A case of uterine myoma in a virgin female

Introduction. Uterine fibroids are benign gynecological tumours originating from smooth muscle cells of the uterine wall. They are very common among women of reproductive age, being found in an estimated 20% to 40% of women under 50 year of age. Case presentation. A 27-year-old virgin patient was admitted to the IMSP IM and C clinic and was diagnosed with intramural fibroids for 2 years. According to the accusations, the patient has an irregular menstrual cycle 3-4 / 28 days, moderate pain, quantitative physiological flow, sometimes with clots. As a method of treatment, myomectomy was performed by Pfannenstiel laparotomy, was enucleated an intramural fibroids nodule 7.5 cm X 5.0 cm x 5.0 cm, the abdominal cavity was drained. On histological examination, the leiomyoma was confirmed. Discussion. Fibroid growth is strongly dependent on the female hormones, estrogen and progesterone, which usually promote the growth of fibroids, making fibroids to be more common in women who have never been pregnant (nulliparous women) or those who have had only one child Conclusion. Two scientific observations gave rise to the popular saying, “Bad girls get pregnant, good girls get fibroids”. Thus, it is not virginity itself that increases the risk of developing fibroids, but the absence of pregnancy, which leads to continual exposure to hormones that promote fibroid growth. This means that if their exposure to the other risk factors is the same, a sexually active lady who does not get pregnant and a virgin lady have equal chances of developing fibroids

Evidențierea unor particularități în apariția sarcinii stagnate

Background. Stopping the evolution of a normal pregnancy has always been a maternal stress with both long-term somatic and psychological sequelae and a social problem of global significance. Each pregnancy evolves differently but special attention is paid to primiparous patients or with a OHT Objective of the study. To highlight comorbidities and identify the pathological trigger in the evolution of a pregnancy as well as to determine the periods of intrauterine development with increased danger that differ from one country to another, but the result is the same. Material and Methods. A retrospective study was conducted at IMC on 75 patients with primary diagnosis of stagnant pregnancy during 2019. The following factors were taken into account: maternal age, term of amenorrhea, term of stagnation, number of pregnancies, obstetric history, patient complaints, laboratory analyzes in dynamics and morphopathological result. Results. There were a stagnation of pregnancy in proportion of 58% (n-43) at the term of 6-7 w.a. with a prevalence of 37% (n-28) in women with a second pregnancy, aged between 31 and 39 years.In multiparous parturients,pregnancy stagnation prevailed at the end of 9 w.a, in 70% of cases (n-7) with aggravated obstetrical anamnesis. The presence of a systemic somatic pathology was registered in 29% of cases (n-18) with the prevalence of urogenital ones in 67% (n-15). The morphopathological examination revealed more information in the case of stagnant pregnancy after 9 w.a. and among the prevalent pathologies were infections 65% (n-53) of which 10% of cases (n-5) were viral, polyps 10% (n-8) etc. Conclusion. The results showed that the most frequent stagnation of a pregnancy occurs as a consequence of the actions of maternal risk factors that produce symptoms from the first month of pregnancy. Introducere. Oprirea în evoluție a unei sarcini normale mereu a constituit un stres matern cu sechele somatice și psihologice îndelungate, dar și o problemă socială de importanță globală. Fiecare sarcină evolueaza în mod diferit, o atenție deosebită, însă, merită pacientele primipare sau cu AOC. Scopul lucrării. Evidențierea comorbidităților și identificarea factorilor patologici în evoluția unei gravidități, precum și determinarea perioadelor de dezvoltare intrauterină cu pericol sporit diferă de la o țară la alta, însă rezultatul este același. Material și Metode. A fost realizat un studiu retrospectiv la IMSP IM și C pe cazul a 75 paciente internate cu diagnostic primar de sarcină stagnată pe parcursul anului 2019. Au fost luați în considerare următorii factori: vârsta maternă, termenul de amenoree, termenul stagnării, numărul de gravidități, anamneza obstetricală, acuzele pacientei, analizele de laborator în dinamică și rezultatul morfopatologic. Rezultate. În proporție de 58% (n-43) se înregistrează stagnarea sarcinii la termenul de 6–7 săpt. cu o prevalență de 37% (n–28) la femeile cu sarcina a doua cu vârsta cuprinsă între 31 și 39 de ani. La parturientele multipare prevalează stagnarea sarcinii la termenul de 9 săpt. în 70 % cazuri (n–7) cu anamneza obstetricală agravată. Prezența unei patologii somatice sistemice s-a înregistrat în 29% cazuri (n-18) cu prevalența celor uro-genitale în 67% (n-15). Examenul morfopatologic relevă o informație mai amplă în cazul sarcinii stagnate după 9 săpt., iar printre patologiile prevalente se enumeră infecțiile 65 % (n-53), dintre care 10 % cazuri (n-5) sunt cele virale, polipii – 10 % ( n-8) etc. Concluzii. Prin urmare, rezultatele studiului au evidențiat că, cel mai frecvent, stagnarea unei sarcini se produce ca rezultat al acțiunilor factorilor de risc materni care produc o simptomatologie începând din prima lună de sarcină

