The porcelain gallbladder – laparoscopic approach

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Un timp îndelungat colecistul de porţelan a fost considerat o contraindicaţie relativă către colecistectomia laparoscopică datorită incidenţei înalte a cancerului veziculei biliare. Material şi metode: Dintre 12000 pacienţi supuşi colecistectomiei în Clinica I Chirurgie, Iaşi, 5 (0,04%) pacienţi au avut colecist de porţelan. Toţi bolnavii au fost supuşi examenului ultrasonografic. Pacienţii cu colecist de porţelan au fost clasificaţi ca Tip I şi II în conformitate cu rezultatele analizei ultrasonografice preoperatorii: trei cazuri cu colecist de porţelan de tip I şi două cazuri cu colecist de porţelan de tip II (într-un caz a fost identificat carcinom asociat de veziculă biliară). Rezultate: Noi descriem trei cazuri de colecist de porţelan de tip I (calcificarea completă a peretelui vezicii biliare) tratate prin metoda laparoscopică. Colecistectomia laparoscopică a fost dificilă din cauza adeziunii şi problemelor de tracţiune a veziculei biliare cu pereţii îngroşaţi, însă parcursul postoperator a fost fără particularităţi. Rezultatul histopatologic a pieselor a permis stabilirea diagnosticului de colecist de porţelan de tip I şi lipsa cancerului în peretele calcificat al veziculei biliare. Concluzii: În baza cazurilor prezentate şi revistei literaturii, concluzionăm că în pofida unei rate înalte de conversie, pacienţilor cu colecist de porţelan de tip I ar urma să le fie indicată colecistectomia laparoscopică, utilizînd selecţia preoperatorie în baza rezultatelor ultrasonografiei.Introduction: A long time porcelain gallbladder was considered a relative contraindication to laparoscopic cholecystectomy, because of a high incidence of gallbladder cancer. Material and methods: From 12000 patients underwent cholecystectomy in First Surgical Clinic of Iasi, 5 (0.04%) patients had porcelain gallbladder. All patients underwent ultrasound examen. Patients with porcelain gallbladder were classified as Type I to II according to preoperative ultrasound findings: three cases with porcelain gallbladder type I and two cases with porcelain gallbladder type II (in one case we found associated gallbladder carcinoma). Results: We describe a three cases with porcelain gallbladder type I (complete calcification of gallbladder wall) treated by laparoscopic approach. Laparoscopic cholecystectomy was difficult because of adhesions and problems with grasping the thick gallbladder wall, but the postoperative course was uneventful. The histopathologic result of the specimen established the diagnosis of porcelain gallbladder type I and no cancer in the calcified wall of the gallbladder. Conclusions: We conclude based on cases presented and the literature review, although there is a high conversion rate, that patients with a type I porcelain gallbladder should be considered for laparoscopic cholecystectomy using a preoperative selection based on the ultrasound findings

Retrosternal goiters

Clinica 1 Chirurgie, Clinica de Endocrinologie, Spitalul „Sf.Spiridon”, UMF ”Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Noțiunea de guşă retrosternală sau substernală reprezintă coborîrea a mai mult de 50% de glanda tiroidă în cavitatea toracică. Material şi metode: A fost efectuat un studiu retrospectiv a cazurilor de guşă retrosternală sau substernală din totalul de 2482 pacienți ce au suportat tiroidectomie în Clinica 1 Chirurgie din Iaşi în perioada 2000-2010. Guşa retrosternală a fost depistată la 54 (2,17%) pacienți. Toți bolnavii au fost îndreptați la operație din Clinica de Endocrinologie. Rezultate: Vîrsta medie a pacienților la momentul instalării diagnosticului a constituit 55,3±3,58 ani, majoritatea fiind femei – 83,3%. În manifestările clinice ale guşei retrosternale au dominat fenomenele de compresie. Dereglările funcției glandei tiroide au fost determinate prin teste hormonale efectuate în Clinica de Endocrinologie în 15 (27,7%) cazuri. Diagnoza de guşă retrosternală a fost suspectată în baza examenului clinic şi confirmată imagistic: radiografie toracică, ultrasonografie, computer tomografie. Abordul cervical a fost utilizat cu siguranță, sternotomia fiind necesară doar în 8 (14,8%) cazuri. Morbiditatea postoperatorie a constituit 5,5% (3 cazuri) cu mortalitate nulă. Durata medie de spitalizare a fost 4,3 zile. Noi am comparat datele noastre recente cu raportul privind tratamentul guşei retrosternale şi toracice în Clinica 1 Chirurgie din Iaşi în perioada anilor 1950-1979, publicat în revista „Chirurgia” în 1981. Concluzii: Guşa retrosternală reprezintă o formă specifică de patologie a glandei tiroide cu o incidență scăzută. Diagnosticul şi tratamentul guşei retrosternale implică o abordare multidisciplinară. Medicul endocrinolog are un rol important în diagnosticul şi supravegherea postoperatorie. Deşi intervenția chirurgicală este o metoda curativă de elecție pentru guşa substernală, persistă controverse privind abordul chirurgical şi rata complicațiilor. Abordul cervical poate fi utilizat cu siguranță aproape în toate cazurile, sternotomia fiind efectuată fără ezitare în caz de necesitate.Introduction: The term of retrosternal or substernal goiter means that more than 50% of thyroid gland descends in the thorax. Material and methods: There is a retrospective study on retrosternal and substernal goiter and its pathological features among 2482 patients who underwent thyroidectomy between 2000 and 2010 in the First Surgery Clinic of Iasi. Retrosternal goiter was diagnosed in 54 (2.17%) patients. All patients were referred to surgery from the Clinic of Endocrinology. Results: Mean age at diagnosis was 55.3±3.58 years, and most cases were found in women – 83.3%). The clinical picture of retrosternal goiter was dominated by compressive disorders. Thyroid function abnormalities were identified by hormonal assays performed on Endocrinology Clinic Iasi in 15 (27.7%) cases. The diagnosis of retrosternal goiter was suggested by clinical examination and confirmed by imaging: chest X-ray, ultrasound, CT scan. The cervical approach was safely performed. Only in 8 cases (14.8%), sternotomy was necessary. There was no mortality, and morbidity was 5.5% (3 cases). The length of stay in the hospital was 4.3 days. We compared our recent data with a previous report on retrosternal and thoracic goiter treated in First Surgery Clinic of Iasi during 1950 to 1979 and published in the journal “Chirurgia” in 1981. Conclusions: Retrosternal goiter is a particular form of thyroid surgical pathology presented with reduced incidence. Diagnosis and treatment of retrosternal goiter involve a multidisciplinary team. The endocrinologist has an important role in diagnosis and postoperative follow-up. Surgery is the treatment of choice for substernal goiters, but there are still some controversies on surgical approach, and complication rate. The cervical approach can be safely performed in almost all cases but when required, sternotomy should be performed without hesitation

