Surgical treatment in abdominal lymphatic vascular malformations at children

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Marea majoritate a malformaţiilor vasculare, în particular cele limfatice „limfangiom”, sunt prezente la naştere. Malformaţiile limfatice sunt datorate unor anomalii ale canalelor limfatice, care rar dispar fără tratament, dar şi sunt greu de tratat. Incidenţa este de 5-10% din totalitatea tumorilor şi 9-18% dintre cele vasculare. Scopul studiului. Este de a analiza rezultatele tratamentului chirurgical în limfangioamele abdominale Material şi metode. Studiul prospectiv s-a bazat pe 8 copii cu limfangiom abdominal, internaţi şi operaţi în CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, IMşiC în decursul a 6 ani (2010-2016), a demonstrat posibilităţile tratamentului chirurgical în funcţie de vîrsta pacienţilor şi complexibilitatea tratamentului. Rezultate. Sunt evoluate 3 cazuri - băieţi şi 5 – fete cu limite de vârstă 3-11 ani; 50% din pacienţi au fost internaţi în mod urgent cu clinica de abdomen acut chirurgical. La 6 copii a fost prezent sindromul algic abdominal de diferită intensitate, iar la 2 - formaţiunea abdominală a fost depistată ocazional. Examenul clinic, imagistic, histopatologic a furnizat datele necesare pentru stabilirea diagnosticului de limfangiom. Concluzii. Simptomele clinice de stabilire a diagnosticului de limfangiom abdominal sunt nespecifice. Cele mai frecvente constatări la prezentare sunt durerea, creşterea în volum a abdomenului. Ecografia, TC cu vazografia sunt folosite pentru a detecta formaţiunile chistice abdominale şi de a exclude alte formaţiuni chistice a organelor parinchimatoase sau a ovarelor la fetiţe. Sunt încurajatoare rezultatele de folosirea tratamentului chirurgical în limfomului abdominal.Introduction. The vast majority of vascular malformations, especially lymphatic vessels – "limfangiom", are detected at the birth. Lymphatic malformations are due to abnormalities of the lymphatic ducts, which seldom disappear without treatment, but are difficult to treat. The incidence is about 5-10% of all tumors and 9-18% of vascular tumors. The purpose of the research is to analyze the results of surgical treatment of abdominal lymphangiomas. Material and methods. The prospective study was based on 8 children with abdominal lymphangioma hospitalized and operated in CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, IMşiC in the last six years (2010-2016), demonstrated the possibility of surgical treatment according to the patient age and the surgical tactics.Results. The cases have been considered: 3 boys and 5 girls at the age of 3-11 years; 50% of patients have been hospitalized urgently with the clinic of acute abdomen. 6 children had a pain abdominal syndrome of various intensity and at 2 – tumor mass in the abdomen was found accidentally. The necessary information to diagnose lymphangiomas have been provided by the clinical and instrumental examination, and the histopathology. Conclusions. Clinical symptoms in diagnostics of an abdominal limfangioma are nonspecific. Pain and the increased abdomen are the most common complaint. Ecografia, CT with angiography are used to detect any abdominal cystic formations and to exclude other cystic formations of parenchymal organs or ovaries at girls. The results of the surgical treatment of abdominal lymphomas are encouraging

Bilateral cystic pulmonary adenomatosis at a newborn (Chin Tang's disease)

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgia Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Adenomatoză pulmonară chistică este întîlnită cu o prevalență de aproximativ 0,2% din malformațiile congenitale pulmonare. Aceste formațiuni sunt asociate cu alte anomalii congenitale (defect septal atrial, hipoplazia pulmonară, etc). Cazul nostru este a unui nou/născut, ce a fost internat în CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, Im şi C pentru detresa respiratorie, cianoză, deplasarea cordului și vaselor majore a mediastinului. Aspectul radiologic și ale CT cu vazografie a prezentat multiple imagini aerice a lobilor superiori pe dreapta și stînga. Aspectul clinic și cel imagistic a sugerat diagnosticul de adenomatoză pulmonară cu compresiunea celor alți lobi pulmonari. Diagnosticul diferențial s-a efectuat cu emfizemul malformativ gigant, leziunile buloase în stafilococele pleuro/ pulmonare. S-a intervenit chirurgical, s-a practicat exereza chisturilor de tip mucinos și o rezecție atipică a lobului superior pe dreapta. Evoluție postoperatorie cu reexpansiunea pulmonară completă, dar cu persistența pierderilor aerice ce au impus menținerea drenajului pleural peste 10 zile. Concluzii. Diagnosticul antenatal, precoce postnatal permite de a interveni chirurgical precoce.Introduction. Cystic pulmonary adenomatosis occurs in about 0,2% of congenital pulmonary malformations. These formations are associated with other congenital anomalies (atrial septal defect, pulmonary hypoplasia, etc). We present the case of a newborn, who was delivered at NSPC „Academician Natalia Gheorghiu”, MandCI with signs of respiratory distress syndrome, cyanosis, cardiac and large vessels of the mediastinum dislocation. X-ray and CT angiography revealed multiple aircraft formation located in the right and left upper lobes. The clinical data and imaging suggested the diagnosis of cystic pulmonary adenomatosis with compression of the other pulmonary lobes. Differential diagnosis was performed with emphysema malformation giant, bullous lesions in staphylococcus lung- pleural. The newborn was surgically operated, it was practiced an excision of mucinous cysts and an atypical resection of the upper lobe of the right lung. The postoperative evolution was complete pulmonary smoothing, but with persistent air leakage losses that required pleural drainage maintenance over 10 days. Conclusions. A prenatal and an early postnatal diagnosis allows to early surgical intervention

Uterine adnexal torsion in pediatric and adolescent patients

Secţia Ginecologie Chirurgicală, IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Catedra chirurgie, ortopedie și anestiziologie pediatrică, IP Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Torsiunea anexelor uterine (TAU) este o patologie destul de rar întâlnită și poate potențial influența la necesitatea efectuării ovarectomiei (OE). Scopul studiului – studierea rezultatelor precoce și la distanță a intervențiilor organmenajante (IOM) în TAU la pacientele pediatrice. Material și metode: A fost analizată baza de date a 267 paciente în vârsta ≤19 ani cu chisturi și tumori ovariene, operate în secția ginecologie chirurgicală din ianuarie 2000 până februarie 2019. Rezultate: TAU s-au depistat în 36(13.5%) cazuri, vârsta medie a pacientelor a constituit 15.3±0.4 ani (95% CI:14.52-16.15). În 27(75%) cazuri au fost efectuate operații clasice (laparotomii) și în 9(25%) au fost utilizate tehnologiile laparoscopice. TAU s-au constatat mai frecvent din stânga decât din dreapta - 20(55.6%) vs 16(44.4%). În TAU din ambele părți mai des (p<0.0001) se întâlnea torsiunea mediană decât cea laterală - 31(86.1%) vs 5(13.9%). Ischemia ovarului de gr. III și IV s-a întâlnit statistic veridic mai frecvent (p<0.05), decât de gr. I și II - 23(63.9%) vs 13(36.1%). Gradul mediu de TAU a fost de 465±28.1° (95% CI:407.9-522.1) inclusiv 180° - 5(13.9%), 360° - 11(30%), 540° - 14(38.9%) și 720° - 6(16.7%). În cazul ischemiei de gr. II indicii medii al intensității rotației - 382.5±22.5° (95% CI:329.3-435.7), în gr. III - 460±31.6°(95% CI:387.1-532.9) și în gr. IV - 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.5) (p=0.0001, ANOVA). În cadrul intervențiilor chirurgicale în cazul TAU se practica tactica de IOM și etapele operației constau în: (1) stabilirea intensității rotației și gradului de ischemie; (2) efectuarea detorsiei pe etape (dozată); (3) după restabilirea culorii (ischemie de gr. I- III) se efectua chist(-tumor)ectomie cu reconstrucția ovarului. Timpul restabilirii culorii ovarului după TAU a constituit în mediu 28.7±1.4 min. (95% CI:25.77-31.76). Complicații legate de detorsie nu s-au constatat. IOM au fost efectuate mai frecvent decât OE, pe toată perioada de studii și frecvența lor a fost de 22(61.1%) vs 14(38.9%). Un factor important ce influențează efectuarea IOM este gradul de TAU, așadar în grupul cu efectuarea detorsiei și chist(-tumor)ectomiei statistic veridic mai des (p<0.0001) se depista un grad de rotație mai mic decât în grupul unde s-a efectuat OE - 368.2±27.7° (95% CI:310.5-4.25.8) vs 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.7). Implementarea metodei de detorsie în TAU a permis statistic veridic (p=0.0054) de mărit numărul IOM de la 35.2% (aa. 2000-2008) până la 84.2% (aa. 2009-2019). La examenul patomorfologic a fost stabilit că în majoritatea cazurilor (n=22, 61.1%) pricina TAU au fost tumorile benigne și în 14(38.%) – chisturile ovariene. Supravegherea după aceste paciente a fost în mediu de 83.4±9.3 luni (95% CI:64.16-102.7), nici într-un caz nu s-a fixat recidivarea TAU. La USG cu dopplerografie în toate cazurile s-au depistat dimensiuni și flux sangvin normal ale ovarului operat, cât și foliculogeneză normală. Concluzii: În cazul TAU mai frecvent se întâlnesc torsiuni mediane: anexele stângi – după acele ceasului, cele drepte – contra ace. Detorsia cu chist(-tumor)ectomie trebuie considerată metoda de elecție, nu este însoțită de complicații și maximal păstrează funcția ovarului. Un risc potențial în efectuarea OE în cazul TAU trebuie considerat gradul de torsiune ≥540°.Introduction: Uterine adnexal torsion (UAT) is a rather rare pathology and may potentially influence the need for oophorectomy (OE). The aim of the study - studying early and distant outcomes of organ-preservation interventions (OPI) in UATs in pediatric patients. Material and methods: The database of 267 patients aged ≤19 years with ovarian cysts and tumors was analyzed, operated in the department of surgical gynecology from January 2000 to February 2019. Results: UAT was detected in 36(13.5%) cases, average of patients was 15.3±0.4 years (95% CI: 14.52-16.15). In 27(75%) of the cases classical operations (laparotomies) were performed, and in 9(25%) laparoscopic technologies were used. UAT was more frequently found in the left side, rather than in the right side - 20(55.6%) vs 16(44.4%). On both sides UAT, the median torsion was 31(86.1%) vs 5(13.9%) more often (p<0.0001). Ischemia of the ovary of grade III and IV is met statistically more frequently (p<0.05), rather than grade I and II - 23(63.9%) vs 13(36.1%). The average grade of UAT was 465±28.1° (95% CI:407.9-522.1), including 180° - 5(13.9%), 360° - 11(30%), 540° - 14(38.9%) și 720° - 6(16.7%). In the case of grade II ischemia, the mean rotational intensity indices was 382.5 ± 22.5° (95% CI:329.3-435.7), in grade III - 460±31.6° (95% CI:387.1-532.9) and grade IV - 617.1±24.7° (95% CI:563.8- 670.5) (p=0.0001, ANOVA). In the case of UAT surgery, OPI tactics are practiced and the stages of surgery consist of: (1) determining the intensity of rotation and degree of ischemia; (2) performing dosed detorsion; (3) after restoration of the color (I-III grade ischemia) cyst (-tumor)ectomy was performed with ovarian reconstruction. The period to restore the ovary after UAT was 28.7±1.4 min. (95% CI:25.77-31.76). Turn-over complications were not found. OPI were performed more frequently than OE throughout the study period, and their frequency was 22(61.1%) vs 14(38.9%). An important factor influencing the OPI is the degree of UAT, thus in the detorsion and cyst (-tumor)ectomy group statistical more often (p<0.0001) there is a lower degree of rotation than in the group where OE was performed - 368.2±27.7° (95% CI:310.5-4.25.8) vs 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.7). The implementation of the detorsion method in the UAT has made it statistically true (p = 0.0054) to increase the number of OPI from 35.2% (2000-2008) to 84.2% (2009-2019). At the patomorphologic examination it was established that in most cases (n = 22, 61.1%) the UAT was benign tumors and in 14(38%) ovarian cysts. Follow-up of these patients was in average of 83.4±9.3 months (95% CI:64.16-102.7), and nevermore were no recurrence of UAT. At USG with dopplerography, normal and normalized blood flow and normal folliculogenesis were detected in all cases. Conclusions: In case of UAT, median torsions are found more frequently: clockwise rotation of the left adnexa, counterclockwise rotation of the right adnexa. Detorsion with cyst (-tumor)ectomy should be considered the method of choice, is not accompanied by complications and maximally preserves the function of the ovary. A potential risk of OE in the case of UAT should be considered as the torsion rate ≥540°

Bacteriological study in acute surgical infections in children

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. La momentul actual numeroase intervenţii chirurgicale sunt efectuate pentru diferite procese patologice, provocate de agenţi infecţioşi. Deci, este de neînchipuit chirurgia fără procese infecţioase. Iată de ce este important de a cunoaște flora patologică care predomină în patologiile chirurgicale în special în contingentul pediatric. Scopul. Scopul acestei lucrări este de a prezenta rolul florei microbiene pentru aprecierea tacticii optime medicochirurgicale în tratamentul afecțiunilor septico-purulente la copil. Studiul bacteriologic a fost efectuat la 107 copii cu afecțiuni septico - purulente acute, ca material servind sângele, punctatul pulmonar, exudatul pleural, peritoneal și osos. Rezultatele. Peritonitele acute generalizate erau preponderent de origine stafilococică (45%), locul doi fiind ocupat de Escherichia Coli (25%). La 28,5% din pacienții cu peritonite s-au depistat asocieri microbiene (E.coli + Enterococcus, E.Coli+S.Aureus). În etiologia osteomielitei acute hematogene predomină S. Aureus (48%) iar flora patogenă mixtă (S.Aureus+Pseudomonas Aerogenosa+S. Epidermidis, (S.Spp+Proteus Vulgaris) a fost prezentă 26,3 % din pacienți. Supurațiile pleuro-pulmonare acute erau determinate de germenii gram-negativi (Proteus Vulgaris 28%, Pseudomonas Aerogenosa 14%), de asocieri microbiene (S.Spp + Proteus Vulgaris). (S.Spp + Pseudomonas Aerogenosa 14%). În cele mai grave sindroame septice (sepsis, sepsis sever,sindromul MODS, șoc septic ) erau prezente infecții cu germeni gram-negativi și asocieri microbiene. Evoluția infecțiilor cu bacterii gram-pozitivi era mai favorabilă iar afecțiunea limitându-se la stadiile SIRS fără generalizarea procesului. Concluzie. Cercetarea efectuată a evidențiat și o multitudine de tulburări biochimice ce corelau cu cele microbiene, fiind potențiali factori de risc în instalarea complicațiilor și principalii promotori ai sepsisului chirurgical, dar și devin ținte vulnerabile pentru prevenția și tratamentul complicațiilor.Introduction. Currently many surgeries are performed for different pathological processes caused by infectious agents. So it is unimaginable to have surgeries without infectious processes. That is why it is important to know pathological flora prevailing in surgical pathologies especially in the pediatric contingent. The purpose. of this paper is to present the role of microbial flora to assess optimal surgical tactics in treatment of septic-purulent diseases in children.This bacteriological study was performed in 107 children with acute septic conditions, serving as material blood, pulmonary punches, pleural, peritoneal and bone exudate.Results. Acute generalized peritonitis were predominantly staphylococcal origin (45%), second place is occupied by Escherichia coli (25%). In 28.5% of patients with peritonitis were detected microbial associations (Enterococcus +E. coli, E. coli + S.aureus). The etiology of acute osteomyelitis marrow predominant S. aureus (48%) and mixed pathogenic flora (S. aureus+ Pseudomonas Aerogenosa + S.epidermidis),(S.Spp + Proteus vulgaris) was present in 26.3% patients. Pleural acute lung abscesses and necrotizing were caused by gram-negative (28% Proteus vulgaris, Pseudomonas Aerogenosa 14%) of microbial associations (S.Spp + Proteus vulgaris). (S.Spp + Pseudomonas Aerogenosa 14%). In the most severe septic syndromes (sepsis, severe sepsis, MODS syndrome, septic shock) were presented Gram-negative infections and microbial associations. Development of infections with gram-positive bacteria was more favorable and affection being focused on limited stages without SIRS. Conclusion. Research carried out revealed a multitude of disorders and correlated with biochemical microbial the potential risks and complications in installing the main promoters of surgical sepsis, but also become vulnerable targets for the prevention and treatment of complications

Interleukin 10 marker of inflammation in acute appendicitis in children

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Apendicita acută este o patologie des întâlnită la copii între 6- 10 ani. Sugari și copiii mici au o rată crescută de perforație a apendicelui modificat (50-90%). Varietatea formelor clinice ale apendicitei a cuprins toate vârstele copilului, creând o paletă semiotică vastă. Apendicita acută prin evoluția sa a inflamației permite o explorare paraclinică în permanentă actualizare. Evaluarea markerilor inflamatori în apendicita acută permite de ai cuantifica cu formele clinice evolutive, de a prognoza complicațiile și exodul bolii. Lucrarea de față monitorizează valorile markerilor de inflamație, de tipul Interleukinei 10, la etape clinico-evolutive al apendicitei acute la copil. Material și metode. În studiu au fost incluși 80 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani cu diferite forme și stadii clinico-evolutive ale apendicitei acute. A fost studiată dinamica concentrației Interleukinei 10 în 7 etape clinico-evolutive: la internarea pacientului, intraoperator, în prima zi postoperator și respectiv în 3,5,8 zi și la externare și la pacienții la care s-au asociat complicații s-a evaluat concentrația interleukinei10 și la 10 zi. Rezultatele. Studiul denotă reducerea concentrației interleukinei 10 în loturile pacienților care au prezentat forma clinico-evolutivă a apendicitei acute flegmonoase, atât la internare cât și prima zi postoperator, urmată de creșterea lentă la etapele de cercetare atingând valorile normale la a 10 zi postoperator. În peritonita apendiculară acută în cele 3 faze clinico-evolutive ale ei s-a înregistrat o reducere a valorilor IL-10 cu 28% (p 0,05) la internare, I zi postoperator și o creștere la externare. La unii pacienți cu apendicită acută flegmonoasă și peritonită, faza reactivă s-au înregistrat valorile Il-10 mai jos de limitele normei cu - 30% și la internare cu -20% ce poate fi explicat prin reactivitatea scăzută a organismului copilului la răspunsul inflamator sistemic. Concluzii. Conchidem, la importanța evaluării IL-10 în apendicita acută la copil și rolul ei în certificarea concordanței cu formele histologice, clinice și evolutive.Acute appendicitis is the most frequently encountered pathology in children between 6- 10 years. Infants and young children have an increased rate of perforation of the changed appendix (50-90%). The variety of clinical appendicitis covered all ages in children, creating a vast semiotics palette. Acute appendicitis in its developments of inflammation allows an paraclinical constantly updated exploration. Evaluation of inflammatory markers in acute appendicitis allows to quantify evolutionary clinical forms, to forecast complications.This paper monitors the markers of inflammation, such as Interleukin 10, in clinical stage course of acute appendicitis in children. Material and Methods. The study included 80 patients aged 0-18 years with various forms and stages of clinical course of acute appendicitis. It studied the dynamics of Interleukin 10 in 7 stages of concentration in the clinical course: the admission of the patient, intraoperative, postoperative first day ,in the 3,5,8 days and at discharge. Patients who have associated complications were measures the concentration of interleukin10 in 10th day also. Results. The study shows low concentration of interleukin 10 in lots of patients who showed clinical and evolutionary forms of phlegmonous acute appendicitis, both at admission and the first postoperative day, followed by slow growth to the research reaching normal values at the 10th postoperative day.The cecal acute peritonitis in 3 phases of its clinical course was recorded a decrease in IL-10 by 28% (p≥0,05) at admission, I postoperative day and increased by discharge. In some patients with acute phlegmonous appendicitis and peritonitis, there were reactive phase Il-10 values below the normal limits of - 30% and -20% on admission that could be explained by the low reactivity of the child's body systemic inflammatory response . Conclusions. We conclude, the importance of evaluating IL-10 in acute appendicitis in children and its role in certifying the compliance with histological, clinical and evolutionary forms

The organization of medical assistance in children with burns in Children Polyprophil Hospital

Catedra chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica Arsuri și Chirurgie Plastică, IMC, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Problema tratamentului copiilor cu traumatism termic este actuală până în prezent. Conform datelor Institutului Mamei și a copilului, arsurile au o frecvență de 5-6% din toate traumatismele acute pediatrice. Scopul studiului. Cercetarea rezultatelor managementului și tratamentului copiilor cu traumatism termic în Clinica de Arsuri și Chirurgie Plastică. Materiale și metode. În ultimii 10 ani în Clinica de Arsuri și Chirurgie Plastică au fost tratați 5865 copii cu arsuri (0-3 ani – 50,6%; 3-7 ani – 24,4%; 7-15 ani – 25%). Arsuri superficiale 3240 (55,2%); arsuri profunde – 2625 (44,8%). În șoc combustional au fost spitalizați 645 copii (S>20%). Tratament chirurgical (necrectomia plăgilor arse, autodermoplastie, amputarea membrelor) a fost aplicat la 2620 copii cu leziuni termice. Rezultate. A fost evidențiată dinamica pozitivă la un debut precoce a terapiei intensive a arsurilor (tratamentul adecvat al șocului combustional, începând cu locul traumatismului, profilaxia complicațiilor septice, necrectomia precoce a plăgilor postcombustionale cu auto sau alodermoplastie concomitentă). Respectarea etapizării în acordarea ajutorului medical, transportării și tratametului copiilor arși cu transferul acestora în centrul pediatric de leziuni termice (monitorizarea specialiștilor și terapia antișoc pe timpul transportării). Concluzii. Prezența în Centrul Republican de Arsuri pentru copii a condițiilor pentru terapie intensivă, a personalului medical pregătit, asigurarea cu aparataj contemporan, prezența în secție a băncii de produse sanguine și alopiele, asigurarea deplină cu preparate medicamentoase au permis acordarea ajutorului medical înalt specializat deplin copiilor arși. Cea mai eficientă metodă de tratament a arsurilor la copii este profilaxia.Introduction. The problem of burned children treatment is still actual nowadays. According to the Institute of Mother and Child data, burns have a frequency of 5-6% of all acute trauma in children. Aim of study. The research of results of management and treatment of children with thermal injuries in the Department of Burns and Plastic Surgery. Materials and methods. During last 10 years in the Department of Burns and Plastic Surgery 5865 burned children were treated (0-3 years – 50,6%; 3-7 years – 24,4%; 7-15 years – 25%). Superficial burns 3240 (55,2%); deep burns – 2625 (44,8%). During burn were admitted 645 children (S>20%). Surgical treatment (escharectomy, skin transplant, limb amputation) was performed in 2620 children with burns. Results. It was noted some serious improvement when the intensive therapy (adequate treatment of burn shock, starting on the trauma site, septic complications prophylaxis, early necrectomy of burned wounds with concomitant auto or alodermoplasthy) of burns were started early. The correct etapisation of primary medical assistance, transportation and treatment of burned children with transfer in a specialized pediatric burn center (with antishock therapy and doctor monitoring during the transportation). Conclusions. The presence in the Children Republican Burn Center of conditions for intensive treatment, of specialized medical stuff, presence of contemporary outfits, presence of blood and skin banks, availability of all necessary medication allowed highly specialized care for burned children. The most efficient treatment of burns in children is prophylaxis

Treatment of critical burns in young children (0-5 years)

Catedra chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica Arsuri și Chirurgie Plastică, IMC, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Particularitățile anatomo-fiziologice și funcționale la copii de vârste fragede – tegumentele hidrofice, fragile, suprafață tegumentelor mai mare decât masa corporal (2,5-3 ori), imperfecțiunea sistemului imun, mecanismelor de adaptare – determină dezvoltarea bolii arșilor la copii cu mai multe complicații și mai mare letalitate la același suprafețe arse ca la maturi. Materiale și metode. Pe parcursul ultimilor 5 ani (2011-2015) în secția combustii sau tratat – 2284 copii în vârsta 0-18 ani. Copii cu arsuri termice 0-5 ani – 1246 (55%). Principal cauza a arsurilor la copii de vârsta fragedă au fost arsurile cu lichide fierbinți (75%). Arsurile critice la copii (0-5 ani) sunt arsurile mai mari de 40% suprafața corpului. Rezultate și discuții. Respectarea unui sistem etapizat de acordare a asistenței medicale copilului ars permite ameliorarea rezultatelor tratamentului și evitarea complicațiilor. Evacuarea copilului cu traumă termică gravă se efectuează în primele 2-3 ore de la traumă cu respectarea unei terapii antișoc la locul traumei și în timpul transportării. Informația despre copii arși este primită de AviaSan non-stop, cu deplasarea consultantului la locul traumei. În ultimii 5 ani au decedat 4 copii (în vârsta 0-1 an – 1; 1-5 ani – 3 copii). În perioada șocului combustional a decedat un copil cu arsură critic (>70% s.c.), 3 copii au decedat în perioada toxemiei (>50%s.c.). Principala cauza – sepsisul combustional. Concluzii. Rezultatele comparative a tratamentului copiilor arși depind de tactica rațională – evacuarea rapidă, internarea în primele ore în secția specializată de combustii a copiilor cu traume grave.Introduction. The anatomical, physiological and functional particularities in early childhood - hydrophilic, fragile skin, skin surface greater than corporal weight (2.5-3 times), imperfect immune system and coping mechanisms - determines the development of the burn disease in children with more complications and greater lethality as in adults with the same area of burn. Materials and methods. During the last 5 years (2011-2015) in the burn department 2284 children aged 0-18 years were treated. Children aged 0-5 years with thermal burns - 1246 (55%). Main cause of burns in infants was hot liquids (75%). Critical burns in children (0-5 years old) were considered burns greater than 40% TBSA. Results and discussions. Compliance with a stepped system of medical care child burned allows better treatment outcomes and avoidance of complications. Evacuation of children with serious thermal trauma is made within first 2-3 hours with antishock therapy on the trauma site and during the transportation. The information about burned children is received via AVIASAN a 24/7 service which also transports the consultant on duty to the site of trauma. In the last 5 years died 4 children (aged 0-1 years – 1, 1-5 years – 3 children). During burn shock died one child with critical burns (> 70% sc), 3 children died during toxemia (> 50% sc.). The main cause – burn sepsis. Conclusions. The comparative results of treatment of burned children depend on rational tactic - rapid evacuation, hospitalization in the early hours of the burn disease in a specialized burn department for children with severe trauma

Determining of N-acetyl-β-glucozaminidase in urine of patients with acute glomerulonephritis

Departamentul Pediatrie, USMF ”Nicolae Testemiţanu”Summary: Determining of activity of NFG-β in urine is marker of diagnosis whieh reflects the activity of inflammatory process in kidneys, and allow to make prognosis of sequelae as well as topography of lesions in kidneys tissue.Obiective: Determinarea activităţii N-acetil-β-glucozaminidazei (NAG-β) în urină la copii cu glomerulonefrită acută (GNA). Material şi metode: Studiul dat este axat pe un lot de 46 copii cu GNA sindrom nefrotic, inclusiv 32 copii cu GNA sindrom nefrotic steroidsensibil şi 14 copii cu GNA sindrom nefrotic steroidrezistent. Copiii au fost examinaţi la etapele clinico-evolutive ale maladiei, în stadiul funcţional compensator al maladiei. Diagnosticul GNA sindrom nefrotic a fost bazat pe datele anamnestice, clinico-paraclinice, pe explorări biochimice. Sindromul nefrotic a fost diagnosticat în prezenţa edemelor, proteinuriei masive (>40 mg/m²/h sau a raportului proteină/creatinină în urină > 2,0 mg/mg) şi hipoalbuminemie (<2,5 mg/dl). Vârsta medie a debutului maladiei a constituit 7,76±0,60 ani. Activitatea NAG-β în urină a fost calculată după metoda Pugh D. Grupul de control l-au constituit 20 copii practic sănătoşi. Rezultate: La copiii cu GNA sindrom nefrotic steroidsensibil în perioada manifestărilor clinice activitatea NAG-β în urină a sporit de 4,5 ori (11,10±1,85 nM/s, mM creatinină) comparativ cu grupul de control (2,43±0,47 nM/s, mM creatinină). În perioada remisiunii activitatea NAG-β în urină s-a redus practic până la nivelul grupului de control (2,20±0,04 nM/s, mM creatinină). În lotul copiilor cu GNA sindrom nefrotic steroidrezistent în perioada manifestărilor clinice s-a semnalat o creştere de 4,0 ori (9,61±2,24 nM/s, mM creatinină) a activităţii NAG-β în urină comparativ cu grupul de control. În perioada remisiunii activitatea NAG-β în urină continuă să rămână sporită (10,53±1,42 nM/s, mM creatinină) comparativ cu grupul de control. Concluzii: Determinarea activităţii NAG-β în urină reprezintă un marcher diagnostic care reflectă intensitatea procesului inflamator renal, permite prognozarea complicaţiilor precum şi topografi a lezării ţesutului renal

Erori de diagnostic în tumorile renale la copii

Diagnosticul, tratamentul și profilaxia patologiei canceroase, în special la copii rămâne o problemă de sănătate publică majoră atât la nivel global, regional, cât şi naţional, inclusiv în Republica Moldova. Tumorile retroperitoniale, în special renale la copii frecvent atestă un patern malign rămân în continuare discuție privind diagnosticarea clinico-paraclinică în timpi oportuni. Revizuirea activității diagnostice a unui eșantion de 62 pacienți întro perioadă de 10 ani a stabilit frecvența și structura tumorilor renale la copii, în 15% din cazuri sa atestat persistarea unui diagnostic întârziat, cauzat de diverse erori atestate la diverse nivele ale asistenței medicale, determinând spitalizarea înârziată în subdiviziunile medicale specializate. În rezultatul studiului și a cauzelor atestate în prevenirea unor erori, în baza protocaolelor NWIꞌS și SIOP sa elaborat o nouă conduită prevăzând și particularitățile diagnosticului histopatologic după noua clasivicare privind paternul histopatologic al tumorii care va reduce posibilele deficultăți diagnostice spre un management diagnostic și medico-chirurgical oportun.The diagnosis, treatment and prophylaxis of cancer pathology, especially in children, remains a major public health issue on the global, regional and national level, including in the Republic of Moldova. Retroperitoneal tumors, especially those renal in children, frequently attest to a malignant pattern and there remains a discussion of clinical-paraclinical diagnosis over time. The review of the diagnostic activity of a sample of 62 patients over a period of 10 years determined the frequency and structure of kidney tumors in children, in 15% of cases the persistence of a delayed diagnosis, caused by various errors at different levels of health care, delayed in specialized medical subdivisions, was attested. As a result of the study and of the proven cases in the prevention of errors, based on the NWIꞌS and SIOP protocols, a new behavior was developed, including the histopathological diagnosis features after the new histopathological pathology classification of the tumor, which will reduce the possible diagnostic deficits towards a timely diagnostic and medical-surgical management

Vesicoureteral reflux and neurogenic dysfunctions of the pelvic urinary tract in children. Clinical forms

Au fost analizați 89 copii în vârstă de la nou-născuți până la 18 ani cu disfuncții neurogene ale tractului urinar pelvin care duc la dereglări grave ale urodinamicii și a întregului tract urinar. Diagnosticul include cea mai simplă și accesibilă metodă e explorare a urodinamicii, monitoringul ritmului micțional, renoscintigrafia dinamică. CUG micțională simplă și cu radionucleizi, urografia i/v pentru depistarea consecințelor obstrucției și patologiei asociate congenitale și dobândite. Am menționat formele clinice ale disfuncțiilor. Forma ușoară se evidențiază la 4-5 ani prin obstrucția subvezicală – stenoza uretrei membranoase la băieți și meatale la fetițe care se manifestă prin dereglări micționale și RVR gr.I-II fără dereglarea funcției renale și neurologice neânsemnate centrale. Forma medie – ureterohidronefroză se manifestă prin obstrucția uretrei. Neurologic – leziunea în fond cu reflexe periferice anormale, RVR gr. III-IV care necesită înlăturarea obstrucției, operații antireflux. Formă gravă – megaureterhidronefroză refluxantă se evidențiază intrauterin cu megauretere mai frecvent bilateral, vezica urinară cu forma rotundă în leziunile de neuron motor superior, la motor inferior – în formă de ”con de brad” cu trabecule. Neurologic – leziunea sistemului nervos central cu reflexe periferice anormale, hiperreflexie. La copiii mici se preferă o formă de drenaj a vezicii urinare pentru a micșora presiunea intravezicală mărită. La copiii mai mari uroterapie comportamentală, tratament medical. Operații antireflux, de dorit intravezicale, după înlăturarea obstrucției uretrei. Forma foarte gravă – afuncțională – tractul urinar dilatat vădit sinusoid, parenchima practic lipsește, nu se urinează. Tratamentul nu este indicat.89 children aged from newborn to 18 years with neurogenic dysfunctions of the pelvic urinary tract leading to serious disturbances of urodynamics and the entire urinary tract were analyzed. The diagnosis includes the simplest and most accessible method — exploration of urodynamics, monitoring of micturition rhythm, dynamic renoscintigraphy, simple micturition and radionuclide CUG, i/v urography to detect the consequences of obstruction and associated congenital and acquired pathology. The clinical forms of the dysfunctions were mentioned. The mild form is highlighted at 4-5 years by subvesical obstruction — stenosis of the membranous urethra in boys and meatal in girls, which are manifested by micturition disorders and I-II degree RVR without significant central renal and neurological function disorders. The mild form – ureterohydronephrosis is manifested by urethral obstruction. Neurologically – background lesion with abnormal peripheral reflexes, III-IV degree RVR requiring removal of obstruction, antireflux operations. Severe form – reflux megaureterhydronephrosis is intrauterine evident with megaureter more frequently bilaterally, the bladder with a round shape in upper motor neuron lesions, in lower motor — in the shape of a „fir cone” with trabeculae. Neurologically – damage to the central nervous system with abnormal peripheral reflexes, hyperreflexia. In young children, some form of bladder drainage is preferred, to decrease increased intravesical pressure. In older children, behavioral urotherapy, medical treatment. Antireflux operations, preferably intravesically, after removal of urethral obstruction. The extremely severe form – non-functional — the urinary tract is obviously sinusoidally dilated, the parenchyma is practically absent, no urination occurs. Treatment is not indicated