Rumunjska onomastika. Teoretski problemi u vezi s antroponimskim kategorijama: nadimak i obiteljski nadimak

Abstract

Vorbind despre nume în sensul larg, putem spune că el este definiţia persoanei, este marca individualităţii, forma obligatorie de desemnare a unei persoane, semnul cel mai caracteristic al identităţii sale, un element indispensabil şi inseparabil al personalităţii individului, mai ales atunci când provine dintr-o poreclă. Supranumele a servit la identificarea, la individualizarea unei persoane cu mult înainte de apariţia numelor de familie ca factor oficial; ele evidenţiază trăsăturile sau situaţiile particulare, individuale, concrete şi o fac în mod direct, în timp ce, în cazul poreclelor, cu toate că şi acestea evidenţiază tocmai trăsăturile particulare, individuale, concrete, se recurge, de regulă, la sensuri figurate. Faptul că supranumele sunt lipsite de orice semnificaţie afectivă le dă un caracter neutru şi, în consecinţă, utilizarea lor nu este supărătoare, ele putând fi incluse în sistemul antroponimic obiectiv. Trecerea unei porecle în sistemul supranumelor este condiţionată, după cum am arătat, de pierderea trăsăturii afective. Articolul trece în revistă, pentru o mai bună înţelegere a acestor două importante noţiuni ale antroponimiei, modul în care supranumele şi poreclele au fost receptate de specialişti de-a lungul timpului, realizând totodată o clasificare a celor două categorii.Govoreći o imenu u širokom smislu, možemo reći da je ono definicija osobe, obilježje individualnosti, obvezna forma označavanja određene osobe, karakterističan znak njezina identiteta, neophodan i nerazdvojan element osobnosti pojedinca, pogotovo kad dolazi od nadimka. Pridjevak je služio identifikaciji i individualizaciji osoba mnogo prije pojave prezimena kao službenog faktora; ona ukazuju na pojedinačna, individualna i konkretna obilježja ili situacije, ali na izravan način, dok se kod nadimaka, iako i oni ukazuju upravo na pojedinačna, individualna i konkretna obilježja, u pravilu pribjegava figurativnim značenjima. To što su pridjevci lišeni ikakva afektivnog značenja daje im neutralni karakter i slijedom toga njihova upotreba nije neugodna, jer mogu biti uključeni u objektivni antroponimski sustav. Prelazak određenog nadimka u sustav pridjevaka uvjetovan je, kako smo pokazali, gubitkom afektivnih obilježja. U cilju boljeg razumijevanja ovih dvaju važnih antroponimskih pojmova, ovaj članak donosi pregled načina na koji su stručnjaci tijekom vremena shvaćali pridjevke i nadimke, pružajući ujedno i klasifikaciju tih dviju kategorija