Laparoscopy for abdominal emergencies

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T.Popa”, Iași, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În patologia abdomenului acut laparoscopia are multiple scopuri: stabilirea sau confirmarea diagnosticului, tratarea patologiilor și identificarea acelor pacienți care necesită tratament chirurgical.Material și metode: Scopul acestui studiu retrospectiv a constat în evaluarea rezultatelor experienței noastre laparoscopice în patologiile abdomenului acut, în perioada anilor 1993-2013; timp în care am efectuat peste 15.000 de intervenții laparoscopice. Rezultate: În studiul de față noi prezentăm analiza datelor a 3.785 pacienți internați în Clinică cu diagnosticul de abdomen acut: ulcer peptic perforat – 54 cazuri, trauma abdominală – 44 cazuri, infarct intestinal – 12 cazuri, ocluzie intestinală – 12 cazuri, apendicită acută – 1.332 cazuri, patologie acută a anexelor – 54 cazuri, colecistită acută – 2.251 cazuri, pancreatită acută – 9 cazuri, abcese abdominale – 12 cazuri, abdomen acut fals – 5 cazuri. Toți pacienții au fost supuși intervenției chirurgicale laparoscopice de urgență. Operația a fost realizată integral prin abord laparoscopic în 3.217 cazuri (85%), în timp ce conversia spre laparotomie a fost necesară în 568 cazuri (15%, numai 6% pentru abdomen acut non-traumatic). Morbiditatea în cazul intervențiilor realizate integral pe cale laparoscopică a fost 2,2%; mortalitatea – 0,3%; iar perioada medie de spitalizare a fost de 5 zile. Concluzii: Experiența noastră arată în mod clar posibilitatea de a combina o procedură de diagnosticare cu una curativă și indică asupra fezabilității și siguranței laparoscopiei în chirurgia de urgență. Laparotomia negativă se poate asocia cu o an umită rată de complicații, în timp ce laparoscopia pare a fi o modalitate de valoare pentru a îmbunătăți acuratețea diagnosticului sindromului algic în abdomenul acut și a oferi modalități promițătoare de tratament. Cu toate acestea, chirurgia laparoscopic ă de urgență este încă o procedură dificilă sub aspect tehnic, care necesită a fi efectuată de către o echipă specializată.Introduction: In acute abdominal disorders laparoscopy has a multiple goals: to establish or to confirm diagnosis; treating the disorders and identifies those patients who do not need surgery. Material and methods: The purpose of this retrospective study is to evaluate the results of our experience in laparoscopy for acute abdominal disorders, between 1993-2013, when we performed over 15.000 laparoscopic interventions. Results: In the present study we report on 3.785 patients admitted to hospital, with a diagnosis of acute abdominal disorders: perforated peptic ulcer – 54 cases, abdominal trauma – 44 cases, intestinal infarction – 12 cases, intestinal obstruction – 12 cases, acute appendicitis – 1.332 cases, acute adnexal pathologies – 54 cases, acute cholecystitis – 2.251 cases, acute pancreatitis – 9 cases, abdominal abscesses – 12 cases, false acute abdomen – 5 cases. All patients were submitted to emergency laparoscopic surgery. The operation was completed laparoscopically in 3.217 cases (85%), while conversion to laparotomy proved necessary in 568 cases (15%, only 6% - for non-traumatic acute abdomen). The morbidity of the cases completed laparoscopically was 2.2%; the mortality – 0.3%, and the mean hospital stay – 5 days. Conclusions: Our experience shows clearly both diagnostic and curative values of laparoscopy; suggests the feasibility and safety of the laparoscopy in emergency surgery. A negative laparotomy may have complications, while laparoscopy appears to be a valuable way to improve the accuracy of diagnosis of acute abdominal pain and offers a promising modality of treatment. Nevertheless, emergency laparoscopic surgery is still a technically difficult procedure that needs to be performed by an experienced surgical team

