The article analyzes the necessity for studying the efficiency in the education area. In the same time, the discussion is focused on the main perspective of efficiency’s analysis: classical perspective and systemic perspective. This paper is an integrated part of the research program Micro and macrosystemic efficiency in Romanian higher education activity (CNCSIS cod 115/2005, research project coordinator assistant lecturer Ph. D. Claudiu Cicea).efficiency of education, economic development

Claudiu CICEA

Romanian

Research Papers in Economics

Management Management Management Management    
 
 
 
 
Economia seria Management            Anul VIII, Nr. 2, 2005  
 
50
 
 
Aspecte privind eficienţa  
în sfera educaţiei 
 
Lect. univ. dr. Claudiu CICEA 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
„Eficienţa este să faci mai bine ceea ce deja se face.” 
Peter F. Drucker
1 
 
cest început de mileniu este marcat de o serie de dezvoltări care 
cu siguranţă vor fi amplificate în anii ce vor veni şi care vor 
genera reacţii declanşate de dorinţa de schimbare permanentă a 
stilului de viaţă în societatea umană. Îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai  
al individului, precum şi dezvoltarea economică a unei comunităţi nu se pot realiza 
                                                 
1  Peter  F.  Drucker,  economist  austriac,  născut  la  Viena  în  anul  1909,  supranumit  „părintele 
managementului” 
A 
Abstract 
The article analyzes the necessity for 
studying the efficiency in the 
education area. In the same time, the 
discussion is focused on the main 
perspective of efficiency’s analysis: 
classical perspective and systemic 
perspective. 
This paper is an integrated part of 
the research program “Micro and 
macrosystemic efficiency in 
Romanian higher education activity” 
(CNCSIS cod 115/2005, research 
project coordinator assistant lecturer 
Ph. D. Claudiu Cicea). 
Rezumat 
Articolul analizează necesitatea 
studierii eficienţei în sfera educaţiei. 
În acelaşi timp, discuţia este axată pe 
principalele perspective ale analizei 
eficienţei în acest domeniu: 
perspectiva clasică şi perspectiva 
sistemică. 
Lucrarea este parte integrantă a 
proiectului de cercetare „Eficienţa 
micro şi macrosistemică în 
activitatea de învăţământ superior din 
România” (cod CNCSIS 115/2005, 
director de proiect lect. univ. dr. 
Claudiu Cicea). Management Management Management Management      
 
 
 
Anul VIII, Nr. 2, 2005            Economia seria Management  
 
51 
fără un sistem de învăţământ adecvat. Din această cauză strategiile educaţionale 
ocupă un rol important în politicile guvernamentale ale statelor dezvoltate. Aceste 
strategii,  denumite  şi  strategii  de  pregătire,  trebuie  definite  pe  cele  patru 
componente ale sale: 
￿  obiective:  fără  îndoială,  obiectivul  fundamental  al  oricărei  strategii 
educaţionale este acela de a creşte nivelul de pregătire al membrilor 
unei  colectivităţi,  şi  prin  aceasta  de  a  îmbunătăţi  nivelul  de  trai  al 
acestora; 
￿  modalităţi de realizare: există o mare varietate de moduri de a pune în 
practică o strategie educaţională (creşterea gradului de accesibilitate la 
educaţie  pentru  indivizi,  îmbunătăţirea  nivelului  de  pregătire 
pedagogică şi de specialitate a cadrelor didactice etc.). Indiferent de 
modalitatea aleasă, trebuie avute în permanenţă în vedere obiectivele 
strategiei educaţionale; 
￿  resurse: din punct de vedere al resurselor consumate pentru realizarea 
strategiei,  trebuie  menţionat  că  acestea  sunt  în  general  de  natură 
financiară (cheltuieli bugetare alocate pentru învăţământ); 
￿  termene:  orice  strategie  trebuie  să  aibă  prevăzut  şi  termene  de 
realizare. În cazul strategiilor educaţionale, aceste termene sunt mai 
mari decât în cazul strategiilor din sfera economică, putând ajunge la 
valori de 15 – 20 ani.  
  Având  în  vedere  aceste  aspecte,  este  necesar  să  ne  concentrăm  atenţia 
asupra sistemului de învăţământ, în general, şi asupra învăţământului superior, în 
special, în condiţiile în care acesta reprezintă fundamentul unei dezvoltări umane 
reale  şi  susţinute.  Într-adevăr,  viabilitatea  unei  naţiuni  depinde  de  sistemul  de 
învăţământ,  lucru  demonstrat  şi  de  istoria  umanităţii,  în  care  naţiunile  ce  au 
beneficiat de educaţie au fost şi naţiunile cele mai dezvoltate. 
Principala entitate a învăţământului universitar este instituţia de învăţământ 
superior. Aceasta poate fi considerată un sistem compus din mai multe subsisteme 
(didactic, logistic, administrativ, organizatoric etc.), care interacţionează între ele şi 
al căror principal scop este ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie al societăţii.  
 
 Management Management Management Management    
 
 
 
 
Economia seria Management            Anul VIII, Nr. 2, 2005  
 
52
Această  misiune  fundamentală  a  sistemului  de  învăţământ  se  bazează  pe 
îndeplinirea mai multor obiective: 
￿  progresul individului, astfel încât acesta să se bucure la maximum de 
viaţă; 
￿  socializarea individului, astfel încât să poată lua parte împreună cu alte 
persoane la desfăşurarea unei activităţi; 
￿  asigurarea unor cunoştinţe de bază despre alte culturi; 
￿  asigurarea unor deprinderi în diferite domenii; 
￿  asigurarea  unor  competenţe  de  bază  şi  a  unor  diferite  capacităţi 
profesionale. 
Individul  nu  poate  decât  să  beneficieze  de  pe  urma  realizării  acestor 
obiective. Acelaşi lucru este valabil şi pentru societate, care va folosi cunoştinţele, 
aptitudinile şi deprinderile individului în scopul promovării progresului economic 
şi social. H.R. Bowen
2 ilustrează cel mai bine scopul sistemul de învăţământ, în 
general,  şi  al  învăţământului  superior  în  special:  „Scopul  primar  al  educaţiei 
superioare este de a schimba oamenii în modalităţile dorite. La rândul lor, aceste 
schimbări  pot  avea  efecte  profunde  în economie  şi  societate  şi  chiar în  cursul 
istoriei.  Dar,  în  primă  instanţă,  obiectivul  este  de  a  modifica  calităţi  şi 
comportamente ale fiinţelor umane.”  
În ultimele decenii, odată cu explozia informaţională şi de cunoştinţe, s-a 
pus problema cuantificării eficienţei sistemului de învăţământ. Importanţa studierii 
ei rezidă în mai multe aspecte, dintre care menţionăm: 
  un prim aspect constituit de globalizare, fenomen care a luat amploare 
în ultimul timp şi care afectează, în proporţie mai mare sau mai mică, 
viaţa  fiecărei  persoane.  Economiile  naţionale  si  chiar  culturile 
naţionale  se  globalizează.  Prin  aceasta  se  înţelege  că  activităţile 
societăţii (politica, economia, cultura, sportul etc.) funcţionează într-o 
strânsă  dependenţă la  nivel  mondial în timp  real.  Acest  fenomen  a 
devenit posibil recent, datorită infrastructurii furnizate de tehnologiile 
de informatizare şi comunicare. Globalizarea implică un nivel ridicat 
de cultură şi civilizaţie al diferitelor popoare, fapt ce este imposibil de 
realizat fără un sistem de învăţământ eficient şi modern; 
                                                 
2  H.  R.,  Bowen,  Investment  in  Learning:  The  Individual  and  Social  Value  of  American  Higher 
Education, San Francisco, Jossey-Bass, 1977 
 Management Management Management Management      
 
 
 
Anul VIII, Nr. 2, 2005            Economia seria Management  
 
53 
  chiar dacă  nivelul de bunăstare şi tehnologie este mai ridicat decât în 
trecut, numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie este destul de ridicat. 
Una dintre şansele de redresare pentru ţările subdezvoltate o constituie 
tocmai  existenţa  unui  sistem  de  învăţământ  eficient,  capabil  să 
atenueze discrepanţele dintre diferite persoane, sub raportul nivelului 
de trai; 
  pregătirea educaţională a unui individ este strâns legată de şomaj. În 
general, ratele şomajului scad pe măsură ce pregătirea educaţională a 
individului  creşte.  Spre  exemplu,  în  Marea  Britanie,  rata  şomajului 
este  de  9%  pentru  cei  cu  vârste  între  25  şi  64  de  ani  cu  educaţie 
primară  şi  secundară  (echivalentul  liceului  în  România),  şi  1.9% 
pentru cei cu studii universitare (OEDC, 2001). Un nivel de cunoştinţe 
sărac, rezultat al unui sistem de învăţământ subdezvoltat sau ineficient, 
este considerat a avea o importanţă deosebită în explicarea nivelului 
şomajului dintr-o ţară. 
  Având în vedere aceste aspecte referitoare la importanţa studierii eficienţei 
în activitatea de învăţământ, ne propunem în continuare să prezentăm modalităţile 
de evaluare a acesteia, din mai multe puncte de vedere. 
 
