Studiul dat s-a bazat pe rezultatele examinării clinico-morfologice a 78 de copii cu uropatii malformative rezolvate medico-chirurgical pe parcursul a 3 ani (2006-2008) în Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”. Autorii pledează pentru evaluarea corelaţiilor manifestărilor clinico- paraclinice şi morfo-structurale ale proceselor patologice ale complexului reno-ureteral, care ar permite
efectuarea unui diagnostic şi pronostic de certitudine în evoluţia maladiei

Bernic, Jana

Celac, Victoria

Curajos, Boris

Gudumac, Eva

Petrovici, Virgil

Siniţîna, Lilia

Zaharia, Ion

Romanian

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science

63data, emphases the role of early diagnosis, the importance of appreciating of the degree of biological alteration, the necessity of monitoring of the metabolic and hemostats indices in portal hypertension in children.In the article is described the advantage of the diagnostic and treatment algorithm in concordance with actual directions in management of portal hypertension, are described methods and techniques of the surgical treatment of portal hypertension based on imagistic, biological and clinical evaluation.  INTERPRETAREA  URONEFROPATIILOR MALFORMATIVE LA COPII ÎN ASPECT CLINICO-MORFOLOGIC. VIZIUNI MODERNEEva Gudumac, dr. h. în medicină, prof. univ., academician al AŞM, Om Emerit,   Vergil Petrovici, şef Secţie Morfopatologie, Victoria Celac, doctorandă, Lilia Siniţâna, dr. în medicină, şef Laboratorul Ştiinţifi c Morfopatologie; Boris Curajos, dr. h. în medicină, prof. univ., şef Clinică Universitară de Urologie, Nefrologie Pediatrică nr. 2, Jana Bernic, dr. hab. în medicină, şef Clinică Universitară de Chirurgie, Ortopedie, Traumatologie şi Anesteziologie Pediatrică nr. 2, Ion Zaharia, şef Secţie Urologie Pediatrică, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Cercetări Ştiinţifi ce în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, Secţia Morfopatologie Introducere. Uropatiile malformative la copil nu constituie o raritate, ele înscriindu-se cu o rată sub 33% printre cazurile generatoare ale complicaţiilor reno-urinare şi insufi cienţei renale cronice [4, 5]. Actualmente anomaliile  reno-urinare sunt bine cunoscute sub toate aspectele profund studiate, astfel încât se poate afi rma cu certitudine că există soluţii terapeutice bine codifi cate în funcţie de fi e-care afecţiune malformativă reno-urinară, cu toate că aceste soluţii sunt destul de limitate ca efi cienţă în unele cazuri cum ar fi  megaureterohidronefroza bilaterală, hidronefroza gr. IV-V etc. În literatura de specialitate există diverse opinii referitoare la modifi cările anatomo-fi ziologice şi morfofuncţionale în parenchimul renal în malformaţiile congenitale ale sistemului reno-urinar [5, 6, 7, 9, 10]. De altfel, există o neconcordanţă şi în privinţa noţiunii. Un şir de autori insistă asupra noţiunii de „malformaţii congenitale reno-urinare”, care include modifi cările structurale şi funcţionale ale aparatului reno-urinar, apărute în urma perturbării embriogenezei în diferite etape ale dezvoltării in-trauterine [2, 4]. Alţi autori utilizează noţiunea de „uropatii obstructive”, care include un complex de schimbări structural-funcţionale ale parenchimului renal cu predilecţie de tip tubulo-interstiţial  [8].Remarcăm că, din punct de vedere clinico-paraclinic, aceste noţiuni nu refl ectă obiectiv comple-xitatea tulburărilor clinico-morfologice ale leziunilor componentelor structurale reno-ureterale care evoluează consecutiv sau concomitent şi în consecinţă favorizează un diagnostic tardiv, în special în cazul asocierii complicaţiilor pe un teren biologic modifi cat şi al tratamentului chirurgical amânat. Material şi metodă. Metoda de diagnostic clinico-morfologic  prezentată în studiu s-a bazat pe un lot de 78 de copii în vârstă de 0–3 ani cu uropatii malformative, examinaţi şi trataţi medico-chirurgical pe parcursul a 3 ani (2006-2008) în Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”. Am considerat obligatorie evaluarea datelor anamnestice, a manifestărilor clinice, de labo-rator (hemoleucograma, probele hepatice, ureea, creatinina, glicemia, testele de coagulare etc.), ECG, explorările imagistice: ecografi a (fi g. 1), radiologia (fi g. 2)  şi scintigrafi a (fi g. 3); în caz de necesitate s-a utilizat tomografi a computerizată (fi g. 4), toate explorările fi ind comparate cu datele morfopatologice.Analiza efi cienţei metodei diagnostice a cuprins două etape:etapa I de constituire a bazei de date cu analiza rezultatelor imediate şi la distanţă ale fi ecarei – metode în parte;etapa a II–a, care a permis verifi carea acurateţei metodei prin analiza estimărilor histopatolo-– gice. 64  Fig. 1. Copilul S., 2 luni. Ecografi a renală. Megaureterohidronefroza refl uxantă,  gr. V a rinichiului pe dreaptaFig. 2. Copilul M., 6,5 luni. Urografi a intravenoasă. Hidronefroza terminală a rinichiului pe stânga. Semn radiologic patognomic: aspectul rinichiului în formă de „ciorchine”Fig. 3. Copilul C., 2 ani 6 luni. Scintigrafi a dinamică renală. Rinichiul drept micşorat în dimensiuni, RFP repartizat neregulat, funcţia de fi ltrare şi excreţie a urinei vădit încetinită. Rinichiul stâng mărit în dimensiuni, reţinerea îndelungată a RFP în sistemul pielo-caliceal65Fig. 4. Copilul P., 3 ani. Tomografi a computerizată. Megaureterohidronefroză obstructivă, gr. V a pielonului superior al rinichiului dublu pe stângaDin totalul de pacienţi incluşi în lotul de studiu la 47,4% (37 pacienţi) a fost diagnosticată megaureterohidronefroza, gr. IV-V; la 39,7% (31 pacienţi) – hidronefroza uni- şi bilaterală; la 7,7% (6 pacienţi )  – hipo- şi aplazia renală şi la 5,2% (4 pacienţi )  – rinichi dublu. În funcţie de formele clinico-anatomice şi gradul de avansare al uropatiilor malformative în 32 cazuri s-a efectuat rezecţia treimii inferioare a ureterului cu ureterocistoneoanastomoza, procedeul Mo-bly (fi g. 5, 6); în 21 ca-zuri – nefroureterectomie dextra/sinistra (fi g. 7, 8, 9); în 22 cazuri – rezecţia şi plastia segmentului pielo-ureteral, procedeul Andersen-Hynes (fi g. 10)  şi în 3 cazuri – heminefrectomia (fi g. 11, 12). În toate cazurile s-a folosit anestezia generală cu intubaţie orotraheală. Difi cultăţi şi incidenţe intraoperatorii nu au avut loc. Evoluţia postoperatorie imediată a fost simplă la 92 % din pacienţi. Acuzele dureroase au fost minime, localizate de obicei în regiunea plăgii postoperatorii, 8% din pacienţi au prezentat vărsături postoperator, au fost febrili sau subfebrili primele 48 de ore. La 97% din bolnavi am folosit antibioprofi laxia, la 3% din pacienţi am utilizat antibioterapia numai în primele 3 zile postoperator.Am urmărit la distanţă starea pacienţilor prin scrisori-chestionar, examen clinic, biologic, eco-grafi c, imagistic în ambulator sau reinternare în clinică.            Fig. 5. Pacientul F., 2 ani. Aspect intraoperator I. Megaureterohidronefroză obstructivă, gr. IV. Dilatarea suprastenotică a treimii inferioare a ureteruluiFig. 6. Pacientul F., 2 ani. Aspect intraoperator II.  Megaureterohidronefroză obstructivă, gr. IV. Rezecţia 1/3 inferioare a ureterului, ureterocistoneoanastomoza, procedeul Mo-bly66           Fig. 7. Pacientul N., 1,9 ani. Aspect intraoperator I.  Hidronefroză congenitală, gr.V. Dilatarea majoră a bazinetuluiFig. 8. Pacientul N., 1,9 ani. Aspect intraoperator II. Hidronefroză congenitală, gr. V. Puncţia bazinetului            Fig. 9. Pacientul N., 1,9 ani. Aspect intraoperator III. Hidronefroză congenitală, gr.V. Nefrectomie  Fig. 10. Pacientul M., 11 luni. Aspect intraoperator. Hidronefroză congenitală, gr. IV. Rezecţia şi plastia segmentului pielo-ureteral, procedeul Andersen-Hynes                         Fig. 11. Pacientul Z., 7,5 luni. Aspect intraoperator I. Megaureterohidronefroză obstructivă, gr. V a pielonului superior al rinichiului dublu:a) ureterul de la polul inferior al rinichiului dublu, b) ureterul sinusoid de la polul superiorFig. 12. Pacientul Z., 7,5 luni. Aspect intraoperator II.  Megaureterohidronefroză obstructivă, gr. V a pielonului superior al rinichiului dublu. Heminefru-reterectomie a polului superior al rinichiului dubluab67Toate cazurile au fost verifi cate histologic. Studiul histologic s-a efectuat postoperator cu apli-carea examinărilor  retrospective pe piesele rezecate (complexe reno-ureterale,  rinichi, segmente de rinichi şi uretere) în cadrul intervenţiilor chirurgicale menţionate şi mai apoi biopsia pelvisului renal la distanţă prin aplicarea metodelor de macroscopie cu morfometrie (organometrie, macrometrie) şi microscopie a specimenilor tisulari. Soluţia fi xatorie utilizată – Sol. Formol Neutru de 4 şi 10 %. Metodele de procesare histologică şi histochimică au inclus prelucrarea prin congelare-criotomie şi uzuală cu aplicarea coloraţiei hematoxilină-eozină, picrofuxină după Van Gieson, metoda de impreg-nare argentică cu  ArNO3 după Bielschowsky-Gross. Rezultate şi discuţii. Conform rezultatelor studiului, complexitatea morfogenezei, gravitatea şi polimorfi smul leziunilor evoluate în complexul reno-ureteral  sunt determinate de procesele dis-plazice şi hipoplazice ale componentelor structurale renale, fi ind prezente din start, ca rezultat al perturbărilor de  embriogeneză. Dereglările urodinamicii de geneză funcţională sau organică la nivel tubulo-caliceal, pelvio-caliceal, pelvio-ureteral, vezico-ureteral sau în urma obstrucţiei infravezica-le, care favorizează remodelarea  componentelor anatomo-structurale renale cu manifestări  clinico-morfopatologice ale nefro- şi uropatiilor, pot fi  privite prin prisma noţiunii terminologice comune de „uronefropatii malformative”. În funcţie de caracterul, gradul de intensitate şi profunzimea modifi -cărilor anatomo-structurale renale, gravitatea procesului infl amator-infecţios, acestea au fost divizate în trei variante clinico-evolutive: uronefropatii malformative primare, secundare şi mixte. Uronefropatiile malformative primare au inclus modifi cări morfologice congenitale complexe, cu afectarea concomitentă atât a parenchimului renal, cât şi a ureterelor de origine displazică şi hipo-plazică (prezenţa elementelor de disembriogeneză renală) şi fi broplastică (fi g. 13-14). Uronefropatiile  malformative secundare s-au manifestat prin prezenţa displaziilor obstructive sau funcţionale la nivel de ureter cu refl ecţiune în dinamică asupra parenchimului renal prin prezenţa proceselor de caracter dilatativ-compresiv şi sclero-deformativ, componentul obligatoriu fi ind proce-sul infl amator imuno-celular şi infecţios de diversă etiologie (fi g. 15-16). Uronefropatiile mixte au prezentat modifi cări anatomo-structurale şi morfofuncţionale caracte-ristice ambelor variante mai sus enumerate, ca modifi cări concomitente disembriogenetice şi infl ama-tor-infecţioase etc. (fi g. 17-18).           Fig.13. Macropreparat. Megaureterohidronefroză  refl uxantă a rinichiului dublu: a) megaureter displazic geniculat;b) dilatarea hidronefrotică a segmentului pielo-caliceal al rinichiului dubluFig.  14. Displazie tisulară. Insuliţe de cartilagiu displazic. Tubi primitivi. Displazie stenozantă vasculară.Coloraţie hematoxilin-eozină. 10x1068        Fig.15. Megaureterohidronefroză refl uxantă. Atrofi a moderată  secundară a parenchimuluiFig. 16.  Atrofi e moderată a parenchimului cu di-latare hidronefrotică  a componentului nefronial.Coloraţie hematoxilin-eozină. 2,5x10             Fig.  17. Macropreparat. Rinichi hidronefrotic aso-ciat cu pielonefrităFig. 18. Modifi cări hidronefrotice ale nefronului cu prezenţa elementelor  cartilaginoase. Nefrită interstiţială cu glomeruloscleroză.Coloraţie Van Gieson. 10x10Concluzii1. Din punct de vedere histologic, cazuistica noastră ne-a permis să identifi căm în structura uropatiilor malformative existenţa celor trei tipuri de ţesuturi de origine displazică, hipoplazică şi sclero-deformativă, caracteristică pentru procesul infl amator. Prezenţa vaselor sanguine cu displazie stenozantă vasculară reprezintă un alt aspect întâlnit în uropatiile malformative reno-urinare.2. Polimorfi smul întâlnit în structura histologică a uropatiilor malformative impune diagnosticul diferenţial cu tumorile renale, chisturile parazitare renale etc. 3. Utilizarea metodei propuse de diagnostic clinico-morfologic  permite o specifi care completă a caracterului modifi cărilor morfologice ale sistemului reno-ureteral şi de formulare a conceptului clinico-morfologic de cuantifi care a uronefropatiilor malformative.4. Concretizarea tipului de uropatie malformativă prin prisma diagnosticului clinico-morfologic oferă posibilităţi noi în aprecierea evoluţiei, asocierii complicaţiilor, diagnosticului diferenţial, pro-nosticului şi exodului anomaliilor congenitale.Bibliografi e selectivăFuior I., Petrovici V., Curajos B. şi coaut., 1. Diagnosticul morfopatologic intravital în caz de hidrone-froză la copii.  Buletinul AŞM (Ştiinţe Medicale). Chişinău, 2007, Nr. 2 (11), p. 89-93. 69Sinescu I.,2.  Urologie clinică. Editura Medicală. Amaltea, Bucureşti, 1998, p. 86-101. Гельдт В.Г., Кузовлева  Г.И.,  3. Диагностика пороков мочевыделительной системы у новорож-денных и грудных детей. // Педиатрия, 2006, №1,  с. 87-94.Игнатова М.С., Дегтярева Е.М.,4.  Роль почечного дисэмбриогенезиса  в развитии нефропатии. // Педиатрия.- 1992., № 2, с. 63-68. Лазюк Г.И.,5.  Пороки развития мочевой  системы. //Тератология человека, руководство для врачей. Второе издание. Москва, «Медицина», 1991, с. 276- 310. Меновщикова Л.Б., Гуревич А.И., Севергина С. и др., 6. Клинико- морфологическая характерис-тика состояния почек у детей с гидронефрозом. // Детская хирургия, №6, 2007, с. 17-19.Николаев С.Н., Севергина Э.С., Ультраструктурные изменения паренхимы почек при 7. гидронефрозе у детей. //Материалы научно-практической конференции детских урологов «Современные технологии в оценке отдаленных результатов лечения урологической патологии у детей». Москва, 2001, c. 101-102.Переверзев А.С., 8. Oбструктивная уронефропатия у детей. Материалы трудов 8 Международного конгреса урологов «Актуальные проблемы детской урологии». Харьков, 2000, с. 3-28. Потапова И.Н., 9. Прижизненные морфологические исследования в педиатрии. //Архив патологии, том. XLVIII, №9, 1987, c. 25-30. Пугачев А.Г., Кудрявцев Ю.В., Дашевский В.А., Чумаков А.М., 10. Морфологические изменения почек при рефлюксогенной нефропатии у больных врожденным и приобретенным пузырно-мочеточниковым рефлюксом. // Урология и нефрология, 1995, №1, с. 4-5.RezumatStudiul dat s-a bazat pe rezultatele examinării clinico-morfologice a 78 de copii cu uropatii malforma-tive rezolvate medico-chirurgical pe parcursul a 3 ani (2006-2008) în Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”.  Autorii pledează pentru evaluarea corelaţiilor manifestărilor cli-nico-paraclinice şi morfo-structurale ale proceselor patologice ale complexului reno-ureteral, care ar permite efectuarea unui diagnostic şi pronostic de certitudine în evoluţia maladiei.  SummaryThe are presented the results of clinical analysis and morphological study of  78 patients of 3 years age with congenital malformations of superior urinary tract, admitted in the National Scientifi c and Practical Center of Pediatric Surgery „Natalia Gheorghiu” in the period 2006-2008. The authors count that the development of the interrelation between the clinico-paraclinical manifestations and the morphological pathologic processes of reno-ureteral complex will make possible to place diagnosis and to forecast the evolution of the disease.MANAGEMENTUL GRAVIDELOR DIN GRUPUL DE RISC DE DEZVOLTARE A PATOLOGIEI NEUROLOGICE DOBÂNDITE LA FĂTLudmila Eţco, dr. h. în medicină., prof. cercet., Natalia Arapu, doctorandă, IMSP Institutul de Cercetări Ştiinţifi ce în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, Viorica Varodi, medic primar, obstetrician ginecolog, Spitalul Municipal Satul Mare (România).Afecţiunile apărute la nivel de unitate mamă-placentă-făt deseori sunt urmate de patologii ale sistemului nervos central (SNC). Ele se  manifestă pe parcursul întregii vieţi, infl uenţând calitatea acesteia şi sporind cheltuielile societăţii [24]. Patologiile dobândite ale sistemului nervos central sunt cauze majore în mărirea morbidităţii şi mortalităţii neonatale produse în scurt sau lung timp după naştere. Fiind o problemă apărută pe parcursul sarcinii, aceasta interesează în special obstetricienii-ginecologi. Rezolvarea problemei date oferă medicilor neonatologi teren de lucru mai viabil. Problema abordată este actuală din consideren-tele că aproape 50% de afecţiuni grave materne se răsfrâng asupra stării sănătăţii fătului, fi ind aso-ciate cu afecţiuni ale SNC. Frecvenţa afecţiunilor nongenetice ale SNC în lume este de aproximativ 12% [24].Etiologia afecţiunilor SNC este multifactorială şi include complicaţii perinatale acute sau croni-ce, hemodinamică instabilă postnatală şi malformaţii fetale [4, 9]. 

Interpretarea uronefropatiilor malformative la copii în aspect clinico-morfologic. Viziuni moderne

https://bulmed.md/bulmed/article/download/787/787

Interpretarea uronefropatiilor malformative la copii în aspect clinico-morfologic. Viziuni moderne

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science