Zona Golfului Persic a reprezentat mereu un interes major pentru Kenneth Pollack, autorul cărţii Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy, care şia început cariera prin a examina problemele de securitate ale Iranului, ca analist al CIA

Stan, Corina

Romanian

Romanian Journal of History and International Studies (RJHIS)

RJHIS 1 (1) 2014   133   Recenzii/Book Reviews   Kenneth Pollack, Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy,  New York, Simon & Schuster, 2013 Corina Stan       Zona Golfului Persic a reprezentat mereu un interes major pentru Kenneth Pollack, autorul cărţii Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy, care şi-a început cariera prin a examina problemele de securitate ale Iranului, ca analist al CIA.  Lucrarea menţionată anterior prezintă o previziune, cât se poate de reală, în care, în viitorul apropiat, Iranul ar putea crea o armă nucleară, fapt care ar determina şi mai multă instabilitate în mediul internaţional. De asemenea, ar reprezenta o ameninţare severă pentru oricine i-ar deveni inamic sau chiar, o declaraţie de război. De ce s-ar produce o înarmare, dacă nu ar exista ameninţări? Împotriva cui ar fi îndreptat acest plan? Care sunt şansele ca această iniţiativă a Iranului să nu devină realitate şi de ce tocmai Iranul este noul pericol pe plan global?  Pornind de la câteva din aceste întrebări retorice, Pollack îşi construieşte teza pentru susţinerea ideii că s-ar putea produce Inimaginabilul: o bombă nucleară creată de iranieni, iar Statele Unite ar avea un rol foarte important în prevenirea acestui eveniment, jucând rolul unui balancer pe scena mondială, asigurând astfel protecţia atât a Statelor  Unite, cât şi a aliaţilor săi.  Ceea ce face autorul în cadrul acestui volum, este să creeze o adevărată pledoarie pentru intervenţia SUA în diminuarea ambiţiilor nucleare ale iranienilor, numai astfel fiind posibilă stoparea acestei iniţiative. De asemenea, Pollack consideră că există, în acest moment, două opţiuni viabile pentru realizarea scopului propus: îndiguirea sau războiul împotriva Iranului, un război preventiv. Citind acest lucru, am făcut analogia cu situaţia atât de asemănătoare din Irak, când s-a pornit un război, bazat pe supoziţii, pe ideea că statul irakian a folosit bombe împotriva propriului popor.  Bineînţeles, autorul susţine faptul că cea mai potrivită idee este ca SUA  să revină la vechea tactica îndiguirii (Containment), argumentând că războiul ar putea agrava o posibilă situaţie de criză. Book Reviews                                                                                    RJHIS 1 (1) 2014  134   Dilema pe care ne-o propune această carte, şi la care ,,ne obligă” să reflectăm, este dacă ar fi mai potrivit  să trăim cu bomba sau să bombardam deţinătorul acesteia?  Analistul susţine cu certitudine că iranienii nu vor renunţa la programul lor privind crearea bombelor atomice.  Este facil de observat faptul că, în argumentarea sa, Pollack se foloseşte de conceptul Responsabilităţii de a proteja (R2P). Prin intermediul acestui argument, practic se realizează o justificare, legitimizare a unei posibile intervenţii din partea SUA. Primul pas pe care îl presupune R2P este prevenirea incidentelor şi astfel, evitarea unor situaţii care cel mai adesea, pot scăpa de sub control.  Totodată, acesta susţine faptul că Statele Unite ale Americii nu ar trebui să rămână un simplu martor pasiv în ceea ce priveşte capabilitatea Iranului de a se înarma, din punct de vedere al bombelor atomice. Tautologia: ,,o înţelegere, o afacere nereuşită ar fi mai rea, mai neprofitabilă decât nicio înţelegere” îi provoacă dezgust autorului, considerând că ar trebui utilizate toate mijloacele de a ajunge la o înţelegere cu iranienii, pentru a asigura securitatea la nivel mondial, chiar dacă această negociere nu ar duce la rezultatele dorite de americani. Mai concis, orice încercare de a ajunge la un acord, prin orice cale, fie ea diplomatică sau nu, ar fi mult mai convenabilă decât ignorarea subiectului până când situaţia ar putea să scape de sub control, la un moment dat.  Una din cele mai bune lecţii învăţate de America este că trebuie să folosească forţa, respectiv, să recurgă la război, numai atunci când nu mai există altă şansă. Trebuie ţinut cont de impredictibilitatea războiului, care poate genera efecte din ce în ce mai neîntâlnite, şi, în mod cert, inimaginabile la începutul acţiunii. Războaie care la început păreau ,,uşoare”, s-au dovenit a întrece orice aşteptare, precum războaiele din Irak, Afganistan.  Trebuie atacat programul nuclear al Irakului, dar recunoaşte incapacitatea chiar a CIA-lui de a nu descoperi toate ,,secretele” programului, fiind de fapt, o lacună în nivelul de informaţii la care serviciile secrete au acces. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Irak-ul, iar acesta şi-a demonstrat capacitatea de a îşi reconstrui strategiile de securitate, ale propriului program nuclear, în funcţie de ameninţări. Statele chiar au capacitatea de a deveni nişte Phoenix, atunci când interesele lor sunt puse în discuţie, la nivel internaţional.  O altă problemă pe care o pune Pollack, este aceea că, într-adevăr, iranienii au capacitatea de răspuns, au capacitatea de reacţie. Aşadar, în cazul în care Statele Unite se hotărăsc să atace statul iranian, acesta, în mod cert, va crea o contraofensivă. Situaţia nu este nici pe departe una win-win, în care ambii actori să RJHIS 1 (1) 2014   135  cedeze, să facă anumite compromisuri, dar să se ajungă la o înţelegere dezirabilă, ci dimpotrivă.  