Catedra Psihiatrie, Narcologie şi Psihologie medicală, USMF „Nicolae Testemiţanu”Children suffering from epilepsy are in need of parental attachment and understanding
first of all, especially in the situations when such children cannot be just like their friends
because of the problems generated by their medical condition. Teaching them to overcome such
problems - with your support – is a part of learning to be independent, to fight for their lives
and health, and to understand that this is not epilepsy that rules their lives.



Copiii, care suferă de epilepsie, au nevoie de înţelegerea părinţilor, mai ales în situaţii
când nu pot fi ca şi prietenii lor din cauza problemelor generate de epilepsie. Ai învăţa să facă
faţă unor probleme - cu sprijinul Dvs. - face parte din procesul de însuşire a conceptului de a fi
independent, de a învinge boala şi de a recunoaşte că epilepsia nu trebuie să le conducă viaţa

Cobîleanschi, Galina

Cobîleanschi, Oleg

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova

423  3. Власов П.Н. Эпилепсия у женщин: клинические, электрофизиологические, гормональные и терапевтические аспекты. Автореферат диссертации на соиск. уч. ст. доктора мед. наук, М., 2000, c. 39.    GHID  PENTRU  PĂRINŢII  AI  CĂROR  COPII  SUFERĂ  DE  EPILEPSIE Galina Cobîleanschi, Oleg Cobîleanschi Catedra Psihiatrie, Narcologie şi Psihologie medicală, USMF „Nicolae Testemiţanu”  Summary Guidelines for parents with children suffering from epilepsy Children suffering from epilepsy are in need of parental attachment and understanding first of all, especially in the situations when such children cannot be just like their friends because of the problems generated by their medical condition. Teaching them to overcome such problems - with your support – is a part of learning to be independent, to fight for their lives and health, and to understand that this is not epilepsy that rules their lives.  Rezumat Copiii, care suferă de epilepsie, au nevoie de înţelegerea părinţilor, mai ales în situaţii când nu pot fi ca şi prietenii lor din cauza problemelor generate de epilepsie. Ai învăţa să facă faţă unor probleme - cu sprijinul Dvs. - face parte din procesul de însuşire a conceptului de a fi independent, de a învinge boala şi de a recunoaşte că epilepsia nu trebuie să le conducă viaţa.  Material şi metode  La majoritatea pacienţilor cu epilepsie (59) aflaţi în cadrul unui studiu dinamic efectuat în cadrul Instituţiei Medico – Sanitare Publice, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii din republica Moldova (secţia 10, epilepsie femei şi secţia 13 epilepsie bărbaţi), prima criză a avut loc până la vârsta 19 - 20 de ani. Astăzi şansele ca maladia să fie bine dirijată şi ţinută sub control sunt reale. Care sunt cauzele acestei maladii? Cauze ale epilepsiei pot fi cele mai diferite: trauma cerebrală, tumorile cerebrale, meningita, encefalita, sifilisul cerebral; diverse intoxicaţii în urma întrebuinţării alcoolului, drogurilor, narcoză, oxid de carbon), tulburările endocrine, alergiile, leziunile perinatale şi cele din mica copilărie precum şi tulburările metabolice (atrofia galbenă a ficatului, uremia, factorii endogeni şi exogeni (factorii ereditari, diferite infecţii, intoxicaţii, traumele psihice şi fizice, tulburările endocrine şi metabolice) din motivul, că are loc transmiterea sensibilităţii neuronale). De ce oare copilul meu s-a îmbolnăvit de această boală ? Majoritatea părinţilor se întreabă dacă boala nu ar fi putut fi moştenită. La moment nu se poate afirma cu certitudine că epilepsia se moşteneşte, de aceea trebuie abordată ca” un lucru care ţi se întâmplă”. Depistarea epilepsiei în copilărie Poate fi înspăimântător să-ţi vezi copilul măcinat de o criză. Totuşi, e important să vă păstraţi calmul pentru a putea descrie medicului cele întâmplate cu copilul Dvs. Epilepsia e dificil de diagnosticat şi nu întotdeauna este clar dacă copilul a avut o criză, de aceea dacă copilul a suferit un colaps, din oricare motiv, contactaţi medicul. Alte stări, precum convulsiile febrile şi apneea, pot fi uneori confundate cu epilepsia şi este important ca medicul să le excludă. Convulsiile febrile 424  Aceste crize convulsive sunt cauzate de o creştere bruscă a temperaturii în caz de amigdalită, creşterea primilor dinţi, etc. Din fericire, cei mai mulţi copii nu mai au astfel de crize la atingerea vârstei şcolare. Apneea Este o reacţie extremă la şoc sau frustrare. În loc să ţipe de frică, durere sau furie, copilul ţipă o dată, inspiră profund, de parcă ar vrea să continue, şi apoi îşi reţine respiraţia atât de mult timp încât îşi pierde cunoştinţa. Aceasta îl face pe copil să nu-şi mai reţină respiraţia. În timpul unei astfel de crize, copilul nu-şi poate face vreun rău fizic pe termen lung. Epilepsiile dificil de controlat Deşi prognosticul este favorabil pentru majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie, unii au forme severe, greu de ţinut sub control cu ajutorul medicamentelor. Acestea pot include diverse sindroame, fiecare incluzând o serie de simptome. Medicul specialist poate identifica un sindrom epileptic după tipul de crize prezentate de copil, după momentul când apar acestea şi după alte semne şi simptome specifice. Copiii, care au o formă de epilepsie greu de controlat, pot acuza alte probleme, cum ar fi o dezvoltare întârziată şi dificultăţi de învăţare. Diagnosticul Observaţiile părinţilor şi cunoaşterea de către aceştea a propriului copil sunt vitale pentru stabilirea diagnosticului. În afară de testele obişnuite de diagnosticare, cum ar fi testele de sânge, EEG - ul şi tomografiile, copilul poate fi supus unor evaluări privind dezvoltarea şi comportamentul pentru a obţine un tablou integru al dezvoltării sale. Discuţiile despre boală Veţi avea nevoie de foarte mult timp pentru a elucida temerile în legătură cu diagnosticul de epilepsie a copilului DVS. Medicul vă va da informaţii şi sfaturi, dar nu întotdeauna va dispune de timp pentru a vă răspunde la toate întrebările. Interesaţi-vă dacă nu puteţi stabili o altă întrevedere sau dacă există un consilier care să vă poată oferi mai multe informaţii. S-ar putea să fiţi şocat să aflaţi că copilul DVS. are epilepsie. Nu vă descurajaţi. Astăzi 8 din 10 copii care suferă de această boală duc o viaţă normală. TRATAMENTUL  ŞI  CONTROLUL  BOLII Tratamentul medicamentos Scopul tratamentului medicamentos în epilepsie este cel de a controla crizele copilului. Evitarea factorilor care pot cauza aceste crize şi administrarea de remediilor anticonvulsivante sunt principalele modalităţi de a obţine acest lucru. În mod normal, copilul trebuie să urmeze tratamentul anticonvulsivant până la stadiul când crizele vor lipsi timp de mai mulţi ani (2 - 5 ani), doar medicul poate hotărî dacă tratamentul poate fi sistat. În anumite cazuri, tratamentul se va prelungi pentru o perioadă nedeterminată de timp. Alte opţiuni Uneori se recurge la operaţia pe creier sau o dietă specială, bazată pe grăsimi, în special în cazurile când epilepsia nu răspunde la tratamentul medicamentos. În unele cazuri poate fi de ajutor un implant, numit stimulator al nervului vag. Copilul meu se va vindeca de epilepsie?  Este o întrebare fără răspuns. Aproximativ o treime din epilepsiile care apar în copilărie dispar o dată cu atingerea vârstei adulte. La alţi copii boala persistă toată viaţa. Medicul vă poate da informaţii despre caracterul bolii copilului DVS. Gândirea pozitivă Bunul simţ, experienţa şi intuiţia vă vor ghida să vă îngrijiţi cât mai bine copilul afectat de epilepsie, iar cunoaşterea a cât mai multor lucruri despre această boală vă vor insufla încredere în propriile forţe. Încercaţi să nu fiţi prea protector şi să nu canalizaţi toată atenţia asupra copilului bolnav. Atitudinea celor din anturaj Posibil ca prietenii, vecinii şi rudele să reacţioneze negativ la vestea că copilul Dvs este epileptic. Practica a demonstrat că reacţiile negative apar atunci când oamenilor le e teamă de 425  această boală sau nu o înţeleg. Sinceritatea e modul cel mai sigur de a combate orice stigmat care însoţeşte această boală. Majoritatea oamenilor sunt înţelegători şi de ajutor dacă ştiu cum să ajute. Epilepsia şi comportamentul Problemele comportamentale rar pot fi un rezultat direct al epilepsiei, de aceea conceptul “personalităţii epileptice” este un mit. Epilepsia nu poate fi cauza tuturor problemelor pe care le prezintă un astfel de copil. Uneori comportamentul copilului poate fi determinat de probleme sociale, precum stresul, o tulburare emoţională, plictiseala. Problemele comportamentale şi dificultăţile de învăţare ar putea fi cauzate şi de gravitatea sau tipul crizelor, leziuni ale creierului, precum şi de anumite remedii anticonvulsivante. Dacă copilul Dvs. are o problemă, încercaţi să descoperiţi cauza acesteia şi cel mai important - cereţi ajutor medicilor implicaţi în tratarea copilului. Intimidarea şi tachinarea Unii copii cu epilepsie sunt hărţuiţi la şcoală de către colegi. Aceasta se întâmplă din cauza că ceilalţi copii nu înţeleg epilepsia şi / sau copilul cu epilepsie nu se poate afirma. Copilul poate prezenta izbucniri isterice, violenţă sau comportament neadecvat, precum absenteismul de la şcoală sau nervozitatea. Asiguraţi-vă că copilul ştie că are tot sprijinul Dvs. pentru a se afirma. Ajutorul dat copilului pentru a accepta epilepsia Informarea corectă şi o perspectivă pozitivă vă vor ajuta pe Dvs. şi pe copilul Dvs. să vă bucuraţi de copilăria acestuia. Arătaţi-i modalităţi simple de a ţine boala în frâu. Pe măsură ce copilul creşte, puteţi să-l încurajaţi să-şi asume tot mai multe responsabilităţi. Copilul bolnav de epilepsie va putea beneficia de careva privilegii? Dacă boala copilului este atât de gravă încât are nevoie de mai multă grijă şi supraveghere decât un alt copil de aceeaşi vârstă, copilul poate beneficia de un ajutor de invaliditate. EDUCAŢIA Educaţia la creşă / grădiniţă Copiii mici pot frecventa creşa, apoi grădiniţa, cu condiţia că personalul este informat despre boala copilului şi ştie ce trebuie să facă în cazul unei crize. Educaţia de la 3 la 16 ani Majoritatea copiilor şi a tinerilor cu epilepsie urmează cursurile şcolilor, colegiilor şi universităţilor, etc. Profesorii pot sprijini copiii cu epilepsie în procesul de adaptare la regimul vieţii şcolare. Ei trebuie să ştie că copiii nu trebuie trimişi acasă după fiecare criză, e suficient să li dea timp pentru aşi reveni. Epilepsia şi învăţarea Majoritatea copiilor cu epilepsie nu întâlnesc dificultăţi în însuşirea materiei de studiu. Dacă nu sunteţi mulţumit de reuşita copilului Dvs., adresaţi-vă profesorilor şi medicului curant. De cele mai multe ori problema nu este legată de epilepsie. Dificultăţi la învăţare  Dacă un copil cu epilepsie prezintă dificultăţi la învăţare (termen folosit pentru a descrie un copil care învaţă mai greu decât majoritatea copiilor de vârsta lui sau care are un