Tectonic Problems in the Western Part of Pădurea Craiului Massif (Apuseni Mts.). Pădurea Craiului Massif belongs to Bihor Unit. The Codru Nappe System overthrusts its South-Western margin. The structures generated in the nappes front, such as folds, faults, fisures, cleavages, suggest a movement direction from South-West toward North-East. This direction differs with 90° relative to transport direction of Biharia Nappe System. The mentioned structures represent a prove for origin of Codru Nappe System from the Meliatic margin of Preapulian Craton

Balintoni, Ioan

Puște, Adrian

Scholar Commons - University of South Florida

Tectonic Problems in the Western Part of Padurea Craiului Massif (Apuseni Mountains) (in Romanian)

Scholar Commons | University of South Florida Research

STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI, GEOLOGIA, XLVI, 1, 2001 
 
 
                                                
PROBLEME TECTONICE ÎN PARTEA DE VEST A MASIVULUI 
PĂDUREA CRAIULUI (MUNŢII APUSENI)  
 
BALINTONI IOAN1, PUŞTE ADRIAN1 
 
ABSTRACT. Tectonic Problems in the Western Part of Pădurea 
Craiului Massif  (Apuseni Mts.). Pădurea Craiului Massif belongs to 
Bihor Unit. The Codru Nappe System overthrusts its South-Western 
margin. The structures generated in the nappes front, such as folds, 
faults, fisures, cleavages, suggest a movement direction from South-
West toward North-East. This direction differs with 90° relative to 
transport direction of Biharia Nappe System. The mentioned structures 
represent a prove for origin of Codru Nappe System from the Meliatic 
margin of Preapulian Craton. 
 
 
 
1. INTRODUCERE 
 Masivul Pădurea Craiului formează una dintre prelungirile vestice 
ale Munţilor Apuseni, situată între depresiunile Borodului şi Beiuşului. 
Aceste depresiuni constituie golfuri ale Depresiunii Pannonice şi apariţia lor 
este legată de extensiile badeniene ale blocului Tisia, când a început şi 
funcţionarea lor ca bazine sedimentare pentru secvenţele badeniene şi mai 
noi. În contextul tectonic alpin, masivul Pădurea Craiului aparţine Unităţii de 
Bihor. Pe marginea lui sudică însă, apar resturi din unităţile tectonice ale 
Sistemului Pânzelor de Codru. În 1996, Balintoni et al., au sugerat că 
pânzele sistemului de Codru provin din marginea meliatică a cratonului 
Preapulian, spre deosebire de pânzele sistemului de Biharia care provin din 
marginea sa penninică. O consecinţă a acestiei idei este şi aceea că 
direcţiile de transport ale celor două grupe de unităţi tectonice au fost 
probabil diferite. O sugestie în acest sens o constituie constatarea făcută 
de Ianovici et al., (1976), după care axele cutelor în faţa frunţii pânzelor de 
Codru au direcţia NV-SE, ceea ce presupune o împingere de la SW spre 
NE. Autorii citaţi s-au bazat în analiza lor pe lucrarea lui Istocescu et al., 
(1970), care au cartat regiunea în cauză. Cu prilejul unor cercetări 
geologice executate în toamna anului 2000 în regiunea Subpiatră – Fâşca, 
noi am putut confirma observaţiile de teren anterioare, întărind astfel 
argumentaţia în baza ipotezei că sistemul pânzelor de Codru a avut direcţia 
de transport de la SV spre NE, în coordonate actuale. 
 
1 Department of Mineralogy, "Babeş-Bolyai" University, 3400 Cluj-Napoca, Cluj, Romania 
PROBLEME TECTONICE ÎN PARTEA DE VEST A MASIVULUI PĂDUREA CRAIULUI (MUNŢII APUSENI) 
 
 
 30 
2. Elemente structurale în regiunea Subpiatră - Fâşca 
 Istocescu et al., (1970), au cartat în partea de vest a Pădurii Craiului, 
următoarele elemente structurale cu direcţia NV-SE: cute, falii, direcţii ale 
stratelor. 
 Crecetările noastre în cariera de calcare cretacic inferioare Subpiatră 
au pus în evidenţă un foarte important sistem de fisuri deschise cu azimutul 
sensului căderii pe 220° (fig. 1), adică paralel cu structurile plicative din 
cuvertura sedimentară a Unităţii de Bihor, şi totodată paralel cu direcţiile 
bazinelor badeniene Borod şi Beiuş.  
 