În primul  capitol  al cărţii, ,,Realitate şi Hiperbolă”, Pollack face o analiză a Programului Nuclear Iranian, lansând ipoteze despre capacitatea acestuia de reuşită, dar şi despre ameninţarea pe care o reprezintă Iranul, la nivel mondial, din moment ce planurile acestui stat, se presupune, că sunt acelea de a deveni o forţă nucleară pe plan global.  Aşadar, interesantă este modalitatea prin care ar trebui să privim lucrurile şi să înţelegem că ceea ce se întâmplă în interiorul unei ţări, nu reprezintă doar o decizie care afectează în mod strict locuitorii acelei zone, ci, din contră, poate afecta o mare parte din populaţia acestei lumi. Procesul de globalizare creează o interconectivitate mult mai accentuată a actorilor politici, dar şi a cauzelor care succed dintr-un anumit fenomen.  Cel de-al doilea capitol are ca punct central prevenirea situaţiei, mai exact, acţiunea Statelor Unite de a nu permite Iranului să îşi dezvolte atât de mult Programul Nuclear şi, implicit, să nu devină o forţă nucleară la nivel global.   Motivele SUA pentru care ar dori realizarea acestei preveniri se presupun a fi, în principal, siguranţa la nivel mondial, efectele catastrofale pe care le-ar putea crea aceste iniţiative, dar şi o oarecare teamă de concurenţă în acest domeniu.  În capitolul trei este prezentată strategia de Containment a SUA, pe care ar trebui să o adopte în cazul iranian, problemele pe care le-ar întâmpina, avantajele şi dezavantajele unei asemenea decizii.  Citind această carte, am putut observa faptul că afirmaţiile pe care le face Pollack cu privire la intenţiile Iranului de a crea o armă nucleară, nu au surse primare, credibile suficiente, ci, mai mult, supoziţii, care pot rămâne doar la acest stadiu. Cu toate că autorul a avut acces la date secrete, necunoscute şi inaccesibile altor cercetători sau analişti în domeniu, precum date obţinute de CIA, acestea nu apar. Oare pentru că, într-adevăr nu există?!  Totodată, conştient de lipsa unui argument foarte puternic care să îi susţină teza, acesta, în introducere, accentuează ideea că ,,Modalitatea prin care alegem să umplem lacunele din cunoaşterea noastră este adesea, mai importantă decât însăşi cunoaşterea, pe care o deţinem”. Încrederea în propriul studiu, pare însă debordantă, Pollack considerând că lucrarea sa va fi îndeajuns pentru a crea un argument viabil.  Argumentul principal al lui Pollack pentru o neintervenţie militară în cazul Iranului, se bazează în principal pe costurile mult prea ridicate pe care le-ar presupune o asemenea acţiune. Totodată, autorul recomandă stabilirea unei linii roşii pentru a determina Iranul, care are o presupusă strategie pentru dezvoltarea Book Reviews                                                                                    RJHIS 1 (1) 2014  136  unor arme nucleare, să nu ameninţe Statele Unite sau aliaţii săi. Acesta sugerează că utilizarea unei diplomaţii coercitive, care să conţină sancţiuni economice, izolare diplomatică sau război ideologic, toate acestea vor contribui la modificarea comportamentului iranian privind armamentul nuclear.   Trebuie observată toată această pledoarie pe care o face Pollack în cartea sa, şi ca pe o susţinere a globalizării, a faptului că oamenii, dar şi statele, la un nivel mai general, nu trăiesc în izolare, în globuri de cristal, unde orice decizie pe care o iau are efect doar asupra iniţiatorului. Orice faptă, precum simpla decizie de a contrui o bombă  atomică are impact la nivel global, poate provoca numeroase victime, pagube materiale, nu doar pe teritoriul acelei ţări.  Aşa se explică şi faptul că Statele Unite îşi atribuie rolul de provider de securitate, nepermiţând anumitor state să îşi dezvolte orgolii, ambiţii personale sau dorinţa de supremaţie, prin construirea unor pericole mobile, precum armamentul chimic, nuclear, atomic. De asemenea, se aplică metoda ,,carrot-and-stick” pentru a ţine sub control acţiunile unor actori internaţionali, tot din dorinţa de a crea un mediu cât mai stabil posibil.  Nu se poate invoca, în acest caz, conceptul de suveranitate absolută, atribuit prin Pacea Westfalică, deoarece statele nu acţionează singure pe scena internaţională, iar interconectivitatea din ce în ce mai crescândă a acestora creează atât un plus de securitate, dar şi de insecuritate.  Globalizarea creează, la rândul său, o micşorare a spaţiilor şi a timpului şi astfel, prin  intermediul mediei sau chiar al cărţilor, în cazul de faţă, oamenii se simt mult mai afectaţi, chiar de ceea ce se întâmplă la mii de kilometri depărtare.  Consider că lucrarea Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy aduce în atenţia cititorului pericolul pe care îl reprezintă o decizie care este luată, aparent, la nivel intern, dar care, poate afecta o mare parte comunitatea intenaţională. Globalizarea are un loc predominant în acest caz, iar interconectivitatea statelor, a persoanelor, are rolul de a depăşi anumite bariere, care păreau de netrecut până nu demult, şi de a crea un mediu mult mai stabil, în faţa diverselor ameninţări.        

Kenneth Pollack, Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy, New York, Simon & Schuster, 2013

https://rjhis.ro/ojs/index.php/rjhis/article/download/85/53

Kenneth Pollack, Unthinkable: Iran, the Bomb and American strategy, New York, Simon & Schuster, 2013

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Romanian Journal of History and International Studies (RJHIS)