IMPACT OF MATERNAL IRON DEFICIENCY ANEMIA ON PLACENTAL ANGIOGENESIS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Anemia prin deficit de fier este cea mai răspândită deficiență nutrițională din lume. Anemia fierodeficitară este o complicație frecventă a sarcinii cu o incidență de la 20 la 40 % Conform OMS, anemia în sarcină există dacă Hb este < 110,00 g/l și hematocritul < 0,31 (Hb < 110 g/l în primul și al treilea și < 105 g/l în al doilea trimestru, iar Htc < 0,33 în primul și al treilea trimestru și < 0,32 în al doilea trimestru de sarcină.). Scopul lucrării. Datele din literatură indică faptul că hipoxia, în funcție de durata de timp, are ca rezultat restricția creșterii placentare și dezvoltarea unei placentei mici, hipotrofice cu un grad sporit de concreștere cu miometrul. Material și metode. Studiul a fost realizat în baza a 115 gravide la care după naștere s-a stabilit diagnosticul de placenta aderentă, 41 dintre care pe parcursul sarcinii au fost diagnosticate cu anemie . Rezultate. Unul dintre răspunsurile biologice la hipoxie este dezvoltarea de noi vase, iar acest răspuns este reglat de factori angiogenici. În timpul sarcinii, mulți factori angiogeni sunt sintetizați în placentă, iar hipoxia este probabil să stimuleze angiogeneza placentară. În stare hipoxică, vasele de sânge placentare continuă să se dezvolte cu modul de ramificare al angiogenezei până la sfârșitul sarcinii, ceea ce duce la vilozități terminale scurte cu numeroase secțiuni transversale ale capilarelor sanguine. Cu toate acestea, răspunsurile placentare la hipoxie pot varia în timpul sarcinii și sunt reglementate în complex. maniere încă neînțelese Concluzii. Anemia fierodeficitară moderată determină creșterea semnificativă a vilozităților terminale a vaselor sanguine și sporește maturitatea placentară care ar putea fi motiv pentru malformații placentare precum placenta aderens.Background Anemia of pregnancy, an important risk factor for fetal and maternal morbidity, is considered a global health problem. Sideropenic anemia is a common pregnancy disorder with the incidence among pregnant women from 20 to 40%. The World Health Organization defines anemia of pregnancy as Hb lower than 110 g/l in first and third, and lower than 105 g/l in the second trimester, and Htc lower than 0,33 in first and third trimester and lower than 0,32 in the second trimester of pregnancy. Objective of the study. Literature data indicate that the hypoxia, depending on duration time, primarily results with hypertrophy, but with pregnancy advance, changes implicate the placental growth restriction and development of small, hypotrophic placenta. Materials and methods: Our study was conducted in 115 pregnant women who after delivery was diagnosed with abnormal placental adhesion, 41 of which were diagnosed with anemia during pregnancy. Results. One of the biological responses to hypoxia is development of new vessels, and this response is regulated by angiogenic factors. In pregnancy, many angiogenic factors are synthesised in the placenta, and hypoxia is likely to stimulate placental angiogenesis. In hypoxic condition, placental blood vessels continue to develop with the branching mode of angiogenesis to the end of pregnancy that results in short terminal villi with numerous cross sections of blood capillaries However, placental responses to hypoxia may vary during pregnancy and are regulated in complex manners not yet understood. Conclusion. Moderate maternal sideropenic anemia causes significant increase of terminal villi blood vessels and advanced placental maturity that could be reason for placenta adherens