Catedra Medicină Internă nr. 4, USMF „ N. Testemiţanu”,
Spitalul Clinic RepublicanThe hormonal balance in patients with cholinergic urticaria is determined by activation of sympathetic and vagal systems, by the decrease of endocrine mechanisms of adaption and antistress protection which need to be considered in the elaboration of the proper treatment algorithm.




Statutul hormonal la bolnavii cu urticarie colinergică este determinat de activarea sistemelor simpato-adrenal şi vago-insular, diminuarea mecanismelor endocrine de protecţie antistres şi adaptare, fapt ce necesită a fi luat în consideraţie la elaborarea algoritmului de tratament

Casapciuc, Marina

Dumbrava, Vlada-Tatiana

Gribiniuc, Anatolie

Harea, Gheorghe

Onu, Vera

Pişcialnicova, Natalia

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova

 156Bibliografie  1.Barba D./ Starea funcţională a ficatului în urticaria cronică recidivantă alergică şi asociată cu hepatită cronică.//Sănătate Publică , Economie şi Managment în Medicină.Chişinău, 2001,1:22-28 2.Dumbrava V., Onu   V.,Popa V., // Urticăria şi angioedemul generate de patologia gastrointestinală. Materialele Congresului II Naţional de Dermatovenerologie cu participare internaţională. Chişinău, 2000, p.30. 3. Frei T. Allergien: Quovadies ?// Alergologie. – 2002.- v.25.-N 4.-p.189-193          4. Gribiet B., Noacoo G.Chronic Urticaria and infections diseases.// Ann.Dermatol. Venerol, 2003, 130( 7) : 143-52.          5. Елгандиева Н.К.,Абдиев Т.А.Ситуация по паразитарных болезням в Узбекистане // Медицинская паразитология и паразитологические болезни.- 2000.- N3.- c. 51-52. 6. Ильина Н.И. Эпидемия аллергии- в чем причины?// Росийский Аллергологический журнал. -2004.- N1-c.37-41. 7. Москалец О.В., Палеев Ф.Н., Котова А.А.,Наумова Т.Е.и.др.Патогенез синдрома вторичной иммунной недостаточности и подходы к его лечению.// Клиническая медицина.- 2002. –Т. 80, N11.-c.18-23.          8. Лусс Л.В.Хрoническая рецидивирующая крапивница, проблемы диагностики и терапии.Роль антигистаминовых препаратов  в лечении хронической рецидивирующей крапивницы.// РМЖБ, 2003, 11( 5):1-9. 9. Озерецковская Н.Н. Эозинофилия крови и иммуноглобулинемия Е: особености регуляции при гельминтозах и аллергических болезнях.// Медицинская паразитология  и паразитарные болезни.-1997.- N2.- c.3-9.    PARTICULARITĂŢILE PROFILULUI HORMONAL  LA BOLNAVII CU URTICARIE COLINERGICĂ Anatolie Gribiniuc1, Vlada-Tatiana Dumbrava1, Vera Onu1, Marina Casapciuc2, Gheorghe Harea1, Natalia Pişcialnicova2       1 – Catedra Medicină Internă nr. 4, USMF „ N. Testemiţanu”,       2 – Spitalul Clinic Republican  Summary  Peculiarities of hormonal profile in patients with cholinergic urticaria The hormonal balance in patients with cholinergic urticaria is determined by activation of sympathetic and vagal systems, by the decrease of endocrine mechanisms of adaption and antistress protection which need to be considered in the elaboration of the proper treatment algorithm. Rezumat  Statutul hormonal la bolnavii cu urticarie colinergică este determinat de activarea sistemelor simpato-adrenal şi vago-insular, diminuarea mecanismelor endocrine de protecţie antistres şi adaptare, fapt ce necesită a fi luat în consideraţie la elaborarea algoritmului de tratament.   