Institute of phthisiopneumology „Chiril Draganiuc”, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere
În prezent depistarea tuberculozei se efectuează, de regulă,
la simptomatici, prin adresare. S-a majorat numărul cazurilor de
tuberculoză tardiv depistată, care influenţează negativ prognoza
bolii. În acelaşi timp, nu este determinată definiţia contemporană
„depistarea tuberculozei tardive”. Nu este clar rolul acestor cazuri
în insuccesul tratamentului şi mortalitatea prin tuberculoză. Este
necesar de determinat frecvenţa cazurilor tardiv depistate de
tuberculoză, ineficacitatea tratamentului şi de elaborat un sistem
perfecţionat în depistarea şi organizarea tratamentului. Metodele
perfecţionate ale depistării bolnavilor cu tuberculoză pulmonară,
reducerea erorilor în diagnosticarea şi organizarea chimioterapiei
adecvate vor permite ridicarea eficacităţii tratamentului şi micşorarea mortalităţii prin tuberculoză.
Material şi metode
Au fost examinaţi 157 de bolnavi tardiv depistaţi din trei
teritorii rurale: raionul Orhei – 64, Călăraşi – 46, Ialoveni – 47. În
grupul de comparaţie au fost examinaţi 132 de bolnavi depistaţi
la timp din aceleaşi teritorii rurale: raionul Orhei – 37, Călăraşi
– 34, Ialoveni – 61. Metodele de cercetare au fost tradiţionale
pentru practica ftiziologică: examinare clinică, metode imagistice
(microradiofotografia, radiografia, tomografia), examinări microbiologice (bacterioscopia, însămânţarea, BACTEC), testarea
la tuberculină, metode instrumentale, cercetări morfopatologice.
Rezultate obţinute şi discuţii
Din 267 de bolnavi prim depistaţi din teritoriile susnumite,
tardiv depistaţi au fost 58,8%. În raionul Orhei acest număr a alcătuit 62,7% (64 din 102), în raionul Călăraşi – 56,8% (46 din
81), în raionul Ialoveni – 56,0% (47 din 84). Printre bolnavi tardiv
depistaţi, bărbaţi au fost 77,7%, femei – 22,3%. Printre bolnavii
depistaţi la timp, bărbaţi au fost 64,4%, femei – 35,6%. În grupul
bolnavilor depistaţi la timp femeile au fost de 1,6 ori mai multe.
Majoritatea bolnavilor în ambele grupuri erau în vârstă aptă de
muncă. Din numărul total al bolnavilor tardiv depistaţi 120 (76,4%)
n-au fost angajaţi în câmpul muncii, printre bolnavii depistaţi la
timp – 84 (63,5%), de 1,2 ori mai mic. A fost determinat modul
de îndreptare a bolnavilor tardiv depistaţi şi depistaţi la timp în
cabinetele antituberculoase. Majoritatea bolnavilor tardiv depistaţi
(85,3%) au fost depistaţi prin adresare (adresarea la medicul de
familie, alţi specialişti, adresarea directă). Printre bolnavii depistaţi la timp acest indicator a alcătuit 49,2%, de 1,7 ori mai mic.
Forma clinică de bază printre bolnavii tardiv depistaţi (68,5%)
a fost tuberculoza infiltrativă cu distrucţie. Din 106 bolnavi cu
tuberculoză infiltrativă distructivă 85 (80,2%) au avut distrucţie
monolaterală, 21 (19,8%) – bilaterală. Din numărul total (157) al
bolnavilor examinaţi 126 (80,3%) erau baciliferi, 15 (9,5%) – n-au
eliminat micobacterii de tuberculoză, 16 (10,2%) – n-au fost examinaţi (diagnosticaţi postmortem). Din numărul bolnavilor tardiv
depistaţi la 38 (30,2%) a fost determinată multidrogrezistenţa.
Forma clinică de bază (68,5%) la bolnavii depistaţi la timp a fost
tuberculoza infiltrativă fără distrucţie. Din numărul total (132) al
bolnavilor examinaţi 69 (52,3%) erau baciliferi. Din ei la 7 (10,1%)
bolnavi a fost determinată multidrogrezistenţa. Aşadar, numărul
eliminatorilor de bacili printre bolnavii tardiv depistaţi era de 1,5
ori mai mare decât printre bolnavii depistaţi la timp. Numărul
baciliferilor cu multidrogrezistenţă printre bolnavii tardiv depistaţi era de 3,0 ori mai mare decât printre bolnavii depistaţi la
timp. Au fost evaluate rezultatele supravegherii bolnavilor tardiv
depistaţi în termenul 6–12 luni. Acest termen este insuficient
pentru concluzii argumentate în eficacitatea tratamentului. La 71
de bolnavi lipsesc datele despre tratament. În acelaşi timp, printre
86 de bolnavi (care au avut datele despre tratament) efectul pozitiv a avut loc numai la 24 (27,9%) dintre ei, acest rezultat fiind
nesatisfăcător, deoarece eficacitatea tratamentului trebuie să fie
de 85% conform recomandărilor OMS. La 55 de bolnavi depistaţi
la timp datele despre tratament lipsesc. În acelaşi timp printre 77
de bolnavi, efectul pozitiv a fost la 61 (79,2%) ceea ce constituie
un rezultat destul de satisfăcător. Printre bolnavii tardiv depistaţi
acest indicator era de 2,8 ori mai jos.
Concluzii
Bolnavii tardiv depistaţi alcătuiesc o parte destul de impunătoare printre contingentele de bolnavi cu tuberculoză pulmonară şi, în
ansamblu, pondera lor în teritoriile examinate ajunge la 58,8% şi
deviază de la 56,0% până la 62,7%, ceea ce este legat de organizarea
calităţii depistării tuberculozei. Bolnavii de tuberculoză tardiv
depistaţi, după statutul lor reprezintă un contingent foarte complicat în plan social şi medical, în comparaţie cu bolnavii depistaţi
la timp. Posibilitatea efectului pozitiv după tratamentul acestor
bolnavi este mai joasă, decât la bolnavii depistaţi la timp. Pentru
îmbunătăţirea eficacităţii tratamentului bolnavilor de tuberculoză
este necesar de ridicat nivelul depistării precoce
