Infecţiile retroperitoneale sunt situaţii clinice neobişnuite,
asociate cu morbiditate şi mortalitate înalte. Prezenţa
procesului specifi c tuberculos necesită proceduri chirurgicale
suplimentare, cu concursul chirurgului-ftiziatru

Cuceinic, Sergiu

Gladun, Nicolae

Lepădatu, Corneliu

Procopciuc, Vasile

Stebleanco, Victor

Ungureanu, Sergiu

Romanian

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science

87Ştiinţe  MedicaleDallemagne B., Weerts J.M., Jehaes S C., 6. Makiewicz S., Lombard R. Laparoscopic Nissen fundoplication:preliminary report. In: Surg. Laparosc. En-dosc., 1991, vol. 1, p. 138-143.Dickman R., Mattek N., Holub J., Peters D., Fass 7. R. Prevalence of Upper Gastrointestinal Tract Findings in Patients With Noncardiac Chest Pain Versus Those With Gastroesophageal Refl ux Disease (GERD)-Related Symp-toms: Results from a National Endoscopic Database. In: Am. J. Gastroenterol., 2007, vol. 102(6), p. 1173-9. Мaeв И.В., Вьючнова Е.С., Лебедева Е.Г., 8. Дичева Д.Т., Антоненко О.М., Щербенков И.М. Гастроэзофагеальная рефлюксная болезнь. Москва, ВУНМЦ МЗ РФ, 2000, 37 с.RezumatBoala de refl ux gastroesofagian (BRGE) constituie actualmente obiectul unei atenţii deosebite din partea cli-nicienilor, motivate de incidenţa globală înaltă de 5-10% la populaţia examinată. Într-un termen de 10 ani (2000-2010), în clinica de chi-rurgie a FEC MF au fost trataţi 230 de pacienţi cu BRGE. Tratamentul conservator s-a aplicat la 200 de pacienţi din lotul de studiu. S-a constatat că recidiva refl uxului gastro-esofagian, după o lună de la fi nisarea tratamentului conser-vator, a avut loc în 30% din cazuri, peste 6 luni – în 80% cazuri. Rezolvarea radicală a BRGE se obţine cu ajutorul tratamentului chirurgical, cu rezultate la distanţă bune şi foarte bune în peste 80-90% cazuri. Concluzii. În lipsa unui efect durabil, tratamentul medicamentos poate fi  apreciat ca o măsură de pregătire preoperatorie. Implementarea tehnicii endoscopice a lărgit semnifi cativ diapazonul posibilităţilor operatorii în practi-ca chirurgiei joncţiunii esofagogastrice, aceasta fi ind o teh-nică mai menajantă de operaţie, care a redus semnifi cativ traumatismul manipulărilor chirurgicale.SummaryGastroesophageal refl ux disease (GERD) is currently the subject of special attention of clinicians, driven by high global incidence 5-10% of the population examined. In the period of 10 years (2000-2010)  in the department of surgery CEM  were treated 230 patients with GERD. Conservative treatment was applied to 200 patients in the study group.It was found that gastroesophageal refl ux recurrence one month after completion of conservative treatment occurred in 30% of cases, over 6 months - 80%. Radical solution of GERD is obtained using the surgical treatment with excellent and good remote results in over 80-90%.Conclusions. 1. In the absence of a lasting effect, medical treatment can be considered as a measure of preoperative preparation. 2. Implementation of endoscopic technique signifi cantly expanded the possibilities of surgery in gastroesofageal junction, this is the most developed technique in performing operations, which signifi cantly reduced trauma of surgical manipulation.РезюмеГастроэзофагеальная рефлюксная болезнь (ГЭРБ) в настоящее время является предметом особого внима-ния со стороны врачей, что связано с высоким уровнем мировой заболеваемости – 5-10% обследуемого насе-ления. В течение 10 лет (2000-2010), в клинике хирур-гии ФПК лечились 230 пациентов с ГЭРБ.