Efficacy of lercanidipine in hypertensive patients with metabolic syndrome

Introduction: The metabolic syndrome, a constellation of abnormalities [obesity, glucose intolerance, insulin resistance, dyslipidemia (low HDL-cholesterol, high LDL-cholesterol and triglycerides], and elevated blood pressure, predicts the development of type 2 diabetes mellitus (T2D) and CV disease. One of the commonest components of metabolic syndrome is hypertension. Lercanidipine, a new dihydropyridine calcium channel blocker of the third generation is recommended in hypertensive patients, but the role in hypertensive patients with metabolic syndrome has not been established clearly yet. Its main advantage over first- and second-generation calcium channel blockers is lower incidence of adverse effects, such as reflex tachycardia and peripheral edema. Objectives: The aim of this study is to assess the efficacy of lercanidipine in hypertensive patients with metabolic syndrome. Methods: For this study, we consecutively enrolled 25 patients, of both sexes, aged 18-70 years, with metabolic syndrome and mild-to-moderate essential hypertension (according to the guidelines of European Society of Hypertension and European Society of Cardiology, 2007) who previously had not received antihypertensive treatment. Patients were than allocated to the lercanidipine 10 mg/day. Nonresponding patients after the initial 2 weeks were titrated up to 20 mg. Results: At baseline, blood pressure (BP) was 157,7±13,4/93,6±5,3 mm Hg; after 6 weeks of treatment, BP was 128,l±l,9/79,9±0,9 mm Hg (-30,8±3,3/-13,6±l,5 mm Hg versus baseline, p<0,0001). Most frequent side effects were headache (10%), flushes (8%), palpitations (4%) and lower limbs oedema (2%). In conclusion: In our study we observed that lercanidipine was effective and well-tolerated in patients with metabolic syndrome and mild-to-moderate hypertension in the daily practice

Impactul Lercanidipinei asupra indicilor hemodinamici la pacienţii vârstnici cu hipertensiune arterială esenţială uşoară şi moderată

USMF „Nicolae Testemiţanu”, I-a Conferinţă Internaţională de Geriatrie şi Gerontologie din Republica Moldova 21 septembrie 2012Hipertensiunea arterială este cea mai răspândită afecţiune cardiovasculară și combaterea acesteia rămâne una dintre problemele majore de Sănătate Publică. Lercanidipina este un nou blocant al canalelor de calciu (BCC) dihidropiridinic de generaţia a III-a, cu acţiune vasoselectivă și lipofilitate pronunţată, care îi conferă efectul antihipertensiv lent și treptat instalat, cert și de lungă durată, fără a induce tahicardie reflexă importantă cu repercusiuni negative asupra mortalităţii cardiovasculare semnalate la dihidropiridinele de scurtă durată. BCC sunt preparate de elecţie în tratamentul hipertensiuni arteriale la pacientul vârstnic, iar eficacitatea înaltă și tolerabilitatea favorabilă ale noii generaţii de dihidropiridine, le plasează în rândul celor mai sigure terapii antihipertensive acordate acestei categorii de pacienţi. Obiective: Studiul a ţintit aprecierea intensităţii și duratei acţiunii de scădere a valorilor tensiuni arteriale (TA), ermenilor de atingere a nivelelor-ţintă ale TA și identificarea modificărilor frecvenţei contracţiilor cardiace (FCC) în monoterapia antihipertensivă cu lercanidipină la pacienţii vârstnici. Material şi metode A fost realizat un studiu comparativ care a inclus 21 de pacienţi (11 bărbaţi și 10 femei, vârsta medie (66,7 ± 2,3 ani) cu hipertensiune arterială esenţială de gradul I și II, cărora li s-a indicat tratament antihipertensiv cu BCC dihidropiridinic. Lercanidipina a fost indicată în monoterapie în doză de 10 mg/zi într-o priză, peste două săptămîni după întreruperea tratamentului administrat anterior. Monitorizarea TA și FCC a fost efectuată pe parcursul zilelor 1 și 2, după 2 și după 6 săptămâni de tratament. Rezultate obţinute Nivelurile de referinţă ale TA și FCC au fost 159,7±13,4/95,6±5,3 mmHg și 70,3±10,8 b/min. Iniţierea efectului de reducere a TA sistolice (TAs) a fost observată la o oră după administrare, iar o reducere semnificativă a TAs a fost determinată după 2 ore în 1-a zi (–6,7±1,6 mmHg), în continuare după 4 ore de la administrare din a 2-a zi (–3,7±1,6 mmHg), după 2 săptămâni (–3,5±1,5 mmHg) și după 6 săptămâni de tratament (–2,2±1,3 mmHg), cu un grad mai mic de reducere a TAs după atingerea valorilor-ţintă. În primele 2 săptămâni de tratament TA diastolică (TAd) diminua semnificativ la 5 ore după administrare (–3,7±1,2 mmHg), ulterior, până la 6 săptămâni valorile TAd atinse nu au mai scăzut. Durata eficacităţii antihipertensive statistic semnificative asupra valorilor TAs și TAd a fost de aproximativ 7 ore în prima zi și mai mult de 24 ore deja din a 2-a zi de tratament, păstrîndu-se astfel până la sfârșitul studiului. S-a reușit atingerea și menţinerea valorilorţintă de TA (<140/90 mmHg) la 15 pacienţi (72%), inclusiv în primele 24 de ore – la 2 persoane (10%), către 2 săptămâni de tratament – la 10 (48%), la 6 saptamâni – la 3 pacienţi (14%). Valorile-ţintă de TA nu au fost obţinute la 2 pacienţi (10%). Valorile medii ale TA după 2 săptămîni au constituit 137,2±3,1/85,2±1,4 mmHg (–23,5±3,7/–10,4±1,7 mmHg versus iniţial, p<0,0001), iar după 6 săptămîni 130,1±1,9/81,9±0,9 mmHg (–30,8±3,3/–13,6±1,5 mmHg versus iniţial, p<0,0001). O creștere tranzitorie de scurtă durată (1 oră) a FCC a fost înregistrată la 4 ore după prima administrare (+6,2±0,4 b/ min), fără nici o altă modificare statistic semnificativă a FCC pe durata studiului. Concluzii 1. Lercanidipina utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale de gradul I și II la pacienţii vârstnici a prezentat eficacitate antihipertensivă din prima zi de administrare, asigurînd o reducere sigură și stabilă a valorilor tensiunii arteriale până la nivelul-ţintă în 2 săptămâni; 2. Lercanidipina a demonstrat inofensivitate certă în ce privește efectul activării simpatice reflectorii, nefiind semnalate modificări importante ale frecvenţei cardiace

Lercanidipine: issues of antihypertensive efficiency and pleiotropism

Catedra Cardiologie, USMF “N.Testemiţanu”In this article have been discussed the antihypertensive efficacy of lercanidipine, a new dihydropyridine calcium channel blocker of the third generation, compared with other CCBs and other antihypertensive agents. Its main advantage over first- and second-generation CCBs is less incidence of adverse effects, such as reflex tachycardia and peripheral edema. The improved tolerability profile of lercanidipine might help to partly overcome the problem of the poor adherence to antihypertensive therapy. Recent data suggest that lercanidipine have some pleiotropic renoprotective, antioxidant, antihypertrophic properties, could improve insulin resistance in diabetic patients and in patients with metabolic syndrome. În acest articol a fost pusă în discuţie eficacitatea antihipertensivă a lercanidipinei, unui nou blocant al canalelor de calciu dihidropiridinic de a treia generaţie, în comparaţie cu alţi BCC şi alte remedii antihipertensive. Avantajul său principal versus BCC de prima şi a doua generaţie este incidenţa mai mică de efecte adverse, cum ar fi tahicardia reflexă şi edemul periferic. Profilul său de tolerabilitate ameliorat ar putea ajuta parţial la depăşirea problemei de aderenţă scazută la tratament antihipertensiv. Datele recente sugerează că lercanidipina posedă anumite proprietăţi pleiotrope nefroprotective, antioxidante, antihipertrofice, ar putea îmbunătăţi rezistenţa la insulină la pacienţii diabetici şi la pacienţii cu sindrom metabolic

The value of BNP and NT-ProBNP testing in the diagnosis of heart failure

Heart failure (HF) is the situation in which the heart isn’t able to meet the hemodynamic and metabolic needs of the body. HF is a medical emergency, which depends on quick diagnosis, in the context of the presence of nonspecific symptoms common to many pathologies, including shortness of breath, fatigue, tachycardia and rhythm disorders Initial misdiagnosis occurs in approximately 15­ 20% of patients presenting to the emergency department with dyspnea secondary to an exacerbation of heart failure. The objective of this work is to present a method for optimizing the diagnosis of HF with irrelevant clinical features or associated with other diseases, clinical masking HF. According to international statistics, the determination of BNP and NT-proBNP proved to be useful in diagnosis of left HF in patients with suspected HF and in the differential diagnosis of severe dyspnea of cardiac or respiratory etiology. The natriuretic peptides (ANP, BNP, CNP, DNP) constitute a family of cardiac polypeptides which presents three main proprieties: natriuretic, diuretic and vasodilating. BNP is a natriuretic hormone released primarily by the myocardial cells from the left ventricle (LV) in response to increased volume expansion and wall stress. An elevated BNP or NT-proBNP level is a marker of increased LV filling pressure and LV dysfunction. BNP or NT-proBNP determination, has both diagnostic (BNP - normal: 100-500pg/ml; NT-proBNP - normal: 75 years - 450 pg / ml) and predicting value in the evolution of HF. Serum level of BNP and NT-proBNP is age-dependent, it increases in cases of renal failure, atrial fibrillation and it decreases in obesity. Diagnostic thresholds of BNP and NT-proBNP are different in case of presence of these factors

Serum lipid profiles in patients with metabolic syndrome with or without coronary artery disease

Department of Cardiology, State Medical and Pharmaceutical University “Nicolae Testemiţanu”, Chisinau, Republic of MoldovaThe purpose of study: To assess serum lipid profiles in patients with metabolic syndrome (MS) and stable angina pectoris (SAP) vs. patients with MS without SAP. Material and methods: This study included 122 patients with metabolic syndrome (mean age 54.06 ± 0.86 years). The diagnosis of MS was established according to criteria proposed by IDF and AHA/NHLBT in 2009. All patients with MS and clinical signs of SAP undergo bicycle exercise stress test (EST), unless contraindicated. Depending on EST results, there were selected 66 (54.09%) patients with SAP and positive EST (group I) and 56 (45.9%) patients with negative EST (group II, control). Following evaluation included laboratory investigations: total cholesterol (TC), LDL cholesterol (LDLC), HDL cholesterol (HDL-C), triglycerides (TG) and TC/HDL-C ratio > 4,2in both groups. Results: Lipid profile assessment revealed that the mean value of TC for patients in group I was 5.63 ± 0.14 mmol/1 vs. 5.42 ± 0 .1 5 mmol/1 for patients in group II (p>0.05). The mean LDL-C in group I patients was 3.46 ±0.11 mmol/1 vs. 3.25 ± 0 .1 3 mmol/1 in group II patients (p<0.05). In group I patients we estimate a mean HDL-C value of 1.23 ± 0.04 mmol/1 vs. 1.27 ± 0.04 mmol/1 in group II patients (p>0.05). As for TG findings, the average value was 2.22 ± 0.1 mmol/1 in group I patients vs. 1.95 ± 0 .1 3 mmol/1 in group II patients (p>0.05). When considering the frequency of dyslipidemia, we found TC values >4.5 mmol/1 in 59 patients (95.16 %) from group I vs. 46 patients (82.14% ) from group II (p 2.5 mmol/1 were found in 48 patients (87.27%) from group I vs. 44 patients (78.57%) from group II (p >0.05). Analysis of TG levels >1.7 mmol/1 revealed significant higher rates of hypertriglyceridemia in group I patients (82.26%, n=51) vs. group II patients (48.21 %, m=27) (p<0.001). HDL-C assessment demonstrated values <1.0 mmol/1 in men and <1.3 mmol/1 in women in 22 patients (36.02%) with MS and SAP and 28 patients (50.0%), MS without SAP (p >0.05). Also an increased atherogenic index, as determined by the ratio of TC / HDL-C, was proven in both groups (group I - 4.7 ± 0 .1 7 vs. group II - 4.3 ± 0.12, p >0.05). In group I we determined values of TC/HDL-C ratio >4.2 in 36 patients (58.06%) vs. 23 patients (41.07%) in group II (p>0.05). Conclusion: In both groups of patients we determined abnormal lipid profiles. To be also mentioned the presence of a larger number of patients with TC and TG values exceeding the allowable limits in the group with metabolic syndrome and stable angina pectoris

Полная реваскуляризация по средствам ангеопластики у пациента с комплексным атеросклеротическим коронарным поражением. Клинический случай

Complete revascularization with coronary angioplasty in complex atherosclerotic disease. Case presentation&Icirc;n acest articol prezentăm un caz de tratament intervențional al unui bărbat de 58 de ani cu afectare coronariană multivasculară avansată și un SYNTAX scor de 37 și cinetică globală păstrată fără dereglări regionale. Conform ghidului actual de revascularizare miocardică, &icirc;n acest caz este indicată revascularizarea prin by-pass aorto-coronarian (Clasa de recomandare I, nivel de evidență A). Lu&acirc;nd &icirc;n considerație refuzul pacientului de tratament cardiochirurgical, pacientului i-a fost propusă o alternativă de revascularizare prin angioplastie coronariană &icirc;n etape. Astfel au fost efectuate trei intervenții coronariene percutanate care au asigurat restabilirea completă a circulației coronariene. Ultima intervenție fiind ghidată prin așa metode de diagnostic imagistic și funcțional intracoronarian ca tomografia prin coerență optică (OCT) și rezerva fracționată de flux (FFR).Полная реваскуляризация по средствам ангеопластики у пациента с комплексным атеросклеротическим коронарным поражением. Клинический случа

Eficacitatea antihipertensivă a blocantelor canalelor de calciu (lercanidipină VS amlodipină) la pacienţii cu sindrom metabolic şi hipertensiune arterială uşoară şi moderată

A fost evaluată eficacitatea antihipertensivă şi toleranța blocantelor canalelor de calciu din grupa dihidropiridinelor, lercanidipină şi amlodipină la 66 pacienţi diagnosticaţi cu sindrom metabolic şi hipertensiune arterială uşoară sau moderată într-un studiu randomizat cu grupe paralele. După o perioadă de o săptămână de spălare (wash-out) a urmat o perioadă de 2 săptămâni de introducere (run-in) în care pacienţii au primit placebo şi o perioadă de 6 săptămâni de tratament cu lercanidipină 10 mg şi amlodipină 5 mg. Aprecierea valorilor tensiunii arteriale a fost efectuată de 8 ori pe zi cu un interval de o oră (900-1600) pe fondal de placebo, test acut, a 2-a şi a 6-a săptămână de tratament. Deasemenea au fost apreciate reacțiile adverse apărute pe durata monitorizării. În concluzie amlodipina, precum şi lercanidipina au redus efi cient tensiunea arterială şi nu au influenţat statistic semnificativ frecvenţa contracţiilor cardiace. Atât administrarea de lercanidipină, cât şi de amlodipină a dus la apariţia unui număr nesemnificativ de reacţii adverse şi a unui număr redus de întreruperi ale tratamentului din cauza reacţiilor adverse

Особенности подхода к пациентам с патологией ствола левой коронарной артерии

Management of patients with left main coronary artery diseaseAcest articol elucidează particularitățile abordării pacienților cu patologia trunchiului comun al arterei coronare st&acirc;ngi (LMCA).Av&icirc;nd &icirc;n vedere faptul că, tendințele pe termen lung &icirc;n ceea ce privesc caracteristicile pacienților cu patologia LMCA, tratamentele și rezultatele obținute nu au fost evaluate &icirc;n mod sistematic, așadar, &icirc;nțelegerea unor astfel de modificări se consideră importantă și actuală, pentru a facilita procesul de luare a deciziilor clinice și planificarea progreselor medicale viitoare, către un management mai eficace al pacienților cu această patologie.Особенности подхода к пациентам с патологией ствола левой коронарной артери

Nebivololul în tratamentul pacienţilor cu sindrom metabolic: Efecte hemodinamice şi metabolice

A fost efectuat studiul unui lot de 119 pacienţi cu hipertensiune arterială (HTA) şi obezitate (vârsta medie – 49±0,6 ani). Dintre ei au fost selectaţi 63 de pacienţi cu sindrom metabolic (grupul I) şi 56 pacienţi au constituit lotul de control (grupul II). Criteriul de includere în grupul de studiu a fost HTA de gradele I-II, asociată cu obezitatea. Criterii de excludere au fost considerate HTA severă, hipoşi normoponderitatea, angina pectorală instabilă, infarctul miocardic acut, insufi cienţa cardiacă cronică avansată (gr. III-IV NYHA) şi aritmiile severe. La pacienţii cu SM tratamentul cu durata de 3 luni cu nebivolol 5 mg s-a soldat cu reducerea FCC cu 13,0±0,7 b/min, TAS – cu 18,3±0,6 mmHg şi TAD – cu 11,6±0,6 mmHg, comparativ cu valorile iniţiale. Tratamentul de durată ameliorează starea spectrului lipidic prin reducerea valorilor colesterolului total (5,6±0,14 vs 5,1±0,2;

Insulinorezistenţa la pacienţii cu hipertensiune arterială şi influenţa agoniştilor receptorilor imidazolinici I1

Au fost selectaţi 80 de pacienţi cu hipertensiune arterială gr. I-II, care au fost evaluaţi conform unor metode selective: testul de toleranţă la glucoza orală, insulina ultrasenzitivă, indicele de insulinorezistenţă – HOMAIR. Ulterior, pacienţilor li s-a administrat preparatul din grupul agoniştilor receptorilor imidazolinici I1 – moxonidine 0,2 mg, timp de 8 săptămâni. Rezultatele studiului au constatat că insulinorezistenţa, apreciată prin nivelul de insulină ultrasenzitivă şi indicele HOMAIR, a fost constatată la 48% din pacienţii cu hipertensiune arterială gr.I-II. Tratamentul de durată cu agonistul receptorilor imidazolinici I1 – moxonidine – s-a manifestat nu numai prin acţiunea antihipertensivă, ci şi prin diminuarea gradului de insulinorezistenţă