The project aimed to: a) constitute a diversified strategy of development, adapted to the endogen potential of rural areas; b) strengthen the territorial role of small and medium cities as regional development poles, among others by ensuring their accessibility to the major communication network; c) protect and valorize the natural and cultural heritage in rural development strategies

Viorica Niculescu

Directory of Open Access Journals

 19 ACCESUL ÎN ZONA RURALĂ – PROBLEMĂ ESENŢIALĂ PENTRU DEZVOLTAREA SPAŢIALĂ ECHILIBRATĂ  Viorica NICULESCU CS III, Ing., INCD URBAN-INCERC, Sucursala URBANPROIECT, Bucureşti, e-mail: viorica_niculescu@incdurban.ro   Abstract. The project aimed to: a) constitute a diversified strategy of development, adapted to the endogen potential  of  rural  areas;  b)  strengthen  the  territorial  role  of  small  and  medium  cities  as  regional development poles, among others by ensuring their accessibility to the major communication network; c) protect and valorize the natural and cultural heritage in rural development strategies.  Key words: spatial planning, transport networks, rural infrastructure  1. Introducere Relaţia urban-rural si in mod special parteneriatele oraş-sat au de jucat un rol din ce în ce mai important, mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armăturii urbane, al dezvoltării reţelelor de transporturi publice, al revitalizării şi diversificării zonelor rurale, al creşterii productivităţii infrastructurilor, al dezvoltării spaţiilor de agrement  pentru  populaţiile  urbane  si  al  protecţiei  şi valorificării patrimoniului natural şi cultural.  Scopul  lucrării  consta  în  fundamentarea  si  elaborarea unor politici de dezvoltare a accesului în zonele rurale din  ţara  noastră,  în  contextul  opţiunii  de  aderare  a României la UE, cu referinţă la spaţiul naţional. Studiul se constituie într-un document care va fi valorificat în cadrul  activităţii  de  elaborare  a  documentaţiilor  de amenajarea teritoriului şi de urbanism.  Conceptul  amenajării  teritorial/spaţiale.  Amenajarea teritorial/spaţială  conferă  o  exprimare  geografică  a politicilor  economice,  sociale,  culturale  şi  ecologice  ale societăţii. Ea este în acelaşi timp o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi politică condusă ca o abordare interdisciplinară  şi  cuprinzătoare  îndreptată  spre  o dezvoltare regională echilibrată şi spre o organizare fizică a spaţiului realizată în conformitate cu o strategie globală.  Obiectivele  fundamentale.  Amenajarea  teritorial  / spaţială caută să realizeze în acelaşi timp: dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor, îmbunătăţirea calităţii  vieţii,  gestionarea  responsabilă  resurselor naturale  şi  protecţia  mediului,  folosirea  raţională  a terenului.   2. Rezultate Rezultatele  preconizate  pentru  atingerea  obiectivului constau  în:  promovarea  unor  preocupări  de îmbunătăţire  a  satelor  prin  ameliorarea  bazei economice  si  a  infrastructurilor,  în  completarea conţinutului documentaţiilor de amenajare si urbanism cu  masuri  privind  dezvoltarea  accesului  între  zonele rurale  si  cele  urbane,  în  sprijinirea  unor  activităţi manageriale si creşterea capacităţilor la nivel local prin acţiuni de cooperare zonala şi în promovarea realizării operaţiunilor  de  planificare  spaţiala  prin  parteneriate strategice, urban-rural. Rezultatele au fost organizate pe următoarele  capitole:  (1)  infrastructura  de  transport: Reţeaua rutieră şi Reţeaua feroviară pentru următoarele regiunile de dezvoltare: Regiunea 1 Nord – Est, Regiunea 2 Sud – Est, Regiunea  3 Sud, Regiunea  4 Sud  – Vest, Regiunea 5 Vest, Regiunea 6 Nord – Vest, Regiunea 7 Centru şi Regiunea 8 Bucureşti-Ilfov - situaţia existentă, (2) programe de dezvoltare pentru reţeaua majoră (Plan Naţional  de  Dezvoltare  2007  –  2013,  Program Operaţional Sectorial – Transport, Strategia în sectorul rutier, Strategia în sectorul feroviar) şi (3) dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale (situaţia drumurilor judeţene/comunale,  programe  şi  propuneri  de modernizare  a  reţelei  de  drumuri  locale  şi  legislaţia naţională în vigoare).  3. Concluzii Infrastructura  de  transport  reprezintă  una  din problemele  esenţiale  ale  comunităţilor  rurale  întrucât starea  sa  arată  nivelul  dezvoltării  satelor  în  mod particular şi, pe de altă parte, modul cum s-a implicat administraţia  centrală  şi  locală  la  rezolvarea  acestei probleme.  Acolo  unde  starea  drumurilor  locale  – drumuri judeţene şi drumuri comunale – este bună se datorează , în mare parte, implicării comunităţii locale.  Pentru populaţia rurală din cele 8 regiuni de dezvoltare drumurile judeţene şi drumurile comunale sunt de mare importanţă, dacă se are în vedere că acestea reprezintă principalele linii de legătură cu reţeaua majoră-rutieră şi feroviară  -,  atât  sub  aspect  economic,  cât  şi  din perspectiva socio-culturală.  Atât  pentru  economie,  cât  şi  pentru  viaţa  socială  din satele  româneşti  o  atenţie  deosebită  se  impune  a  fi acordată gradului de modernizare a drumurilor publice. Rezultă:  un  grad  scăzut  de  modernizare  a  drumurilor judeţene şi comunale, peste 50 %, o pondere mare a drumurilor  cu  îmbrăcăminţi  uşoare  rutiere,  care reprezintă în majoritatea cazurilor rezolvări de moment, necesitând reparaţii permanente-30,9%.  Numai în situaţia creşterii ponderii drumurilor judeţene şi comunale modernizate este posibil să apară o serie de schimbări în viaţa populaţiei rurale, atât din perspectivă economică, precum şi sub aspect cultural-spiritual.  Spaţiul rural exercită funcţiile sale de aprovizionare, de recreere şi de echilibru dorite de societate, numai în cazul Urbanism. Arhitectură. Construcţii                    Vol. 1, nr. 2   20 în care este considerat ca un spaţiu de viaţă atrăgător şi dotat  cu o  bună  infrastructură  corespunzătoare,  o agricultură,  silvicultură,  acvacultură  şi  pescuit,  viabile, condiţii  locale  favorabilă  activităţilor  economice neagricole şi  un  mediu  înconjurător  intact  şi  un  peisaj îngrijit.  Situaţia  existentă  face  indispensabilă  definirea  unei politici în favoarea spaţiului rural. In cadrul unei politici economice  şi  sociale  globale,  comportând  cele  două laturi: dezvoltarea rurală şi dezvoltarea agricolă acestea trebuie să  formeze un tot unitar şi armonios, care  să ţină  cont  de  valoarea  egală  şi  de  interdependenţa spaţiului rural şi a celui urban.  Principiul dezvoltării durabile trebuie să fie reflectat în toate  politicile  aplicabile  spaţiului  rural,  iar  aceste politici  este  necesar  să  fie  integrate.  Un  program  de dezvoltare  a  spaţiului  rural  ar  trebui,  în  măsură posibilului, să pornească de la date concrete regionale, să încurajeze iniţiativele locale şi să se întemeieze pe o dezvoltare internă.  În  ceea  ce  priveşte  amenajarea  teritoriului  în  zonele rurale,  ar  trebui  să  se  doteze  spaţiul  rural  cu infrastructuri  necesare  şi  în  principal  cu  surse  de aprovizionare moderne şi adaptate la necesităţi actuale. Aceste  infrastructuri  au  un  caracter  indispensabil  şi pentru ca spaţiul rural să poată să exercite funcţiile sale economice, ecologice şi sociale şi să se obţină efectele scontate, este necesar ca toate acestea să constituie un criteriu  bază,  ca  şi  sectorul  de  telecomunicaţii  şi  de transport în comun, serviciile financiare (care trebuie să fie adaptate la nevoile specifice ale economiei agricole în sens larg) ca şi pentru dotările de toate felurile din domeniul educaţiei şi serviciilor generale. Zonele rurale ar  trebui  să  fie  integrate  într-o  reţea  modernă  de transport şi telecomunicaţii, compatibilă cu caracterul şi calitatea  mediului  înconjurător  al  zonei  rurale,  într-o viziune pe termen lung.  

Accesul în zona rurală – problemă esenţială pentru dezvoltarea spaţială echilibrată

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Directory of Open Access Journals