Консервативное лечение принимали 200 пациен-тов из исследуемой группы. Было установлено, что рецидив  гастроэзофагеального рефлюкса через месяц консервативного лечения был зарегистрирован в 30% случаев, через 6 месяцев – в 80% случаев. Радикальное решение  ГЭРБ можно получить при помощи хирурги-ческого лечения с отличными и хорошими отдаленны-ми  результатами более чем в 80-90% случаев.Выводы. 1. В случае отсутствия длительного эф-фекта, консервативное лечение может рассматривать-ся как этап предоперационной подготовки. 2. Внедре-ние эндоскопической техники значительно расшири-ло диапазон хирургических вмешательств в области желудочно-пищеводного соединения; эта техника яв-ляется более щадящей, что позволяет значительно со-кратить травматичность хирургических манипуляций.FLEGMONUL RETROPERITONEAL RECIDIVANT, CAUZAT DE OSTEOMIELITA TUBERCULOASĂ A ILIONULUI  (CAZ CLINIC)_______________________________________Cornel Lepadatu1, asist. univer., Sergiu Cuceinic2, şef secţie, Sergiu Ungureanu2, vicedirector chirurgie, Vasile Procopciuc3, medic-chirurg, Nicolae Gladun1, şef catedră Chirurgie FEC MF, Victor Stebleanco2, medic-anesteziolog1 USMF ”Nicolae Testemiţanu”2 IMSP Spitalul Clinic Republican3 IMSP Institutul de Ftiziopneumologie ”Chiril Draganiuc”La începutul secolului XX, cauza principală a psoitelor a fost spondilita tuberculoasă (boala Pott). Odată cu reducerea răspândirii M tuberculosis în ţările dezvoltate, a devenit mai frecventă varianta primară, apărută pe cale hematogenă, întâlnită la persoanele în Buletinul AŞM88etate şi la pacienţii imunocompromişi. În R.Moldova, care ocupă primul loc în Europa după rata infectării populaţiei cu tuberculoză, sunt deseori înregistrate formele extrarespiratorii, respectiv se pot întâlni pso-itele secundare.Din 15 cazuri de fl egmoane retroperitoneale nonpancreatogene tratate în clinica noastră în perioa-da 2000-2010, într-un caz a fost depistată osteomieli-ta ilionului de origine  tuberculoasă. Descriem acest caz clinic remarcabil prin difi cultăţi deosebite de dia-gnostic şi tratament. Caz clinic. Pacientul A, în vârstă de 43 de ani, a fost internat în secţia de chirurgie generală SCR de 3 ori pe parcursul perioadei de 5 ani – în 2004, 2007 şi 2009 respectiv. La fi ecare internare acuza febră, du-reri lombare violente cu iradiere în coapsa dreaptă, care au apărut după un efort fi zic. Hemoleucograma demonstra anemia, leucocitoza pronunţată cu apariţia formelor tinere de neutrofi le. Ecografi a abdominală şi radiografi a coloanei lombosacrale şi a oaselor bazi-nului nu au depistat procese patologice. La prima in-ternare radiografi a toracică a descris pneumonie sep-tică bilaterală cu pleurezie exudativă pe dreaptă. În 2004 intervenţia chirurgicală a fost efectuată în baza datelor clinice – debridarea şi drenarea fl egmonului retroperitoneal prin abord extraperitoneal pe dreaptă. Postoperator  a fost stabilit diagnosticul psoită puru-lentă primară pe dreaptă. Procesul infl amator pleuro-pulmonar s-a rezolvat pe fondul tratamentului medi-camentos şi după câteva puncţii pleurale pe dreaptă. Evoluţia ulterioară a fost fără evenimente, până la externare la a 12-a zi postoperatorie. În 2007 fl egmo-nul retroperitoneal cu implicarea peretelui abdominal anterolateral pe dreapta a fost înregistrat preopera-tor la tomografi e spiralată abdominală. Schimbări în structurile osoase regionale nu au fost descoperite. La examinarea bacteriologică a sângelui, a fost obţinută creşterea de Staphylococcus aureus polirezistent, cu sensibilitatea la carbapeneme.  