Perioperative incidental hypothermia in paediatric non cardiac surgery: incidence, risk factors, consequences, management and prevention

Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr. 1 „Valeriu Ghereg”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica MoldovaRezumat. Introducere. Hipotermia (temperatura centrală <36,0°C) incidentală perioperatorie (HIP) este un risc asociat intervenţiei chirurgicale, cu o prevalenţă cuprinsă între 4,2% și 60%. Responsabilitatea prevenirii acestei complicaţii ţine de întreaga echipă, care are în grijă pacientul în perioada perioperatorie. Din cauza capacităţii termoreglatorii mai puţin eficiente, populaţia chirurgicală cu vârste extreme (copilul și vârstnicul) este susceptibilă în mod deosebit acestui risc. HIP are efecte fiziopatologice multiple: inducerea coagulopatiilor și, în consecinţă, a necesităţii de transfuzie, încetinirea metabolizării medicamentelor, creșterea prevalenţei infecţiei de plagă operatorie și este asociată cu durate sporite de spitalizare. Deocamdată, nu există vreun ghid sau recomandare practică, care ar aborda managementul termic și prevenirea HIP la pacientul pediatric. Material și metode. A fost dată o căutare în PubMed, inclusiv, în datele bibliografice ale articolelor accesate. Totodată, s-au efectuat căutări pe paginile electronice ale Societăţilor Franceze, Canadiene, Americane, Australiene de Anesteziologie pentru ghiduri și protocoale de prevenire a hipotermiei incidentale perioperatorii la pacientul pediatric. Au fost căutate surse din ultimii 10 ani în limba engleză, cu următoarele cuvinte cheie: „perioperative hypothermia in children”, „preventing perioperative hypothermia in children guidelines”, „unplanned hypothermia in children”, „incidental hypothermia in children”. Rezultate. Au fost detectate 90 de publicaţii, dintre care, 5 articole, 16 reviste a literaturii și 2 ghiduri de prevenire a hipotermiei incidentale intraoperatorii, toate însă, referitoare la pacientul adult. Despre pacientul pediatric, nu au fost găsite ghiduri sau recomandări pentru prevenirea hipotermiei perioperatorii, însă motoarele de căutare au identificat studii episodice despre prevalenţa, factorii de risc, metodele de monitorizare, importanţa preîncălzirii și consecinţele hipotermiei la pacientul pediatric. Informaţia găsită a fost analizată și sintetizată în prezentul articol. Concluzii. Elaborarea unui ghid sau recomandări practice referitoare la managementul hipotermiei incidentale perioperatorii, cu recomandări consensuale clare, fundamentate pe evidenţe știinţifice, este de o necesitate stringentă. De asemenea, se cer studii de evaluare a impactului prevenirii hipotermiei incidentale perioperatorii asupra morbidităţii perioperatorii precoce și tardive în chirurgia pediatrică non-cardiacă.Abstract. Introduction. Perioperative inadvertent hypothermia (PIH) (central temperature <36.0°C) is a risk associated with surgery with an incidence between 4.2% and 60%. Prevention of this complication is the responsibility of the entire team that takes care of the patient during the perioperative period. Due to less efficient thermoregulation capacity, surgical patients with extreme ages (child and elderly patients) are especially vulnerable of this risk. PIH has multiple physio-pathological ineffects: induce coagulopathies and, by this, rises transfusion requirements, prolongs duration of drug’s metabolisation, multiplies the incidence of postsurgical infection, prolongs duration of hospitalization etc. For now, it does not exist a guide or practical recommendation that could assist the specialist in practical approach of PIH prevention in paediatric patient. Material and methods. It was performed a search in PubMed, inclusive in references of the found articles. In the same time, it was performed a search on electronic pages of French, Canadian, American and Australian Societies of Anaesthesiology for perioperative hypothermia prevention in children guidelines and protocols. There were used the following key words: „perioperative hypothermia in children”, „preventing perioperative hypothermia in children guidelines”, „unplanned hypothermia in children”. Results. It was detected 90 citations: 5 clinical trials, 16 literature reviews and 2 hypothermia prevention in adult patient guidelines. Regarding paediatric patient, there were not found clinical practice guidelines for perioperative hypothermia prevention, but searching browsers offered results of episodic studies reporting PIH in children incidence, some risk factors that make paediatric patients especially susceptible, methods of temperature monitoring, the importance of prewarming, hypothermia consequences in children. All the results were analysed and synthetized in the present literature review. Conclusions. At the moment there exists a stringent necessity to elaborate a guideline or practical recommendations regarding PIH, with clear consensual statements, evidence based. Also, further evidence is needed to determine the impact of hypothermia prevention on early and tardive perioperative morbidity in pediatric non-cardiac surgery

