Serum levels of prostaglandins Е2 and F2α in patients with primary dysmenorrheal

Catedra de Obstetrică şi Ginecologie a USMF “N. Testemiţanu”Dysmenorrhoea is a common gynecological problem representing painful cramps accompanying menstruation which in the absence of underlying pathology is called primary dysmenorrhea. Progresses in studying the biochemistry of prostaglandins and their role in the pathophysiology of primary dysmenorrhea have established a rational basis for this disorder. The present study was designed to investigate serum levels of prostaglandin F2α and Е2 in patients with primary dysmenorrhea, to assess their role in the pathogenesis of these pathology. Our results show higher serum concentrations of PGE2 and PGF2α in patients with primary dysmenorrhea, compared with patients without dysmenorrhea. For patients with primary dysmenorrhea is characteristic increased plasma levels of PGE2 and PGF2α in the first phase of the menstrual cycle, when there is the maximum expression of clinical symptoms, compared with phase II of the menstrual cycle. These data suggest the importance of PGE2 and PGF2α in the pathogenesis of primary dysmenorrhea. Dismenoreea primară este caracterizată prin crampe menstruale dureroase, fără o patologie organică pelvină depistabilă macroscopic. Progresele obţinute în studierea biochimiei prostaglandinelor şi a rolului lor în fiziopatologia dismenoreei primare au stabilit o bază raţională pentru această dereglare. Studiul a fost destinat investigării nivelului seric al prostaglandinelor Е2 şi F2α la pacientele cu dismenoree primară, pentru aprecierea rolului lor în patogeneza patologiei respective. Rezultatele noastre demonstrează o concentraţie serică mai mare a PGE2 şi PGF2α la pacientele cu dismenoree primară, comparativ cu pacientele fără dismenoree faptul, pentru pacientele cu dismenoree primară este caracteristică creşterea concentraţiei PGE2 şi PGF2α în prima fază a ciclului menstrual când expresia simptomelor clinice este maximă, comparativ cu faza a II-a a ciclului menstrual. Aceste date sugerează importanţa PGE2 şi PGF2α în patogeneza dismenoreei primare

The effects of hormonal replacement therapy on tears function and dry eye syndrome

Catedra Oftalmologie, USMF “Nicolae Testemiţanu” Catedra Obstetrică și Ginecologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”Dry eye syndrome, or keratoconjunctivitis sicca, damages the ocular surface and can cause debilitating symptoms of dryness and irritation, which may result in psychological comorbidity and reduced work capacity. Importantly, chronic dry eye can have a serious impact on quality of life of women and may increase the risk for permanent loss of vision or recurrent infections. In post-menopausal women endocrine changes join the aging effects in the pathogenesis of dry eye, but still it remains controversial whether estrogen or androgen deficiency or their imbalance impair ocular surface function. Another questionable issue concerns the efficacy of hormonal replacement therapy in the amelioration of dry eye symptoms and recovery of tear function, since the scientific literature stands in between a therapeutic or a promoting effect of eye dryness. The aim of the present study was to evaluate the effects of hormonal replacement therapy on tears function and dry eye syndrome. Our results indicate that the use of postmenopausal women who use HRT have a higher prevalence of dry eye syndrome compared with those who have never used HRT, and this is particularly true of women who used estrogen alone. Sindromul ochiului uscat sau keratoconjunctivita sicca deteriorează suprafața oculară și determină simptome debilitante de uscăciune și iritație, care pot duce la comorbiditate psihologică și reducerea capacității de muncă. Important este faptul că ochiul uscat cronic poate avea un impact serios asupra calității vieții femeii și poate mări riscul pentru pierderea permanentă a vederii sau infecții recurente. La femeile post-menopauzale, dereglările endocrine se asociază cu efectele de îmbătrânire în patogeneza ochiului uscat, însă rămâne controversat faptul dacă deficiența estrogenilor sau androgenilor sau dezechilibrul lor deteriorează funcția suprafeței oculare. Un subect al discuțiilor reprezintă eficacitatea terapiei hormonale de substituție în ameliorarea simptomelor oculare și restabilirea funcției lacrimale. Scopul studiului prezent a fost evaluarea efectelor terapiei hormonale de substituție asupra funcției lacrimale și sindromului ochiului uscat. Rezultatele studiului demonstrează că tratamentul hormonal de substituție, în special cel cu estrogeni izolat fără progesteron, se asociază cu un risc mai mare de dezvoltare a sindromului ochiului uscat