  Perspectivele de evaluare a eficienţei  
în activitatea de învăţământ 
 
  Conform  dicţionarului  Larousse,  noţiunea  „eficacitate”  se  referă  la 
caracteristica unui bun economic de a produce efectul aşteptat sau a unei activităţi 
de a ajunge la rezultate utile. În acelaşi timp, prin „eficienţă” se înţelege trăsătura 
unui lucru de a înregistra rezultate bune. În sens filozofic, noţiunea de „cauză 
eficientă” înseamnă acea cauză care produce un efect, care este la originea unui 
lucru.  Din  analiza  acestor  două  definiţii  se  desprinde  viziunea  clasică  asupra 
eficienţei, potrivit căreia evaluarea acesteia pune accentul pe efectele înregistrate, 
fără a lua în considerare eforturile depuse. Acest tip de abordare a eficienţei este 
întâlnit în special în sfera social-culturală, acolo unde omul este atât subiectul,  
cât şi obiectul respectivei activităţi. Pentru a înţelege mai bine acest concept, să 
considerăm exemplul unui medicament despre care spunem că este eficient. Prin 
urmare, ceea ce ne interesează sunt efectele obţinute (o stare de sănătate mai bună) Management Management Management Management    
 
 
 
 
Economia seria Management            Anul VIII, Nr. 2, 2005  
 
54
şi mai puţin eforturile depuse de societate şi de individ pentru obţinerea acelui 
medicament.   
  Treptat, pe măsura dezvoltării economice înregistrate la nivel mondial, a 
caracterului  de  raritate  din  ce  în  ce  mai  accentuat  al  resurselor  şi  a 
intercondiţionării  tuturor  activităţilor  umane,  eforturile  depuse  au  început  să 
conteze  în  aprecierea  eficienţei.  Astfel  a  apărut  viziunea  sistemică  asupra 
eficienţei, potrivit căreia evaluarea acesteia se fundamentează pe raportul dintre 
efectele  obţinute  din  sistem  şi  resursele  consumate.  Ea  trebuie  înţeleasă  ca  o 
interacţiune care se stabileşte între structura şi volumul intrărilor, pe de o parte şi 
structura  şi  volumul  ieşirilor  înregistrate,  pe  de  altă  parte.  Această  abordare  a 
eficienţei este întâlnită cu precădere în sfera economică, acolo unde atât eforturile 
(cheltuielile),  cât  şi  efectele  pot  fi  identificate  şi  individualizate  cu  precizie. 
Utilizând  un  alt  exemplu,  să  considerăm  un  utilaj  despre  care  spunem  că  este 
eficient. Această afirmaţie se bazează pe o comparaţie a costurilor de achiziţie cu 
profiturile înregistrate în urma funcţionării, deci pe un raport efort – efect. 
  În  general,  cu  cât  activitatea  respectivă  este  mai  „aproape”  de  sfera 
economică, cu atât mai important în aprecierea eficienţei este raportul efect – efort. 
În acelaşi timp, dacă activitatea respectivă are implicaţii sociale mari, accentul va fi 
pus pe cuantificarea efectelor (şi, eventual, a eforturilor) şi mai puţin pe raportul 
dintre ele. În practică nu există o activitate economică fără implicaţii sociale, aşa 
cum nu există o activitate socială fără consecinţe economice. Ca urmare, eficienţa 
oricărei activităţi poate fi analizată prin prisma ambelor viziuni. 
  Indiferent de abordarea aleasă, principala problemă de evaluare a eficienţei 
activităţii  de  învăţământ  este  legată  de  faptul  că  aceasta  nu  este  o  activitate 
economică,  ci  una  social-culturală  şi,  în  consecinţă,  efectele  sunt  greu  de 
cuantificat. Dacă intrările (resursele) în sistem sunt relativ uşor de exprimat, ieşirile 
(beneficiile) sunt destul de greu de măsurat; acest lucru se datorează faptului că 
acestea se înregistrează pe o perioadă îndelungată de timp şi de foarte multe ori nu 
îmbracă forma monetară. 
  O altă problemă importantă care trebuie analizată se referă la distincţia 
între eficienţa socială (a cărei evaluare se bazează în special pe viziunea clasică) şi 
eficienţa  economică  (în  evaluarea  căreia  se  utilizează  cu  precădere  viziunea 
sistemică). Management Management Management Management      
 
 
 
Anul VIII, Nr. 2, 2005            Economia seria Management  
 
55 
  Astfel, în cazul unei activităţi economice, maximizarea efectelor pentru a 
îmbunătăţi eficienţa fără a ţine seama de volumul şi structura eforturilor depuse este 
un  nonsens.  Pentru  o  activitate  social-culturală  (aşa  cum  este  activitatea  de 
învăţământ)  acest  lucru  este  posibil  şi  se  explică  prin  faptul  că  omul  este  atât 
obiectul, cât şi subiectul unei activităţi de acest gen. Altfel spus, nimic nu este prea 
scump atunci când este vizată o mai bună educaţie şi recreere a omului (sistemul de 
învăţământ şi cultură), o stare de sănătate mai bună a populaţiei (sistemul sanitar) etc. 
  În  aprecierea  eficienţei,  economiştii  folosesc  conceptul  de  „funcţie  de 
producţie”  pentru  a  descrie  relaţiile  matematice  dintre  intrările  de  factori  de 
producţie (munca, natura şi capitalul) şi rezultatele obţinute. De asemenea, folosesc 
conceptul de productivitate a muncii (rezultatul produs pe unitatea de muncă) şi 
conceptul de rentabilitate (costul pe unitatea de profit).  
  Noţiunea de funcţie de producţie presupune faptul ca intrările şi ieşirile pot 
fi definite riguros şi precis. Conceptul de funcţie de producţie este mai greu de 
aplicat învăţământului şi, prin urmare, poate conduce la rezultate eronate. Aceasta 
se datorează mai multor aspecte, cum ar fi: 
￿  profesorii  pot  avea  rezultate  diferite  în  funcţie  de  mediul  in  care 
lucrează, dar şi în funcţie de elevii cu care lucrează; 
￿  rezultatele  obţinute  în  învăţământ  sunt  complexe,  de  natură  foarte 
diferită.  Din  această  cauză,  măsurarea  lor  este  greu,  dacă  nu  chiar 
imposibil de realizat; 
￿  rezultatele educaţiei, atât pentru individ cât şi pentru societate, nu se 
înregistrează exact în momentul în care fiecare elev părăseşte şcoala, ci 
de-a lungul întregii vieţi. Numai o mică parte din beneficii poate fi 
reprezentată  de  indicatorii  de  performanţă  şi  numai  într-un  anumit 
punct al vieţii. Se mai pune întrebarea dacă realizările elevului sunt 
consecinţe ale educaţiei primite din şcoala sau a experienţei dobândite 
de acesta înainte şi după anii de şcoală. 
  De  asemenea,  folosirea  noţiunii  tradiţionale  de  eficienţă  economică  în 
educaţie poate conduce la rezultate eronate. Spre exemplu, creşterea numărului de 
absolvenţi  ce  revin  unui  cadru  didactic  (care  în  limbajul  economic  ar  însemna 
creşterea productivităţii muncii profesorului) nu înseamnă neapărat o creştere a 
eficienţei activităţii de învăţământ. Mai concret spus, obiectivul fundamental al 
unei instituţii de învăţământ superior nu este „producţia de absolvenţi”, ci creşterea Management Management Management Management    
 
 
 
 
Economia seria Management            Anul VIII, Nr. 2, 2005  
 
56
nivelului  de  bunăstare  şi  de  civilizaţie  al  unei  societăţi.  Prin  urmare,  creşterea 
numărului  absolvenţilor  este  nesemnificativă  din  punct  de  vedere  al  eficienţei 
activităţii  de  învăţământ,  dacă  aceştia  nu  îşi  găsesc  un  loc  de  muncă  şi  nu 
contribuie (prin folosirea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în procesul de 
învăţământ) la bunăstarea personală şi a societăţii. Mai mult decât atât, creşterea 
numărului de absolvenţi ce revin unui cadru didactic nu este rezultatul exclusiv al 
creşterii eficienţei profesorului, ci este rezultatul influenţei conjugate a mai multor 
factori: îmbunătăţirea activităţii profesorului, îmbunătăţirea activităţii studenţilor, 
nivelul intelectual ridicat al studenţilor, teste de verificare şi probe de absolvire 
relativ facile etc. 
  În  concluzie,  eficienţa  activităţii  de  învăţământ  poate  fi  analizată  prin 
prisma  ambelor  viziuni:  clasică  şi  sistemică.  Totuşi,  folosirea  „ad  litteram”  a 
metodelor şi tehnicilor de evaluare a eficienţei economice pentru a măsura eficienţa 
activităţii  de  învăţământ  poate  conduce  la  rezultate  distorsionate,  ascunzând 
obiectivele de bază ale învăţământului.  
 
 
Bibliografie 
 
1.  BOGUE, E. 
SAUNDERS, R.  
The Evidence for Quality: Strengthening the Tests of 
Academic and Administrative Effectiveness, San Francisco, 
Jossey-Bass, 1992 
2.  BOWEN, H. R.  Investment in Learning : The Individual and Social Value of 
American Higher Education, San Francisco, Jossey-Bass, 
1977 
3.  SLEE, R. 
WEINER, G. 
TOMLINSON, S. 
School Effectiveness for Whom?, RoutledgeFalmer,1998 
     
 

On the Efficiency in the Education Area

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005-2/5.pdf

On the Efficiency in the Education Area

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Research Papers in Economics