Catedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testemiţanu”,
Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”In this state are described the particularities of the abandoned phenomena of a child
between 0-7 years in Republic of Moldova, in which the author presents the situation establishes
the aim and the objectives, underlines the causes and concludes the strategies of protection and
prevention of the biological and social abandoned child.

Studiul cercetează fenomenul abandonului copilului de vârsta 0-7 ani în Republica
Moldova în contextul social – economic şi cultural prezent, având ca centru de greutate: copilul
şi familia acestuia, procesele ce-l însoţesc pe traseul evoluţiei sale în această ipostază foarte
complexă şi dificilă de soluţionat – copil abandonat

Grejdeanu, Tudor

Gînu, Domnica

Malanciuc, Irina

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova

302Analiza rezultatelor obţinute ale sondajului de opinii a persoanelor de vârsta de 80 ani şipeste referitor la secretele ce le-au permis de a trăi o viaţă înaintată, se poate justifica, căponderea maximală de 41,2% îi revine variantei de răspuns „lipsa stresului” şi pondereaminimală de 18,1% revine variantei de răspuns „alimentaţia şi modul sănătos de viaţă”Concluzii1. Vârstnici se bucură de un prestigiu scăzut. Dacă încercăm să dăm câteva explicaţii,putem spune că acest fenomen are cauze multiple şi se referă la aspecte distincte ale viţii socialein care , cel puţin în perioada actuală, sunt apreciate valorile materiale, iar primul efect care îladuce după sine pensionarea este scăderea venitului. Acest fapt atrage după sine o multitudine deprobleme pentru vârstnicii aflaţi in această situaţie.2.Consecinţele acestui fenomen(de scădere a prestigiului vârstnicului) şi gravitatea lui sereflectă în faptul că această categorie de vârsta trece prin experienţa discriminării in tot maimulte contexte sociale.3.Inserţia sau reinserţia a persoanelor vârstnice întâmpină dificultăţi, deoarece serviciilemedicale şi de asistenţă socială oferite vârstnicilor sunt precare, problemele acestora fiind practicignorate.Bibliografie1. Bucur V.- “Probleme actuale ale vârstei a treia”, Editura Eurostampa,2001.Timisoara2. Balaceanu-Stolnici C.- „Geriatrie practica”, Editura Medicala Amaltea,1998,Bucuresti3. A.Saulea „Gerontologie” ,Chişinău 20094. Ciocanu M. (red.şef.), Sănătatea publică în anul 2002.//Monografie. Anuarul „Sănătateapublică în Moldova anul 2003, Chişinău, 2003, 221 p.5. Ciocanu M., Cobîleanu Z., Andronachi V., Tendinţe în stare de sănătate a populaţiei înanii 2002-2004.// Revista „Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină”,Chişinău, 2004, nr. 4, p.10-186. Tintiuc D., Eţco C., Grossu Iu., ş.a., Sănătate Publică şi Management. Chişinău: C.E.P.Medicina, 2002. – 720 p.COPILUL ORFAN 0-7ANI – PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂÎN REPUBLICA MOLDOVAIrina Malanciuc, Tudor Grejdeanu, Domnica GînuCatedra Sănătate Publică şi Management  „Nicolae Testemiţanu”,Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”SummaryChild orphan seven years – problem of public health in Republic of MoldovaIn this state are described the particularities of the abandoned phenomena of a childbetween 0-7 years in Republic of Moldova, in which the author presents the situation establishesthe aim and the objectives, underlines the causes and concludes the strategies of protection andprevention of the biological and social abandoned child.RezumatStudiul cercetează fenomenul abandonului copilului de vârsta 0-7 ani în RepublicaMoldova în contextul social – economic şi cultural prezent, având ca centru de greutate: copilulşi familia acestuia, procesele ce-l însoţesc pe traseul evoluţiei sale în această ipostază foartecomplexă şi