handicap care nu-i permite să se folosească din plin de facilităţile oferite de şcoală) s-ar putea să aibă nevoie de ajutor special. Din fericire, majoritatea dificultăţilor de învăţare la astfel de copii pot fi depăşite uşor. Mai grave sunt crizele severe sau necontrolate şi / sau problemele fizice şi mentale asociate cu epilepsia. Necesităţi educaţionale speciale Dacă copilul Dvs. rămâne mult în urma altor copii de vârsta lui sau dacă vi se pare că nu primeşte tot sprijinul de care are nevoie la şcoală, s-ar putea să fie vorba de necesităţi educaţionale speciale. Pentru a afla aceasta, rugaţi autoritatea locală pentru educaţie să facă o evaluare a situaţiei şcolare a copilului Dvs. Aceasta presupune culegerea informaţiilor în 426  legătură cu progresul realizat de copil de la părinţi, de la profesori, de la psihologul şcolar şi de la alte persoane care ar contribui la întocmirea listei necesităţilor copilului. Copiii şi celularele Celularele sunt un atribut indispensabil al tinerilor de astăzi. Există încă multe păreri pro şi contra siguranţei telefoanelor celulare, de aceea, aceasta poate fi un motiv de îngrijorare pentru părinţii care au copii cu epilepsie. De la adolescenţă la viaţa de adult Unii adolescenţi au nevoie de ajutor pentru a învăţa să se accepte aşa cum sunt. Deseori, adolescenţii cu epilepsie se folosesc de situaţia lor pentru aşi motiva stările de anxietate şi de nemulţumire, când se revoltă că iau pastilele anticonvulsivante. Încercaţi să nu dramatizaţi situaţia. Cu cât adolescentul ştie mai multe despre boala sa cu atât mai uşor va putea lua decizii responsabile. Cu sprijin, adolescenţii pot învăţa că epilepsia nu trebuie să le conducă viaţa. Dacă înţeleg ce e bine şi ce nu e bine pentru ei şi nu-şi asumă riscuri inutile, adolescenţii cu epilepsie pot participa nestingheriţi la activităţile sportive, călătorii, pot frecventa discotecile, pot avea prieteni sau prietene. Inevitabil va trebui să discutaţi şi despre relaţiile dintre sexe. Epilepsia nu este o piedică pentru relaţiile sexuale. Adolescentele ar trebui să ştie că remediile anticonvulsivante reduc eficienţa contraceptivelor medicamentoase, de aceea ar fi de dorit să discute această întrebare cu medicul. Mai presus de toate, adolescentul are nevoie de înţelegerea părinţilor, mai ales în situaţii când nu pot fi ca şi prietenii lor din cauza problemelor generate de epilepsie, ei nu vor putea să înveţe să şofeze. Ai învăţa să facă faţă unor astfel de probleme - cu sprijinul Dvs. - face parte din procesul de însuşire a conceptului de a fi independent, de a învinge boala şi de a recunoaşte că epilepsia nu trebuie să le conducă viaţa. Pregătirea pentru viaţa adultă Asiguraţi-vă că adolescentul dispune de următoarele informaţii:  Ştie ce servicii îl pot ajuta şi cum să le găsească.  Conştientizează rostul medicaţiei şi ştie ce trebuie să facă dacă crizele ies de sub control.  Permanent are cu sine o doză suplimentară de anticonvulsivante în caz dacă nu ajunge acasă la timp.  Ştie cum să se folosească de asistenţa medicală. Educaţia după vârsta de 16 ani La momentul oportun adolescentul urmează să se decidă dacă vrea să-şi continue studiile. Nu există nici un motiv pentru care un adolescent marcat cu epilepsie să nu se bucure de viaţa de student. Va fi nevoie ca el să decidă cui să spună despre boala sa şi ce anume să spună. Considerăm, că onestitatea e cea mai bună politică. Fiind sinceri, ei vor putea evita situaţiile stânjenitoare şi vor putea primi ajutorul de care au nevoie atunci când situaţia o cere. Acest lucru poate anihila unele mituri nesănătoase despre epilepsie. Adolescentul urmează să decidă singur atitudinea sa faţă de alcool, droguri ţinând cont de boala sa. PAŞI DE PREVENIRE:  Dacă suferiţi de crize purtaţi o brăţară de atenţionare.  Dacă aveţi o criză şi vă pierdeţi conştiinţa, imediat ce medicii văd brăţara vor şti ce fel de tratament să va administreze.  Luaţi-vă medicamentele aşa cum vă este indicat.  Nu evitaţi să luaţi medicamentele şi nu renunţaţi la ele brusc.  Folosiţi ochelari şi farfurii de plastic în locul celor din sticlă şi porţelan.  Puneţi un semn cu “ocupat” pe uşa de la baie, deoarece în cazul în care aveţi o criză uşa să nu fie încuiată şi lumea să poată ajunge repede la pacient. 427   În cazul în care copilul Dvs. suferă de crize puneţi un înterfon în camera acestuia.  Daca băiatul sau fata Dvs. suferă de epilepsie şi dorm peste noapte la un prieten cereţi-i copilului Dvs. să doarmă întotdeauna în patul de jos.  În cazul unor crize puneţi pe frigider numere de telefon în caz de urgenţă şi instrucţiuni de prim ajutor.  Nu înotaţi niciodată singur.  Înotaţi alături de o rudă, un prieten.  Puneţi mai multă căptuşeală sub mochetă şi covoare.  Pentru a evita înecul în cazul unor crize ţineţi nivelul apei în cadă cat mai redus.  Feriţi-vă de tutun, astfel evitând pericolul unui incendiu.  Găsiţi un medic competent în care aveţi încredere şi urmaţi instrucţiunile acestuia.  Să nu vă simţiţi niciodată ciudat dacă îl sunaţi să îi puneţi întrebări în privinţa sănătăţii.  Dacă doctorul este prea ocupat asistenta acestuia vă va ajuta.  Înainte de a lua noi medicamente întrebaţi-vă doctorul.  Dacă aveţi o alergie nu începeţi să luaţi antihistaminice înainte de a primi aprobarea din partea medicului, mai ales dacă până atunci nu aţi mai luat antihistaminice.  Educaţi-vă. Citiţi tot ce puteţi despre astfel de crize şi despre tratamentul indicat.  A şti înseamnă a avea putere.  Cu cat învăţaţi mai multe despre epilepsie cu atât mai mult veţi putea să vă ocupaţi de boala dvs.  Bibliografie 1. Groppa S. Antiepilepticele şi tratamentul epilepsiei. Chişinău, 2006, 176p. 2. Ilciuc I. Neuropediatria. Chişinău. 2002, 560p. 3. Kellerman K., Mayer Th., Wolf P. Epileptologie practică .  Chişinău, 2001, 120 p. 4. Oprea N., Nacu An., Oprea V. Psihiatrie. Chişinău. 2007, 462p. 5. Гельдер М., Гэм Д., Майо Р. Оксфордское руководство по психиатрии. Киев, 1997, c. 282-289. 6. Максутова А., Фрёшер В. Психофармакотерапия эпилепсии. Берлин-Вена: Блэквелл Виссеншафтс-Ферлаг, 1998, 180 с. 7. Мосолов С. Н. Новые достижения в терапии психических заболеваний. Москва. 2002, 702 c. 8. Семке В. Я. Превентивная психиатрия. Томск. 1999,403с.    ASPECTE  MEDICO-LEGALE  ÎN  EPILEPSIE  ŞI  INCIDENŢA  STĂRILOR  CREPUSCULARE  ÎN  SĂVÂRŞIREA  ACŢIUNILOR  SOCIALMENTE PERICULOASE Vasile Tăbârţă*, Oleg Cobîleanschi**, Cezar Babin* *Instituţia Medico – Sanitară Publică, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii din Republica Moldova **Catedra Psihiatrie, Narcologie şi Psihologie Medicală, USMF„Nicolae Testemiţanu”  Summary The medico-legal aspects in epilepsy and incidence of  twilight states in socially dangerous actions This study is about clinical cases of epileptical patients who had medico - legal manifestations. We tried to highlight the most frequent criminogen risks and harmful factors of these pathologies predisposing patients to social dangerous actions. Also we highlighted the 

Guidelines for parents with children suffering from epilepsy

http://repository.usmf.md/./bitstream/20.500.12710/4934/1/GHID_PENTRU_PARINTII_AI_CAROR_COPII_SUFERA_DE_EPILEPSIE.pdf

Guidelines for parents with children suffering from epilepsy

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova