Inferior mesenteric artery reimplantation in patients with infrarenal abdominal aortic aneurysm

Scopul lucrării. Ligatura arterei mezenterice inferioare (AMI) în timpul intervențiilor chirurgicale pentru anevrism de aortă abdominală infrarenală electiv sau în urgență (anevrism rupt) rămâne cel mai important factor de risc pentru ischemia postoperatorie a colonului. În cazul intervențiilor elective, artera mezenterică inferioară este patentă în peste 50% din cazuri. Incidența ischemiei colonului este mult crescută, până la 67% în cazul anevrismului rupt de aortă abdominală. Materiale și metode. În Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Sf. Spiridon Iași au fost operați în perioada august 2008 - iunie 2023 semnificativ de pacienți cu anevrism de aortă abdominală infrarenală, electiv in 70% din cazuri și 30% în regim de urgență. S-au realizat reimplantări de AMI, fie direct în proteza, fie prin interpoziție de grefon venos. Decizia reimplantării s-a luat în funcție de examenul Doppler intraoperator al AMI, aspectul fluxului retrograd din AMI, aspectul sigmoidului și al anselor intestinale. După reimplantarea AMI s-a realizat din nou examen Doppler pentru evaluarea fluxului. Rezultate. Pentru un număr important de pacienți la care nu s-a reimplantat artera mezenterică inferioară, evoluția postoperatorie s-a complicat cu infarct entero-mezenteric și deces. Concluzii. Rolul explorării Doppler intraoperatorie a AMI a fost definitoriu în stabilirea indicației de reimplantare a arterei mezenterice inferioare în cazul intervențiilor pentru anevrism de aortă abdominală.Aim of study. Ligation of the inferior mesenteric artery (IMA) during elective or emergency surgery for infrarenal abdominal aortic aneurysm (AAA) or ruptured abdominal aortic aneurysm (RAAA) is a major risk factor for post-operatory colon ischemia. More than 50% of the patients receiving elective surgery have patency of the inferior mesenteric artery. The incidence of colon ischemia has also increased, being as high as 67% in RAAA. Materials and methods. In the Vascular Surgery Clinic of St. Spiridon Hospital Iasi were operated for infrarenal AAA between August, 2008 and June, 2023. The repair was elective in 70% of the cases and urgent in 30% of patients. IMA reimplantation was performed, either directly into the prosthesis or through vein graft interposition. The decision to reimplant was made based on the intraoperative Doppler ultrasound assessment of the IMA, the behaviour of the retrograde flow in the IMA, the integrity of the sigmoid colon and intestinal loops. In order to evaluate the flow, a second Doppler examination was performed after IMA reimplantation. Results. For a significant number of patients with no IMA reimplantation, post-operatory complications such as intestinal ischaemia with potentially fatal outcomes were found. Conclusions. Intraoperative Doppler ultrasound examination of IMA was essential in choosing IMA reimplantation as an effective tool for AAA treatment

Below-the-knee endovascular revascularizations – the clinic’s experience

Scopul lucrării. Intervenția endovasculară infrageniculată (BTK) este o alternativă atrăgătoare, cu riscuri mai mici de mortalitate perioperatorie sau de complicații la intervenția chirurgicală deschisă. Angioplastia transluminală percutanată cu sau fără stentare a devenit o metodă recunoscută, fiind din ce în ce mai utilizată în tratamentul bolii ocluzive arteriale. Ne-am propus să determinăm rezultatele timpurii ale pacienților cu ischemie cronică care amenință membrele (CLTI) cu leziuni BTK. Materiale și metode. Am efectuat un număr de 194 de proceduri endovasculare de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2022, dintre care 18 cazuri au fost doar la nivel tibio-peronier și 44 au fost combinate tibio-peronier și femuro-popliteu. Pacienții cu proceduri BTK au fost încadrați în clasele 4 până la 6 conform scalei Rutherford pentru boala arterială periferică (PAD). Permeabilitatea primară, permeabilitatea primară asistată sau, în unele cazuri, permeabilitatea secundară a fost evaluată la 1 lună și 6 luni prin imagistică Doppler. Rezultate. Abordarea endovasculară este de preferat la un anumit subgrup de pacienți cu leziuni BTK extinse. Amputația majoră a fost evitată într-un număr semnificativ de cazuri. Am găsit o corelație între diabet sau boala cronică de rinichi și un risc crescut de PAD avansată. Am evaluat comorbiditățile pacientului, tipul de leziune în relație cu permeabilitatea post-procedură. Nu au existat cazuri de complicații sistemice sau deces în perioada de urmărire a pacienților. Concluzii. Tratamentul endovascular al leziunilor BTK este un tratament eficient și sigur la pacienții care se confruntă cu CLTI, oferă o prezervare ridicată a membrelor și rate scăzute de complicații. Descoperirile noastre susțin tratamentul endovascular ca opțiune primară pentru pacienții care se confruntă cu CLTI din cauza bolii ocluzive BTK.Aim of study. Endovascular below-the-knee (BTK) intervention is an appealing alternative with lower risks of perioperative mortality or complications to open surgery. Percutaneous transluminal angioplasty with or without stenting has become a recognized method, being increasingly used in the treatment of arterial occlusive disease. We aimed to determine early results of chronic limb threatening ischemia (CLTI) patients with BTK lesions. Materials and methods. We performed a number of 194 endovascular procedures from the 1st of January, until the 31st of December, 2022, of which 18 cases were only at the tibial-peroneal level and 44 were tibial- peroneal and femoral-popliteal combined. The patients with BTK procedures were class 4 to 6 according to Rutherford’s scale for peripheral arterial disease (PAD). Primary patency, primary-assisted patency or in some cases secondary patency was assessed at 1 month and 6 months by Duplex ultrasound imaging. Results. The endovascular approach is preferable in a certain subgroup of patients with extended BTK lesions. Major amputation was avoided in a significant number of cases. We found a correlation between diabetes or chronic kidney disease and an increased risk of advanced PAD. We assessed the patient’s comorbidities, type of lesion and patency outcome. There were no cases of systemic complications or death during the follow-up period. Conclusions. Endovascular treatment of BTK lesions is an effective and safe treatment in patients experiencing CLTI, providing high limb preservation and low complication rates. The findings support endovascular treatment as a primary option for patients experiencing CLTI due to BTK occlusive disease

Hybrid revascularizations in peripheral arterial disease. Indication, techniques, results

Scopul lucrării. Pe parcursul ultimului deceniu, tratamentul combinat (hibrid) care constă în tehnici chirurgicale endovasculare și deschise simultane sau succesive pe același segment vascular pare a fi cel mai bun tratament dacă se dorește obținerea unui flux adecvat. Obiectivul principal a fost evaluarea indicației, fezabilității și eficienței tehnicilor de revascularizare hibridă utilizate pentru pacienții cu boală arterială ocluzivă multi-nivel (MAOD). Materiale și metode. Acesta a fost un studiu observațional, nerandomizat. Tipul de tehnică de revascularizare utilizată a fost aleasă în funcție de localizarea și morfologia leziunilor arteriale, stadiul bolii, comorbiditățile, factorii de risc și echipamentul tehnic necesar. Rezultate. Majoritatea leziunilor au fost localizate la nivelul arterelor femurale și iliace. Pacienții au beneficiat de proceduri hibride inițiale: simultane și consecutive: clasice urmate de endovasculare (CE) sau endovasculare urmate de clasice (EC). Permeabilitatea medie primară pentru EC a fost semnificativ mai mare decât pentru CE. Tehnica hibridă simultană are câteva avantaje: că nu există întârziere în obținerea revascularizării complete a membrului ischemic, spitalizarea și minimizarea ratei complicațiilor prin utilizarea locului de puncție ca loc pentru anastomoza proximală. Concluzii. Implementarea tehnicilor hibride în practica curentă de chirurgie vasculară și posibilitatea realizării acestora în sălile de operații hibride oferă opțiuni de tratament pacienților cu risc operator ridicat. Succesul tehnic și rezultatele pe termen scurt și mediu ale ratelor de permeabilitate primară și de salvare a membrelor pentru tehnicile hibride sunt aceleași sau mai bune decât procedurile convenționale endovasculare și chirurgicale deschise.Aim of study. Over the course of the last decade, the combined treatment (hybrid) which consists of simultaneous or successive endovascular and open surgical techniques on the same vascular segment appears to be the best treatment if an adequate inflow and outflow are to be obtained. The main objective was to evaluate the indication, feasibility and efficiency of the hybrid revascularization techniques used for patients with multilevel arterial occlusive disease (MAOD). Materials and methods. This was an observational, non-randomized study. The type of revascularization technique used was chosen according to the localization and morphology of the arterial lesions, disease stage, comorbidities, risk factors and necessary technical equipment. Results. Most of the lesions were located at the level of the femoral and iliac arteries. The patients benefited from initial hybrid procedures: simultaneous and consecutive: classic followed by endovascular (CE) or endovascular followed by classic (EC). The mean primary patency for our EC was significantly higher than the CE. The simultaneous hybrid technique has some advantages: that there is no delay in establishing the complete revascularization of the ischaemic limb, the in-hospital stay and minimizing the complication rate by utilizing the puncture site as a site for the proximal anastomosis. Conclusions. Implementing the hybrid techniques into current vascular surgery practice and the possibility of doing them in hybrid operating theatres offers treatment options to the patients with high operating risk. Technical success and short- and medium-term results of primary patency and limb salvage rates for hybrid techniques are the same or better than conventional endovascular and open surgical procedures

Local treatment in patients with venous ulcers of the lower limb

Scopul lucrării. Ulcerele venoase ale membrelor inferioare sunt răni ale pielii fără tendință de vindecare după 3 sau mai multe luni și tulburări arteriale, venoase sau limfatice subiacente, cum ar fi hipertensiunea venoasă sau ischemia. Materiale și metode. Am efectuat un studiu descriptiv observațional, în care am urmărit evoluția pacienților internați în Secția Chirurgie Vasculară, cu diagnosticul de insuficiență venoasă cronică clasa C6 CEAP în perioada ianuarie 2014 - mai 2023, la care s-a practicat grefă de piele liberă despicată la nivelul ulcerului venos, precedata de tratamentul insuficienței venoase și tratamentul local al ulcerului venos cu aspirație negativă. S-au monitorizat efectele aspirației negative în evoluția aspectului ulcerului, rezultatele antibiogramei și rolul acesteia în gradul de acolare a grefei de piele. Rezultate. Dintre pacienții diagnosticați cu insuficiență venoasă cronică în Clinica noastră, unora li s-a practicat aspirație negativă și grefă de piele liber despicată. Se observă o prevalență a femeilor (65%) apte de munca. Perioada de spitalizare a variat între 4 și 85 zile, 62% fiind spitalizați între 10 și 28 zile. Cu ajutorul aspirației negative s-a reușit negativarea antibiogramei într-un interval cuprins între 6 și 40 zile, la majoritatea obținându-se un rezultat favorabil la circa 10-20 zile și cu un grad de acolare a grefei de piele ce depășește 75%. Concluzii. Ulcerele venoase sunt răni dureroase, care drenează, cu risc crescut de infecție, amputație și chiar moarte. Scopul terapeutic este de a îndepărta resturile pentru a obține un pat ulceros curat și pentru a transforma o rană cronică într-o rană acută cu un răspuns inflamator adecvat.Aim of study. Venous leg ulcers are skin wounds associated with no tendency to heal after 3 or more months and underlying arterial, venous or lymphatic disorders, such as venous hypertension or ischemia. They are known to have a high recurrence rate. Materials and methods. An observational descriptive study was performed at the Vascular Surgery Clinic of St. Spiridon Hospital from January 2014 to May 2023 in patients with CEAP class C6 of chronic venous insufficiency. Free split skin-grafting was used for venous ulcer management following treatment of venous insufficiency and topical negative pressure wound therapy. The effects of negative pressure on ulcer healing, antibiogram results and skin graft adhesion were monitored. Results. From the patients diagnosed with chronic venous insufficiency at our Clinic, some of them were treated with negative pressure and free split skin-grafting. The prevalence of venous ulcers was higher in women (65%) who were partly of employable age. Hospitalization length of stay ranged between 4 and 85 days, with 62% of patients being hospitalized for 10 to 28 days. Negative pressure wound therapy eliminated microbial contamination in 6 to 40 days and most patients showed a favourable outcome at 10 to 20 days post-treatment. Skin graft adhesion was successful in more than 75% of patients. Conclusions. Venous ulcers are painful draining wounds with increased risk for infection, amputation and even death. The therapeutic goal is to remove debris in order to achieve a clean ulcerous bed and to convert a chronic wound into an acute wound with a proper inflammatory response