dificilă de soluţionat – copil abandonat.303IntroducereStudiul de faţă  îşi doreşte sa ofere informaţii pertinente  cu privire la amploarea şicauzele care declanşează acest fenomen, precum şi informaţii referitoare la condiţiile de viatăexistente în instituţiile rezidenţiale şi serviciile oferite copiilor după părăsirea acestora.Statul, doreşte sa ofere această protecţie dar nu are la dispoziţie decât moştenireainstituţionala a trecutului sau, lipsindu-i timpul de a-şi dezvolta o noua structura instituţionalaMetodologia studiuluiStudiul a vizat toate instituţiile unde de regulă sunt abandonaţi copiii cu vârste cuprinseintre 0-7 ani, care se află în subordine a trei ministere (sănătăţii, educaţiei, muncii şi protecţieisociale) şi o instituţie creată de o organizaţie neguvernamentală (ONG). Perioada supusăstudiului este cuprinsă perioada 2002 -  2010 e către grupurile de intervievatori.Toţi copiii, ce au fost identificaţi ca fiind abandonaţi pentru prima dată au fost supuşievaluării.ScopulScopul acestui studiu este de a evalua fenomenul abandonului copiilor cu vârste cuprinseintre 0-7 ani în instituţiile din Republica Moldova.Obiectivele· Identificarea şi caracteristicile copiilor de vârsta 0-7 ani abandonaţi în instituţii, in perioadaanilor 2002- 2007;· Identificarea cauzelor care pot determina familiile să-şi abandoneze copiii;· Identificarea tipurilor de servicii oferite copiilor în instituţii precum şi evaluarea calităţiiacestora;· Determinarea rolului instituţiilor în prevenirea abandonului copiilor;· Identificarea relaţiilor şi limitelor de competenţă ale instituţiilor în care sunt abandonaţicopiii şi a organelor de protecţie a drepturilor copiilor;· Evidenţierea rolului şi a implicării organelor de protecţie a drepturilor copilului în vedereareintegrării copiilor în familie şi societate;· Elaborarea recomandărilor în vederea diminuării fenomenului abandonului de copii şiprevenirea instituţionalizării acestora.Ca şi metode pentru colectarea datelor, s-a utilizat interviul, analiza documentelor şiobservarea. Interviurile au fost susţinute cu managerii instituţiilor şi inspectorii pentru protecţiadrepturilor copiilor în baza unor chestionare elaborate anterior.S-au utilizat doua tipuri de chestionare, unul adresat instituţiei (chestionarul instituţiei) şialtul copilului (chestionarul copilului).Rezultate şi discuţiiFenomenul abandonului copilului în instituţiiIn cadrul acestui capitol vor fi prezentate informaţii cu privire la numărul, vârsta şistatutul copiilor plasaţi în instituţii, cauzele plasării, precum şi traseul  urmat de copii dupăpărăsirea instituţiilor.1. Numărul copiilor abandonaţi şi locul abandonuluiDatele colectate ne indică un număr total de 650 de copii abandonaţi pentru prima data îninstituţii. Dintre aceştia, un număr de 443 de copii au părăsit instituţia, traseul urmat fiinddiferit, de la reintegrarea în mediul familial la (re)întoarcerea în mediul de ocrotire de tiprezidential. Rezultă astfel ca, un număr de 207 copii au rămas în continuare în instituţia încare au fost abandonaţi.In ceea ce priveşte locul abandonului, acesta îmbracă diferite forme, de la abandonul înmaternităţi, imediat după naştere, la abandonul în secţiile de spital şi pana la abandonul îninstituţiile rezidenţiale, majoritatea cazurilor de abandon – 62,6%, fiind înregistrate în instituţiile304medicale. Analiza numărului de copii abandonaţi la momentul studiului a fost îngreunată defaptul ca la nivel central nu exista un sistem unic de monitorizare.2. Vârsta copiilor la momentul abandonuluiAnaliza datelor prin prisma indicatorului ‘vârsta copilului’, se referă la numărul total de650 de copii.