Summary
The objective of this investigation was to estimate the role of the urogenital infection for
Reactive Arthritis (ReA), clinical features, the aspects of treatment, evolution and prognostic.
Was demonstrated the prevalence of men for ReA. The most common cause were chlamydial,
mycoplasmal and mixt infection. Early recognition and elimination of the triggering microbe seems
important for the arthritis outcome in ReA

Ganea, N.

Juc, V.

Popa, S.

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova

Capitolul I Infecţiile tractului urogenitalprovocate de trichomonade, preponderent provocînd o inflamaţie acută, examenul citomorfolo- gic fiind destul de informativ.Inflamaţiile urogenitate provocate de chlamydii şi myciplasme poartă un caracter persistent, diagnosticul lor necesită investigaţii suplimentare.Optimală ia momentul actual este o îmbinare a examenului citomorfologic, care permite apre­cierea caracterului şi etiologiei procesului inflamator şi a examenului molecular-biologic, care are o veridicitate mult mai mare în comparaţie cu alte metode de examinare.Bibliografie1. М.В.Войно-Ясенецкий, Биология и патология инфекционных процессов. -  Ленинград: Медицина, 1981.2. В.Е.Пигаревский Зернистые лейкоциты и их свойства. -  М.: Медицина, 1978.3. В.В.Серов Воспаление. Руководство для врачей,- М.: Медицина, 1995.Д.А.С.Козлюк, В.А.Козлюк Урогенитальный трихомоноз, критерии цитоморфологическойдиагностики. / / Доктор,- Киев,2001.- № 3,- с.35-38.б.А.С.Козлюк, В.А.Козлюк Цитоморфологические критерии диагностики хламидийных, уреаплазменных, папилломавирусных и трихомонадных уретритов. //Доктор.- Киев, 2001 - №5.-с.49-52.ARTRITELE REACTIVE SI INFECŢIILE UROGENITALE■ •V.Juc, S.Popa, N.GaneaSpitalul Clinic Republican, USMF «N.Testemitanu»SummaryThe objective of this investigation was to estimate the role of the urogenital infection for Reactive Arthritis (ReA), clinical features, the aspects of treatment, evolution and prognostic. Was demonstrated the prevalence of men for ReA. The most common cause were chlamydial, mycoplasmal and mixt infection. Early recognition and elimination of the triggering microbe seems important for the arthritis outcome in ReA.ActualitateaArtritele reactive sunt suferinţe articulare, determinate de agenţi infecţioşi (bacterieni, spirochete, fungi, virusuri etc.). Termenul de «artrită reactivă» a fost întrodus în 1969 de P. Ahnoven, K. Sievers şi K. Aho. In acelaşi timp artrita reactivă este o boală de sistem provocată de infecţie, având caracte­ristica unui proces inflamator al membranei sinoviale, dar germenii microbieni lipsind din articulaţie, adică este o artrită sterilă.în 1916 pentru prima dată este descris sindromul Reiter, ce prezintă o formă clinică deosebită, care include triada: uretrita, conjunctivita şi artrita. La momentul actual acest sindrom este apreciat ca o formă de artrită reactivă. Predispoziţia către artritele reactive o au în deosebi persoanele pur­tătoare de antigenul de histocompatibilitate HLA -  B27, dar debutul bolii este strict dependent de infecţia urogenitală sau intestinală. Mecanismul patogenetic se prezintă ca o reacţie autoimună a macroorganismului către antigenii microbieni, aflaţi în afara articulaţiei (articulaţiilor) afectate, cu formarea de complexe imune, depuneri în membrana sinovială cu debutul unei sinovite imunocom- plexe.Artrita reactivă clasică este provocată de următorii agenţi patogeni:U ro g en ita li: C h lam id ia  trachom atisM ico p la sm a F o rm ele  m icrob ien e - LU reap lasm a u realyticum V irusuriG o n o co c i Ş i a sociaţia  cu  in fec ţia  H IVE n terogen i: S a lm o n ela  thyphim urium  S h ig e lla  flexn eri serotip  2a  Y ersin ia  en tero co lit ica  serotip  3 C a m p y lo b a cter je ju n i şi alţi agenţi p a togen i21Capitolul I Infecţiile iro d u lu i urogenitalMaladia afectează de obicei tinerii în vârsta de 20-40 ani. în cazurile când infecţia are evoluţie uşoară sau frustă (10%) ia majoritatea pacienţilor maladia începe în primele 4 săptămâni.Actualitatea artritelor reactive se bazează pe creşterea morbidităţii în ultimii 10 ani, tendinţa aces­tui proces spre cronicizare, predominarea patologiei urogenitale în apariţia acestei maladii, creşte­rea frecventei manifestărilor viscerale, pronostic evolutiv mult mai sever decât în anii precedenţi.în ultimii 5 ani în secţia reumatologie a Spitalului Clinic Republican s-au tratat cu artrită reactivă următolrul număr de pacienţi:1997 -  128 (16,3%)1998- 129 (15,1%)1999-238 (27,2%)20 00 - 108 (11,7%)2001 -  138 (13,1%)6 luni 2002 -  40 (7,7%).Scopul luicrării este de a demonstra rolul infecţiei urogenitale în apariţia artritei reactive, anumite aspecte clinice ale acestei patologii, precum şi aspecte de tratament, evoluţie şi pronostic.Material şi metodeAu fost supuse analizei 178 foi de observaţie ale pacienţilor tratati cu artrită reactivă în anii 2001 şi 6 luni 2002.107 pacienţi (60%) de sex masculin şi 71 (40%) -  de sex feminin. Repartizarea după vârstă a fost: între 20 şi 40 ani -  76 pacienţi, 41 -  50 ani -  64 pacienţi, 51 -  60 ani -  28 pacienţi şi mai în vârstă de 61 ani -  10 pacienţi. Aşa dar, vârsta tânără a format 78% din cazuri, ce prezintă 2/3 din pacienţi.Focarul infecţiei nu în toate cazurile a putut fi concretizat anamnestic şi cronologic. Dar în rezul­tatul cercetărilor efectuate (consultaţia ginecologului, urologului, analizele bacteriologice din vagin şi din uretră, precum şi cercetările efectuate pentru depistarea hlamidiilor şi micoplasmei, bacte­riologic şi imunologic, cercetarea USG a prostatei, scintigrafia renală, au permis în toate cazurile concretizarea focarului de infecţie şi a factorului etiologic.RezultateProstatite şi uretrite au fost diagnosticate în toate cazurile de îmbolnăvire a bărbaţilor. La femei preponderent sau înregistrat salpingite, salpingooforite, colpite, etc.Infectarea numai cu Chlamidia trachomatis s-a depistat în 28%, iar în asociere cu Micoplasma şi Ureaplasma încă la 22% din pacienţi. Iar 14,4% din aceşti pacienti mai aveau floră mixtă cocică ( stafilococi, streptococi, gonococi ş.a.).Un număr mic de paciente 17(9,5%) au fost bolnave de pielonefrită cronică, forma latentă, de diferită durată de timp şi netratată. Au fost şi 12(6,7%) cazuri de artrită reactivă (AR) cu amigdalită cronică decompensată, care după sanarea radicală şi bicilinoterapie anuală s-au însănătoşit.Revenind la AR, forma urogenitală, s-a precizat un tablou clinic caracteristic cu afectarea mai frecvent oligoarticulară (65%), cu atingerea în special a articulaţiilor talocrurale, cu talalgii, tendi- nite, entezite, forma monoarticulară a fost numai în 3 cazuri şi forma poliarticulară s-a manifestat în 33,5% cazuri. Sacroileita confirmată clinic şi radiologie s-a manifestat la 25,6% pacienti, unilaterală - în  48% cazuri şi bilaterală 12% cazuri. Spondilita este un asociat practic obligatoriu la pacienţii cu AR, dar în majoritatea cazurilor nu are manifestări clinice. în cazul nostru, spondilita s-a confirmat clinic şi radilogicîn 9,5% cazuri, Manifestările tegumentare -  cheratodermia plantară a fost prezentă la 30% pacienţi, hiperkeratoza unghiilor -  la 20%, ulceraţiile mucoaselor -  la 12%.Semnele extraarticulare prezente la pacienţii cu AR au fost: 98,5% din pacienţi au avut subfebrilita- te şi numai 3 cazuri(1,5%) au suportat o formă de AR cu'febră 38-39°C, cu sindrom poliarticular foarte manifest şi cu afectări viscerale. Pierdere ponderală au avut practic toţi pacienţii. Afectările oculare cele mai frecvente au fost conjunctivitele aseptice (55,5%) şi uveita (9%), care au putut fi tratate nu­mai cu asocierea preparatelor steroidiene. în cele 3 cazuri de activitate mare a procesului autoimun au fost prezente vasculita pulmonară, în 2 cazuri endomiocardita şi într-un caz cu pericardită.Afectarea sistemului nervos s-a manifestat la 12% cu neuropatia membrelor inferioare, iar sindro­mul astenodepresiv a fost prezent practic la toţi pacienţii.AR au caracteristica afectării periarticulare, ligamentare (mai ales locurile de inserţie a ligamen­telor), la 14,5% din pacienţi a fost prezent sindromul mialgic. Agrtalgiile şi artritele migrante -  carac­teristice mai des la debutul maladiei.22Capitolul I Infecţiile tractului urogenitalPentru a confirma gradul inflamaţiei s-au efectuat testele inflamative. în mediu la internare VSH a format 24,7, iar la externare (durata de tratament 10,2 zile) -  16,22 mm/oră. Leucocitoza a fost pre­zentă la 34,2% pacienţi, anemia -  la 18,3% pacienţi (avea diferită provenienţă). Factorul reumatoid (FR) a lipsit în 82% cazuri, iar în cele 18% cazuri titrul a fost mic (de la 1:20 până la 1:320) pacienţii cu FR pozitiv aveau o activitate a maladiei mai pronunţată atât clinic, cât şi de laborator şi au mani­festat o evoluţie a bolii mai severă.Datele radiologice caracteristice pentru AR contribuiau la confirmarea diagnosticului.Metodele de tratament au inclus tratament antiinflamator cu preparate antiinflamatorii nesteroi- diene (AINS), în unice cazuri s-a recurs la steroizi per os, mai frecvent se efectua infiltrarea articulaţiei sau a ligamentului dat cu Depo-Medrol (sau Diprospan). Ca tratament de fond s-au folosit atât Me- tatrexatul cât şi Tauredonul. în formele refractare s-a recurs la Sulfasalazin (2-3g/zi).Despre eficacitatea unor sau altor preparate se va vorbi în altă comunicare. Dar un component strict necesar, care a fost prezent în tratamentul pacienţilor cu AR, au fost antibioticele, în special -  grupa eritromicinei, tetraciclinei ş.a. cu durată îndelungată ( nu mai puţin de 4-6 săptămâni). S-au folosit şi metodele de tratament imuno- şi biostimulatoare, vitaminoterapia, terapia locală şi fiziopro- ceduri, atât la articulaţii cât şi la prostata afectată.Toţi pacienţii au fost externaţi cu ameliorare , dar supravegherea lor continuă. 80% din pacienţii mai sus analizaţi au forma cronică, ceea ce impune în faţa noastră noi probleme.ConcluzieArtritele reactive sunt o patologie astăzi frecvent întâlnită cu predominarea afectării bărbaţilor. Cauza principală fiind infecţia (în deosebi urogenitală de etiologie hlamidiană, micoplasmică şi mixtă). Fiind purtători de infecţie, pacienţii de obicei infectează partenerii. Maladia are manifestări clinice caracteristice (elucidate mai sus), cu tendinţa spre cronicizare, scăzând evident capaci­tatea de muncă a pacienţilor. Nu mai puţin important este preţul ridicat al preparatelor folosite şi durata lungă a tratamentului. Toate acestea impun un lucru de elucidare sanitară a populaţiei, o analiză amplă a statusului imun populaţional (care face impresie a fi grav afectat) şi căutarea de noi metode eficace imunomodulatoare pentru a regla acest proces patologic.BibliografielA m o r B, Dongados M„ Khan M.A. -  Management of refractory ankylosing spondilitis and rela­ted spondyloarthropaties.// Rheum. Dis. Clin. Vat. Am., 21; 117, 1995.2. Fan P.T., Yu D.T. -  Reiter's Syndrome: Reactive arthritis. In. McCarty D.J. Philadelphia Lea, 1999, 944.3. Maxim Dougados. Traitement des spondyloarthropathies. Nouveautq et perspectives en 2001; Revue du Rheumatism, qdition francaise, novembre 2001, Vol 68, N10-11, p.923.4. A.A. Корж, B.H. Коваленко и соавт. -  Диагностика и консервативное лечение заболеваний и повреждений опорно-двигательного аппарата, Харьков 1998, с. 68.51. Gherasim, Medicina internă, Vol.1, Bucureşti 1996, p.528.DIAGNOSTICUL Şl TRATAMENTUL BOLILOR, SEXUAL-TRANSMISIBILEO. Mocialov, N.Panteieenco, V.Luchianciuk, B.SasuU.M.S. S.A. «Odema» Tiraspol, USMF »N. Testemifanu»SummaryConcluding, it is necessary to make clinical testing and examination of patient in order to reveal the urogenital infections: chlamidiosis, mycoplasmosis, herpes, trichomoniasis, gardnerellosis,. mycotics, as their clinical pictures are very similar, in spite of the difference between their biology, The process of revealing the uro-genital infections must by carried by different methods; colouring the scrape, immunofluorescent, immunofermentative. For the determination of disease stages, the quantitative meanings of immunoglobulin classes M and G serves. The group of patients with uro­genital infections in association with cytomegalovirus and herpetic irus vulgaris were observed.ActualitateaActualmente sunt cunoscuţi peste 20 de agenţi ai infecţiilor urogenitale. Preponderent (pînă la 60%) factorii etiologici ale prostatitei nespecifice sunt chlamidiile (Chlamydia trochomatis) şi mico-23

Artritele reactive și infecţiile urogenitale

http://repository.usmf.md/./bitstream/20.500.12710/20416/1/ARTRITELE_REACTIVE_SI_INFECTIILE_UROGENITALE.pdf

Artritele reactive și infecţiile urogenitale

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova