The problems of environmental damage, economic unsustainability and social dislocation caused by rapid and extensive places for recreation growth might suggest that the key to greater sustainability lies in setting limits to urbanization and changing the rules in architecture and planning for tourism.Architecture; Sustainable development; Tourism.

Delia Popescu

Romanian

Research Papers in Economics

AE 
 
 
Amfiteatru Economic  98
TURISM, ARHITECTURĂ ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ 
(Tourism, Architecture and Sustainable Development) 
 
Lector univ. dr. Popescu Delia 
Academia de Studii Economice din Bucuresti 
deliapopescu2@yahoo.com 
 
 
 
 
 
Rezumat 
 
 
Dezvoltarea necontrolată a 
staţiunilor turistice creează probleme atât 
mediului înconjurător, cât şi beneficiilor 
economice  şi sociale. Din acest motiv 
cheia unei dezvoltări durabile a turismului 
pare a fi o limitare a gradului de 
urbanizare a siturilor turistice şi o 
schimbare a regulilor din arhitectură  şi 
amenajare prin introducerea studiului de 
impact. 
 
 
 
 
 
 
Cuvinte cheie 
 
 
• Arhitectură; 
• Dezvoltare durabilă; 
• Turism. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Abstract 
 
 
The problems of environmental 
damage, economic unsustainability and 
social dislocation caused by rapid and 
extensive places for recreation growth 
might suggest that the key to greater 
sustainability lies in setting limits to 
urbanization and changing the rules in 
architecture and planning for tourism. 
 
 
 
 
 
 
 
 
Keywords 
 
 
• Architecture; 
• Sustainable development; 
• Tourism. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 AE  Turism durabil 
 
Nr. 18 ● Noiembrie 2005  99
 
Trăind într-o epocă de tranziţie, ale cărei caractere se reflectă în construcţiile 
noastre, în evoluţia actuală atât de rapidă, arhitectul poate să impună o amprentă 
caracteristică, într-o perioadă relativ scurtă, consolidând o concepţie de viaţă. 
 
   1. Turism şi arhitectură 
 
Arhitectura reprezentativă care 
conturează peisajul ţării noastre în anul 
2005 trebuie realizată cu materiale 
durabile, viabile care să remodeleze 
localităţi şi zone întregi. 
În toate perioadele strălucite ale 
istoriei, arhitectul s-a găsit  ăn mijlocul 
epocii sale. Arhitectura reprezintă fidel 
societatea la un moment dat tocmai 
pentru că r ăspunde direct necesităţilor 
unei epoci, realizându-se cu mijloace 
publice, cu posibilităţile tehnice 
existente, cu participarea unor ramuri 
diverse. 
Analizând strălucita perioadă a 
Renaşterii florentine şi personalitatea lui 
Lorenzo de Medici, Luigi Ugolini 
spunea: “douăzeci de ani sunt puţini în 
sine, dar pot fi suficienţi pentru a pecetlui 
o epocă. Timpul, entitate abstractă, nu 
are valoare asupra duratei convenţionale 
pe care i-o atribuie oamenii”. Mai sunt 
aproape cinci ani (până în decembrie 
2009, când se vor împlini 20 de ani de la 
Revoluţia din 1989) şi putem spune şi noi 
că s-a pecetluit o epocă, despre care însă 
nu se poate afirma că a fost strălucită, 
nici pentru turism, dar mai ales pentru 
arhitectură. 
Răspunzând cerinţelor şi spiritului 
epocii sale, arhitectul a creat de-a lungul 
istoriei temple, palate şi catedrale, teatre, 
pieţe publice, locuinţe  şi ansambluri 
urbane. Astăzi, arhitectul este în 
continuare pionul principal în realizarea 
unor amenajări durabile, în general, şi a 
unor amenajări turistice, în special. 
Viaţa materială şi culturală a unor 
popoare se oglindeşte în monumente şi 
ansambluri valoroase de arhitectură, 
dezvăluind privitorilor mentalităţi  şi 
concepţii proprii, capacitatea de creaţie a 
unor epoci de înflorire. Ele stârnesc 
interesul mulţimilor  şi declanşează 
adevărate pelerinaje, demonstrând că 
arhitectura realizată din antichitate până 
în epoca noastră a devenit obiectiv 
turistic în sine. 
Ruine  şi clădiri izolate, localităţi 
întregi şi zone din teritoriu constituie prin 
ceea ce aduc peste secole, elemente de 
bază ale turismului contemporan. 
Monumentul megalitic din 
Stonehenge – Wiltshire, vestigii ale 
palatelor civilizaţiei maya din arta 
precolumbiană, piramidele de la Gizeh, 
templele de piatră ale Indiei şi cele din 
lemn ale Japoniei, străzile pitoreşti din 
Berna sunt vizitate anual de sute de mii de 
turişti. Datele statistice arată că în Franţa, 
printre cele mai vizitate edificii se numără 
castelul Versailles, urmat îndeaproape de 
arcul de triumf din piaţa Etoile – Paris, 
Mont Saint-Michel, castelul 
Fontainebleau  şi Sainte Chapelle, fără a 
lipsi din acestă listă catedrala Notre 
Dame, palatul papilor de la Avignon, 
monumentele romane de la Nimes şi 
cetatea Carcassonne. Desigur că opere 
renumite ca biserica bizantină Sf. Irina 
din vechiul Constantinopol, moscheea AE 
 
 
Amfiteatru Economic  100
Sfintei Stânci din Ierusalim sau San 
Miniato din Florenţa se înscriu în 
ansamblul de arhitectură al localităţilor cu 
care se compun şi pe care le subliniază, 
contribuind din plin la atracţia pe care 
aceste oraşe o exercită asupra turiştilor. 
 
 
 
 
Unele monumente constituie cadrul 
propice pentru montarea unor festivaluri 
de teatru, operă şi balet, pentru concerte 
sau pentru spectacole de sunet şi lumină, 
ca teatrul din Delfi, bazilica lui Maxenţiu 
din Roma, sau amfiteatrul din Verona. 
La rândul lor, noi opere de 
arhitectură sunt cuprinse în circuitul 
turistic, ca lucrări reprezentative ale 
timpurilor noastre. Pavilionul studenţilor 
elveţieni din cartierul universitar din 
Paris, turnul Pirelli din Milano (arhitect 
Gio Ponti), ansamblul Royal Festival Hall 
din Londra (arhitect Sir Robert Mattew), 
alături de lucrări ale arhitecţilor Aalto, 
Bakema, Saarinen şi Kenzo Tange sunt 
numai câteva dintre acestea. 
 
În ţara noastră, sunt binecunoscute 
ca edificii care se înscriu printre 
obiectivele urmărite de turismul intern şi 
internaţional, atât monumentele de 
arhitectură – vechi ctitorii domneşti, 
cetăţile  ţărăneşti din Transilvania, culele 
Olteniei, arhitectura populară din lungul 
Carpaţilor, cât şi unele ansambluri 
urbanistice şi centre social-culturale care 
se integrează în silueta de azi a marilor 
oraşe. 
În ţară sau în străinătate, operele de 
arhitectură care au intrat în preocupările 
turiştilor pretind măsuri speciale de acces 
şi de vizitare, de prezentare, de apărare şi 
valorificare, de restaurări  şi amenajări, 
precum şi pentru asigurarea întregii game 
de dotări necesare în preajma obiectivelor 
turistice. Astfel de probleme revin în 
atenţia arhitectului, împletindu-se cu cele 
curente în cadrul sistematizării 
localităţilor şi a teritoriului. 
 
