Pielonefritele gestaţionale obstructive

Abstract

USMF “Nicolae Testemiţanu”, Catedra Obstetrică şi ginecologie nr. 2, Catedra Urologie şi nefrologie chirurgicală, Al VI-lea Congres Național de Obstetrică și Ginecologie cu participare internațională, 13-15 septembrie 2018, Chișinău, Republica MoldovaÎntroducere. Pielonefrita acută se înregistrează la 8-10% dintre femeile gravide, mai frecvent la prima sarcină şi, de regulă, în cel de-al doilea trimestru. În timpul sarcinii apar modificări funcţionale ale căilor urinare, care se manifestă prin micşorarea tonusului şi hipokineziei ureterelor. În mod egal sunt afectaţi unul sau ambii rinichi. Pielonefrita gestaţională se dezvoltă numai pe parcursul sarcinii, dar deseori în această perioadă are loc acutizarea pielonefritei cronice. Entitatea nosologică afectează negativ starea fătului, nou-născutul, fiind sursa infecţiei intrauterine şi adesea asociindu-se cu diverse complicaţii. Scopul studiului: evaluarea rezultatelor tratamentului pielonefritei gravidelor cu dereglarea pasajului urinar şi semne de hidronefroză obstructivă. Material şi metode. Studiul a fost realizat în temeiul analizei retrospective a 124 cazuri de pielonefrită acută la gravidele internate în IMSP IMC (Chişinău, Republica Moldova) pe parcursul anilor 2015 – 2017 în termenele de gestaţie 12-34 săptămâni. Vârsta pacientelor era cuprinsă între 17 şi 32 de ani. Pacientele examinate, în funcţie de gradul de dereglare a urodinamicii şi modificările structurale asociate în sistemul calice-bazinet, au fost divizate în 3 grupuri clinice: 1 grup a inclus 62 (50,0%) paciente care, în prezenţa unei pielonefrite manifestate clinic, nu au fost diagnosticate cu dereglări obstructive ale sistemului reno-ureteral ; cel de-al doilea - 44 (35,5 %) paciente gravide cu dilatarea bazinetelor renale, care corespundea hidronefrozei de gradul I; - 18 paciente (14,5 %) au fost incluse în al treilea grup cu diagnosticul de hidronefroză de gradul II. Lipsa efectului de la terapia complexă antiinflamatorie a pielonefritei, acutizările frecvente ale maladiei au servit ca indicaţie pentru instalarea unui stent renovezical la 6 (13,6 %) paciente din al doilea grup clinic. Tratamentul conservator în al treilea grup a fost ineficient, prin urmare, pentru a restabili urodinamica, toate gravidele 18 (100%) au suportat stentarea ureterală. Concluzie. Pielonefrita gestaţională, complicată cu dereglarea pasajului urinar, hidronefroză de divers grad, se asociază frecvent şi cu dereglări de vascularizare. În acest caz, drenarea căilor urinare prin stentare, restabileşte urodinamica, contribuind la reducerea vădită a procesului inflamator şi îmbunătăţirea vascularizării rinichilor. Utilizarea acestei metode de tratament, de rînd cu terapia medicamentoasă, micşorează rata complicaţiilor pe parcursul sarcinii şi naşterii