Actualitatea temei  În ultimele decenii problema alergozelor a devenit o problemă medico-socială globală a contemporaneităţii, semnificaţia căreia incontestabil se va amplifica în următorii ani. Maladiile alergice, afectând 30-40% din populaţia globului, sunt într-o perpetue creştere, astfel că prevalenţa acestora s-a dublat în ultimii 40 ani, iar conform datelor statistice din diferite ţări în ultimul deceniu al secolului XX s-a constatat că ½ din omenire a avut sau are manifestări clinice de tip alergic. Reeşind din explorările epidemiologice, unii savanţi prognozează secolul XXI ca  157secol al maladiilor alergice, justificând eticheta de epidemie. După pronosticul OMS în veacul XXI maladiile alergice vor ocupa I loc în structura morbidităţii (1, 2, 3, 8). În acest context un loc deosebit îi aparţine urticăriei cronice (UC), сe depăşeşte astmul bronşic prin incidenţa sa şi evoluiază asemănător cu el prin severitatea pronostică, costurile  diagnosticale, de tratament care deseori este puţin eficient, reabilitare şi impactul ei asupra calităţii vieţii, derivate de discomfortul pronunţat şi problemele cosmetice. Numeroasele publicaţii aduc argumente convingătoare despre antrenarea perturbărilor glandelor cu secreţie internă în declanşarea şi perpetuarea sindromul urticarian (SU), iar cronicizarea suferinţei poate genera modificări ale stării endocrine. Cercetările efectuate elucidează în ansamblu aspectele vizate doar în prizma SU şi unor forme nozologice ale UC fără a specifica mecanismele patogenetice de dezvoltare a afecţiunii (4). Până în prezent rămâne neexplorată starea hormonală în urticariа colinergică (Ucl), luînd în consideraţie că stresul psihoemoţional, fiind unul din factorii capabili să declanşeze o Ucl, antrenează reacţii  din  partea mecanismelor homeostatice (sistemele simpato-adrenal, vago-insular) şi diferitor glande incretoare (suprarenalele, glanda tiroidă, hipofiza). Această lacună şi a justificat oportunitatea prezentului studiu care a fost axat pe determinarea concentraţiilor plasmatice ale adrenalinei, noradrenalinei, insulinei, cortizolului, triiodtironinei (T3), tiroxinei (T4) şi prolactinei în urticaria colinergică primară (UCP), urticaria colinergică secundară (UCS) şi  urticaria necolinergică (UN) . Obiectivele lucrării  Determinarea concentraţiilor plasmatice ale adrenalinei, noradrenalinei, insulinei, cortizolului, T3, T4 şi prolactinei în UCP, UCS şi UN. Material şi metode  Materialul clinic l-au constituit  80 bolnavi  cu UC de diferite variante nozologice, divizaţi în 3 grupe: UCP, UCS, UN cu diferită evoluţie, gravitate în acutizare  în scopul evaluării particularităţilor clinico-biologice şi de tratament. UCP a fost calificată ca U, indusă primar de efort fizic, căldură, stres psihic; UCS – Ucl asociată cu alte etiologii (fizică, alimentară, medicamentoasă etc.), în care mecanismul (componentul) colinergic survine evolutiv secundar altor cauze de apariţie a U; UN – U provocată de alţi factori etiologici, diferiţi de cei care induc Ucl (lotul de referinţă). Investigaţiilor complexe  au  fost supuşi 20% bărbaţi şi 80% femei, trataţi în clinica Alergologie a Spitalului Clinic Republican. Urticarieni colinergici primari au fost 18 persoane, colinergici secundari –  26, urticarieni necolinergici – 36. Lotul  martor a fost format din 25 persoane aparent sănătoase de  aceiaşi  vârstă  fără  antecedente  alergice, somatice şi  psihoneurologice. Investigaţiile hormonale s-au efectuat prin metoda radioimunologică la aparatul Gamma-12, principiile de bază ale căreia au fost propuse  de  Yalov  R. S., Berson  S. A., 1960, folosind trusele respective de reactive, produse de Institutul de Chimie bioorganică din Minsk (Bielarusi).  