 
 
Fig. 1. Reprezentarea în 
proiecţie stereografică a 
sistemului de fisuri 220° 
din cariera Subpiatră. 
 
 
 
 
 
 Elemente structurale planare cu aceeaşi orientare am găsit şi în 
careiera de marne Hotar, deschisă în formaţiunea de Ecleja, de asemenea 
de vârstă cretacic inferioară. Însă cercetarea atentă a demonstrat fără dubii 
că în cazul stratelor de Ecleja avem de-a face cu o foliaţie plan-axială 
penetrativă, reluată ulterior în regim extensional (fig. 2). Orientările identice 
ale sistemului de fisuri amintit cu ale foliaţiei plan-axiale din stratele de 
Ecleja ne-a condus la concluzia că geneza lor trebuie atribuită aceleiaşi 
cauze, şi anume compresiei şi contracţiei provocate de punerea în loc a 
sistemului pânzelor de Codru. Jocul ulterior extensional al acestor structuri 
nu face decât să ilustreze situaţia frecvent întâlnită când structuri mai noi 
utilizează discontinuităţile mecanice induse de structuri mai vechi. Deoarece 
sistemul pânzelor de Codru s-a pus în loc intra-Turonian, deducem că vârsta 
structurilor contracţionale a fost cretacică. Jocul extensional al structurilor 
respective fiind legat de geneza bazinelor terţiare din vestul Munţilor Apuseni, 
rezultă implicit a fi de vârstă badeniană. Balintoni, Vlad, (1996), au propus 
ipoteza că bazinul Beiuşului reprezintă partea superioară a unei falii listrice 
cu înclinare sudică, masivul Codru-Moma vizualizând un martor de falie al 
compartimentului superior (fig. 3). Datele din masivul Pădurea Craiului indică 
faptul că terminaţia nordică a faliei listrice majore pe care au alunecat spre sud 
masivele Codru-Moma şi Piatra Craiului, trebuie căutată în lungul ramurii 
sudice a Munţilor Plopiş.  
BALINTONI IOAN, PUŞTE ADRIAN 
 
 
 31 
Sinclinalul Fâşca
Anticlinalul Sub Piatră
NNESSV
                 R 
 
 
R 
R’ 
 
 
 
      R’ 
 
 
 
 
 
Fig. 2. Poziţia elipsoidului stressului în timpul punerii în loc a sistemului            
pânzelor de Codru; structuri în cuvertura autohtonului de Bihor. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig. 3. Secßiune geologic¾ model prin bazinele sedimentare neogene din vestul 
Munßilor Apuseni. (Legenda: v v v vulcanite neogene, l l l astenosfera). 
 
 
 
Fig. 4. Reprezentarea în 
proiecţie stereografică a 
sistemului de fisuri 310° 
din cariera Subpiatră. 
 
 
 
 
 
PROBLEME TECTONICE ÎN PARTEA DE VEST A MASIVULUI PĂDUREA CRAIULUI (MUNŢII APUSENI) 
 
 
 32 
 Un alt sistem de fisuri deschise, găsit atât în cariera Subpiatră cât şi în 
cariera Hotar, posedă un azimut sens cădere de 310° (fig. 4). Acest sistem nu 
a jucat contracţional anterior, şi el este paralel cu o tangentă la terminaţiile 
vestice ale munţilor Apuseni. La nivel regional, sitemul de 310° indică o 
extensie cu direcţia SE-NNV, vizibilă în bazinele miocene din Marea câmpie 
Ungară (Royden, 1988) (fig. 5). În fine, schimbarea sedimentării de la 
calcaroasă în Hautterivian – Barremian, la argiloasă – marnoasă în Apţian, şi 
grosimea considerabilă a stratelor de Ecleja, sugerează un prim avans al 
pânzelor sistemului de Codru în Cretacicul inferior, cu formarea unui bazin de 
forland periferic în faţa lor. Ulterior acest bazin a fost acoperit de pânze, cu 
care ocazie formaţiunea de Ecleja a fost cutată, iar paralel cu planele axiale 
ale cutelor a luat naştere foliaţia plan-axială cunoscută în stratele de Ecleja. 
Totodată, pânzele de şariaj care aflorează pe marginea sudică a masivului 
Pădurea Craiului aparţin în mod necesar sistemului pânzelor de Codru. Având 
în vedere argumentaţia admisă de Balintoni et al., (1996), în favoarea includerii 
pânzei de Arieşeni la sistemul pânzelor de Biharia, rezultă că această unitate 
tectonică nu poate aflora pe ramura nordică a bazinului Beiuş. 
 
 
Fig. 5. Relaţia dintre extensiile din bazinul 
Vienei şi Marea câmpie Ungară cu scurtările 
din centura încălecată. Aria extensională 
este legată de cea contracţionaă prin falii de 
decroşare care acomodează părţile centurii 
încălcate ce au mişcări şi rate de deplasare 
diferite (După Royden, 1988). 
 
 
 
3100
2200 
Munţii Apuseni
3. CONCLUZII 
 1. În partea vestică a masivului Pădurea Craiului există o serie de 
structuri care dovedesc că direcţia de înaintare a sistemului pânzelor de Codru 
a fost, în coordonate actuale, de la SV spre NE, adică la 90° faţă de direcţia de 
înaintare a sistemului pânzelor de Biharia. Aceste structuri sunt reprezentate 
prin: cute, falii, sisteme de fisuri şi foliaţii plan-axiale în rocile mai puţin 
competente. 
 2. Stratele de Ecleja, apţiene sugerează formarea unui bazin de 
forland periferic în domeniul sedimentar al Unităţii de Bihor, indicând că în 
timpul Apţianului sistemul pânzelor de Codru era deja în mişcare. Vârsta 
structurilor enumerate anterior este însă intra-Turoniană când se finalizeazăă 
amplasarea pânzelor sistemului de Codru. 
 3. Structurile contracţionale de vârstă cretacică au fost reluate 
BALINTONI IOAN, PUŞTE ADRIAN 
 
 
 33 
extensional în timpul Badenianului, când au luat naştere în partea vestică a 
Munţilor Apuseni bazinele sedimentare Crişul Alb, Beiuş şi Borod.  
 4. Ieşirea la suprafaţă a faliei listrice badeniene se face pe ramura 
nordică a bazinului Borod. Cele trei bazine menţionate s-au instalat între 
blocuri ale compartimentului superior al faliei. 
 5. Există un sistem de fisuri extensionale cu azimut sens cădere 310° 
care sunt paralele cu marginea vestică a Munţilor Apuseni şi cu axele lungi ale 
unor bazine sedimentare neogene din marea câmpie Ungară. Aceste fisuri nu 
au o istorie pre-badeniană şi fie că sunt asociate unor falii normale ulterioare 
celor care au dat naştere bazinelor citate, fie că sunt în legătură cu falii de 
transfer transtensive de aceeaşi vârstă.  
 6. În Pădurea Craiului apare un caz interesant de reluare extensională 
a unor structuri anterioare contracţionale. 
 
 Mulţumiri 
 Această lucrare a fost realizată cu sprijinul grantului 46.174/1997 
tema16, acordat de Banca Mondială. 
 
 
 
 
 
 
 
BIBLIOGRAFIE 
 
1. Bal in toni , I., Puş te , A., Stan, R., (1996), The Codru Nappe System and 
the Biharia Nappe System: a comparative argumentation, Studia Univ. Babeş-
Bolyai, Geologia, XLI, 101-113, Cluj-Napoca. 
2. Bal in toni , I., V lad, Ş., (1996), Tertiary magmatism in the Apuseni 
Mountains and related tectonic setting, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geologia, 
XLI, 115-126, Cluj-Napoca. 
3. Ianovic i , V., Borcoş, M., B leahu, M., Patru l ius, D., Lupu, M., 
Dimi t rescu, R., Savu, H., (1976), Geologia Munţilor Apuseni, Ed. Acad. 
Rom., 631 p., Bucureşti. 
4. Is tocescu, D., Mihai, A., Diaconu, M. Istocescu, F., (1970), Studiul geologic 
al regiunii cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru. D.S. Inst. Geol., LV, 5, 
(1967-1968), 89-106. 
5. Royden, L.M., (1988), Late Cenozoic tectonics of the Pannonian Basin 
System. In: The Pannonian Basin. A Study in Basin Evolution. L. Royden and 
F. Horvath (Eds.), AAPG Memoir, 45, 27-48. 


Romanian

USFSP Digital Archive

https://scholarcommons.usf.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1130&amp;context=geologia

Tectonic Problems in the Western Part of Padurea Craiului Massif (Apuseni Mountains) (in Romanian)

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Scholar Commons - University of South Florida

Scholar Commons | University of South Florida Research

USFSP Digital Archive