Asociaţia chirurgilor “Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova
Abstract
Summary
The algorithm of diagnostics was produced on the basis of inspection 1241 children which allows to determine the reason and
level of obstruction of the urinary system.
Introducere . Pieloectazia provocată de dereglări
urodinamice ale tractului urinar, în prezent se întâlneşte frecvent
şi necesită un diagnostic diferenţial pentru aprecierea cauzei şi
a nivelului de obstrucţie.
Material şi metodă. Studiul a fost efectuat în baza evaluării
a 1241 copii cu pieloectazie pe parcursul anilor 2000-2005. Sau analizat datele examinării clinico-paraclinice: examen clinic,
ecografie, sonografie diuretică, urografie excretorie,
cistouretrografie micţională, scintigrafie, inclusiv diuretică,
raport calice-parenchim, cistometrie, cistografie, etc.
Rezulate şi discuţii. De obicei, copiii se internează cu
diagnosticul „Pieloectazie. Hidronefroză”, depistate ecografic,
iar în faţa urologului apar mai multe întrebări:
- este o dilatarea a cavităţilor renale sau diverse chisturi renale;
- ce a provocat pieloectazia: obstrucţia tractului urinar,
refluxul vezico-renal (RVR), diabetul insipid, etc.;
- dacă este obstrucţie - la ce nivel (joncţiunea pielo-ureterală,
vezico-uretrală, uretră sau vezica neurogenă);
- în caz de obstrucţia joncţiunii pielo-ureterale - e funcţională sau
organică, e necesar şi când trebuie aplicat tratamentul chirurgical.
Am elaborat un algoritm de diagnostic diferenţial al
pieloectaziei, în rezultatul implementării căruia, în lotul de 1241
copii - hidronefoza s-a depistat la 189, megaureterohidronefroza
obstructivă - la 143, RVR - la 464, vezica neurogenă - la 174
copii. În caz de obstrucţiajoncţiunii pielo-ureterale (OJPU), pentru
a diferenţia obstrucţia funcţională, am recurs la ecografie şi
scintigrafie diuretică pe vezica goală (sonda vezicală) exlusă
gravitaţia de cea organică. Din 189 copii cu OJPU, la 23 s-a
depistat obstrucţia funcţională cauzată de inmaturitatea JPU.
Pieloectazia la aceşti copii se menţine ani la rând, fără a progresa
şi fără a afecta funcţia renală. La 156 copii s-a depistat obstrucţia
organică care a necesitat intervenţie chirurgicală. La 22 pacienţi
cu hidronefroză avansată s-a efectuat nefrectomia. În perioada
pre- şi postoperatorie s-a apreciat raportul calice-parenchim.
Concluzii:
1. Pentru un diagnostic precoce al pieloectaziei este necesar
a efectua ecografia intrauterină, precum şi în primele 3 luni de
viaţă ale copilului.
2. Copiii cu pieloectazie necesită un examen riguros, cu
utilizarea mai multor metode diagnostice, ca: ecografia şi
scintigrafia diuretică, urografia, cistouretrografia, raportul caliceparenchim, etc.
3. În perioada pre- şi postoperatorie în OJPU, aprecierea
raportului calice-parenchim e un indice mai adecvat decât
raportul bazinet-parenchim, deoarece mărimea bazinetului
depinde de particularităţile anatomice şi de metodele de
tratament chirurgical aplicate