Cazul a fost rezolvat prin tehnica identică cu incizii suplimentare pentru drenarea şi debridarea fl egmonului peretelui abdomi-nal. Diagnosticul clinic: psoită purulentă pe dreapta; fl egmon retroperitoneal recidivant. Cauza recidivei a fost considerat un focar septic retroperitoneal re-zidual. Evoluţie postoperatorie fără complicaţii. La următoarea internare, în 2009, se prezintă cu aceleaşi semne clinice, suplimentar se observă avansarea pro-cesului supurativ pe coapsa dreaptă, cu implicarea muşchilor aductori până la articulaţia genunchiului. Starea generală a pacientului a fost gravă, sepsi-sul sever manifestat prin oligurie şi dereglări mintale a dictat o intervenţie chirurgicală urgentă. Acest epi-sod a necesitat 3 intervenţii cu anestezie intravenoa-să pentru controlul procesului supurativ-necrotic. În timpul unei din reintervenţii a fost prelevat material patologic de pe aripa osului ilion pentru analiza mor-fologică. Examenul morfopatologic a confi rmat sus-piciunea de proces specifi c infecţios, descriind tabloul caracteristic pentru afectarea tuberculoasă. Computer tomografi a efectuată după stabilizarea stării pacien-tului a depistat focare de destrucţie în osul ilion pe dreapta. Evoluţia după ultima operaţie a fost favora-bilă. Pacientul a necesitat spitalizare timp de 22 zile, după care a fost îndreptat la Institutul de Ftiziopul-monologie pentru tratament specializat. Diagnosticul clinic: Tuberculoza extrarespiratorie. Osteomielita osului iliac drept. Flegmon retroperitoneal recidivant pe dreapta. În prezent pacientul nu are acuze, este apt de muncă şi reîncadrat social.Discuţii şi concluzii. Conform unei publicaţii de trecere în revistă privind etiologia abceselor iliopsoi-ce secundare, cel mai frecvent sunt înregistrate cau-ze digestive: boala Crohn (60%) şi apendicita acută (16%) [1]. Această observaţie este parţial confi rmată Focarele de osteodistrucţie din osul iliac drept.89Ştiinţe  Medicalede datele noastre: în  seria din 15 cazuri de supuraţii retroperitoneale izolate au fost 4 cazuri de apendicita acută (26,7%). Totodată, nu am înregistrat nici un pa-cient cu boala Crohn şi în 3 cazuri (20%) am depistat osteoliza regională, inclusiv cazul descris cu osteo-mielită tuberculoasă.  Aceste date confi rmă tendinţa universală în epidemiologia psoitelor şi altor infecţii retroperitoneale spre creşterea cazurilor de infectare primară pe cale hematogenă dintr-o sursă ocultă, cu micşorarea frecvenţei de cauze digestive şi reapariţia psoitelor de origine tuberculoasă.  Tomografi a computerizată este metoda cea mai informativă în diagnosticul supuraţiilor abdominale extraperitoneale şi în depistarea leziunilor osteoarti-culare regionale. În cazuri selecte, drenajul eco- sau TC-ghidat poate fi  folosit ca un pas chirurgical iniţial sau ca o intervenţie defi nitivă, cu rată înaltă de succes clinic [2]. La efectuarea drenajului chirurgical tradi-ţional, este necesar de luat în consideraţie posibila răspândire a procesului purulent în membrul inferior prin lacuna musculorum, lacuna vasorum şi foramen obturator [3]. În R. Moldova psoitele secundare pot fi  cauzate de spondilite şi osteomielite ale oaselor ba-zinului de origine tuberculoasă. Prezenţa procesului specifi c tuberculos necesită proceduri chirurgicale su-plimentare cu concursul chirurgului-ftiziatru. Bibliografi e selectivăRicci M.A., Rose F.B., Meyer K.K. 1. Pyogenic psoas abscess: worldwide variations in etiology. In: World Surg., 1986, 10, p. 834-843.Van den Berge M., de Marie S. et al. 2. Psoas ab-scess: report of a series and review of the literature. In: The Netherlands Journal of Medicine,  2005, 6 3, p. 413-416.Zhou Z., Song Y., Qianyun C. 3. Primary psoas ab-scess extending to thigh adductors: case report. In: BMC Musculoskeletal Disorders, 2010, 11, p. 176.Rezumat Infecţiile retroperitoneale sunt situaţii clinice neobiş-nuite, asociate cu morbiditate şi mortalitate înalte. Prezenţa procesului specifi c tuberculos necesită proceduri chirurgi-cale suplimentare, cu concursul chirurgului-ftiziatru. Summary Retroperitoneal infections are unusual clinical situations associated with high morbidity and mortality. The presence of specifi c tuberculous process makes necessary additional surgical procedures in common with surgeon-phthisiologist.Резюме  Ретроперитонеальные инфекции являются нео-бычными клиническими ситуациями, сопряжёнными с высоким уровнем осложнений  и смертности. Наличие специфического туберкулёзного процесса обуславли-вает необходимость дополнительных хирургических манипуляций, которые выполняются в сотрудничестве хирургом-фтизиатром.CURA HERNIILOR HIATALE MIXTE SUBTOTALE CU PLASA SINTETICĂ_______________________________________Natalia Şipitco, dr. în med., asist. univ., Sergiu Ungurenu, dr. în med., conf. univ., Alecu Garaba, chirurg, Sergiu Cuceinic, chirurg, Elena Cepoida, dr. în med., radiolog IMSP Spitalul Clinic RepublicanIntroducere. Hernia hiatală (HH) esofagiană este o problemă actuală cu incidenţă globală înaltă de aproximativ 15% (60-70% din bolnavi fi ind asimpto-matici), patologia plasându-se pe locul trei după ulce-rul peptic gastroduodenal şi litiaza biliară. Din grupul pacienţilor supuşi examenului radiologic al tractului digestiv, la 33% se depistează HH, care afectează mai frecvent subiecţii cu vârsta de peste 50 de ani, cu o uşoară prevalare la sexul masculin. La senili această patologie se atestă la fi ecare al 2-lea bolnav [1, 2]. Deseori evoluţia HH are un caracter agresiv şi conduce la declanşarea refl ux-esofagitei care, la rân-dul său, poate cauza un şir de complicaţii grave ca: ul-cerul peptic, strictura şi scurtarea esofagului, apariţia esofagului Barrett, a cancerului esofagian.După clasifi carea lui Ackerlund (1926), sunt trei tipuri de hernii hiatale:HH axiale1.  (prin alunecare, HHA) – 90% din totalul HH. Cardia şi o parte din fornix sunt situate mai sus de hiatul esofagian al diafragmei, dar esofa-gul (de lungime normală) apare fl exuos şi compromi-te funcţia de valvă a cardiei (fi gura 1).HH paraesofagiene,1.  cu incidenţa între 3 şi 5%. Topografi a cardiei se păstrează. Fornixul şi cur-bura mare a stomacului migrează prin orifi ciul esofa-gian al diafragmei. Funcţia de valvă a cardiei nu este compromisă (fi gura 2).HH mixte2.  (mecanismul de producere prin alu-necare şi rostogolire) – 5-7% (fi gura 3). 

Flegmonul retroperitoneal recidivant, cauzat de osteomielita tuberculoasă a ilionului. Caz clinic

https://bulmed.md/bulmed/article/download/1286/1286

Flegmonul retroperitoneal recidivant, cauzat de osteomielita tuberculoasă a ilionului. Caz clinic

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science