Utilizarea anastomozelor limfatico-venoase în managementul chirurgical al limfedemului postmastectomie

Department of Orthopedics and Traumatology, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Postmastectomy lymphedema is a debilitating and progressive complication, with few treatment options, which considerably lowers breast cancer survivors’ quality of life. Its incidence varies from 0-3% after lumpectomy to 65-70% after radical mastectomy and radiotherapy. Objective of the study. The purpose of this study is to determine the effectiveness of lymphaticovenous anastomosis in the prevention and treatment of postmastectomy lymphedema in various stages of the disease. Material and Methods. For this literature review more than 50 scientific articles have been studied in great detail. Results. Lymphaticovenous anastomosis has proven to be efficient in the surgical management of postmastectomy lymphedema in the first and second stage together with conservative treatment or liposuction and in the third and four stage in conjunction with lymph node transfer or Charles procedure. The supermicrosurgical technique is more efficient in the incipient or moderate stages of the disease than in severe lymphedema. Conclusion. Lymphaticovenous anastomosis is a supermicrosurgical technique useful in both the prevention of postmastectomy lymphedema development and the prevention of lymphedema progression as well as its management in all stages of the disease.Introducere. Limfedemul postmastectomie este o complicație debilitantă și progresivă, cu puține opțiuni de tratament, ce scade considerabil calitatea vieții supraviețuitorilor de cancer mamar. Incidența variază de la 0-3% după lumpectomie, la 65-70% după mastectomie radicală și radioterapie. Scopul lucrării. Scopul acestei lucrări este de a determina eficacitatea anastomozei limfatico-venoase în prevenirea și tratamentul limfedemului postmastectomie în diferite stadii de avansare ale bolii. Material și Metode. Pentru această sinteză a literaturii de specialitate au fost studiate minuțios peste 50 de articole științifice. Rezultate. Anastomoza limfatico-venoasă s-a dovedit a fi eficace în managementul chirurgical al limfedemului postmastectomie în stadiul 1-2 împreună cu un tratament conservator sau liposucție și în stadiul 3-4 în conjuncție cu transferul de nodul limfatic sau procedura Charles. Tehnica supermicrochirurgicală este mai eficientă în stadiile incipiente sau moderată ale bolii decât în cea severă. Concluzii. Anastomoza limfatico-venoasă este o tehnică supermicrochirurgicală utilă atât în prevenirea dezvoltării limfedemului postmastectomie, cât și în prevenirea agravării bolii și managementul acesteia în toate stadiile ei

The use of latissimus dorsi flap in reconstruction of a massive soft tissue defect after oncological ablation of the back

State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemițeanu”, Clinic of Plastic Surgery, Aesthetic Surgery and Reconstructive Microsurgery, Chisinau, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction: Ionizing radiation used in radiotherapy causes molecular changes both in cancerous cells and in healthy cells alike, sometimes leading to soft tissue ulcerations and necrosis which produces soft tissue defects that require reconstructive plastic surgery. Purpose: The elucidation of a clinical case of reconstruction of a massive back defect that resulted after oncological ablation, using the latissimus dorsi flap. Material and methods:The study includes a clinical case of a 56 years old female patient who developed a keratinizing squamous cell carcinoma. After two rounds of radiotherapy and two soft tissue ablations, the patient was hospitalized in our clinic with a massive soft tissue defect on her back, where we performed secondary surgical debridement and defect reconstruction using a latissimus dorsi flap of 30 x 25 cm. Results: The donor site was partially closed in the first step of the surgery, and fully closed in a second step a week after, using a skin graft. The postoperative period presented itself without any vascular complications regarding both the flap and donor site. At the 45th postoperative day the patient fully recovered and returned to her usual lifestyle. Conclusions:Radiotherapy related soft tissue defects present a challenge for reconstructive plastic surgery and the use of fasciocutanous axially vascularized flaps offers high quality soft tissue for solving this problem

Utilizarea lamboului latissimus dorsi în reconstrucția defectului cutanat masiv apărut după exereza oncologică a spatelui

Background. Ionizing radiation used in radiotherapy causes molecular changes both in cancerous cells and in healthy cells alike, sometimes leading to soft tissue ulcerations and necrosis which produces soft tissue defects that require reconstructive plastic surgery. Objective of the study. The elucidation of a clinical case of reconstruction of a massive back defect that resulted after oncological ablation, using the latissimus dorsi flap. Material and Methods. The study includes a clinical case of a 56 years old female patient who developed a keratinizing squamous cell carcinoma. After two rounds of radiotherapy and two soft tissue ablations, the patient was hospitalized in our clinic with a massive soft tissue defect on her back, where we performed secondary surgical debridement and defect reconstruction using a latissimus dorsi flap of 30 x 25 cm. Results. The donor site was partially closed in the first step of the surgery, and fully closed in a second step a week after, using a skin graft. The postoperative period presented itself without any vascular complications regarding both the flap and donor site. At the 45th postoperative day the patient fully recovered and returned to her usual lifestyle. Conclusion:. Radiotherapy related soft tissue defects present a challenge for reconstructive plastic surgery and the use of fasciocutanous axially vascularized flaps offers high quality soft tissue for solving this problem. Introducere. Sub acțiunea radiației ionizante folosite în radioterapie apar modificări moleculare atât în celulele canceroase, cât și în cele sănătoase, ducând uneori la ulcerații și necroze de țesuturi moi care produc defecte tisulare ce necesită intervenții reconstructive. Scopul lucrării. Elucidarea unui caz clinic de plastie a unui defect actinic masiv al spatelui, utilizând lamboul latissimus dorsi. Material și Metode. Studiul include un caz clinic al unei paciente de 56 de ani, care a dezvoltat un carcinom scuamos cheratinizant al pielii. După două cure de radioterapie și două excizii tumorale, pacienta a fost internată în clinica noastră cu un defect masiv al spatelui, unde a fost efectuată excizia focarului și plastia defectului restant cu lambou latissimus dorsi cu dimensiuni de 30 x 25 cm. Rezultate. Locul donator a fost închis parțial în prima etapă a intervenției și închis definitiv la o săptămână după aceasta utilizând o grefă de piele. Perioada postoperatorie a evoluat fără complicații vasculare la nivelul lamboului și a locului donator. La a 45-a zi postoperatorie pacienta s-a recuperat, revenind la ritmul său de viață obișnuit. Concluzii. Defectele actinice reprezintă o provocare pentru chirurgia reconstructivă, iar utilizarea lambourilor fasciocutanate vascularizate axial ne oferă un țesut de înaltă calitate pentru rezolvarea acestor defecte

THE USE OF DECELLULARIZED NERVE ALLOGRAFTS IN THE RECONSTRUCTION OF PERIPHERAL NERVE DEFECTS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. O parte semnificativă a leziunilor de nervi periferici este reprezentată de leziunile cu defect de nerv periferic. Regula de aur în cazul leziunilor de nerv este sutura epiperineurală a capetelor lezate, fără tensiune. În cazul defectelor de nervi aceasta este imposibilă și se recurge la reconstrucția de nerv. Alogrefele de nervi decelularizate prezintă un avantaj față de restul metodelor datorită numărului de grefe nelimitat, lipsa traumei adiționale a pacientului, lipsa necesității tratamentului imunosupresor și ușurința suturării datorită păstrării arhitecturii nervului. Scopul lucrării. Scopul acestei lucrări este de a determina eficacitatea alogrefelor decelularizate de nerv în reconstrucția de nerv periferic. Material și metode. Pentru această sinteză a literaturii de specialitate au fost studiate minuțios 40 de articole științifice. Rezultate. Alogrefele de nerv decelularizate pot fi utilizate în reconstrucția defectelor de nerv periferic chiar și în cazul defectelor mari (peste 15 mm). Sunt sigure din punct de vedere imunologic și rezultatul poate fi comparat cu cel al autogrefelor în cazul unor anumite protocoale de decelularizare. Cele mai bune protocoale de decelularizare sunt cele care utilizeaza Triton X-100 și acid peracetic sau ADN-aza I și ARN-aza A. Concluzii. Alogrefele de nerv decelularizate prezintă o tehnică promițătoare, cu rezultate satisfăcătoare în experimentele pe animale. Pentru a îmbunătăți performanța procesului de decelularizare ar putea fi introdusă o etapă de recelularizare pentru a produce o grefă care este capabilă să înlocuiască standardul de aur actual.Background. A significant part of peripheral nerve injuries is represented by injuries with peripheral nerve defects. The golden rule in nerve injuries is epiperineural suture of the injured ends without tension. In the case of nerve defects, this is impossible and nerve reconstruction is used. Decellularized nerve allografts present an advantage over other methods due to the unlimited number of grafts, the lack of additional trauma to the patient, the lack of need for immunosuppressive treatment and the ease of suturing due to the preservation of the nerve architecture. Objective of the study. The purpose of this paper is to determine the efficacy of decellularized nerve allografts in peripheral nerve reconstruction. Material and methods. For this literature review 40 scientific articles were thoroughly studied. Results. Decellularized nerve allografts can be used in the reconstruction of peripheral nerve defects even in large defects (15 mm or more). They are immunologically safe and the result can be compared to that of autografts in the case of certain decellularization protocols. The best decellularization protocols are those using Triton X-100 and peracetic acid or DNAse I and RNAse A. Conclusions. Decellularized nerve allografts are a promising technique that holds satisfactory results in animal experiments. To improve the performance of the decellularization process a recellularization step could be introduced to produce a graft that is capable of replacing the current gold standard