Fondul turistic forestier naţionl : relaţii complexe. Turismul, ca oricare altă activitate economică, se află într-o strânsă interdependenţă cu patrimoniul natural, care constituie obiect al activităţii turistice. Orice degradare a unei părţi a acestuia determină, treptat, o diminuare a activităţii turistice din acea zonă; de aceea, dezvoltarea turismului trebuie să se realizeze concomitent cu păstrarea funcţionalităţii ecosistemelor. Un echilibru între dezvoltarea zonelor turistice şi păstrarea integrităţii ecologice a acestora este mai mult decât necesar. În aceste condiţii, exploatarea neraţională a pădurilor reprezintă aspecte importante ale activităţii umane care pot conduce la afectarea potenţialului turistic al unei zone. În studiul de faţă ne-am oprit doar la o prezentare generală a situaţiei actuale a fondului forestier naţional care ocupă în prezent 6,2 milioane hectare (26% din suprafaţa ţării), cu contraste mari de la o zonă la alta: alături de păduri de înaltă biodiversitate şi stabilitate (precum făgetele, de exemplu), există multe păduri deteriorate, destabilizate, aflate acum în declin sau chiar în curs de uscare. Alături de zona de munte, relativ bine împădurită, avem întinse suprafeţe de câmpie despădurite, dealuri erodate, câmpiii stepizate etc. Diminuarea suprafeţei forestiere este datorată îndeosebi tăierilor ilicite, mai ales de pe suprafeţele de pădure care au trecut în proprietate privată după 1990. Apreciem că în prezent se manifestă o amplă presiune socială şi economică asupra pădurilor, în condiţiile în care turismul românesc, ca şi cel mondial, îmbracă tot mai mult forma întoarcerii la natură, la modurile tradiţionale de viaţă