Cystic abdominal lymphangioma – laparoscopic approach

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Limfangioamele chistice (LC) sunt tumori benigne rare de origine limfatică (anomalie vasculară congenitală). Cea mai frecventă localizare este regiunea craniană – faţa şi gâtul (75% - higromă chistică), regiunea axilară şi mediastinul (20%) şi 5% - alte locaţii. LC retroperitoneale reprezintă <1% dintre cazuri. Material și metode: Noi raportăm o serie din 7 cazuri de LC abdominale operate prin abord laparoscopic din 17 LC operate în ultimii 10 ani în Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”. Rezultate: Raportul femei/bărbaţi a fost de 6/1,cu vârstă medie de 35,6 ani (20-51 ani). Simptomele principale au fost durerea, distensia abdominală şi prezenţa unei formaţiuni abdominale palpabile. Pacienţii au fost supuşi examenului clinic, ultrasonografic şi CT. Diagnosticul de LC a fost suspectat preoperator numai în 3 cazuri. Explorarea laparoscopică a pus în evidenţă existenţa tumorilor retroperitoneale numai în 2 cazuri, în mezenter, în omentul mare şi mezocolon pe dreapta – cîte un caz fiecare. Noi am recurs la excizia laparoscopică a chistului cu evoluţie postoperatorie favorabilă. Dimensiunea medie a tumorii a fost de 11,4 cm. Durata medie de spitalizare a fost de 3,4 zile. Concluzii: Abordul laparoscopic este fezabil (“standardul de aur”), stabileşte diagnosticul şi permite excizia chirurgicală completă, ceea ce diminuează riscul de recidive.Introduction: Cystic lymphangioamas (CL) are rare benign tumors, with lymphatic origin (congenital vascular anomaly). It locates the most frequent cranial region – face and neck (75% - cystic hygroma), mediastinum and axilla (20%) and 5% other locations. CL retroperitoneal represents <1% of cases. Material and methods: We report a series of 7 cases of abdominal CL operated by laparoscopic approach from 17 CL operated in last 10 years in the First Surgical Clinic, “St.Spiridon” Hospital. Results: The ratio female/male was 6/1, with a mean age of 35.6 years (20-51 years). The main symptoms were pain, abdominal distension and palpable abdominal mass. Patients were examined clinically, ultrasound and CT. The diagnosis of CL was suspected preoperatively only in 3 cases. Laparoscopic exploration reveals the existence of retroperitoneal tumor in 2 cases, in mesentery, in great omentum and in right mesocolon in 1 case each. We performed laparoscopic excision of the cyst with favorable postoperative course. Mean tumor size was 11.4 cm. Mean hospital stay was 3.4 days. Conclusions: Laparoscopic approach is feasible (gold standard), certified diagnosis and allows complete surgical excision, which reduces the risk of relapse

Laparoscopic surgical education -the experience of the First Surgical Unit Iaaei

Rezumat Trainingul în chirurgia laparoscopicã -experienåa Clinicii I Chirurgie Iaaei Învãåãmântul chirurgical, dupã principiile clasice, se desfãaeoarã în sala de operaåie sub coordonarea unui chirurg cu exeperienåã. De-a lungul timpului aei în special dupã introducerea tehnicilor de chirurgie minim invazivã ca abord standard pentru multe afecåiuni, au fost dezvoltate multiple metode care sã asigure însuaeirea cunoaetinåelor. Din punct de vedere al comportamentului uman, se disting trei niveluri de cunoaaetere: 1) comportament uman bazat pe abilitãåi de bazã; 2) comportament bazat pe reguli; 3) comportament bazat pe cunoaaetere. Abilitãåile necesare chirurgiei minim-invazive sunt dificil de însuaeit folosind modelul clasic de învãåãmânt chirurgical, datoritã a numeroase motive: etice, medico-legale aei economice. De aceea, au fost dezvoltate multiple tipuri de simulatore destinate învãåãmântului chirurgical minim-invaziv. Actualmente, simulatoarele sunt acceptate peste tot în lume pentru trainingul tehnicilor minim-invazive asigurând îmbunãtãåirea performanåelor tinerilor chirurgi. Simulatoarele folosite curent asigura însã numai însuaeirea abilitãåilor practice de bazã aei, paråial, a comportamentului bazat pe reguli. Totuaei, folosirea modelelor animale ca aei a viitoarelor modele de simulatoare de realitate virtualã vor oferi posibilitatea însuaeirii aei a comportamentului bazat pe cunoaaetere. Cu toate acestea nu existã o curriculã general acceptatã pentru trainingul în chirurgia minim-invazivã. Lucrarea prezintã experienåa de peste 10 ani a Clinicii I Chirurgie Iaaei aei evoluåia diverselor metode aei tehnici de antrenament. De asemenea, s-a realizat un review al literaturii despre noile concepte aei probleme ale învãåãmântului chirurgical. Cuvinte cheie: chirurgie minim-invazivã, învãåãmânt medical, simulatoare, training laparoscopic, realitate virtualã Abstract The classic apprenticeship model for surgical training takes place into the operating theater under the strict coordination of a senior surgeon. During the time and especially after the introduction of minimally invasive techniques as gold standard treatment for many diseases, other methods were developed to successful fulfill the well known three stages of training: skillbased behavior, rule-based behavior and knowledge-based behavior. The skills needed for minimally invasive surgery aren&apos;t easily obtained using classical apprenticeship model due to ethical, medico-legal and economic considerations. In this way several types of simulators have been developed. Nowadays simulators are worldwide accepted for laparoscopic surgical training and provide formative feedback which allows an improvement of the performances of the young surgeons. The simulators currently used allow assimilating only skill based behavior and rule-based behavior. However, the training using animal models as well as new virtual reality simulators and augmented reality offer the possibility to achieve knowledgebased behavior. However it isn&apos;t a worldwide accepted laparoscopic training curriculum. We present our experience wit

Investigating the exits' symmetry impact on the evacuation process of classrooms and lecture halls: An agent-based modeling approach

As the evacuation problem has attracted and continues to attract a series of researchers due to its high importance both for saving human lives and for reducing the material losses in such situations, the present paper analyses whether the evacuation doors configuration in the case of classrooms and lecture halls matters in reducing the evacuation time. For this aim, eighteen possible doors configurations have been considered along with five possible placements of desks and chairs. The doors configurations have been divided into symmetrical and asymmetrical clusters based on the two doors positions within the room. An agent-based model has been created in NetLogo which allows a fast configuration of the classrooms and lecture halls in terms of size, number of desks and chairs, desks and chair configuration, exits' size, the presence of fallen objects, type of evacuees and their speed. The model has been used for performing and analyzing various scenarios. Based on these results, it has been observed that, in most cases, the symmetrical doors configurations provide good/optimal results, while only some of the asymmetrical doors configurations provide comparable/better results. The model is configurable and can be used in various scenarios

Laparoscopic cholecystectomy in cirrhotic patients: contraindication or elective indication?

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Ciroza ficatului creşte riscul litiazei biliare şi pacienţii prezintă un risc mare de hemoragie şi infecţie. Material și metode: Într-un studiu retrospectiv noi am evaluat o serie din 152 pacienţi cu ciroză a ficatului şi litiază biliară operaţi în Clinica I Chirurgie, Iaşi, în perioada 2003-2013. Grupul I de pacienţi cirotici a fost comparat cu grupul II (5421) de pacienţi cu ficat normal. Rezultate: Pacienţii care asociază ciroza ficatului cu litiaza biliară sunt semnificativ mai în vârstă (media de vârstă în grupul I a fost 57±12 ani vs 49±13 ani, p<0,0001). Bolile asociate au fost comparabile între cele două grupuri. Inflamaţia veziculei biliare a fost prezentă în 41 cazuri (26,97%) în grupul I şi 1233 cazuri (22,74%) – în grupul II. În grupul I noi am efectuat 111 colecistectomii laparoscopice (7 conversii) şi 41 colecistectomii deschise. Rata conversiei a fost comparabilă cu grupul de pacienţi cu ficat normal. Noi am identificat o diferenţă statistică între cele două grupuri referitor la efectuarea colecistectomiei atât prin metoda laparoscopică (47±19 min vs 36±12 min, p=0,0053) cât şi metoda deschisă (106±13 min vs 99±12 min, p=0,002). Media de spitalizare a fost semnificativ mai scurtă la pacienţii cu ficat normal (4,7±3,7 zile vs 3,1±2 zile, p=0,009). În grupul de pacienţi cu ficat cirotic şi litiază biliară rata morbidităţii a fost de 6,3% în cazul metodei laparoscopice şi mai înaltă – 21,9% în cazul metodei deschise. Dificultăţile colecistectomiei laparoscopice la pacienţii cu ficat cirotic au fost prezentate prin hipertrofia lobului drept, iar regenerarea nodulilor poate ascunde infundibulul şi pediculul cistic, făcând disecţia mai dificilă; lobul stâng tare şi fix va obstrucţiona câmpul operator şi îngreuna trecerea instrumentelor către pediculul cistic, iar hipertensiunea portală şi coagulopatiile sunt responsabile de creşterea riscului de hemoragie pe parcursul disecţiei. Concluzii: Colecistectomia laparoscopică este indicată la pacienţii cu simptomatică de litiază biliară şi ficat cirotic stabil, tehnica este sigură şi trebuie să constituie o metoda standard.Introduction: Liver cirrhosis increases the risk for pigmentary billiary stones and the patients have an increased risk for hemorrhage and infection. Methods: In a retro-prospective study we evaluated a series of 152 patients with liver cirrhosis and gallbladder stones operated in the First Surgical Clinic Iaşi, during 2003-2013. Group I of cirrhotic patients we compared the group II (5421) of patients with normal liver. Results: Patients who associate liver cirrhosis and gallbladder stones are significanlty older (mean age of group I was 57±12 years vs 49±13 years, p<0.0001). The associate disorders was comparable between the two groups. Gallblader inflamation was present in 41 cases (26.97%) from group 1 and 1233 cases (22.74%) from group II. In group I we performed 111 laparoscopic cholecystectomy (7 conversions) and 41 open cholecystectomy. The conversion rate was comparable with the group of patients with normal liver. We found a statistically difference between the two groups regarding difficulty in completing the cholecystectomy both in laparoscopic approach (47±19 min vs 36±12 min, p=0.0053) and open approach (106±13 min vs 99±12 min, p=0.002). The mean hospital stay was significantly shorter in the patients with normal liver (4.7±3.7 days vs 3.1±2 days, p=0.009). In the group of patients with liver cirrhosis and gallbladder stones the morbidity rate was 6.3% for laparoscopic approach and higher, 21.9% for open approach. Difficulties of laparoscopic cholecystectomy in patients with liver cirrhosis was right lobe hypertrophy and regeneration nodules can hide the infundibulum and the cystic pedicle making dissection more difficult, a hard and fix left lobe liver lob will obstruct view and interfere the progression of instruments to the cystic pedicle and portal hypertension and coagulation abnormalities are responsible for increased bleeding risk during dissection. Conclusions: Laparoscopic cholecystectomy is indicated for patients with symptomatic gallbladder stones and stable liver cirrhosis, the method is safe and should be the standard approach

THE GASTROINTESTINAL NEUROENDOCRIN TUMORS

Objectives. The gastrointestinal neuroendocrin tumors are rare events with clinical presentation widely variable and surgical management that is often challenging. Material and methods. We performed a retrospective study in the First Surgical Clinic, St Spiridon University Hospital, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania, in the 2005-2019 period, which included all the patients diagnosed with gastrointestinal neuroendocrin tumors by immunehistochemistry. Results. There were 37 cases diagnosed with gastrointestinal neuroendocrin tumors. The ratio male/female was 15/22 and mean age was de 42±4.365 years old (range 27-79 years). The gastrointestinal neuroendocrin tumors were: 13 – gastric, one – duodenal, 10 cases – small intestine, 10 cases – appendicular, 7 cases – large intestine and hepatic metastases – 4 cases. The carcinoid syndrome was present in 7 cases. The biological diagnosis included biological markers (e.g. serotonine, 5-HIAA). Diagnosis of the tumor site and dimension was done by ultrasound exam, Computed Tomography scan, Positron Emission Tomography scan, Octreoscan and intraoperative ultrasonography. Surgical procedures for gastric neuroendocrin tumors were: wedge tumor resection – one case; subtotal gastrectomy – one case, total gastrectomies – 3 cases. For neuroendocrin tumors of small bowel we performed 6 enterectomies and 4 ileocolectomies with lymphadenectomy. We also performed 7 appendectomies and 3 right colectomies for appendicular carcinoids. We performed 4 right colectomies, 2 left colectomies and one low anterior resection of the rectum for colorectal neuroendocrin tumors. For neuroendocrin tumors with hepatic metastases disease we performed one hepatectomy and 3 termoablations. Conclusions. The gastrointestinal neuroendocrin tumors are rare tumors, and their management is always challenging. Immunohistochemistry is mandatory for confirmation, appreciation of the proliferation and biological behavior, and permissible to use specific therapy. Aggressive surgical treatment is indicated, even in advanced stages. The treatment in patients with advanced gastrointestinal neuroendocrin tumors with metastatic disease include chemotherapy, biological therapies, and peptide receptor radionuclide therapy