Cervical incompetence: the gap between guidelines and reality

Department of Obstetrics and Gynecology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. Cervical incompetence (CI), also referred to as cervical insufficiency, occurs with an incidence of 1.5-2% in pregnancy. This is a major risk factor, being one of the main causes of miscarriages and premature births. International guidelines include recommendations for the diagnosis and management of CI. Sometimes, however, real-life situations prove to us that certain rules are disobeyed in order to give a chance to life. Aim of the study. The assessment of the gestational age, diagnostic methods and the outcome of the pregnancy in patients with and without cervical cerclage. Materials and methods. We conducted a retrospective study of 113 patients diagnosed with IIC during 2018-2019 in the Clinical Municipal Hospital Nr.1, Department of Pregnancy Pathology, Chisinau, Republic of Moldova. We performed the assessment of the gestational age, diagnostic methods and the outcome of the pregnancy in patients with and without cervical cerclage. The patients were divided into 2 groups: cases that received a cervical cerclage and those where the cerclage application was not possible, due to contraindications: hemorrhage, vulvovaginitis, big gestational age etc. The obtained results were introduced and systematized through the Microsoft Excel program. Results. Out of 63 patients, 39 patients (61.9%) were older than 30 years, 19 (30.16%) were 25-30 years old and 5 (7.94%) – <25 years old. 30 patients (47.62%) were multigestant, 19 (30.16%) – secundigestant and 14 (22.22%) – primigestant. Cervical cerclage was applied in 48 cases out of 63 – 76.19%. The elective cerclage was applied in 35 cases out of 48 (72.92%) and the emergency cerclage – in 13 cases (27.08%) out of 48. In 14 cases (29.17%), the cerclage procedure had no complications. From the total of 63 patients, 37 patients (58.73%) delivered at full-term: 28 by vaginal birth and 9 by caesarean section. Conclusions. (1) The study highlights the incidence of CI in the Republic of Moldova in the period 2016-2018. (2) There is no golden standard for the diagnosis of CI. (3) The appropriate period for the cerclage application is 12-24 weeks of gestation. (4) Although there is no guarantee that the cerclage will prevent the interruption of pregnancy, its application contributes, in most cases, to the extension of the duration of the pregnancy

The clinic and paraclinic particularities of systemic lupus erythematosus

Department of Internal Medicine Rheumatology and Nephrology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. Systemic lupus erythematosus (SLE) is a chronic autoimmune disease that can affect any organ or system. It is found in all geographical areas. The incidence is 1: 10000. About 15% of all patients must be diagnosed before 18 years. Women of childbearing age (15- 45 years) are the most affected. Aim of the study. Purpose: To represent the particularities of the systemic disorder in SLE. • Objectives: Elucidation of the incidence of SLE for age and sex groups. Highlighting multiorgan disorders in the case of SLE. Determination of paraclinical changes in SLE. Materials and methods. The present research was focused on studying 94 electronic files of the Hospital Medical Information System (SIA AMS) of the Public Medical-Sanitary Institution Clinical Republican Hospital (IMSP SCR) ”T. Moşneaga ". The discharge records for the year 2019 were selected from the section Atrology and Rheumatology, that had the diagnosis of systemic lupus erythematosus after CIM-10 (code M32). Results. 11% (N = 11) and 83% women (N = 88) were in the study. The average age of the people in the hospital with systemic lupus erythematosus was 51.27 ± 12.43 years. The average diagnostic age of SLE was 44.18 ± 14.22 years. Articular impairment is found in 98%, neurological affects 58%, hematological affects 88%, serositis 29%, skin disorders 89%, kidney damage 65%, double-stranded DNA antibodies detected at 70%. Conclusions. Based on the results obtained, you can conclude that LES is a multi-organ autoimmune disease frequently encountered. The incidence is higher for women. The average age of the patients interned with SLE - 51.27 and those diagnosed - 44.18 years. From a systematic point of view, most frequently encountered is the articular (98%), hematological (88%) and tegumentary (89%) disease

Principles of drug treatment of Herpes Zoster

Introducere. Herpesul Zoster reprezintă o erupție cutanată dureroasă, alcătuită din vezicule pe fond eritematos, cu distribuție dermatomerică, determinată de reactivarea infecției latente cu virusul varicelo-zosterian. Incidența crește o dată cu vârsta. Este foarte rară la copii. Boala afectează atât adulții sănătoși, cât și pe cei imunodeprimați. Aproximativ 50% dintre cei peste 85 ani pot dezvolta afecțiunea. Scoрul lucrării. Aprecierea aspectelor de bază a etiopatogeniei, evoluției și asistenței farmaceutice a Herpesului Zoster. Material și metode. Anаliza a 40 fișе dе оbsеrvаțiе а bоlnаvilоr сu herpes Zoster din secția Dermatovenerologie Adulți a IMSP Spitalul Dermatologie și Maladii Comunicabile. Rezultate. Reieșind din rezultatele obținute, s-a constatat că cele mai frecvente dermatomere implicate sunt cele din regiunea toracică cu peste 50% din totalul pacienților analizați, și anume zonele afectate au fost T5-T8 și T2-T4. De asemenea la 33% cazuri s-au întâlnit erupții pe dermatomerele din regiunea scalpului. 36% dintre pacienți au acuzat dureri pronunțate în zona afectată și 19% din ei au manifestat și nevralgie postherpetică, care practic reprezintă cea mai frecventă complicație. Toți pacienții (100%), au fost supusi vitamino-terapiei și terapiei cu preparate antivirale, în majoritatea cazurilor pacienților au primit remedii din grupele preparatelor antibacteriene și antiinflamatoare nesteroidiene – 73%, li s-a administrat de asemenea tratament cu antifungice 21 și în dependență de gravitatea complicațiilor și maladiilor asociate, remedii din alte grupuri, precum al fi cele sedative – 18%. Cele mai des utilizate antivirale sunt: Aciclovirul cu o predominare a incidenței de administrare – 65% cazuri, urmat de Valaciclovir cu 20% cazuri. Concluzii. Tratamentul profilactic constă în imunizare împotriva VVZ. Tratamentul medicamentos este specific tipului de virus care provoacă boala. Pentru herpes Zoster se recomandă tratament oral cu antivirale: aciclovir (800 mg x 5/zi, 7 zile), valaciclovir (1000 mg x 3/zi, 7 zile), famciclovir, brivudin. Începerea tratamentului se recomandă în primele 72 ore de la debutul erupției, cu scopul de a reduce durata episodului și severitatea leziunilor, rata complicațiilor sistemice și riscul de nevralgie postherpetică.Introduction. Herpes Zoster is a painful cutaneous rash, consisting of vesicles on a erythematosus, with dermatome distribution, caused by reactivating latent infection with the varicella-zosterian virus. The incidence increases with age. It is very rare in children. The disease affects both healthy and immunocompromised adults. About 50% of the over 85 years old may develop the condition. Aim of the study. Appreciation of the basic aspects of etiopathogenesis, evolution and pharmaceutical assistance of Herpes Zoster. Material and methods. The analysis of 40 records of patients with Herpes Zoster from the adult dermatovenerology department of the Dermatology Hospital and Communicable Diseases. Results. Based on the results obtained, it was found that the most common dermatomes involved are those in the chest region with over 50% of the total analyzed patients, namely the affected areas were T5- T8 and T2-T4. Also in 33% of the cases, rashes were met on the dermatomes in the scalp region. 36% of patients accused pronounced pain in the affected area and 19% of them also expressed post-herpetic neuralgia, which is practically the most common complication. All patients (100%), were subjected to vitamin-therapy and antiviral medication therapy, in most cases patients received remedies from anti-bacterial and anti-inflammatory preparations groups -73%, they were also given anti-fungal treatment - 21% and depending on the severe complications and associated diseases, remedies from other groups, such as sedatives- 18%. The most commonly used antivirals are: acyclovir, with a predominance of the incidence of administration - 65% of the cases, followed by Valacyclovir with 20% of the cases. Conclusions. The prophylactic treatment consists of immunization against VVZ. The drug treatment is specific to the type of virus that causes the disease. For Herpes Zoster, oral treatment with antivirals is recommended: Acyclovir (800 mg x 5/day, 7 days), Valacyclovir (1000 mg x 3/day, 7 days), Famciclovir, Brivudin. The beginning of the treatment is recommended within the first 72 hours after the onset of the rash, in order to reduce the duration of the episode and the severity of the lesions, the rate of systemic complications and the risk of postherpetic neuralgia

After 20 years: changing the clinical role of endoscopic retrograde cholangiopancreatography

Clinica Privată ”Sanatate EVP”, Spitalul Clinic Republican “Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: De la începutul implementării pe scară largă în practica clinică, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (CPGER) a devenit o tehnică diagnostică valoroasă, deși unii si-au exprimat îndoieli cu privire la fezabilitatea și rolul acesteia. CPGER a primit un impuls prin dezvoltarea aplicațiilor sale curative, în special sfincterotomiei endoscopice (STE) la mijlocul anilor 1970 și stentării biliare (SB) puțin mai târziu. Scopul lucrării a fost de a estima evoluția și rolul actual al CPGER în patologia căilor biliare. Materiale si metode: În perioada 2011-2015, CPGER a fost efectuată la 410 pacienți cu manifestări clinice ale patologiei ducturilor biliare la Spitalul Clinic Republican. Femei au fost 249, bărbați - 161. Vârsta pacienților a variat de la 18 la 92 de ani, în medie 60,1±0,7 ani. Grupul de control a inclus 784 pacienți cărora li sa efectuat CPGER pentru patologia biliară în același spital la mijlocul anilor 1990. Rezultate: Comparația grupurilor istoric și curent a evidențiat o scădere statistic semnificativă în cazurile de coledocolitiază (63% vs 40,9% respectiv, p<0,01), stenoza benignă a papilei Vater (14% vs 8,8%, p<0,01), sporirea practic de trei ori a patologiei maligne a ducturilor biliare sau zonei periampulare (6,1% vs 15,7%, p<0,01). La 16,8% dintre pacienții din grupul istoric, CPGER nu a evidențiat nici o patologie biliară (p<0,01 cu date din grupul curent). Proporția CPGER curative cu STE, drenaj sau SB a crescut de la 83,1% în grupul istoric la 99,3% în grupul curent (p<0,01). Concluzii: În absența scanării cu rezonanță magnetică și computerizată, CPGER a reprezentat metoda diagnostică decisivă pentru patologia biliară 20 de ani în urmă. Scăderea proporției pacienților cu afecțiuni benigne (coledocolitiază, stricturile distale ale ductului biliar comun) trebuie explicată printr-o decizie mai precoce și mai ușoară în favoarea tratamentului chirurgical al litiazei biliare, datorită accesibilității crescute a colecistectomiei laparoscopice. Obstrucția biliară malignă este rezolvată din ce în ce mai frecvent prin metode minim-invazive, incluzând SB, asociate cu o reducere semnificativă a morbidității și mortalității.Introduction: Since the beginning of its widespread introduction into the clinical practice, endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ERCP) has become a valuable diagnostic technique, although doubts were expressed about its feasibility and role. ERCP was given a boost by development of its therapeutic applications, notably biliary endoscopic sphincterotomy (EST) in the mid-1970s and biliary stenting (BS) a little later. Aim of the paper was to estimate the evolution and current role of ERCP in pathology of the bile ducts. Materials and methods: In the period of 2011-2015, ERCP were performed in 410 patients with clinical manifestations of bile ducts pathology at the Republican Clinical Hospital. Women were 249, men - 161. The age of patients ranged from 18 to 92 years, averaging 60.1±0.7 years. The control group was presented by 784 patients who had received ERCP in the same hospital in the mid-1990s, also for biliary pathology. Results: Comparison of the historical and current groups revealed a statistically significant decrease in cases of choledocholithiasis (63% vs 40.9% respectively, p<0.01), benign stenosis of papilla Vater (14% vs 8.8%, p<0.01), and almost threefold increase in malignant pathology of the biliary ducts or the periampular zone (6.1% vs 15.7%, p<0.01). In 16.8% of patients in the historical group, ERCP did not reveal any biliary pathology (p<0.01 with data in the current group). The proportion of therapeutic ERCP accompanied by EST, drainage or BS increased from 83.1% in the historical group to 99.3% in the current group (p<0.01). Conclusions: In absence of computed and magnetic resonance scans, ERCP was the decisive diagnostic method for biliary pathology 20 years ago. The decline in the proportion of patients with benign conditions (choledocholithiasis, distal common bile duct strictures) should be associated with an earlier and easier decision for surgical treatment of cholelithiasis, due to improved accessibility of laparoscopic cholecystectomy. Malignant biliary obstruction is increasingly resolved by mini-invasive methods, including BS, accompanied by significant reduction in morbidity and mortality

The state of prooxidant system under the influence of enterosorbtion and hyperbaric oxygenation in acute toxic hepatitis

Catedra Farmacologie şi Farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu”In experiments on white rats was established that enterosorbtion with carbo activatus and Medicas E does not prevent the reduction of lipid peroxidation products indices activity in the myocardium after 7 and 14 days in rats with acute toxic hepatitis. Also hyperbaric oxygenation and particularly its association with enterosorbent Medicas E contributes to the normalization of these indices during the same time. Enterosorbţia cu cărbunele medicinal şi Medicas E nu preîntâmpină diminuarea activităţii indicilor produşilor peroxidării lipidelor în miocard după 7 şi 14 zile la şobolanii cu hepatită toxică acută. Totodată oxigenobaroterapia şi îndeosebi asocierea ei cu enterosorbantul Medicas E în termenii menţionaţi contribuie la normalizarea acestor indici

Intervenţii ghidate sonografic - atitudini moderne

IMSP Spitalul Clinic RepublicanThe document represents the analysis of 301 sonographyc guided punctures to the organs or pathologic formations of the abdominal cavity with diagnostic or therapeutic purposes. This analysis revealed pathologists in diagnostic puncture and drainage in the effectiveness of therapeutic interventions.Introducere. Perfecţionarea vertiginoasă a aparatajului sonografic, inclusiv implementarea transductoarelor performante, dotate cu posibilităţi de ghidare, permit efectuarea puncţiilor ecoghidate cu precizie extrem de înaltă și deschid noi orizonturi pentru sonografie. Această opţiune transformă sonografia din aplicaţie de diagnostic în manieră contemporană diagnostico-curativă invazivă având cu așa compartimente deja formate ca chirurgia miniinvazivă, hepatologia, histologia. Scopul studiului este estimarea aplicării în practică a acestor posibilităţi [1-5]. Material și metode Prima intervenţie miniinvazivă sub ghidaj sonografic în Republica Moldova a fost efectuată de V. Guţu în SCR la 10 februarie 1989. Pe parcursul ultimilor ani, în SCR s-au efectuat 301 intervenţii ghidate sonografic la 182 (60,5%) bărbaţi și 119 (39,5%) femei, cu vârsta cuprinsă între 16 și 87 de ani. Din numărul total de bolnavi, 238 (79%) au suportat intervenţii cu ţel de diagnosticб iar 63 (21%) – cu scop diagnostico-curativ. Am utilizat aparatele Aloka-350, Toshiba-50, Siemens-400 cu diverse probe și ace (14- 22 GA). Metoda de punctare a fost cea „de mână liberă”, metoda secundă și utilizarea transductorului specializat. Toate intervenţiile s-au efectuat sub anestezie locală, cu o medicaţie intramusculară. Rezultate și discuţii Caracterul intervenţiilor miniinvazive de diagnostic și curative au determinat divizarea pacienţilor în IV grupe: I. 209 (69,4%) bolnavi cu hepatită cronică, ciroză hepatică sau formaţiuni de volum (diverse) ale ficatului. Scopul intervenţiei a fost colectarea materialului pentru examinare morfologică ulterioară, pentru confirmarea diagnosticului preventiv. În 203 (97,1%) cazuri materialul prelevat a fost suficient pentru examinarea morfologică. II. 29 (9,6%) de pacienţi cu icter obstructiv, pentru determinarea caracterului blocului. La acest lot puncţiile au purtat caracter diagnostico-curativ și au inclus injectarea substanţei de contrast în arborele biliar, urmată de drenare transcutantranshepatică. Rata reușitei este de 66,7% (23) și este direct proporţională cu acumularea experienţei. III. 17 (5,6%) pacienţi complicaţi, cu procese supurative postoperatorii la cavitatea abdominală, abcese hepatice. La toţi 17 abcesele și procesele supurative au evoluat pozitiv și nu au necesitat reintervenţii tradiţionale. IV. 46 (15,2%) de bolnavi cu formaţiuni lichidiene: chisturi hepatice – 7, pancreatice – 15, renale – 20,ovariene – 4. 42 (91,3%) dintre ele au fost drenate, cu prelucrarea ulterioară cu antiseptice – (etanol pur 99,5%), preparate de iod până la epitelizare completă. În 4 cazuri ne-am limitat numai la aspiraţia conţinutului. Concluzii Puncţiile ţintite sonografic pe bună dreptate sunt metoda de elecţie în cazurile unui diagnostic dificil al patologiilor organelor parenchimatoase, inclusiv formaţuini de volum. Drenarea formaţiunilor lichidiene sau colecţiilor supurative vine ca o alternativă a metodelor masiv invazive și poate fi propusă în tratamentul acestor categorii de pacienţi

Grădina de plante medicinale a USMF „Nicolae Testemiţanu”

USMF „Nicolae Testemiţanu” dispune de o grădină de plante medicinale cu suprafaţa de 4,79 ha, pe care este fondată Colecţia de plante medicinale autohtone şi alohtone (cca 200 taxoni). Sarcina de bază a grădinii este aprofundarea cunoştinţelor teoretice şi obţinerea de către studenţi a deprinde- rilor practice, efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea elaborării preparatelor medicamentoase de origine vegetală autohtone ş.a

The value of tools evaluated in dynamic involvement of axial joints in psoriatic arthritis

Catedra de Boli Interne №3 USMF „Nicolae Testemiţanu”Objective: to focus the axial involvement of articular syndrome at patient with psoriatic arthritis. We studied 44 patients witch were divided in 3 groups depending on disease duration. Articular syndrome was assessed by new validated tools in PsA. For enthesitis we used MASES score and for axial and peripheral involvement – BASDAI, BASFI and DAS28 respectively. Dactilytis was assessed separately. We appreciated high level for DAS28 – 12,7±0,8, for BASDAI – 7.6±0.4 and BASFI – 7.7 ±0.4 points in patient with severe evolutions of disease. Enthesitis was detected in all groups of patient, during different period of disease duration, with varied MASES score, the highest level was attested in group II. Scopul lucrării: focalizarea afectării axiale în cadrul sindromului articular la pacienţii cu artrită psoriazică, a fost cercetat un lot de 44 de pacienţi cu APs, devizaţi în 3 grupe în dependenţă de durata bolii. Sindromul articular a fost evaluat prin instrumentele recent validate pentru APs. Entezopatiile s-au determinat utilizând scorul MASES; afectarea articulaţiilor periferice - prin indicele articular DAS28, afectarea axială s-a apreciat prin indicii BASFI şi BASDAI, separat am analizat prezenţa dactilitei. Referitor la severitatea bolii cu variaţiile indicelui articular DAS28 înalt, valoarea medie a fost 12,7±0.8, pentru indicii BASDAI – 7.6±0.4 şi BASFI – 7.7 ±0.4 puncte. Entezopatiile au fost atestate în toate grupele de studiu, fiind cea mai frecventă manifestare a sindromului articular. la diferite etape ale maladiei, dar preponderent la debutul bolii cu diverse variaţii ale scorului MASES, cel mai mare certificându-se în grupul II