16 research outputs found
Revascularization of the myocardium with the use of both internal thoracic arteries in the multivascular diseases of the coronary arteries
Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Artera toracica internă are cea mai buna permeabilitate din grefele folosite pentru bypass coronarian, cu permeabilitate
95-98% la 10 ani dupa intervenție. Folosirea a două aa. toracice interne asigura un rezultat bun și de durată a operațiilor de
revascularizare a miocardului. Dar ponderea operațiilor cu utilizarea a două aa. toracice interne in toată lumea nu depașește 10% din
toate operațiile de bypass coronarian.
Material și metode: Din a.2013 pînă la 30 martie 2019 în clinica au fost efectuate 762 cazuri de bypass coronarian în afecțiunile
coronariene, în 110 (14,4%) cazuri au fost folosite ambele aa. toracice interne, 104 (95%) bărbați și 6 (5%) femei, vârsta de 54±7,8 ani.
Majoritatea aveau angină pectorală cl.f. III-IV, 58 (53%) infarct miocardic în anamneză. Stenoză critică de trunchi a.coronară stângă
24 (22%).
Rezultate: Arterele toracice au fost montate ca T-Graft 81 (73,6%) cazuri și ˶in situ˵ 29 (26,4%). Indicele de revascularizare 3,14.
Revascularizare arterială efectuată în 39 (35,4%) de cazuri. În 71 (64,5%) de cazuri a fost folosită autovena, 7 (6,4%) cazuri
a.radială. A.toracică internă montată secvențial în 19 (17,3%) cazuri. 16 (14,5%) pacienți operați pe cord bătând. În 4 cazuri efectuată
endarterectomie din a.carotidă internă. Letalitate 0 cazuri, infarct miocardic perioperator 1 caz, hemoragie postoperatorie 2 (1,8%),
mediastenită 2 (1,8%).
Concluzii: Bypass coronarian cu folosirea ambelor aa.toracice interne este o metodă contemporană și sigură în revascularizarea
miocardului în afecțiunile arterelor coronare, nu mărește riscul complicațiilor perioperatorii. În prezent aceata trebuie considerată
operație de alegere la majoritatea pacienților cu cardiopatie ischemică cu afectarea multivasculară aa. coronare.Background: Internal thoracic arteries have the best permeability of the grafts used for coronary bypass grafting, with 95-98%
permeability 10 years after surgery. Using bilateral internal thoracic arteries has been shown to significantly improve clinical outcomes
and increase long-term survival. But the proportion of operations with the use of two internal thoracic arteries worldwide does not
exceed 10% of all coronary bypass surgery.
Methods and materials: From 2013 to 30 March 2019 in the our clinic 762 cases of coronary artery bypass grafting in coronary
diseases were performed in 110 (14.4%) cases were used bilateral internal thoracic arteries, 104 (95%) men and 6 (5%) women, 54 ±
7.8 years of age. Most had angina pectoral cl. III-IV, 58 (53%) history of myocardial infarction. Critical stenosis of left coronary artery
- 24 (22%).
Results: The thoracic arteries were assembled as T-Graft 81 (73.6%) cases and in situ 29 (26.4%). Revascularization Index 3.14.
Blood revascularization performed in 39 (35.4%) cases. In 71 (64.5%) cases autovena was used, 7 (6.4%) cases radial artery. A.
internal thoracic arteries sequentially mounted in 19 (17.3%) cases. 16 (14.5%) patients were operated off pump. In 4 cases were done
endarterectomy from intern carotid artery. Lethality 0 cases, perioperative myocardial infarction 1 case, deep sternal wound infection
2 (1.8%).
Conclusion: Coronary bypass with the use of bilateral internal thoracic arteries is a contemporary and safe method in the myocardial
revascularization in coronary artery disease; it does not increase the risk of perioperative complications. Currently, this should be
considered as a surgery for choice for the most patients with coronary artery disease
Surgical treatment in acute aortic disection. Clinic experience
Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și
al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Disecţia acută de aortă este o urgenţă cardiochirurgicală majoră, fiind cea mai frecventă complicație letală la pacienții
cu dilatarea anevrismatică a rădăcinii de aortă în asociere sau nu cu sindromul Marfan. Înlocuirea aortei ascendente disecate este o
intervenție chirugicală de urgență ”life saving”, asociată cu o morbiditate și mortalitate ridicată. Din cauza polimorfismului clinic extrem
de variat şi a complicaţiilor severe care survin rapid, diagnosticul şi conduita pacientului prezintă dificultăţi.
Material și metode: În cadrul clinicii au fost studiați 51 de pacienți operați, care s-au împărțit în 2 categorii: grupul A – 43 pacienți
(84%) cu Disecție acută și grupul B – 8 pacienți (16%) cu Disecție acută în asociere cu sindrom Marfan. S-au analizat diferențele dintre
cele două grupuri cu privire la caracteristicile preoperatorii, tehnicile chirurgicale, rezultatele postoperatorii imediate și la distanță.
Rezultate: Pacienții din grupul B au fost semnificativ mai tineri (B:34,2±11ani) vs (A:58,3±9ani). Hipertensiune arteriala (HTA) a fost
întîlnită preponderent în grupul A. Incidența complicațiilor postopertorii, precum și mortalitatea intraoperatorie și cea de la 30 de zile
au fost similare. În urma rezultatelor postoperatorii la distanță mortalitatea din grupul B este mai mică.
Concluzii: Mortalitatea postoperatorie este similară în disecția acută de aortă cu sau fără sindrom Marfan. Supraviețuirea la distanță
este mai mare a pacienților cu sindrom Marfan operați. Diagnosticul precoce al anevrismelor de aortă cu sau fără sindrom Marfan,
corijarea permanentă a HTA, intervențiile chirurgicle planice pot reduce semnificativ apariția disecției de aortă.Introduction: Acute aortic dissection is a major emergency in cardiac surgery, being the most common lethal complication in patients
with aneurysmal dilatation of the aortic root in combination or not with Marfan syndrome. Replacement of the dissected ascending aorta
is a ”life-saving” surgical intervention, associated with high morbidity and mortality. Due to the extremely varied clinical polymorphism
and the severe complications that occur rapidly, the patient's diagnosis and conduct presents difficulties.
Material and methods: In the clinic, 51 operating patients were studied, divided into 2 categories: group A - 43 patients (84%) with
acute dissection and group B - 8 patients (16%) with acute dissection in association with Marfan syndrome. The differences between
the two groups were analyzed for preoperative characteristics, surgical techniques, immediate and long-term postoperative outcomes.
Results: Patients in group B were significantly younger (B:34.2 ± 11) vs (A:58.3 ± 9). High blood pressure (HBP) was predominantly
found in group A. The incidence of postoperative complications as well as intraoperative mortality and the 30-day mortality were
similar. After post-operative outcomes, the mortality in group B is lower.
Conclusions: Postoperative mortality in acute aortic dissection is similar with or without Marfan syndrome. Remote survival is greater
for operated patients with Marfan syndrome. Early diagnosis of aortic aneurysms with or without Marfan syndrome, permanent coronary
care of HBP, planar surgeries can significantly reduce the occurrence of aortic dissection
Trauma of the heart and the aorta. Case`s report
Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Traumatismele cordului și aortei reprezintă 2,7-3,2% din urgențele cardiochirurgicale. Complexitatea cazurilor sunt
extrem de variate. Indicația operatorie poate fi necesară atît în traumatisme penetrante cît și nepenetrante. Din trauma cordului
penetrant doar 35% din pacienți supraviețuiesc pînă la unitatea de gardă.
Material și metode: În cadrul clinicii s-au studiat 7 cazuri operate cu traumatismul cordului și aortei. În 2 cazuri intervenția fiind
secundară, efectuată pe cord deschis cu by-pass cardiopulmonar, pentru rezolvarea defectelor restante postpenetrante. Trauma
aortei în toate cazurile a fost nepenetrantă, ce a condus la declanșarea anevrismului de aortă.
Rezultate: Pacienții operați au o supraviețuire de100%. În cazurile intervențiilor pe cord deschis s-a efectuat și corecție valvulară.
La pacienții cu anevrism de aortă s-a efectuat protezarea segmentului aortic, în dependență de localizarea anevrismului operația s-a
efectuat cu by-pass cardiopulmonar sau cu șunt de ocolire.
Concluzii: Intervenția primară de urgență majoră pentru trauma cordului penetrant este vital necesară, dar în dependență de gravitatea
leziunii unele defecte necesită reintervenție secundară pe cord deschis.Introduction: Heart and aortic trauma represents for 2.7-3.2% of cardiac surgery. The complexity of the cases is extremely varied.
The operative indication may be required both in penetrating and non-penetrating traumas. From penetrating heart trauma, only 35%
of patients survive to the on-call unit.
Materials and methods: In the clinic, was studied 7 cases of heart and aortic trauma. In 2 cases, the intervention was secondary,
performed on open heart with cardiopulmonary bypass, to solve post penetrating defects. The aortic trauma in all cases was nonpenetrating, which led to the onset of aortic aneurysm.
Results: Operated patients have a survival of 100%. In cases of open heart surgery, valvular correction was also performed. In
patients with aortic aneurysm, aortic segment prosthesis was performed, depending on the location of the aneurysm, the operation
was performed by cardiopulmonary bypass or bypass shunt.
Conclusions: The primary emergency intervention for penetrating heart trauma is vital, but depending on the severity, some defects
require secondary open-heart re-insertion