: 30 mg/day over a period of 21 days, followed by 20 mg/day for a varied period of time, but not less than 3 months. Results: Patient age ranged from 19 to 64 years; all showed characteristic clinical symptoms of DVT. According to imaging study data DVT was localized in iliac (3), femoral (5) or popliteal (8) vein. Only in 31.25% of cases the patients were hospitalized, the others follow outpatient treatment. Duration of treatment: 3-13 months; laboratory monitoring was not performed, excepting 4 cases from inpatient group. After 3 months of treatment control duplex scanning was performed in 68.75% of cases, and at one year – in 87.5% of cases. In all patients it was noted improving of clinical status; with documented complete recanalization of deep veins – in 6 cases. Bleeding complications during assessed period not occurred. Conclusions: DVT treatment with novel oral anticoagulants appears to be a safe and effective, with a positive impact on patient comfort

The impact of high ligation on results of endovenous laser treatment for varicose veins of lower limbs: comparative study

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul endovenos cu laser (TEVL) reprezintă actualmente una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici curative adresate varicelor membrelor inferioare. Necesitatea asocierii crosectomiei în cazurile respective continuă a fi un aspect controversat. Scopul studiului: Ilucidarea impactului crosectomiei asupra rezultatelor clinice la un an după TEVL. Material şi metode: A fost realizată analiza comparativă între 2 loturi convenţionale de pacienţi cu maladie varicoasă în sistemul venei safena magna, trataţi cu laser endovenos: cu crosectomie asociată (lotul “CE”; n=20) şi fără crosectomie (lotul ”non-CE”; n=20). TEVL a fost aplicat utilizînd dioda laser cu lungimea de undă de 940 nm, energia termică fiind emisă endoluminal în regim continuu, prin intermediul unei fibre “bare-tip” de 600 mkm. Accesul endovenos s-a realizat percutan ecoghidat sau prin mini-incizie în 1/3 distală a coapsei sau 1/3 proximală a gambei (”non-CE”); ori prin propulsarea retrogradă a fibrei după crosectomie prin incizie în plica inghinală (“CE”). Rezultate: Coraportul în funcţie de gen a constituit – 4/1 (F/B) pentru ambele loturi; vârsta medie a bolnavilor fiind 44,2 ani (“CE”) vs. 38,3 ani (”non-CE”). Repartizarea cazurilor în funcţie de clasa clinică (C) a clasificării CEAP: C2-C3 – 45% şi C4-C6 – 55% în lotul “CE” şi C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% în lotul ”non-CE”. Valoarea medie a indicelui LEED (linear endovenous energy density) a constituit 71,6±4,86 J/cm (“CE”) vs. 60,73±5,39 J/cm (”non-CE”). Totodată, recurenţa clinică a fost înregistrată doar la 1 (5%) bolnav (”non-CE”), fiind cauzată de dezvoltarea refluxului prin vena safenă accesorie anterioară a coapsei competentă preoperator. Concluzii: Datele studiului reflectă absenţa unei diferenţe semnificative între rezultatele clinice la un an după TEVL cu şi fără crosectomie. Pînă la obţinerea evidenţei ştiințifice certe asocierea de rutină a crosectomiei la TEVL al maladiei varicoase nu pare a fi justificată.Introduction: Endovenous laser treatment (EVLT) is currently one of the most commonly used minimally invasive technique addressed to varicose veins of lower limb. The necessity to add high ligation in these cases continues to be a controversial issue. The aim of study: To highlight the impact of high ligation on clinical outcomes one year after EVLT. Material and methods: We conducted a comparative analysis between two conventional groups of patients with varicose veins, refers to great saphenous vein system, treated with endovenous laser: associated with high ligation (group “HL”; n=20) and without high ligation (group “non-HL” n=20). EVLT was applied using diode laser with a wavelength of 940 nm, thermal energy being emitted endoluminally on a continuous basis through a 600 mkm bare-tip fiber. Endovenous access was achieved by percutaneous echo-guided puncture or through a small incision in the distal thigh or proximal calf (“non-HL”); or by retrograde passing of the fibre after high ligation, performed through an incision in the groin fold (“HL”). Results: The female/male ratio was 4:1 for both groups; while the average age of patients was 44.2 years (“HL”) vs. 38.3 years (“non-HL”). The distribution of cases according to clinical class (C) of the CEAP classification: C2-C3 – 45%, C4-C6 – 55% in the “HL” group and C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% in the “non-HL” group. The mean linear endovenous energy density (LEED) accounted 71.6±4.86 J/cm (“HL”) vs. 60.73±5.39 J/cm (“non-HL”). However, clinical recurrence was registered only in 1 (5%) patient (“non-HL”), and was caused by development of pathological reflux in previously competent anterior accessory saphenous vein of the thigh. Conclusions: Our study data reflects the absence of significant differences in clinical outcomes at one year after EVLT performed with and without high ligation. Until accumulation of reliable scientific evidence routine association of EVLT with high ligation for treating varicose veins does not seems to be justified