(figura-1)Fig.1 Vârsta copiilor la momentul abandonuluiNumărul copiilor abandonaţi este mai mare la categoria de vârsta foarte mică - 0-1 luna,respectiv 43,2%  şi la categoria cu vârste de peste 3 ani - 24,8%.Astfel, 91,5% dintre copiii cu vârste de peste 3 ani sunt abandonaţi în şcolile internat, în vremece 99,1% dintre copiii 0-1 luna sunt abandonaţi în maternităţi.Reiese ca pericolul cel mai mare exista imediat după naştere, când mamele, de cele maimulte ori confuze, îşi abandonează copilul, tocmai când acesta ar avea cea mai mare nevoie deîngrijire şi dragoste materna.Maternitatea este locul unde ar trebui dezvoltate servicii specializate de consiliere, sprijinadresat femeilor însărcinate şi mamelor în  vederea prevenirii acţiunilor de abandon.3. Plasamentul copiilor în instituţiiAcest subcapitol conţine informaţii cu privire la situaţia celor 207 copii abandonaţi, carela momentul studiului se aflau în continuare în instituţia în care au fost abandonaţi. Informaţiilevor fi analizate făcând o diferenţiere între iniţiatorul şi decidentul plasamentului. Datele nearata ca nu există un sistem unitar cu privire la decizia de plasament a copiilor în instituţii,existând foarte mulţi actori implicaţi şi eforturi ce necesita o mai buna coordonare.Pentru a putea dezvolta strategii care să împiedice abandonul copiilor este important săînţelegem cum au ajuns copiii în aceste instituţii, cine a fost iniţiatorul  plasamentului, cine adecis plasamentul şi care au fost cauzele determinante ale acestora (figura-2).Astfel, autoritatea tutelara raionala  a fost cea care în  38,2% dintre cazuri a iniţiatplasamentul  copilului, urmata de iniţiativa părinţilor – 27,1% şi cea a medicilor  de familie /instituţiilor medicale ( 20,2%  ) .In cazul copiilor mici, se observa importanta majoră  pe care o are medicul de familie înidentificarea situaţiilor de risc, acesta fiind de fapt   principalul actor care sesizează şi iniţiazăplasarea copilului mic în instituţiile medicale - 55,6% şi centre de plasament - 28,3%,  în vremece pentru copiii mai mari din şcolile internat, autoritatea tutelara raionala este cea care iniţiazăplasamentul acestora - 58,1% .Părinţii sunt cei care iniţiază plasamentul copiilor în centrele de plasament în proporţie de30,9% iar în casele de copii în 100% dintre cazuri, datorită  bolii copiilor.43,20%7,20%4,50%6,60%13,70%24,80%0 -  1  luna 1  -  3  lun i 3  -  6  lun i6  -  12  lun i 1  -  3  an i m a i  m u lt  de  3  an i305Fig. 2  Iniţierea şi decizia cu privire la plasamentul copiilor în instituţiiIn vremea ce plasamentul copiilor în instituţiile medicale este decis în majoritateacazurilor de câtre instituţia medicala (îndreptarea instituţiei medicale în 55,6% cazuri şi demersulautoritarii tutelare doar în  27,7% dintre cazuri), decizia plasării copiilor în centrul de plasamenteste luata preponderent ca urmare a demersului întreprins de câtre autoritatea tutelara - 67,2%.In ceea ce priveşte plasamentul copiilor mai mari în şcolile internat şi casele de copii,decizia este luata de ministerele în subordinea cărora se afla cele doua tipuri de instituţii,respectiv Ministerul Educaţiei (100%) şi cel al Muncii şi Protecţiei Sociale (92,9%).4. Locul de provenienţa şi cauzele plasării copiilor în instituţiiEvidenţierea cauzelor care au generat plasamentul copiilor în instituţii se refera laeşantionul de 207 copii abandonaţi, care la momentul studiului se aflau în continuare îninstituţia în care au fost abandonaţi. Cei mai mulţi dintre copii provin din familie /mediufamilial - 69,1%, distribuţia acestora fiind câtre casele de copii, şcolile internat, centrele deplasament şi  instituţiile medicale. Cel mai ridicat procent al copiilor plasaţi direct din familie îninstituţie, se înregistrează în casele de copii şi şcolile internat, unde sunt plasaţi în proporţie de100% copii, urmat de plasamentul acestora către centrele de plasament – 54,9%. (figura-3 }.Acest lucru ne indica încă o data necesitatea dezvoltării de servicii de prevenire a abandonuluipentru familie şi copil.Fig. 3  Locul de provenienţă a copiilor19,8%69,1%0,5%10,6%Institutii medicaleMediu familialGasit abandonatAltele0%5%10%15%20%25%30%35%40%Aut . tutelara Familia InstitutiamedicalaAPL Organelejudic iareAltele MinisterulEducatieiMinisterulMuncii38,2%28,5%20,2%8,7%3,9%0,5% 0% 0%39,2%0%20,2%1,9% 1,4% 1%30%6,3%Initiatorul plasariiCine a decis plasarea306Printre principalele cauze care conduc la plasarea copilului în instituţie, se afladificultăţile materiale, familia monoparentală - mama solitara, existenta situaţiilor de abuz-neglijare a copilului, starea sănătăţii copilului, alcoolismul părinţilor şi dispariţia acestora .Alte cauze identificate sunt : vârsta mamei-mama minora, decesul părinţilor, părinţi îndetenţie, probleme legate de sănătatea părinţilor, etc.Este semnificativ indicatorul abandonului copiilor născuţi din prima sarcină – 21,7%,ceea ce arată necesitatea adresării acestei probleme prin informare, educaţie, planificarefamilială, asistenţă socială, etc.Concluzii1. Evidenţierea, analiza şi structurarea problemei abandonului copilului în Republica Moldovaconstituie o componenta de bază în elaborarea măsurilor de protecţie a copilului abandonat.2. Rezultatele obţinute releva faptul ca o parte dintre copiii plasaţi în instituţii se confrunta cuprobleme de sănătate fizica şi de ordin psihologic, fiind  marcaţi de întârzieri în dezvoltarealor.3. Datele indica faptul ca, cei mai mulţi dintre copii şi-au continuat traseul instituţionalprin plasarea acestora câtre alte secţii de spital – 29,1%, instituţii rezidenţiale - 23,3% şidoar în 14% dintre cazuri au fost reintegraţi în familia naturala.4. Rezultatele studiului arată că de cele mai multe ori vârsta biologica a copilului nu corespundecu dezvoltarea fizica şi psihologica a acestuia.5. Cercetările efectuate de noi confirmă, că în cadrul caselor de copii şi centrelor de plasamentunde respectiv 100% şi 81,4% dintre copii sunt marcaţi de întârzieri în dezvoltarea neuro-psihica şi 39,8% întârzieri în dezvoltarea fizica – aceasta fiind de fapt în majoritatea cazurilorşi motivul plasării copilului în instituţie.Bibliografie1. Roth-Szamoskozi M. Protecţia copilului dileme, concepţii şi metode. –Cluj-Napoca, 2000.2. Smith Carole R. Adopţie şi plasament familial . - Bucureşti, 1993.3. Spânu M. Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţiei copilului. - Chişinău,1998.4. Zamfir C., Zamfir E. Pentru o societate centrată pe copii. -Bucureşti, 19975. Iluţ P. Sociologia familiei. -  Cluj-Napoca, 1994.6.Neamţu George (coord.) Tratat de asistenţă socială. - Iaşi, 2003.7. Macovei E. Familia şi casa de copii. - Bucureşti, 1998.UNELE PARTICULARITĂŢI ALE INFLUENŢEI FACTORILOR SOCIO –ECONOMICI ASUPRA FENOMENULUI DE SINGURĂTATEElena Florea, Ludmila Sochircă, Valeriu Obadă, Tudor Grejdeanu, Victoria VoloceaiCatedra Sănătate Publică şi Management USMF ”Nicolae Testemiţanu”SummarySome features of socio-economic factors influence the phenomenon of lonelinessRepublic of Moldova, a country in the process of economic transition, something certainlyputs his stamp on the quality of life of the population as a whole. A consistent trend of increasingmigration of population, increased divorce, especially couples without childrens, and the numberof deaths among couples gave rise to the phenomenon of loneliness and development inMoldova.

Child orphan seven years – problem of public health in Republic of Moldova

http://repository.usmf.md/./bitstream/20.500.12710/4420/1/COPILUL_ORFAN_0_7ANI_PROBLEMA_DE_SANATATE_PUBLICA.pdf

Child orphan seven years – problem of public health in Republic of Moldova

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova