Numerous studies revealed the existence of development gaps among Romanian regions, pinpointing two areas with an extremely low level of development: Moldova and Oltenia. This paper analyzes one of the possible explanations: the distribution of resources and their consumption, in an attempt to substantiate the Territorial Development Strategy of Romania. The results indicate that the lack of resources could constitute a possible cause of underdevelopment, but, in the absence of data, are inconclusive with respect to the consumption of resources

Alexandru-Ionuţ Petrişor

Directory of Open Access Journals

 21 UTILIZAREA EFICIENTĂ A RESURSELOR ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE A DIFERITELOR CATEGORII DE TERITORII  Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR Lect. univ. dr. ecol., drd. geogr., Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, Director Ştiinţific Urbanism şi Dezvoltare Teritorială şi cercetător ştiinţific gradul al III-lea, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC, Sucursala URBANPROIECT, Bucureşti, e-mail: a.i.petrisor@gmail.com  Abstract.  Numerous  studies  revealed  the  existence  of  development  gaps  among  Romanian  regions, pinpointing  two  areas  with  an  extremely  low  level  of  development:  Moldova  and  Oltenia.  This  paper analyzes  one  of  the  possible  explanations:  the  distribution  of  resources  and  their  consumption,  in  an attempt to substantiate the Territorial Development Strategy of Romania. The results indicate that the lack of resources  could constitute a possible cause of  underdevelopment, but, in the absence  of data, are inconclusive with respect to the consumption of resources.  Key words: territorial development, resources, consumption, GIS  1. Introducere Politica  de  dezvoltare  regională  reprezintă  un ansamblu  de  măsuri  planificate  şi  promovate  de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în parteneriat  cu  diverşi  agenţi  economici  în  scopul asigurării unei creşteri economice dinamice şi durabile, prin  valorificarea  potenţialului  regional  şi  local,  în scopul îmbunătăţirii  condiţiilor de  viaţă (Jula, 2002). Dezvoltarea  regională  acordă  o  atenţie  deosebită ariilor  profund  dezavantajate,  definite  de contiguitatea  spaţială  a  cel  puţin  cinci  unităţi administrativ-teritoriale  de  bază,  o  medie  a indicatorului  global  de  dezvoltare  cu  25%  mai  mică decât cea a ariei integratoare sau cu 75% sub nivelul regiunii  de  dezvoltare,  valoarea  a  cel  puţin  unuia dintre  indicatorii  elementari  să  se  situeze  în apropierea  nivelului  minim  naţional  sau  macro-regional şi  impactul  teritorial negativ asupra  tuturor ariilor  vecine.  Aceste  arii  au  fost  grupate  în  patru categorii: (1) arie slab  polarizată, fără  discontinuităţi interne,  (2)  arie  rurală  monopolară,  cu  o  uşoară discontinuitate  internă,  (3)  arie  rurală  bi-  sau multipolară  cu  discontinuităţi  interne  şi  (4)  arie profund  rurală  nepolarizată.  La  baza  tratării  ariilor profund  dezavantajate,  indiferent  de  tipul  lor,  stă producţia de discontinuitate (Ianoş şi Heller, 2006).  Problema  identificării  regiunilor  defavorizate  şi  a cauzelor care stau la baza nivelului scăzut al dezvoltării acestora stau la baza elaborării Strategiei de Dezvoltare Teritorială  a  României.  În  acest  context  se  înscrie programul  nucleu  „Cercetări  pentru  fundamentarea Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României 2030”. În aprecierea disparităţilor interregionale actuale s-au luat în  considerare  indicatori  statistici  sintetici,  precum: produsul intern brut/locuitor, rata şomajului, investiţiile străine  directe/locuitor,  ponderea  populaţiei  rurale, numărul de întreprinderi mici şi mijlocii/locuitor.  Conform  studiilor  efectuate  de  către  Programul Naţiunilor  Unite pentru Mediu, analiza comparativă a hărţilor  privind  distribuţia  PIB  în  anii  1994  (The Government of Romania, 1995) şi 2005  (PNUD, 2005) arată o regionalizare foarte  clară a judeţelor sărace în estul ţării şi în sudul acesteia. De la areale dispersate în anul  1994  (Fig.  1a),  acestea  devin  compacte  prin extinderea  în  cele  două  părţi  ale  ţării  (Fig.  1b), demonstrând  necesitatea  adoptării  unor  politici regionale specifice (Ianoş, 2006).  O  situaţie  similară  este  relevată  şi  de  rezultatele proiectului de cercetare GISTEREG - „Sistem informatic de  tip  Open  GIS  pentru  monitorizarea  impactului politicilor de amenajare a teritoriului”, prezentată în Fig. 2 (Tache et al., 2010).  Concluzia  care  se  desprinde  cu  uşurinţă  din  aceste analize,  întărită  şi  de  alte  studii  (Ianoş,  2000;  Sârbu, 2006),  indiferent  de  metodologia  utilizată,  este  că zonele defavorizate tind să se concentreze în Moldova şi Oltenia. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze, cu ajutorul  unei  metode  bazate  pe  modelarea  în  sistem informaţional  geografic,  două  dintre  cauzele  care  ar putea explica această situaţie: distribuţia resurselor şi a consumului acestora.  2. Metodologie de lucru şi rezultate În  vederea  analizei  repartiţiei  resurselor  la  nivelul teritoriului naţional s-a recurs  la modelarea în Sistem Informaţional  Geografic  (SIG)  pe  baza  repartiţiei valorilor mai multor indicatori pe unităţile administrativ-teritoriale de bază. Datele utilizate reflectă situaţia din 2006  şi  au  fost  obţinute  în  cadrul  proiectului  de cercetare GISTEREG - „Sistem informatic de tip Open GIS pentru  monitorizarea  impactului  politicilor  de amenajare a teritoriului” susţinut de Centrul Naţional de Management  Programe  al  Ministerului  Educaţiei  şi Cercetării prin grantul nr. 1206, şi coordonat  de INCD URBANPROIECT,  Bucureşti,  având  ca  parteneri:  SC Electrovâlcea  SRL,  Râmnicu  Vâlcea;  Centrul  de Documentare pentru Construcţii, Arhitectură, Urbanism şi  Amenajarea  Teritoriului,  Bucureşti  şi  Institutul  de Geografie al Academiei Române, Bucureşti (Tache et al., 2010).  Urbanism. Arhitectură. Construcţii                    Vol. 1, nr. 2   22   a    b Fig. 1. Distribuţia PIB pe judeţe în 1994 (a) şi 2005 (b)    a    b Fig. 2. Analiza potenţialului economic la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale (a) şi regiunilor de dezvoltare (b)     (a)  (b)    (c)  (d) Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii • A.-I. PETRIŞOR   23    (e)  (f)    (g)  (h)  (i) Fig. 3. (a) Repartiţia resurselor naturale la nivelul teritoriului naţional, (b) repartiţia resurselor antropice la nivelul teritoriului naţional, (c) repartiţia suprafeţei agricole (ha) la nivelul teritoriului naţional, (d) repartiţia suprafeţei agricole (%) la nivelul teritoriului naţional, (e) repartiţia suprafeţei forestiere (ha) la nivelul teritoriului naţional, (f) repartiţia suprafeţei forestiere (%) la nivelul teritoriului naţional, (g) repartiţia forţei de muncă (număr) la nivelul teritoriului naţional, (h) repartiţia forţei de muncă (%) la nivelul teritoriului naţional, (i) repartiţia calităţii forţei de muncă la nivelul teritoriului naţional. Date pe unităţile administrativ-teritoriale de bază, 2006.  2.1. Repartiţia resurselor Analiza  repartiţiei  resurselor  porneşte  de  la combinarea valorilor următorilor  indicatori: resursele naturale  -  pondere  de  35%,  resursele  antropice  - pondere  de  35%,  suprafaţa  agricolă  (hectare)  - pondere  de  5%,  suprafaţa  agricolă  (procente)  - pondere  de  5%,  suprafaţa  pădurilor  (hectare)  - pondere  de  5%,  suprafaţa  pădurilor  (procente)  - pondere de 5%, forţa de muncă (număr) - pondere de 3%,  forţa  de  muncă  (procente)  -  pondere  de  3%,  şi calitatea forţei de muncă - pondere de 4%.  În  Fig.  3  este  prezentată  repartiţia  valorilor  fiecărui indicator la nivelul teritoriului naţional, pe cinci clase de  valori  (foarte  scăzute,  scăzute,  medii,  ridicate  şi foarte ridicate). Analiza acestor hărţi arată că resursele naturale  se  concentrează  în  zonele  montane  şi regiunea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în timp ce resursele  antropice  sunt  predominante  în  centrul  şi nord-vestul  ţării.  Suprafeţele  agricole  sunt predominante  în  afara  zonelor  montane,  în  timp  ce resursele  forestiere  se  concentrează  în  interiorul acestora. Forţa de muncă prezintă o densitate ridicată în  centrul,  estul  şi  sudul  ţării,  în  timp  ce  calitatea acesteia este mai ridicată în vestul ţării şi în regiunea Galaţi-Brăila.  Datele  prezentate  mai  sus  au  fost  ulterior  agregate într-un  model  tip  SIG  (Fig.  4),  care  combină  spaţial prin suprapunere informaţiile referitoare la repartiţia fiecărui indicator  în  parte.  Rezultatul final constă  în realizarea  unei  hărţi  în  care,  pentru  fiecare  unitate Urbanism. Arhitectură. Construcţii                    Vol. 1, nr. 2   24 administrativ-teritorială  în  parte,  sunt  definite  cinci niveluri  ale  resurselor,  în  funcţie  de  agregarea valorilor fiecărui indicator în parte, folosind ponderile menţionate mai sus. Sunt evidenţiate astfel, în mod indirect, zone relativ omogene caracterizate de valori ridicate sau scăzute ale  nivelului  resurselor. Modelul presupune şi anumite  operaţii spaţiale caracteristice lucrului  în  Sistem  Informaţional  Geografic.  Astfel, pentru  fiecare  repartiţie  în  parte,  este  necesară  o trecere  a  hărţii  repartiţiei  din  sistem  vectorial  în sistem  tip  raster,  urmată  de  reclasificarea  valorilor (optându-se  pentru  cinci  grupe),  urmată  de suprapunerea  tuturor  hărţilor  reclasificate  pe  baza ponderilor.  În  urma  rulării  modelului  a  fost  obţinută  harta prezentată  în  Fig.  5.  Se  poate  observa  faptul  că resursele  se  concentrează  în  zona  de  centru,  în nordul ţării şi în regiunea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, lipsind pe suprafeţe extinse din sudul şi estul ţării,  respectiv din  zonele identificate pe baza altor studii  ca  fiind  situate  sub  limita  medie  a  valorilor indicatorilor  de  dezvoltare:  regiunile  de  dezvoltare Sud-Vest,  Sud-Est  şi  Nord-Est  (Ianoş,  2000).  În corelaţie  cu  aceste  rezultate,  lipsa  resurselor  poate constitui  una  dintre  cauzele  nivelului  redus  de dezvoltare a acestora.  2.2. Repartiţia consumului resurselor Analiza repartiţiei resurselor porneşte de la combinarea valorilor  următorilor  indicatori:  consumul  de  gaze naturale  (m3),  consumul  de  gaze  naturale  (procente), consumul  de  gaze  naturale  (lungimea  conductelor), consumul  de  energie  electrică  (Gcal)  şi  consumul  de energie electrică (procente), toate având ponderea de 20%. În Fig. 6 este prezentată repartiţia valorilor fiecărui indicator la nivelul teritoriului naţional, pe cinci clase de valori (foarte scăzute, scăzute, medii, ridicate şi foarte ridicate).  Singura situaţie evidentă reliefată de aceste analize este cea a consumului de gaze naturale, care predomină în regiunea de vest. Cel mai mare consumator de energie electrică este Municipiul Bucureşti, dar în afara acestuia nu pot fi evidenţiate alte regiuni cu consum ridicat de energie electrică.  Datele prezentate mai sus au fost ulterior agregate într-un  model  tip  SIG  (Fig.  7),  care  combină  spaţial  prin suprapunere  informaţiile  referitoare  la  repartiţia fiecărui indicator în parte, în mod similar celui  realizat pentru analiza repartiţiei resurselor.  În  urma  rulării  modelului  a  fost  obţinută  harta prezentată în Fig. 8. Consumul  resurselor predomină în centru şi vest, unde resursele sunt mai abundente, dar şi în jurul Municipiului Bucureşti (caracterizat, de altfel, de cele mai  ridicate valori ale  consumului  de resurse), într-o zonă mai săracă în resurse.  Una  dintre  limitările  studiului  a  fost  reprezentată  de absenţa  datelor  pentru  indicatorii  statistici  ai consumului  de  resurse,  motiv  pentru  care  analizele corespunzătoare acestuia nu sunt la fel de concludente ca cele legate de repartiţia resurselor.  3. Concluzii Dacă se analizează dezvoltarea  României după 1990, se  constată  că  primii  cinci  ani  de  tranziţie  au demonstrat  opţiunea  greşită  privind  rolul industrializării extensive asupra atenuării decalajelor teritoriale pe termen lung. Ca urmare, în perioada de după anul 1995, odată cu destructurarea industriei şi reluarea  procesului  de  terţiarizare,  se  accentuează dezvoltarea  regională  inegală  (Antonescu,  2001). După 2005 se remarcă o uşoară tendinţă de transfer al  decalajelor  de  la  scară  regională  la  scară  intra-regională.  Această  dezvoltare  prin  creşterea  şi descreşterea  inegalităţilor  teritoriale  confirmă teoriile  spaţiale  conform  cărora  orice  dezvoltare trebuie  să  aibă  la  bază  introducerea  unei discontinuităţi teritoriale (Hirschman, 1958). O astfel de discontinuitate provoacă  o rupere  de simetrie  în procesul de dezvoltare, care va determina o evoluţie în spirală a societăţii.  BIBLIOGRAFIE  Antonescu  D.  (2001),  Dezvoltare  regională  în  România. Concept,  mecanisme,  instituţii,  Editura  Oscar  Print, Bucuresti. Hirschman A. (1958), The Strategy of Economic Development, Yale University Press, New Haven, CT. Ianoş I. (2000), Less favoured areas and regional development in  Romania,  în:  Horvath  G.  (Editor),  Regions  and Cities  in  the  Global  World.  Essays  in  Honour  of Gyorgy  Enyedi,  Centre  for  Regional  Studies, Hungarian Academy of Science, Pécs, Ungaria, pag. 176-191. Ianoş  I.  (2006),  Potential,  Strukturdynamik,  Attraktivitat  der rumanischen  Wirtschaft,  în:  Kahl  T.,  Metzeltin  M., Ungureanu  M.  R.  (Editori),  Rumanien.  Raum  und Bevolkerung.  Geschichte  und  Geschichtsbilder. Kultur.  Gesellschaft  und  Politik  heute.  Wirtschaft. Recht  und  Verfassung.  Historische  Regionen, Osterreichische Osthefte 48:603-622. Ianoş  I.,  Heller  W.  (2006),  Spaţiu,  economie  şi  sisteme  de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti. Jula D., Economie regională, Editura Estfalia, Bucureşti, 2002. Tache A.,  Tache M., Petrişor A.-I., Manole S., Pârvu E. (2010), Sisteme  geo-spaţiale  pentru  dezvoltarea durabilă  a României, Editura Ars Docendi, Bucureşti. The  Government  of  Romania  (1995),  Romania.  Human Development  Report,  United  Nations  Development Program, Bucureşti. PNUD (2005),  Raportul  Naţional al  Dezvoltării  Umane  2003-2005.  Guvernare  locală  şi  dezvoltare  umană, Programul  Naţiunilor  Unite  pentru  Dezvoltare, Bucureşti. Sârbu  C.  N.  (2006),  Locuirea  în  România:  o abordare-cadru, Editura Universitară „Ion Mincu“, Bucureşti. Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii • A.-I. PETRIŞOR   25   Fig. 4. Model de tip SIG de apreciere a nivelului general al resurselor   Fig. 5. Repartiţia naţională a nivelului general al resurselor     (a)  (b) Urbanism. Arhitectură. Construcţii                    Vol. 1, nr. 2   26    (c)  (d)  (e) Fig. 6. (a) Repartiţia consumului de gaze naturale (%) la nivelul teritoriului naţional, (b) repartiţia consumului de gaze naturale (m3) la nivelul teritoriului naţional, (c) repartiţia consumului de gaze naturale (m conducte) la nivelul teritoriului naţional, (d) repartiţia consumului de energie electrică (Gcal) la nivelul teritoriului naţional, (e) repartiţia consumului de energie electrică (%) la nivelul teritoriului naţional. Date pe unităţile administrativ-teritoriale de bază, 2006.   Fig. 7. Model de tip SIG de apreciere a nivelului general al resurselor   Fig. 8. Repartiţia naţională a nivelului general al consumului resurselor 

Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Directory of Open Access Journals