Managementul asistenţei medicale urgente pacienţilor politraumatizaţi.

Traumatismul reprezintă o problemă gravă de sănătate publică şi se situează printre primele cauze de mortalitate şi invaliditate în ţările dezvoltate, cu un cost semnificativ uman, economic şi social. Se observă o „epidemie traumatică”, consecinţă a industrializării excesive, a creşterii accidentelor rutiere şi a violenţei interumane. Trauma abdominală este una dintre cele mai prevalente în contextul politraumatismului şi reprezintă una dintre principalele cauze de deces în rândul persoanelor apte de muncă. Datorită potenţialului său negativ, prin morbiditate şi mortalitate crescută, managmentul bolilor traumatice este o provocare majoră pentru diferite niveluri de asistenţă medicală. Având în vedere importanţa problemei, o valoare deosebită are elaborarea modelelor medico-organizaţionale pentru acordarea asistenţei medicale prompte şi optimale politraumatizanţilor

Delayed intestinal anastomosis in acute mesenterial thrombosis

Scopul lucrării. Tratamentul trombozei mezenterice acute (TMA) reprezintă o problemă majoră a chirurgiei contemporane. Letalitatea cunoscută constituie 54,1% în embolia arterială și 77,4% în ocluzia venoasă. Prognosticul pacienților este rezervat, majoritatea prezentându-se la spitalizare cu necroza de intestin și peritonită, care și după rezecții extinse progresează în porțiunile restante la fiecare al 2-a pacient. Scopul este analiza eficacității aplicării anastomozelor intestinale temporizate la pacienți cu TMA. Materiale și metode. 23 pacienți cu TMA tratați pe parcursul anilor 2019-2023 în IMU. Vârsta a variat 26-74 ani, cu media 54,1±2,4 ani. Raport b/f – 14/9. Rezultate. La majoritatea pacienților TMA a fost localizată în bazinul AMS. Peritonita difuză a fost prezentă la 19 pacienți. Tratament conservativ conform datelor TC au necesitat 5 pacienți, unul fiind supus și laparoscopiei diagnostice pentru excluderea necrozei intestinale. Tabloului clinic și TC în 18 cazuri au prezentat indicații pentru laparotomie. Laparotomie exploratorie - 3 cazuri cu confirmarea necrozei totale intestinale. În 3 cazuri de necroză sectorială de colon - rezecții sectoriale finisate cu colostomie. La 12 pacienți fost practicată sigilarea bonturilor intestinului subțire și montarea laparostomiei cu revizii repetate. Aplicarea anastomozelor temporizate a fost efectuată la 8 pacienți peste 36-48 ore de la intervenția primară, criteriile fiind lipsa progresării necrozei și peritonitei. Peritonita și necroza în evoluție în 4 cazuri au fost soluționate prin re-rezecție intestinală, lavaj și laparostomie, cu re-revizie peste 36 ore. Mortalitatea precoce - 21,7%, urmare a dehiscenței anastomotice și peritonitei. Concluzii. Rezecțiile segmentare ale intestinului necrozat cu sigilarea bonturilor și aplicarea laparostomielor în TMA permit monitorizarea progresării necrozei intestinale. Re-laparotomiile programate cu re-rezecții de intestin la necesitate și asanarea cavității abdominale, în condiții de stopare a necrozei și diminuarea peritonitei, permit aplicarea anastomozelor temporizate.Aim of study. Treatment of acute mesenteric thrombosis (AMT) represents a major problem in contemporary surgery. The known lethality is 54.1% in arterial embolism and 77.4% in venous occlusion. The prognosis of the patients is reserved, the majority presenting to the hospital with bowel necrosis and peritonitis, which even after extensive resections progress in the outstanding portions in every second patient. The aim is analysis of the effectiveness of the application of delayed intestinal anastomoses in patients with AMT. Materials and methods. 23 patients with AMT treated during the years 2019-2023 in the IMU. The age ranged from 26 to 74 years, with a mean of 54.1±2.4 years. Ratio m/f – 14/9. Results. In most patients the AMT was located in the pool of the AMS. Diffuse peritonitis was present in 19 patients. According to CT data, 5 patients required conservative treatment, one also underwent diagnostic laparoscopy to rule out intestinal necrosis. The clinical signs and CT in 18 cases showed indications for laparotomy. Exploratory laparotomy - 3 cases with confirmation of total intestinal necrosis. In 3 cases of sectoral colon necrosis - partial resections finished with colostomy. In 12 patients, the sealing of the small intestine abutments and the mounting of the laparostomy with repeated revisions were performed. The application of delayed anastomosis was performed in 8 patients over 36-48 hours after the primary intervention, the criteria being the lack of progression of necrosis and peritonitis. Peritonitis and developing necrosis in 4 cases were solved by intestinal re-resection, lavage and laparostomy, with re-revision after 36 hours. Early mortality - 21.7%, due to anastomotic dehiscences and peritonitis. Conclusions. Segmental resections of the necrotic bowel with sealing of the abutments and the application of laparostomies in the AMT allow monitoring of the progression of bowel necrosis. Scheduled relaparotomies with bowel resections when necessary and the drying of the abdominal cavity, in conditions of stopping necrosis and diminishing peritonitis, allow the application of delayed anastomoses

Tendinţe moderne în diagnosticul şi tratamentul pancreatitei acute.

Sunt descrise tendinţele actuale şi moderne ale tratamentului diverselor forme de pancreatită acută în dependenţă de factorii etiologici. Autorii menţionează importanţa tratamentului conservativ şi miniinvaziv în fazele precoce ale pancreatitei acute, tratamentul chirurgical fiind indicat numai în cazurile complicaţiilor septico-purulente, care survin în săptămâna a treia a evoluţiei bolii. Laparoscopia diagnostico-curativă asociată tratamentului conservativ complex este metoda de preferinţă în tratamentul formelor severe de pancreatită acută

Analiza corelaţiei manifestărilor clinice în dependenţă de volumul hemoperitoneului la pacienţii cu hemoragie intraabdominală cauzată de traumatismul hepatic şi/sau splenic

Studiul cuprinde 385 de pacienţi cu traumatism hepatic şi/sau splenic cu hemoragie internă de diferit grad. A fost studiată dependenţa între manifestările clinice şi volumul hemoperitoneului. S-a evidenţiat o dependenţă strictă între indicii hemodinamici şi volumul sângelui revărsat în cavitatea peritoneală. Posibilităţile organismului de a menţine tensiunea arterială în limitele normei fi ziologice se estimează la un volum al hemoperitoneului de până la 1500 ml. Sindromul algic şi semnele peritoneale sunt în dependenţă direct proporţională cu volumul hemoperitoneului. Informativitatea semnelor clinice locale scade brusc la un hemoperitoneu mai mare de 2000 ml. Nu s-a depistat o dependenţă statistic veridică între localizarea durerilor şi volumul hemoperitoneului

Algoritmul diagnostic-curativ în pancreatita acută, faza fermentativă

Pancreatita acută severă este o patologie frecventă cu o evoluţie gravă şi adeseori imprevizibilă. Cu toate acestea, în ultimele decenii au avut loc progrese majore în ceea ce priveşte studierea patogeniei PA, stabilirea tacticii diagnostic-curative, care se refl ectă prin ameliorarea supravieţuirii atât generale, cât şi în etapa iniţială de evoluţie a bolii

Hemoperitoneum in close abdominal trauma - diagnostic and medico-surgical options

Scopul lucrării. Abordarea pacientului cu traumatism abdominal inchis(TAI) confruntă chirurgul cu două dileme majore: stabilirea rapidă a diagnosticului si conduita terapeutică. Prezența în traumatismele abdominale închise a lichidului liber intraabdominal reprezintă criteriul de bază, uneori și unicul semn de leziune a organelor intraperitoneale. Scopul lucrării este evaluarea rezultatelor tratamentului pacienților cu TAI și hemoperitoneu. Materiale și metode. Studiul include 49 pacienți cu TAI tratați în perioada 2021-2023. Prezența lichidului liber a fost stabilit prin USG și TC. Vârsta a variat 18-82 ani, cu media 39,3±6,8 ani. Raport b/f – 38/11. Mecanismele traumatismelor au fost diverse. Traumatism asociat - 46,9% cazuri. Rezultate. Pacienții în cunoștință, hemodinamic stabili, în lipsa hemoragiei active și peritonitei, lichid liber <500 ml conform USG și TC, au fost supuși tratamentului conservativ cu evaluare dinamică - 22 pacienți cu leziuni ale organelor parenchimatoase. Inconștiența, hemodinamica instabilă, volum lichidian >1000 ml, cât și <1000 ml cu creșterea ulterioară a volumului lichidian au servit drept criterii pentru laparoscopie diagnostică - 4 pacienți. Indicații pentru laparotomie au fost: eșecul hemostazei laparoscopice - 3 bolnavi și prezența peritonitei și instabilitatea hematoamelor retroperitoneale confirmate clinic și instrumental în 23 cazuri. Letalitatea a constituit 14,3%, cu excepția pacienților tratați non-operator, cauzele fiind șocul hemoragic gr. II-III(7,6%), traumatic(2,1%), complicațiile septice(4,1%) și TCC(2,1%). Concluzii. Elementele cheie ce determină tactica chirurgicală în TAI cu hemoperitoneu sunt – activitatea hemoragiei și volumul lichidului evaluat în dinamică. Diferențierea tacticilor de diagnostic și tratament cu implementarea tehnologiilor miniinvazive în hemoperitoneul traumatic permite reducerea considerabilă a letalității, complicațiilor și laparotomiilor neargumentate.Aim of study. The approach to the patient with closed abdominal trauma (CAT) confronts the surgeon with two major dilemmas: the rapid establishment of the diagnosis and the therapeutic attitude. In closed abdominal trauma, the presence of free intra-abdominal fluid is the basic criterion, sometimes the only sign of injury to the intraperitoneal organs. The aim is evaluation of treatment outcomes of patients with CAT and hemoperitoneum. Materials and methods. The study includes 49 patients with CAT treated during 2021-2023. The presence of free fluid was established by USG and CT. The age ranged from 18 to 82 years, with a mean of 39.3±6.8 years. Ratio m/f – 38/11. The mechanisms of trauma were diverse. Associated trauma - 46.9% of cases. Results. Conscious, hemodynamically stable patients, in the absence of active hemorrhage and peritonitis, free fluid <500 ml according to USG and CT, underwent conservative treatment with dynamic evaluation - 22 patients with lesions of parenchymal organs. Unconsciousness, unstable hemodynamics, fluid volume >1000 ml, as well as <1000 ml with subsequent increase in fluid volume served as criteria for diagnostic laparoscopy - 4 patients. Indications for laparotomy were: failure of laparoscopic hemostasis - 3 patients and the presence of peritonitis and instability of retroperitoneal hematomas confirmed clinically and instrumentally in 23 cases. The lethality was 14.3%, with the exception of patients treated non-operatively, the causes being hemorrhagic shock gr. IIIII(7.6%), traumatic(2.1%), septic complications(4.1%) and TCC(2.1%). Conclusions. The key elements that determine the surgical tactics in CAT with hemoperitoneum are – the activity of the hemorrhage and the fluid volume evaluated dynamically. The differentiation of diagnostic and treatment tactics with the implementation of miniinvasive technologies in traumatic hemoperitoneum allows the considerable reduction of lethality, complications and unproven laparotomies

Sindromul Zollinger-Ellison: considerații clinice și provocări terapeutice

Sindromul Zollinger-Ellison (SZE) este o afecțiune complexă caracterizată prin formarea de ulcere peptice multiple, recurente și refractare la tratament, secreție gastrică acidă crescută și diaree în asociere cu o tumoră pancreatică endocrină ce secretă gastrină (gastrinom). Se disting două variante ale SZE, forma sporadică și cea asociată cu un sindrom înnăscut Neoplazie Endocrină Multiplă tip 1 (MEN 1), prezent la aproximativ 25-30% dintre pacienții cu SZE. Diagnosticul SZE este, de obicei, întârziat cu cel puțin 5-7 ani. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară evaluarea gastrinei serice crescute și pH-ul gastric acid, urmată de metode radiologice sau imagistice necesare pentru localizarea leziunii primare. Majoritatea gastrinoamelor sunt localizate în cadrul “triunghiului gastrinomic” care este compus din hilul hepatic, curbura duodenală și capul pancreasului. Obiectivul principal al tratamentului include managementul stării hipersecretorii prin suprimarea medicamentoasă a secreției gastrice acide și rezecția chirurgicală a tumorii primare pentru prevenirea transformării maligne și a complicațiilor metastatice. Tratamentul cu inhibitorii pompei de proton a redus necesitatea unor proceduri chirurgicale de supresie acidă. Investigațiile de supraveghere includ evaluarea nivelului de gastrină și examinări imagistice pentru depistarea precoce a recurențelor sau metastazelor

LAPAROSCOPIC APPENDECTOMY IN PREGNANT WOMEN: PILOT STUDY

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Apendicectomia laparoscopică (AL) la gravide este similară populației non-gravide, literatura de profil relatează complicații legate de modul introducerii trocarelor și anume se atestă în 2,8% - grupul cu ac Veress și 0% în grupul cu introducerea deschisă (tehnica Hasson). Scopul: Actualizarea cunoștințelor privind metodologia de plasare a trocarelor în intervenții laparoscopice coraportat termenului de gestație. Material și metode. Studiu observațional, retrospectiv realizat în cadrul proiectului de cercetarea din Program de Stat al ANCD nr.20.80009.8007.11. Rezultate. Laparoscopia în condiții de siguranță în timpul sarcinii, a necesitat generarea principiilor privind plasarea trocarelor, instalarea pneumoperitoneului, anestezia și poziționarea gravidei. Presiunea de insuflare nu trebuie să depășească 10–12 mmHg, schimbările de poziție trebuie să fie lente, iar poziția Trendelenburg moderată. Se recomandă introducerea deschisă a trocarelor - tehnica Hasson, pentru minimalizarea riscului, comparativ cu acul Veress. Introducerea trocarelor trebuie ajustată înălțimii fundului uterin cât și plasarea craniană cu 3-4 cm, în concordanță cu vârsta gestațională. În primul trimestru (până la 12-16 săptămâni) plasarea trocarelor pentru apendicectomie laparoscopice este identică cu populația generală, o dată cu avansarea în termen sunt necesare ajustări pentru trocarul optic – 10 mm (în epigastru), iar trocarul de lucru, de 5 mm, (în proiecția rebordului costal drept). În studiul nostru, AL a cuprins trei gravide 10% cazuri, vârsta de gestație: I tr. o gravidă, II tr. 2 gravide. Concluzie: Plasarea trocarelor pentru efectuarea AL la pacientele gravide, este net dependentă de termenul gestațional, fiind absolut necesară o metodă standard. Tipul de aplicare (Hason sau utilizarea acului Veress) similar este dependentă de vârsta gestațională și au fost demonstrate siguranța metodei deschise în termene avansate.Background. Laparoscopic appendectomy (LA) in pregnant women is similar to the non-pregnant population, the literature reports complications related to trocar insertion in 2.8% - the Veress needle group and 0% in the open insertion group (Hasson technique). Objective of the study. To update the knowledge regarding the methodology of trocar placement in laparoscopic interventions related to the term of gestation. Materials and methods. Observational, retrospective study carried out within the ANCD State Program research project no. 20.80009.8007.11. Results. Safe laparoscopy during pregnancy required the generation of principles regarding trocar placement, pneumoperitoneum installation, anesthesia and positioning of the pregnant woman. Inspiratory pressure should not exceed 10–12 mmHg, position changes should be slow, and the Trendelenburg position moderate. Open insertion of trocars is recommended - the Hasson technique, to minimize the risk, compared to the Veress needle. The introduction of the trocars must be adjusted to the height of the uterine fundus and the cranial placement by 3-4 cm, in accordance with the gestational age. In the first trimester (up to 12-16 weeks) the placement of trocars for laparoscopic appendectomy is identical to the general population, once the term is avulsed, adjustments are required for the optical trocar – 10 mm (in the epigastrium) and the working trocar, 5 mm, (in the projection of the right costal rim). In our study, AL comprised three pregnant 10% cases, gestational age: I tr. a pregnant woman, II tr. two pregnant women. Conclusion. The placement of trocars for performing AL in pregnant patients is clearly dependent on the gestational period, being necessary a standard method. The type of application (Hason or the use of the Veress needle) is similarly dependent on gestational age, and the safety of the open method in advanced terms has been demonstrated

Managementul leziunilor traumatice pancreatoduodenale

In this research was expounded the treatment analyses on 30 patients with associated injuries of pancreas and duodenum. These traumas in 80% cases were associated with the injuries of the other intra-abdominal organs. The diagnosis stipulated for the intra-operative revision in abdomen open injuries, and dynamical monitoring with USG, X-ray and laboratory test application in close traumas, which did not need surgical intervention. The diagnosis was checked by laparoscopy. The results of medico-surgical treatment of the patients with pancreato-duodenal associated injuries were analyzed in dependence on the type of intervention and the modality of the surgical techniques. Was demonstrated, that at the patients where the duodenum was excluded, the skeptical complication frequency and the fatality prevailed to those who endured elementary revision, homeostasis and bursoomentostomy: 20% vs. 0%; 60% vs. 50%