Alături de procesele obişnuite care 
privesc urbanizarea, construcţia de 
locuinţe  şi sistematizarea satelor, se 
conturează din ce în ce mai pregnant 
necesităţile crescânde de rezolvare viabilă 
a bazei materiale pentru turism. Mişcarea 
continuă de persoane pretinde amenajarea 
mijloacelor  şi căilor de transport, a 
construcţiilor pentru cazare şi a dotărilor 
aferente, precum şi sistematizarea unor 
zone specifice. Realizarea fondului 
construit necesar pentru satisfacerea 
funcţiunilor turistice a constituit şi 
constituie un însemnat aport, atât în 
rezolvarea unor probleme care privesc 
turismul, cât şi în edificarea reţelei 
generate de construcţii. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 AE  Turism durabil 
 
Nr. 18 ● Noiembrie 2005  101
Arhitectul are o contribuţie directă 
în rezolvarea procesului de amenajare 
turistică a teritoriului. El trebuie să 
intervină într-o serie largă de activităţi, 
printre care se înscriu: 
• construcţii pentru turişti, cuprinzând 
cazarea şi asigurarea serviciilor necesare, 
dotări de agrement şi sport, comerţ  şi 
alimentaţie, unităţi bancare şi de sănătate, 
etc.; 
• sistematizarea unor zone în teritoriu, 
ansambluri şi reţele cu caracter turistic; 
• valorificarea cadrului natural şi a celui 
istoric; 
• integrarea patrimoniului arhitectural 
existent în zone şi circuite turistice; 
• conceperea şi amenajarea unor mijloace 
de transport: vagoane cuşete sau 
restaurant, nave, autocare, rulote, 
telecabine, etc.; 
• mobilier, decoraţii  şi amenajări pentru 
crearea unei ambianţe adecvate, grafică 
pentru informare, publicitate şi reclamă; 
• cercetare  şi prognoză în relaţie 
nemijlocită cu specialiştii  şi cu forurile 
competente, pentru stabilirea unor 
programe clare de amenajare şi 
reamenajare a teritoriului în spiritul unei 
dezvoltări durabile a activităţii turistice. 
 
Toate aceste puncte nu pot fi 
realizate însă doar de specialiştii în 
arhitectură. Alături de ei, pentru a se 
realiza o amenajare durabilă a teritoriului 
trebuie să-şi aducă contribuţia  şi alţi 
specialişti: economişti, geografi, biologi şi 
nu în ultimul rand, clasa politică şi mai 
ales ecologiştii. 
 
2. Dezvoltarea durabilă şi studiul de 
impact 
 
Încă din deceniul opt al secolului 
XX, ţări europene cu tradiţie în turism şi-
au pus problema găsirii unor parametrii de 
stabilire şi măsurare, în termeni relative, a 
gradului de dezvoltare turistică  şi de 
ocupare a terenurilor. 
 
În relaţia dintre activităţile turistice 
şi mediul înconjurător, în timp şi spaţiu, 
se produc modificări asupra 
componentelor de mediu prin intermediul 
infrastructurii şi circulaţiei turistice. 
Pentru fiecare unitate turistică ce se 
propune a se realiza este nevoie de 
elaborarea unor studii detaliate, de impact 
între consecinţele activităţilor turistice şi 
protecţia resurselor naturale cu valenţe 
turistice, mai ales că cea mai mare parte a 
peisajelor au valori unice ce nu pot fi 
restaurate sau înlocuite. 
 
Aprecierea gradului de impact a 
turismului asupra mediului înconjurător se 
poate face mai întâi prin stabilirea 
cadrului de lucru, cu punctarea 
principalelor probleme. Urmărirea datelor 
statistice trebuie realizată prin indicatori 
specifici, prin monitorizarea activităţilor 
şi circulaţiei turistice şi prin elaborarea 
detaliată a studiului de impact. Pe baza 
unor asemenea studii se pot stabili noile 
strategii de dezvoltare a activităţilor  şi 
circulaţiei turistice sau de diminuare a lor 
pentru a se asigura păstrarea calităţii 
mediului natural şi antropic, care sunt în 
ultimă instanţă, cele mai importante 
“materii prime” pentru industria turistică. 
În România, prin intermediul 
agenţiilor judeţene de protecţie a mediului 
şi cu ajutorul Legii mediului nr. 137/1995, 
au fost iniţiate primele monitorizări a unor 
factori de poluare şi s-au stabilit 
metodologiile de realizare a bilanţurilor 
de mediu şi a studiilor de impact. 
Practicarea turismului şi în special 
a turismului ecologic, presupune o 
dezvoltare a infrastructurii, o echilibrare 
rural-urban durabilă, utilizarea unor forme 
de energie neconvenţională, tehnici mai 
puţin poluante, stabilirea în funcţie de 
tipurile de peisaj şi de mediu, a 
capacităţilor de suportabilitate, cu un rol AE 
 
 
Amfiteatru Economic  102
esenţial în aprecierea nivelului de 
dezvoltare a activităţilor economice, şi 
mai ales a turismului, care la prima vedere 
pare a produce mai puţine modificări 
asupra mediului înconjurător. În acelaşi 
timp, este nevoie de un marketing 
eficient, de o bună cunoaştere a locurilor 
de destinaţie turistică, o dezvoltare 
macroeconomică eficientă, care să evite 
supraexploatarea unor zone, cu evitarea 
investiţiilor de mare anvergură  şi a 
poluării active. 
 
Pentru oprirea deteriorării mediului 
şi conservarea resurselor, pentru 
realizarea reconstrucţiei ecologice a 
zonelor deteriorate, în activitatea de 
proiectare, amplasare, execuţie  şi 
exploatare a noilor obiective economico-
sociale, în mod obligatoriu trebuie să se 
aibă în vedere: amenajarea teritoriului, cu 
delimitarea categoriilor de folosinţă, într-
un raport care să asigure menţinerea 
integrităţii mediului, a cadrului peisagistic 
şi a echilibrului ecologic, precum şi 
protecţia aşezărilor umane şi a altor 
obiective de interes social-uman, ecologic 
şi ştiinţific; dimensionarea noilor investiţii 
şi activităţi în limitele capacităţii de 
suport a resurselor naturale şi a mediului; 
adoptarea de tehnologii şi procese care să 
asigure un randament superior de 
prelucrare  şi valorificare a resurselor 
materiale  şi energetice cu micşorarea 
pierderilor  şi a deşeurilor poluante; 
adoptarea de soluţii pentru prelucrarea, 
reciclarea  şi neutralizarea deşeurilor 
poluante. 
Pentru orice obiectiv sau activitate 
care prin natura, dimensiunile sau 
amploarea sa, poate avea un impact 
deosebit asupra mediului (transporturi, 
energie, construcţii, agrement, turism, 
ş.a.) sunt necesare înaintea emiterii 
acordului sau autorizaţiei de mediu 
(pentru planurile de urbanism şi 
amenajare a teritoriului), studii de impact. 
Prin “impact asupra mediului” se 
înţelege orice efect direct sau indirect al 
unei activităţi umane desfăşurate într-o 
anumită zonă, care produce o schimbare a 
sensului de evoluţie a calităţii mediului şi 
ecosistemelor, schimbare ce poate afecta 
sănătatea omului, integritatea condiţiilor 
socio-economice. 
 
Obiectivele studiului de impact au 
în vedere stabilirea: 
• modului de amplasare a obiectivului în 
mediu, de încadrare în planurile şi 
schemele de amenajare, de valorificare a 
resurselor existente în zonă; 
• modificărilor posibile, pozitive sau 
negative, ce pot interveni în calitatea 
factorilor de mediu prin promovarea unui 
proiect sau unei activităţi; 
• nivelului de afectare a factorilor de 
mediu, a sănătăţii populaţiei şi a riscului 
declanşării unor accidente sau avarii cu 
impact major asupra mediului; 
• posibilităţii de acceptare sau nu a unui 
proiect sau unei activităţi. 
 
Spre deosebire de alte studii 
tradiţionale privind dezvoltările 
tehnologice, studiile de impact sau 
previzionale, anticipând apariţia efectelor 
complexe, proiectează scenarii şi strategii 
de acţiune. De aici şi necesitatea lansării 
unor programe pe termen lung de studiere 
a impactului. 
La construirea şi darea în funcţiune 
a obiectivelor turistice, precum şi a altor 
realizări economico-sociale, indiferent de 
mărimea investiţilor, pentru lucrările de 
amenajare a teritoriului şi de sistematizare 
a localităţilor rurale şi urbane, pentru 
construcţii de orice fel, pentru efectuarea 
de lucrări necesare transportului, 
eliminării deşeurilor şi ambalajelor, pentru 
stabilirea  şi schimbarea destinaţiei 
terenurilor din fondul funciar, explorarea 
şi exploatarea resurselor naturale, ca de 
altfel şi pentru alte activităţi care presupun 
schimbarea cadrului natural, este AE  Turism durabil 
 
Nr. 18 ● Noiembrie 2005  103
obligatorie obţinerea acordului şi 
autorizaţiei de mediu. 
 
Acordul de mediu reprezintă actul 
tehnico-juridic ce se emite în prima fază 
de proiectare a obiectivelor de investiţii, 
potrivit prevederilor legale privind 
protecţia factorilor de mediu şi se solicită 
obligatoriu pentru fiecare obiectiv de 
investiţie în parte. Prin el se stabilesc 
condiţiile de realizare a unui proiect sau a 
unei activităţi din punct de vedere al 
impactului asupra mediului. 
Funcţionarea obiectivului în cauză 
este posibilă numai în condiţiile 
respectării stricte a prevederilor legale 
privind protecţia factorilor de mediu şi în 
condiţiile eliberării autorizaţiei de mediu 
de către organul competent. 
 
Autorizaţia de mediu este actul 
tehnico-juridic prin care sunt stabilite 
condiţiile  şi parametrii de funcţionare, 
pentru activităţile existente şi pentru cele 
noi, pe baza acordului de mediu. 
Dacă obiectivul sau activitatea pot 
fi autorizate, autoritatea teritorială pentru 
protecţia mediului face publică decizia sa 
de emitere a autorizaţiei, decizia putând fi 
contestată în termen de maximum 30 de 
zile de la anunţare. La expirarea acestui 
termen, autoritatea teritorială pentru 
protecţia mediului, elaborează autorizaţia 
de mediu. 
Documentaţia întocmită în vederea 
realizării unei amenajări teritoriale se 
referă în principal, la următoarele aspecte: 
dezvoltarea viitoare a localităţii (extensivă 
sau intensivă), delimitarea localităţii, 
zonarea teritoriului, reţeaua principală de 
circulaţie, amplasarea principalelor dotări, 
relaţia localităţii cu elementele naturale 
din mediul înconjurător. 
Având în vedere diversitatea 
problemelor abordate şi scara (naţională, 
regională sau locală) la care se realizează 
documentaţiile de amenajare a teritoriului 
şi urbanism, elaborarea lor implică 
cooperarea unui larg colectiv de cadre 
tehnice de diferite profesii: arhitecţi, 
economişti, ingineri cu diverse 
specializări, ecologişti, geografi, 
matematicieni, medici, psihologi, 
sociologi, urbanişti, etc. 
 
 
 
 
 
Bibliografie 
 
1.  Ugolini, L.  Lorenzo Magnificul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971 
2.  Courthion, P.  Curente şi tendinţe în arta secolului XX, Editura Meridiane, 
Bucureşti, 1973 
3.  Metodologia de aplicare a studiului de impact asupra mediului Ordinul 
M.A.P.P.M. nr. 125-1996  (M.O. nr. 73-1996) 
4.  Purvis, M., Grainger, A. Exploring Sustainable Development, Editura 
EARTHSCAN, London, 2004 
5.  Lavery, P. Travel and Tourism, Editura ELM Publications, Northants, 1996 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Tourism, Architecture and Sustainable Development

http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no18/articol_fulltext_pag98.pdf

Tourism, Architecture and Sustainable Development

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Research Papers in Economics