Au fost determinaţi următorii hormoni serici: T3 (set "Рио–Т3–ПГ"), T4 (set "Рио–Т4–ПГ"), cortizolul (set "СТЕРОН-К–125  I-М"), insulina (set "Рио–ИНС–ПГ–125"), prolactina (set "РИА-ПРОЛАКТИН–ПР”), adrenalina, noradrenalina. Rezultate obţinute  Valorificarea conţinutului adrenalinei şi noradrenalinei a stabilit o majorare certă (p0,001- 0,05) a lor în toate variantele  SU comparativ cu lotul martor (fig. 1).           8,39 7,67 7,645,392,192,622,453,080246810UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)AdrenalinaNoradrenalinanmoli/l **** ********* 158                                      Veridicitatea cu lotul martor: * - p<0,05;   ** - p<0,01;   *** - p<0,001  Fig. 1. Rezultatele testării statutului hormonal la bolnavii cu diverse variante ale  sindromului urticarian.  Analiza detaliată a devierilor catecolaminelor în funcţie de varianta nozologică a SU a relevat unele particularităţi. Astfel, în UCP nivelul adrenalinei a manifestat o creştere maximă cu 40,64% (3,080,34 nmoli/l) versus parametrul normal 2,190,07 nmoli/l (p0,05), iar nivelul noradrenalinei – cu 41,48% (respectiv 8,390,5 nmoli/l şi 5,930,31 nmoli/l;  p0,001). La indivizii cu UCS ascensiunea acestor bioamine a fost mai puţin pregnantă, atingând indici cu 11,87% mai mari ai adrenalinei 2,450,09 nmoli/l (p0,05) şi cu 29,34% a noradrenalinei 7,670,45 nmoli/l;  (p0,01) comparativ cu subiecţii sănătoşi. La bolnavii cu UN s-au constatat modificări similare cu cele grupuri, dar mai sugestive statistic: cantitatea de adrenalină a fost autentic sporită (p0,001) 2,620,08 nmoli/l; aceeaşi tendinţă au avut şi parametrii 1,841,66 1,491,9700,511,522,5UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)Triiodtironinanmoli/l62,41 68,5477128,58050100150UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)Tiroxinanmoli/l*** ******13,98 13,0415,698,8505101520UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)InsulinamU/ml**283,29321,74 291,69224,040100200300400UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)ProlactinamU/ml*297,12 303,88 265,31348,910100200300400UCP (n=18) UCS (n=26) UN (n=36) Lot martor(n=25)Cortizolulnmoli/l** 159noradrenalinei 7,64 0,16 nmoli/l (p0,001) contrar valorilor nornale. Menţionăm că n-au fost constatate devieri concludente ale concentraţiilor de adrenalină şi noradrenalină în  funcţie de varianta nozologică a SU.  Testarea radioimunologică a conţinutului de insulină a constatat o potenţare a secreţiei ei respectiv cu 57,97%; 47,34%; 77,29% în toate variantele nozologice ale SU, în special, la supravegheaţii cu UN la care această majorare (cu 77,29%) s-a dovedit veridică (p0,01) 15,692,47 mU/ml faţă de contingentul sănătos 8,850,7 mU/ml. Nu s-au stabilit diferenţe notabile între parametrii insulinei în dependenţă de contingentul afectat.  Explorarea funcţiei zonei fasciculate a corticosuprarenalelor a atestat o hipoproducţie incertă de 1,17-1,15 ori a nivelului plasmatic al principalului glucocorticoid – cortizolului în UCP şi UCS versus indicii normali. O scădere semnificativă (p0,01) de 1,32 ori a cortizolului s-a evidenţiat la pacienţii cu UN 265,31 15,12 nmoli/l în comparaţie cu valorile normale 348,9120,73 nmoli/l. Similar cotelor hormonilor citaţi mai sus variaţii esenţiale ale concentraţiei cortizolului în funcţie de lotul de bolnavi nu s-au marcat.  Aprecierea hormonilor tireoidieni T3, T4 la urticarieni a relevat o depreciere diferenţială a acestora. Pentru T3 nu s-a constatat devieri statistice semnificative (p0,05) în toate variantele SU referitor la lotul martor cu toate că în UN conţinutul ei era cu 32,21% mai mic decât în grupa de control. Alta a fost situaţia în cazul T4. În toate loturile cercetate (corespunzător în UCP 62,415,87; în UCS 68,546,16; în UN 72,004,51) s-a marcat un subnivel cert (p0,001) de 2,06-1,87-1,67 ori al T4 în raport cu valorile normale 128,586,85 nmoli/l. Indicii T4 nu variau semnificativ în funcţie de varianta nozologică a SU.  Testarea hormonului hipofizar cu acţiune antistres prolactina a depistat o creştere nesemnificativă a concentraţiei ei la urticarienii colinergici primar 283,2938,23 mU/ml şi secundar 321,7460,26 mU/ml, dar autentic la urticarienii necolinergicii 291,6929,32 mU/ml (p0,05) în comparaţie cu parametrii normali 224,0414,88 mU/ml. Discuţii Stimularea superioară a eliberării de adrenalină şi noradrenalină la urticarienii colinergici primari ar putea fi condiţionată de iritaţia N-colinoreceptorilor din medulosuprarenale şi sinapsele preganglionare din ganglionii simpatici de către o concentraţie sporită de acetilcolină (Acc), rezidată de un subnivel al enzimei pseudocolinestesteraza decelat la aceşti indivizi. Cantitatea mărită de adrenalină corelează pozitiv cu valorile superioare ale anxietăţii reactive la aceşti indivizi, factor ce potenţează direct secreţia ei. Conţinutului sporit al noradrenalinei la pacienţiii cu UCS reflectă o iritare înaltă a scoarţei şi hipotalamusului şi corelează direct proporţional cu „răutatea” majorată la ei. Stimularea secreţiei insulinei în toate loturile cercetate ar putea fi produsă de un conţinut sporit al Acc ca factor umoral al reglării nervoase ce asigură secreţia „psihică” de insulină (6). Hiperinsulinemia în toate grupele reflectă convingător un stres moderat care determină mobilizarea sistemului vago-insular. Pe lângă acest posibil mecanism cauza creşterii considerabile a concentraţiei de I, la urticarinii necolinergici ar fi şi fenomenele imune specifice (tipul I şi III de reacţii alergice) depistate în 1/2 cazuri, care la rândul lor la fel antrenează o majorare a descărcărilor de Acc în ser şi o micşorare a activităţii a colinesterazei în ţesuturi (7). Hipocorticismul decelat în UCP şi UCS ar fi posibil consecinţa a acţiunii perpetue a suprasolicitărilor psihoemoţionale la care corticosuprarenalele reacţionează prin suprimarea secreţiei de glucocorticoizi (5). Deprecierea substanţială a debitului secretor de C în UN ar putea fi sezizată prin sumarea impactului stresogen repetat al diverselor alergene la acţiunea stresantă a diferitor situaţi cu component psihoemoţional. Dovadă a prevalenţei reacţiilor alergice la aceşti investigaţi ar fi hipersinteza IgE-totale, constatată în 38,89% (14) cazuri. Debitul diminuat al hormonilor tireoideni ar putea fi condiţionat de inhibarea secreţiei de tireotrofină  de către agenţii stresogeni puternici şi utilizarea T3 şi T4 în procesele  termogenezei (6). S-ar părea că T4 ar fi mai susceptibilă acestor acţiuni graţiei duratei mai mari a acţiunii  metabolice a ei la nivelul celulelor ţintă periferice. Pe de altă parte, deprecierea T4 ar fi dovada conversiei T4 în T3 la nivel tisular.  160Creşterea nesemnificativă a nivelului P la persoanele cu UCP şi UCS sugerează un potenţial de protecţie  compromis şi capacităţi adaptative reduse la stresul psihoemoţional puternic şi repetat la primele două categorii de suferinzi. Concluzii  1. Studiul nivelului catecolaminelor în UCP a constatat o majorare certă a nivelului de adrenalină 3,08 ±0,34 nmoli/l şi noradrenalinei 8,390,5 nmoli/l, iar în UCS aceşti indici au fost crescuţi mai puţin evident: adrenalina 2,450,09 nmoli/l; noradrenalină 7,670,45 nmoli/l, ce evocă activarea sistemului simpato-adrenal. Secreţia de insulină, nesemnificativ sporită la urticarienii colinergici primari 13,983,06 mU/ml şi urticarienii colinergici secundari 13,0413,08 mU/ml denotă stimularea sistemului vago-insulinar generată de suprasolicitările psihoemoţionale acute (UCP, UCS) pe un fundal stresat cronioc (UCP). 2. Tendinţa de diminuare a conţinutului de cortizol: UCP 297,1219,05 nmoli/l şi UCS 303,8825,94 nmoli/l, şi a T3: UCP 1,840,16 nmol/l şi UCS 1,660,13 nmoli/l, ca şi deprecierea veritabilă a T4 în UCP 62,415,87 nmoli/l şi UCS 68,546,16 nmoli/l atestă reprimarea potenţialului de protecţie – compensare a sistemului endocrin la stresurile  psihoemoţionale puternice. Tendinţa doar de mărire a concentraţiei de prolactină: UCP 283,2938,23 mU/ml şi UCS 321,7460,24 mU/ml semnifică ineficienţa mecanismelor de adaptare antistres, moment ce trebuie luat în consideraţie la formularea schemelor terapeutice eficiente. Bibliografie 1. Дранник Г.Н. „Клиническая иммунология и аллергология”. Киев. Издательство ООО „Полиграф плюс”, 2006. 2. Клиническая аллергология. Под ред. акад. РАМН, проф. Р.М. Хаuтова. Москва. „МЕДпрес-информ”,  2002.  3. Siniţchi Georgeta „Actualităţi în patologia alergologică”. S.C. „Dosoftei” SA, 1995. 4. Пыцкий В.И., Адрианова Н.В., Артомасова А.В. „Аллергические заболевания”. Издание третье, переработанное дополненное под ред. В.И. Пыцкого. Москва. „Триада-Х”, 1999. 5. Derevenco Petru, Angel Ion, Baban Adriana „Stresul în sănătate şi boală. De la teorie la practică”. Editura Dacia. Cluj-Napoca, 1992. 6. Hăulică I. „Fiziologie umană”. Ediţia a II-a. Editura Medicală. Bucureşti, 1996. 7. Лившиц Р.У., Нечитайло Ю.Д. „Влияние ацетилхолина на освобождение гистамина в раннюю фазу острого асептического воспаления”. //„Физиологический журнал”, 1988, N 4, стр. 53-56. 8. Onu Vera „Urticarie”. Ghid practic. Chişinău. Centrul poligrafic Medicină, 2006.    UN CAZ CLINIC DE SINDROM LYELL Vlada Dumbrava¹, Vera Onu ¹, Marina Casapciuc ², Elena Chirvas ¹,  Diana Munteanu ¹, Victoria Dreglea ¹ ¹-Catedra medicina internă  №r 4 USMF ״N.Testemiţanu״ ²-Spitalul Clinic Republican  Summary   Clinical case of Lyell syndrome Lyell syndrome (acute toxic epidermal necrose) is an acute, vital dangerous disturbance, which is characterized by diffuse adulteration of the teguments and mucosa with bull formation, epidermal necrolisis, skin exfoliation associated with severe intoxication and function lesion of all organs and systems. This syndrome is included in the rare and little – known disease group. 

Peculiarities of hormonal profile in patients with cholinergic urticaria

http://repository.usmf.md/./bitstream/20.500.12710/3251/1/Particularitatile_profilului_hormonal.pdf

Peculiarities of hormonal profile in patients with cholinergic urticaria

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova