Particularităţi de diagnostic şi erori clinice în oncopulmonologie

Reuşita tratamentului şi prognosticul cancerului de plămân depind irevocabil de depistarea sa timpurie, de precizia şi complexitatea explorărilor diagnostice, dar anume la acest compartiment se admit diferite genuri de erori. Studiul prezent şi-a propus trecerea în revistă, catalogarea şi aprecierea de impact a erorilor care se comit în conduita diagnostică a cancerului de plămân cu diverse sedii. Astfel au fost delimitate erorile ce se admit la etapa de depistare activă a bolnavilor, la nivelul policlinicilor de profi l general, la nivelul serviciilor de staţionar, fiind punctate şi modalităţile de evitare a acestora. Cauzele acestor erori sunt analizate atent, autorii optând pentru instruirea mai pertinentă a medicilor de pe linia întâi, care trebuie să ghideze oportun bolnavii suspecţi de cancer pulmonar spre serviciile specializate, unde acestora să le fie realizat un examen complex, inclusiv prin explorări complementare, care pot surprinde neoplasmele mici cu sediu periferic, recunoscute a fi cel mai greu de depistat în etape precoce

Aspecte contemporane în diagnosticul tumorilor pulmonare şi mediastinale

Diagnosticul tumorilor pulmonare are o importanţă mare pentru stabilirea tacticii şi eficacităţii tratamentului. Utilizarea unui complex de metode de investigaţie în algoritmul diagnosticului acestor tumori este un proces important în oncologia contemporană. Din varietatea metodelor de diagnostic se folosesc, de preferinţă, metodele radiologică şi endoscopică. Examenul ecografic se utilizează în depistarea metastazelor la distanţă

Criterii de diagnosticare a cancerului pulmonar în condiţii de ambulator

S-a efectuat analiza comparativă a frecvenţei de aplicare a cercetărilor de laborator pentru trei perechi de unităţi administrativ- teritoriale, şi anume la: nivel raional – nivel municipal, nivel municipal – nivel republican, nivel raional – nivel republican. În urma procesării matematice a tuturor variantelor s-au selectat acele genuri de teste de laborator care se practică mai frecvent pacienţilor în raion, în municipiu şi la nivelul serviciilor republicane cu scopul de a releva criteriile diagnostice

Impactul medico-social al diagnosticului imagistic în cancerul pulmonar periferic

IMSP Institutul Oncologic, USMF Nicolae TestemițanuScop: aprecierea eficacității metodelor de diagnostic imagistic la pacienții cu cancer pulmonar periferic, determinând cauzele diagnosticului imagistic tardiv. Materiale și metode. Studiul este o analiză retrospectivă a fișelor de observație privind tumorile pulmonare depistate primar la 3431 de pacienți spitalizați în IMSP IO în perioada 2008–2011. Au fost cercetate 187 fișe medicale, dintre care 90 cazuri cu cancer central și 79 cazuri cu cancer periferic. Toți pacienții au fost investigați radiologic. Au fost efectuate: radiografia-standard, tomografia liniară și tomografia computerizată. Rezultate. Cancerul pulmonar periferic este o patologie frecvent întâlnită. Neoplazii ale sistemului respirator au fost diagnosticate primar la 3431 de pacienți, conform datelor statistice ale IMSP IO din perioada 2008-2011, incidența cancerului pulmonar periferic constituind la nivel municipal 41,5%, iar a nivel republican – circa 27,32%. Diagnosticul de cancer pulmonar periferic se stabilește tardiv: în stadiile III-IV ale maladiei – 77,41%, respectiv în stadiile I-II – doar 22,59%. Totodată, se atestă o incidență mai mare a patologiei la bărbați – circa 78,07% – comparativ cu 21,93% la femei, cu un raport B/F de 2-6/1, care tinde să scadă în ultimii ani. Incidența patologiei crește semnificativ după vârsta de 50 de ani (29,15%), vârful fiind caracteristic vârstei cuprinse între 60 și 69 ani (33,905%). Totuși, sunt și cazuri unice de depistare a cancerului pulmonar periferic până la vârsta de 39 de ani. Astfel, în anul 2008, la Ceadâr-Lunga maladia a fost depistată la un tânăr de doar 22 de ani și în același an la Drochia a fost stabilit diagnosticul la un tânăr de 26 de ani. Un alt fenomen constatat este numărul mai mare al cazurilor depistate la nivel municipal decât la nivel republican. Acest fenomen poate fi explicat prin procesul de industrializare urbană intensă, dar și prin faptul că numărul populației investigate profilactic este mai mic în mediul rural. La radiografia-standard s-au evidențiat aspecte radiologice extrem de variate, putându-se constata, în raport cu stadiul evolutiv al tumorii, diverse caracteristici: voal imprecis delimitat, opacitate segmentară, opacitate pseudoscizurala, opacitate macronodulară, asociată cu atelectazie, imagini cavitare, imagini hidroaerice etc. Tomografia computerizată este extrem de utilă pentru caracterizarea formațiunilor tumorale, stabilirea extensiei tumorale, evidențierea adenopatiilor și metastazelor (hepatice, suprarenale). Concluzii. Radiografia-standard, microradiofotografia sunt metode de screening, însă din cauza procentului scazut de populație investigată în ultimii ani (aproximativ 52-57%), rata de depistare incipientă a cancerului pulmonar periferic este scăzută. Totodată, TC este o metodă de diagnostic performantă, care precizează relațiile tumorii cu bronhiile, vasele, peretele toracic și alte structuri ale mediastinului. Eficientizarea continuă a diagnosticului imagistic în cancerul pulmonar periferic prin creșterea numărului populației investigate profilactic va contribui la ameliorarea nivelului de depistare timpurie a patologiei, pentru că tratamentul aplicat la aceste etape este mult mai efectiv și, cu siguranță, va duce la scăderea ratei morbidității și mortalității în cazurile de cancer pulmonar periferic

Modern ideas about the mechanisms of malignant transformation lung cancer

The last 30 years have witnessed of truly revolutionary events in fundamental oncology. The rapid development of molecular genetics, in particular the discovery of oncogenes and anti-oncogenes, radically modified the concepts of the mechanisms appearance tumors. Nevertheless, it is assumed that progress in the field of theoretical barely affected by the state of affairs in practical oncology. Contents of this paper are intended to demonstrate the failure of such statements. Indeed, if the 70s and 80s. XX century were characterized by progress predominantly in the experimental area, the symbol of the last decade it became practical achievements of molecular oncology. By now the most notable successes marked in the development of laboratory methods for detection of cancer risk groups, search for diagnostic and prognostic markers neoplasm’s develop pathogenetic approaches to chemoprevention and chemotherapy of lung cancer

Îngrijirea paliativă a pacienţilor oncologici incurabili:rolul medicului de familie

„Controlul simptomelor în cancer avansat” a devenit un text de referinţă, prezentând personalului medical modalităţi prin care se oferă un grad ridicat de confort fi zic şi psihologic. Pentru această categorie de pacienţi, la care vindecarea nu mai este posibilă, îngrijirea paliativă reprezintă modalitatea prin care se asigură confort, demnitate şi o cât mai bună calitate a vieţii în această ultimă fază a bolii

Managementul serviciului oncologic din Republica Moldova

fel, în anul 1980, morbiditatea prin tumori maligne constituia 149,0 din cazuri, noi înregistrate la 100000 populaţie, pe când în anul 2012 acest indice a atins cifra de 230,5 cazuri la 100000 populaţie. Indicele mortalităţii în anul 1980 constituia 95,0 din cazuri la 100000 populaţie, iar în anul 2012 – 161,1 cazuri la 100000 populaţie. Din anul 1998 funcţionează Programul naţional de combatere a cancerului, direcţiile principale de activitate ale căruia sunt profiaxia primară şi cea secundară a cancerului. Analiza dinamicii morbidităţii din punct de vedere structural a demonstrat următoarele: cea mai înaltă morbiditate îi revine cr colorectal (10,8%ooo – 2000 şi 12,2%ooo – 2012); locul II îl ocupă cr gl. mamare (11,8%ooo – 2000 şi 10,6%ooo – 2012); locul III – Cr pulmonar (11,2%ooo – 2000 şi 10,2%ooo – 2012). Incidenţa tumorilor maligne a regiunii capului şi gâtului în sumă în anul 2000 a fost de 19,9%ooo, iar în 2012 – 18,7%ooo, ocupând astfel locul I în structura morbidităţii. Analiza mortalităţii prin tumori maligne determină o întâietate a cancerului pulmonar (15,5%ooo), urmat de cancerul colorectal (12,2%ooo), cancerul glandei mamare (9,2%ooo), cancerul gastric, hemoblastozele. Analiza pe stadii a diagnosticului tumorilor maligne denotă un nivel înalt de depistare în stadiile III şi IV (26,6% şi, respectiv, 27,8%), comparativ cu nivelul mic de depistare în st. I-II (20,3%). Analiza prevalenţei şi a supravieţuirii la 5 ani a bolnavilor de cancer a demonstrat că indicii sunt într-o uşoară creştere drept rezultat al îndeplinirii Programului naţional de combatere a cancerului în unele localizări, de exemplu, prevalenţa cancerului glandei mamare a crescut de la 313,8% în 1999 la 392,7% în 2004, în hemoblastoze de la 61,4% la 76,1%, în cancerul de colon de la 38% la 47,2%, în cancerul glandei tiroide de la 21% la 33,9%. Pornind de la indicii morbidităţii şi ai mortalităţii în urma maladiilor oncologice în Republica Moldova, este necesar de luat unele măsuri în vederea profi laxiei primare şi secundare a cancerului şi de a revedea un nou Program naţional de combatere a acestuia, conform necesităţilor, pe anii 2013-2020

Efficiency of orthokeratology in the treatment of accommodation disorders in patients with uncomplicated acquired myopia

Abstract: The study included 80 patients (160 eyes) aged 7 to 19 years (mean 15,2 ± 4.2 years) with low and medium myopia. All eyes were randomly divided into 2 groups of 80 each depending on the treatment, which in turn were divided depending on the degree of myopia and age. Patients of the main group applied orthokeratology (Moon Lens), the control group - optical correction.The study demonstrated the obvious superiority of the effect of orthokeratology on subjective indices of accommodation compared to optical correction. Introduction: Myopia is labeled as one of the most common eye disorders, with a high incidence and prevalence worldwide. According to forecasts, in the near future (until 2020) there will be a considerable increase up to 2.5 billion of nearsighted people. Currently, according to the literature, one of the most effective methods of treatment and stopping the progression of myopia is orthokeratological treatment. Aim: To evaluate the effectiveness of the orthokeratological treatment of accommodation disorders in patients with uncomplicated myopia acquired. Material and methods: The study included 80 patients (160 eyes) aged 7 to 19 years (mean 15.2 ± 4.2 years), of whom 50% were 7 to 16 years of age (average 12.4 ± 2.3 years), and 50% - between 17 and 19 years (average 18.2 ± 0.5 years). All clinical cases were divided into two groups of 80 eyes depending on the treatment applied: patients who underwent orthokeratological treatment (with Moon Lens night lenses) and patients who applied monofocal aerial optical correction. Clinical cases were evaluated before treatment, after 1 year, 2 years and 3 years. In turn, each group was randomized according to the degree of myopia, age. Results: In the group with low-grade myopia and the age of 7-16 years, the orthokeratological treatment determined the increase of the Relative Accommodation Reserve (RAR) after 3 years, (up to -5.14 ± 0.31 D - by -3, 02 D; p <0.001), compared to the optical correction, where the given index had statistically insignificant dynamics (from -2.03 ± 0.21 D to -2.14 ± 0.22 D - with -0 , 11 D; p> 0.05). In the group with low grade myopia and the age of 17-19 years, after three years of orthokeratological treatment RAR changed insignificantly in both groups (up to -2.4 ± 0.22 D in the control group and up to -5.44 ± 0.38 D in the main group). In the group with medium-grade myopia and the age of 7-16 years, after three years of orthokeratological treatment, the RAR value increased by 4.4 times (up to -5.84 ± 0.26 D - by -4.51 D; p <0.001), compared to the control group where the same index increased statistically insignificantly (up to -1.42 ± 0.11 D (with -0.01 D; p <0.001)). In the group with medium-grade myopia and the age of 17-19 years, after three years of orthokeratological treatment, RAR increased (up to -5.8 ± 0.46 D), but it is much more significant compared to the control group, where the same index was -3.37 ± 0.37 D (p <0.001). In the group with low-grade myopia and the age of 7-16 years, after three years of orthokeratological treatment, the Absolute Accommodation Volume (AAV) was 10.34 ± 0.78 D in the main group and 6.3 ± 0, 58 D in the control group (p <0.001). In the group with low-grade myopia and the age of 17-19 years, after one year of orthokeratological treatment, the AAV value was 10.12 ± 0.78 D in the main group and 6.61 ± 0.54 D in the control group, the differences between groups being statistically significant (p <0.001). In the group with medium-grade myopia and the age of 7-16 years, after 3 years of orthokeratological treatment, the AAV increased 3.7 times compared to the initial data (up to 10.15 ± 0.84 D - by 5.83 D; p <0.001) versus the control group, where the same index increased statistically insignificantly (up to 5.1 ± 0.44 D (by -0.83 D; p> 0.05)). In the group with medium degree myopia and the age of 17-19 years, after 3 years of orthokeratological treatment AAV was 10.32 ± 0.88 D), compared to the control group where the same index was 7.34 ± 0.67 D (p <0.001). Conclusions: The study demonstrated the obvious superiority of the orthokeratological treatment on subjective accommodation indices (RAR, AAV) compared to optical correction

Algoritmul diagnosticului sindromului de venă cavă superioară cauzat de tumorile mediastinului

Autorii analizează cazul a 39 de pacienţi, cu sindrom de venă cavă superioară, cauzată de tumori mediastinale. În baza cercetărilor s-a stabilit un algoritm de diagnostic. De asemenea articolul relevă importanţa morfologică a confi rmării tumorului mediastinal în tratamnetul sindromului de venă cavă superioară