В поисках идеального нейромышечного блокатора: обзор литературы

Tehnica anesteziei generale moderne este cea balansată cu intubație orotraheală, prin combinarea medica- mentelor ce țintesc diverși receptori. Selectarea blocantului neuromuscular optim pentru circumstanțe speci- ale, în țările cu venituri mici, reprezintă o dilemă clinică. Prezenta revistă a literaturii analizează publicațiile apărute în ultimii 5 ani, în format integral (n=14), urmărind atât blocantele neuromusculare deja cunoscute, cât și noile molecule testate în practica clinică, atât prin prisma celor 10 caracteristici farmaco-fiziologice ale blo- cantului neuromuscular ideal, cât și prin filiera modificatorilor clinici contextuali. Progresele în acest domeniu farmacologic sunt deosebit de importante, însă se pare că se mai lasă așteptate.The modern general anesthesia is the one balanced, with orotracheal intubation, by combining drugs targeting different receptors. The selection of neuromuscular blocking agent for special circumstances in&nbsp;low-income&nbsp;countries is still a clinical dilemma. The present article reviews full format publications (n = 14) of last 5 years, following both known and new paralytic medication, both in terms of the 10 pharmacophysiological characteristics of ideal myorelaxant, as well as through the chain of patient’s specific clinical conditions. Advances in this field of pharmacology are important, but it seems that they are still to be expected.Техника современной общей анестезии является многокомпонентной, сбалансированной, с оротрахеальной интубацией, комбинируя препараты, воздействующие на различные рецепторы. Выбор оптимального миорелаксанта для особых обстоятельств в странах с низким доходом остаётся предметом дискуссий. Литературный обзор основан на публикациях в полном формате (n=14), опубликованных за последние 5 лет, отслеживая известные миорелаксанты, так и новые молекулы, испытанные в клинической практике, рассматривая их с точки зрения 10 фармакофизиологических характеристик идеального&nbsp;нервно-мышечного&nbsp;блокатора, а также через цепочку учёта контекстных клинических факторов. Достижения в этой области фармакологии особенно важны, но, похоже, их ещё следует ожидать

Pregabalin efficacy in acute postoperative pain relief and prevention of transition from acute postoperative pain to chronic: a systematic literature review

Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr. 1 „Valeriu Ghereg”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica MoldovaRezumat Introducere. În ultimul timp, problema durerii postoperatorii persistente (DPOP) a devenit imperativă, raportându-se prevalenţe între 10-55%. Pregabalina (PG) a fost propusă ca medicament de primă linie pentru prevenirea DPOP, însă studiile existente prezintă rezultate controversate. Material și metode. A fost dată o căutare în PubMed și pe clinicaltrials.gov pentru studii clinice randomizate, care au investigat rolul preventiv al PG. Parametrul primar de rezultat a fost capacitatea PG de a preveni cronicizarea durerii postoperatorii (DPO) acute, evaluată prin prisma prevalenţei DPOP la cel puţin 6 săptămâni postoperator. Parametri secundari cercetaţi au fost: intensitatea DPO acute, influienţa PG asupra consumului de analgezice în postoperator. Rezultate. Au fost incluse 15 studii clinice (1157 de pacienţi), dintre care 12 dublu-oarbe. Calitatea studiilor a fost evaluată cu ajutorul criteriilor Delphi. Eficienţa PG în prevenirea DPOP a fost estimată în 12 din cele 15 studii analizate. Impactul PG asupra DPO acute a fost testat în 13 dintre studiile selectate, iar asupra DPO subacute – doar într-un singur studiu. Rezultatele obţinute pot fi catalogate drept controversate, în funcţie de tipul studiului, mărimea loturilor, de intervenţia chirurgicală, luată drept model, cât și de începutul, dozarea și durata de administrare a PG. Concluzie. Pentru un răspuns explicit asupra capacităţii PG de a preveni cronicizarea DPO, mai sunt necesare studii clinice suplimentare, pe loturi mai vaste, cu durate mai mari de administrare a schemelor de tratament. Pentru pacienţii cunoscuţi cu risc sporit de durere neuropată, în chirurgia programată, startul administrării PG ar trebui dat cu mult înainte de ziua intervenţiei. Abstract Introduction. Lately, the problem of persistent postoperative pain (PPOP) has become imperative, with reported incidence rates ranging from 10-55%. Pregabalin (PG) has been increasingly discussed as a first-line drug to prevent it, but the existent studies present controversial results. Material and methods. We searched PubMed and www. clinicaltrials.gov for reports of randomized clinical trials which studied the effects of PG. The primary outcome was the efficacy of PG in preventing transit of acute postoperative pain (APOP) to chronic, evaluated by means of proportion of patients with PPOP at not earlier than 6 weeks postoperatively. The secondary outcomes were the intensity of APOP, postoperative analgesic consumption. Results. It were included 15 clinical trials (CTs) (1157 patients), 12 of them double blinded and just one non randomized. Clinical studies quality was assessed with Delphi criteria list. PG efficacy was estimated in 12 from 15 of CTs. The impact of PG on APOP was tested in 13 of selected studies and on the subacute postoperative pain just in one CT. The obtained results may be categorized as controversial – different verdicts, both pro and contra- depending on the type of study, lot sizes, type of surgery; start, dosing and duration of PG administration. Conclusions. Further clinical trials are needed for an explicit answer about PG’s ability to prevent PPOP, may be with larger lots, with longer dosing schedules and, for elective surgery patients, known to be at risk of neuropathic pain – start point of PG administration should be long before the day of the intervention

Persistent postoperative pain – risk factors and prevention: prospective, cohort study

Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr. 1 „Valeriu Ghereg”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica MoldovaRezumat Introducere. Durerea postoperatorie persistentă (DPOP) a devenit o problemă prioritară de sănătate publică și urmează a fi inclusă ca entitate nozologică separată în Clasificarea Internațională a Maladiilor (CIM-11). Implicând, deopotrivă, componentele nociceptiv și neuropat, prevalențele și severitatea DPOP raportate, variază substanțial în dependență de metodologia studiilor. Posibilitatea de a evalua și prognoza exact riscul dezvoltării unei DPOP ne-ar permite să o țintim preemptiv. DPOP a fost asociată cu sexul feminin, vârsta <55 de ani, durerea și consumul de analgezice în preoperator, elemente bio-psiho-sociale, DPO intensă, caracterul neuropat al durerii. În studiul dat, a fost cercetată calitatea de factor de risc a unei serii de parametri noi (de ex.: intervenția efectuată noaptea, amânarea intervenției, iluminarea artificială sau naturală în postoperator etc.). Materal și metode. Studiul de tip prospectiv, observațional, de cohortă. Acordul Comitetului de Etică a Cercetării și a pacientului eligibil – obținute. Înrolați pacienți majori, fără comorbidități severe. Seturi de date complete, analizate – 296. Au fost înregistrați parametrii antropometrici, tipul intervenției, durata anesteziei, durata intervenției, precum și o serie de parametri testați în calitate de factor de risc: factori preoperatori, intraoperatori și postoperatori, ce țin nemijlocit de pacient sau de actul medical propriu-zis și medicația administrată. Softul statistic utilizat: GraphPad Prism, versiunea 6 (Graph Pad Software Inc, CA, SUA). Rezultate. Populația chirurgicală studiată – omogenă din punctul de vedere al masei corporale, înălțimii, duratei anesteziei și intervenției chirurgicale; eterogene după sex (preponderent femei) și tipul de chirurgie (44,9% – colecistectomii laparoscopice). Factori de risc pentru DPOP la 3 luni postchirurgical: magnificarea (subscor PCS) (RR=1,7 [95CI: 1,1 – 2,7]; p=0,0368) și durata intervenției ≥60 min (RR=1,8; [95CI: 1,2 – 2,7]; p=0,0209). Factori de risc pentru DPOP la 6 luni distanță de la intervenția chirurgicală – iluminarea naturală (RR=0,42; [95CI: 0,21 – 0,84]; p=0,0101) – identificată, astfel, ca factor protectiv, preventiv. Concluzii. Durata peste 60 de min a intervenției chirurgicale, ce implică consum comparativ mai mare de opioizi se precipită în fenomene adverse specifice, inclusiv inducerea hiperalgeziei, DPO intensă și DPOP la 3 luni postchirurgical. Iluminarea naturală insuficientă în postoperator s-a confirmat ca factor de risc pentru DPOP la 6 luni postintervențional.Abstract Introduction. Persistent postoperative pain (PPOP) has become a priority public health issue and is to be included as a separate nozological entity in the International Classification of Diseases (CIM-11). By implicating both, nociceptive and neuropathic components, the prevalence and severity of reported PPOP, vary substantially depending on the study methodology. The ability to accurately assess and forecast the risk of developing a PPOP, would allow us to target it preemptively. PPOP was associated with female gender, <55 years of age, pain and consumption of analgesics in preoperative, biopsycho- social elements, intense PPO, neuropathic pain. In this study was investigated the risk factor of a number of new pa-rameters (eg. night intervention, delaying the intervention, artificial or natural illumination in the postoperative etc.). Material and methods. Prospective, observational, cohort study. Research Ethics Committee and Eligible Patient Agreement – obtained. Enrolled major patients without severe comorbidities. Complete data sets, analyzed – 296. Anthropometric parameters, type of intervention, duration of anesthesia, duration of intervention, as well as a set of parameters tested as a risk factor: perioperative, intraoperative and postoperative factors, directly related to the patient or the actual medical act and administered medication. Used statistical software: GraphPad Prism, version 6 (Graph Pad Software Inc., CA, USA). Results. Surgical population studied – homogeneous in terms of body mass, height, duration of anesthesia and surgical intervention; heterogeneous by sex (predominantly women) and type of surgery (44.9% – laparoscopic cholecystectomies). Risk factors for PPOP at 3 months postsurgical: magnification (PCS subscore) (RR=1.7 [95CI: 1.1 – 2.7]; p=0.0368) and duration of intervention ≥60 min (RR=1.8; [95Cl: 1.2 – 2.7]; p=0.0209). Risk factors for PPOP at 6 months after surgery – natural illumination (RR=0.42; [95CI: 0.21 – 0.84]; p=0.0101) – identified as a preventive protective factor. Conclusions. The duration of over 60 minutes of surgery, involving comparatively higher opioid consumption, precipitates in specific adverse events, including the induction of hyperalgesia, intense PPO and PPOP at 3 months postsurgical. Insufficient natural illumination in the postoperative was confirmed as a risk factor for PPOP at 6 months postinterventional

The impact of persistent post-surgical pain on the physical health as the element of the quality of life

Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr. 1 „Valeriu Ghereg”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, The 5th International Congress of the Society of Anesthesiology and Reanimatology of the Republic of Moldova, 16th Edition of the International Course of Guidelines and Protocols in Anesthesia, Intensive Care and Emergency Medicine, 28th Meeting of the European Society for Computing and Technology in Anesthesia and Intensive Care September 27-29, 2018, Chisinau, the Republic of MoldovaObiectivul studiului: Determinarea impactului durerii postoperatorii persistente (DPOP) asupra sănătății fizice a calității vieții (CV). Material şi metode: Studiu prospectiv, observațional, de cohortă (n=258), efectuat la Institutul de Medicină Urgentă, ASA I-II. La 6 luni după chirurgia abdominală și a aparatului locomotor s-a constatat prezența sau absența DPOP. A fost evaluată CV preoperator și la 6 luni postoperator (p/o) (chestionar SF – 36). Analiza statistică realizată conform instrucțiunilor de interpretare a chestionarului SF – 36. Rezultate: Eșantionul studiat a fost omogen după vârstă (38,0 (18 – 80), [95 CI: 36,4 – 39,6]), masă corporală (74,5 (26 – 126), [95 CI: 72,7 – 76,3]) și înălțime (169,0 (150 – 193), [95 CI: 168,0 – 169,8]), heterogen după repartizarea pe sexe (38,0 (18 – 80), [95 CI: 36,4 – 39,6]) (bărbați/femei 1/2,1). Preoperatoriu – CV bună 21% (SF>75), CV joasă 79 % (SF<75). P/o 6 luni: din lotul cu CV bună preoperator fără DPOP (7/53) CV devenită joasă 1/7, CV păstrată bună 6/7; din lotul cu CV bună preoperator cu DPOP (5/53) CV devenită joasă 5/5, CV păstrată bună 0/5; din lotul cu CV joasă preoperator fără DPOP (19/203) CV rămasă joasă 8/19, CV devenită bună 11/19; din lotul cu CV joasă preoperator cu DPOP (19/203) CV rămasă joasă 17/19, CV devenită bună 2/19. Concluzii: Pentru pacienții cu DPOP și CV bună preoperator în 100% cazuri CV s-a deteriorat. Dintre pacienții cu CV joasă în preoperatoriu, fără DPOP, în 57,9% (11/19) CV s-a ameliorat datorită rezolvării chirurgicale a problemei de sănătate.Study objective: Determining the impact of persistent postoperative pain (PPOP) on physical health dimension of quality of life (QoL). Material and methods: Prospective, observational, cohort study (n = 258), performed at the Institute of Emergency Medicine, ASA I-II. At 6 months after abdominal, orthopaedics and traumatology surgery was evaluated the presence or absence of PPOP. Also was followed evolution of QoL: preoperative and at 6 months postoperative (p/o) (SF – 36 questionnaire). Statistical analysis performed according to SF – 36 interpretation instructions. Results: Surgical population was homogenous by the age (38,0 (18 – 80), [95 CI: 36,4 – 39,6]), body mass (74,5 (26 – 126), [95 CI: 72,7 – 76,3]) and height (169,0 (150 – 193), [95 CI: 168,0 – 169,8]) criterions, heterogeneous by gender distribution (38,0 (18 – 80), [95 CI: 36,4 – 39,6]) (men/women 1/2,1). Preoperative – good QoL 21% (SF> 75), low QoL 79% (SF <75). P/o 6 months: from the group with good preoperative QoL without PPOP (7/53), QoL became low 1/7, QoL maintained good 6/7; from the group with good QoL preoperative with PPOP (5/53), QoL became low 5/5, QoL maintained good 0/5; from the low preoperative QoL group without PPOP (19/203), QoL became low 8/19, QoL changed to good 11/19; of the low preoperative QoL group with PPOP (19/203), QoL became low 17/19, QoL turned to good 2/19. Conclusions: Patients with PPOP, with preoperatively good QoL, in 100% of cases QoL became low. From the preoperatively low QoL group, patients without PPOP 57.9% (11/19) improved their QoL due to surgery

Hypertrophic cardiomyopathy: literature review and case report

Introducere. Cardiomiopatia hipertrofică este o boală genetică cu transmitere autosomal dominantă. Maladia se poate prezenta divers din punct de vedere al anamnesticului și evoluției clinice, variind de la dezvoltarea insuficienței cardiace acute sau chiar morții subite, în timp ce alți pacienți pot rămâne asimptomatici pe parcursul întregii vieți. În același timp se constată o lipsă a corelării dintre genotip și fenotipul manifestării bolii. Astfel, în cadrul unei familii, dintre doi membri purtători ai aceleiași abnormități genetice, unul poate prezenta tablou clinic de insuficiență cardiacă severă, celălalt rămânând asimptomatic. Prezentare de caz clinic. Prezentăm cazul clinic al unui bărbat în vârstă de 34 ani care vine la consultația cardiologului cu dispnee la efort moderat, slăbiciune generală, și fatigabilitate instalate în perioada de reconvalescență post-COVID-19. Management și rezultate la distanță. Este urmărit traseul evolutiv al dinamicii pozitive pe fundal de tratament, precum și criteriile de diagnosticare a cardiomiopatiei hipertrofice. Discuții. Cazul clinic al insuficienței cardiace acute la adultul tânăr fără patologie preexistentă cunoscută adus în discuție prezintă interes prin faptul că pune în dezbatere combinații clinice ce nu au fost descrise în literatură: cardiomiopatie hipertrofică primar diagnosticată pe fundal de COVID-19, miocardită izolată post-COVID-19, cardiomiopatie hipertrofică combinată cu miocardită în asociere cu infecția COVID-19. În cazul confirmării suspiciunii pentru cardiomiopatie hipertrofică, managementul perianestezic al pacientului se va schimba radical. Articolul prezintă detalii ale fiziopatologiei cardiomiopatiei hipertrofice și elemente cheie pentru menținerea obiectivelor hemodinamice.Introduction. Hypertrophic cardiomyopathy is an autosomal dominant genetic disease. The signs and symptoms of disease vary in terms of history and clinical course, ranging from the development of acute heart failure or even sudden death, while other patients may remain asymptomatic throughout life. At the same time, there is a lack of correlation between the genotype and the phenotype of the disease. Thus, within a family, of two members carrying the same genetic abnormality, one may present a clinical manifestation of severe heart failure, the other remaining asymptomatic. Clinical case presentation. In this paper, we report a case of a 34-year-old male who comes to see a cardiologist with complaints of moderate-intensity dyspnea, general weakness, and fatigue installed during the post-COVID-19 recovery period. Management and results. The evolutionary positive dynamics of the disease on the prescribed treatment is followed, as well as the diagnostic criteria for hypertrophic cardiomyopathy. Discussion. The discussed clinical case of acute cardiac failure in adult otherwise healthy mail is of interest because it rises clinical combinations that were not debated previously: primary diagnosed hypertrophic cardiomyopathy combined with COVID-19, post-COVID-19 isolated myocarditis, hypertrophic cardiomyopathy associated with myocarditis and infection COVID-19. If the suspicion of hypertrophic cardiomyopathy is confirmed, the eventual perianesthetic management of such a patient will change radically. The article presents details of the pathophysiology of hypertrophic cardiomyopathy and key elements for maintaining hemodynamic goals

Disfuncţia Cognitivă Postoperatorie la tineri după intervenţii chirurgicale uşoare pe abdomen: din păcate, există! (studiu-pilot prospectiv, consecutiv, nerandomizat)

Disfuncţia Cognitivă Postoperatorie (DCPO) constă în diminuarea funcţiei cognitive (memorie, atenţie, concentrare), care apare la câteva zile sau săptămâni după intervenţia chirurgicală. DCPO a fost studiată, preponderent, la bătrâni după intervenţii chirurgicale majore (chirurgie cardiacă, vasculară, protezare de articulaţii), unde prevalenţa a variat de la 24% până la 79%. Puţine studii au abordat DCPO la pacienţii tineri. Studiul nostru a stabilit o prevalenţă a DCPO după intervenţii abdominal minore (herniorafi e, colecistectomie laparoscopică) o prevalenţă de 12%-20%. Postoperative Cognitive Dysfunction (POCD) is a decline of cognitive function that occurs during fi rst days or few weeks after the surgery or anesthesia. POCD was mainly studied in elderly patients after major surgery (cardiac and vascular surgery, joint replacement), where reported prevalence varied from 24% to 79%. There are only few studies that address POCD in young adult patients. Also, there are no standard diagnostic criteria for POCD. Послеоперационная когнитивная дисфункция (POCD) проявляется снижением когнитивных функций, которое происходит в течение первых дней или нескольких недель после операции и анестезии. POCD в основном изучалась у пожилых пациентов после обширных оперативных вмешательств (сердечно-сосудистая хирургия, эндопротезирование), сообщались данные о ее распространенности варьировавшей от 24% до 79%. Имеется лишь несколько исследований, посвященных изучению POCD у молодых совершеннолетних пациентов. Кроме того, не существует стандартных диагностических критериев диагностики POCD

Acute kidney injury in intensive care unit: prevalence and risk factors

”V. Ghereg” Chair of anaesthesiology and reanimatology No. 1, Nicolae Testemitanu SUMPh, Chisinau, Republic of Moldova, The ”Em. Cotaga” Clinic, the Institute of Mother and Child, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Acute kidney injury (AKI), term that replaced the notion of acute renal failure, is defined as an abrupt decrease in kidney function and represents a complication registered frequently in critically ill patients, with impact on outcome and mortality [1]. Identification of hospitalized patients with an increased risk for AKI is of great interest.Purpose. Estimation of the prevalence and etiology of acute kidney injury in critically ill patients admitted to the surgical intensive care units. Material and methods. Prospective study. During 6 months (11 June 2019 – 11 January 2020) patients from 3 surgical intensive care units were evaluated for acute kidney injury and risk factors inclusively. Descriptive statistic.Results. AKI prevalence in surgical intensive care units was 16.1% (329/2043), with an average age of 5 9 . 8 ± 1 6 . 8 y e a r s , s h o w i n g a n a g e - d e p e n d e n t relationship between AKI and older age - 79.3% of patients with AKI were ≥ 61 years. According to the severity o illness: stage I - 58%, stage II - 20.4%, stage III - 21.6%. Pre-renal and intrinsic renal etiologies prevalence 98.1%. Post-renal obstructive causes were observed in elder patients ≥ 61 years. Conclusions. The elder patient is in group of risk for acute kidney injury. The etiology and pathogenesis of acute kidney injury in patients admitted to intensive care units have mixed ischemic nature (pre-renal and intrinsic renal). Post-renal obstructive disease is characteristic more for elder patients

Managementul durerii postoperatorii pediatrice: un subiect încă dureros

Background. Acute pain is a frequent complaint in paediatric surgical population, affecting not only physical state, but also with long-term emotional impact. Despite understanding of the pain management importance, there still exist barriers leading to suboptimal treatment of algic syndrome. Objective of the study. Exploring the educational barrier (from the perspective of healthcare workers) to optimal pediatric postoperative pain management. Material and Methods. Prospective study. During 6 months (January – June 2019), paediatric medical healthcare workers from 5 hospitals (3 cities) and medical students were random asked to fill in the elaborated questionnaire. Descriptive statistic. Results. Enrolment rate 52,3% (125/239), of whom 17 (13,6%) returned incomplete questionnaires. Final trial: 108 respondents, average work experience 21±15 years. Thus, ”on visual numerical scale intense pain starts at” : 1-2 (3/108) (2,8%), 3-4 (19/108) (17,6%), ≥ 5 (13/108) (12,0%), ≥ 6 (26/108) 24,1%, ≥ 7 (34/108) 31,5%, ≥ 8 (10/108) (9,3%), 9-10 (3/108) (2,8%). Correct values were indicated mostly by students, extreme erroneous values were given by licensed physicians. Conclusion. The results of the study revealed the necessity to create education programs in perioperative management of pediatric pain for healthcare workers. Introducere. Durerea acută este o acuză frecventă în populația chirurgicală pediatrică, afectând pe termen lung atât statutul fizic, cât și cel psihoemoțional. În pofida recunoașterii importanței managementului durerii, încă există diverse bariere ce duc inevitabil la un tratament suboptimal al sindromului algic. Scopul lucrării. Explorarea barierei educaționale (din perspectiva personalului medical) în calea optimizării managementului durerii postoperatorii pediatrice. Material și Metode. Studiu prospectiv. Pe parcursul a 6 luni calendaristice (ianuarie – iunie 2019), în manieră aleatorie, personalului medical pediatric din 5 instituții (3 orașe) și al studenților le-a fost propus un chestionar anonim spre completare. Statistică descriptivă. Rezultate. Prevalența înrolării 52,3% (125/239), dintre care 17 (13,6%) au returnat chestionare incomplete. Lot final: 108 persoane, stagiu mediu de muncă 21±15 ani. Astfel, „pe scorul vizual numeric durerea intensă începe la valoarea”: 1-2 (3/108) (2,8%), 3-4 (19/108) (17,6%), ≥ 5 (13/108) (12,0%), ≥ 6 (26/108) 24,1%, ≥ 7 (34/108) 31,5%, ≥ 8 (10/108) (9,3%), 9-10 (3/108) (2,8%). Valori corecte au fost indicate majoritar de către studenți, valori eronate extreme au fost date de medicii specialiști. Concluzii. Rezultatele studiului au relevat necesitatea creării programelor de educare a personalului medical în managementul perioperator al durerii pediatrice

Postoperative pain management in children: still a painful subject

”V. Ghereg” Chair of anaesthesiology and reanimatology No. 1, Nicolae Testemitanu SUMPh, Chisinau, Republic of Moldova, The Institute of Mother and Child Heath Care, The ”Em. Cotaga” Clinic, The Institute of Mother and Child Health Care, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Acute pain is a frequent complaint in paediatric surgical population, affecting not only physical state, but also with long term emotional impact. Despite understanding of the pain management importance, there still exist barriers leading to suboptimal treatment of pediatric algic syndrome. Purpose. Exploring the educational barrier (from the perspective of healthcare workers) to optimal pediatric postoperative pain management. Material and methods. Prospective study. During 6 months (January – June, 2019), paediatric medical healthcare workers and medical students were random asked to fill in the elaborated questionnaire. The respondents were asked to indicate on the numerical rating scale (NRS) the value where the intense pain begins and to prescribe a treatment by ticking medication from WHO analgesia ladder. Also, they were asked at which value of pain intensity is it necessary to treat pain pharmacologically and how often pain should be assessed in a hospitalised patient. Descriptive statistic. Results. Enrolment rate 52,3% (125/239), of whom 17 (13,6%) re turned incomplete questionnaires. The final trial (n = 108) consisted of: students of the V-th year of the Faculty of General Medicine of N. Testemitanu SUMPh (n = 51) (19.6% of students (10/51) work as nurses), pediatricians (n = 47), pediatric surgery medical residents (n = 5), nurses from pediatric wards (n = 5). Study included pediatric healthcare workers from 5 hospitals situated in 3 cities: Chisinau (3), Cahul (1), Ungheni (1) with an average work experience of 21±15 years. According to the answers, on the NRS ”the intense pain starts at” : 1-2 (3/108) (2.8%), 3-4 (19/108) (17.6%), ≥ 5 (13/108) (12.0%), ≥ 6 (26/108)( 24.1%), ≥ 7 (34/108) (31.5%), ≥ 8 (10/108) (9.3%), 9-10 (3/108) (2.8%) (Fig. 1). Valid values were indicated mostly by students, extreme erroneous values were given by licensed physicians. More than half of the respondents (59.26%) chose for the term “intense pain” medication WHO for the first ladder: monotherapy (41/108), the combination of NSAID with acetaminophen or metamizole (19/108) or a combination of all three (4/108). Moreover, 10 respondents would prescribe a major opioid as monotherapy (Fig. 2). Regarding the frequency of postoperative pain assessment, responses ranged from “every 20 minutes” (1/108) to “very rare” (2/108), at complaints of pain 6.5% (7/108). Every second answer 51% (55/108) being expres sed by temporal generalizers like “permanently”, “always”, “systematic” indicating lack of regulation in this regard etc. Also, 24.07% (26/108) of the respondents (mostly students) would start treatment at pain intensity ≥ 4 (NRS) whereas 28% (30/108), mostly specialists and residents, would start pain treatment at ≥ 5 ( N R S ) and only 15. 47% (17/108) indicated the correct threshold of ≥ 3 (NRS) (Fig. 3). Conclusions. The results of the study revealed the necessity to create education programs in perioperative management of pediatric pain for healthcare workers