Abordarea multilaterală a pacienţilor include abordarea medicală, psichologică, socială şi aspectele spirituale. Îngrijirea
paliativă necesită specialişti din diferite domenii

Cernat, Victor

Corj, Liliana

Coşciug, Natalia

Pogoneţ, Vadim

Romanian

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science

270CALITATEA VIEŢII ÎN MEDICINA PALIATIVĂNatalia Coşciug, Victor Cernat, Vadim Pogoneţ, Liliana CorjIMSP Institutul Oncologic „Atenţia pe care o acordăm celor care apar în lume, trebuie să o acordăm   şi celor care o părăsesc”.A.V.  GnezdilovIntroducere. Termenul „paliativ” provine de la cuvântul latin „pallium” şi înseamnă mască sau mantou. Această etimologie presupune că terapia paliativă maschează manifestările patologiei incurabile (le înlătură), cu alte cuvinte „îi acoperă cu un mantou” pe cei, care au nimerit la „frig”, deoarece ei nu pot fi  ajutaţi de me-dicina care aduce vindecare, însănătoşire.Scopul lucrării. Evaluarea şi elucidarea factorilor de interdependenţă care infl uenţează calitatea vieţii în îngrijirea paliativă.Metode de cercetare. Studiul bibliografi ei referitor la calitatea vieţii şi analiza propriilor observaţii.Medicina paliativă vine în ajutor atunci, când boala nu poate fi  vindecată. În asemenea situaţii, pentru bolnav trebuie făcut mult mai mult, decât în cazul unei boli în evoluţie satisfăcătoare, favorabilă. E momentul să amintim o expresie bine cunoscută, la care ar subsemna orice medic profesionist: „Dacă nu poţi vindeca bolnavul – uşurează-i suferinţele, dacă nu le poţi uşura – împărtăşeşti-le”.Prin ce se deosebeşte ultima zi de cele precedente? Aceleaşi probleme de viaţă şi moarte, speranţă şi destin. Din punct de vedere psihopatologic, un complex de tulburări emoţionale negative care se exprimă prin nelinişte, anxietate, frică, depresie, agresie – toate care au fost prezente la prima vizită la oncolog, se manifestă aproape în acelaşi aspect şi în ultima zi.Şi totuşi, medicina paliativă aduce mult nou referitor la pacient. Crearea calităţii vieţii bolnavilor în stadii terminale rămâne o problemă serioasă, însă reală şi rezolvabilă.O poziţie complexă faţă de oricare persoană presupune satisfacerea multilaterală a necesităţilor, şi, co-respunzător, grija faţă de pacient poate fi  exprimată în aspect medical, social şi spiritual, existenţial. Analizând în mod consecvent fi ecare din aceste aspecte, ajungem la concluzia că ele nu pot fi  privite altfel decât în relaţie reciprocă şi interdependenţă. Fiecare aspect implică şi pe toate celelalte. Deaceea îngrijirea paliativă cere o activitate de concordanţă a unei echipe de specialişti de înaltă califi care din diferite domenii.Una din problemele de bază ale medicinii paliative constă în controlul simptomelor. Este vorba despre diminuarea sau înlăturarea elementului subiectiv al simptomului, despre minimalizarea suferinţelor pacientu-lui şi nu despre vindecare.Aspectul medical în crearea calităţii vieţii se sprijină, în primul rând, pe controlul durerii. Durerea este unul din semnele vitale care caracterizează starea bolnavului: semn, care trebuie măsurat şi înregistrat la fel ca şi temperatura, pulsul, respiraţia, tensiunea etc. În societatea civilizată, concluzia despre caracterul durerii se bazează, în primul rând, pe raportul pacientului.În acelaşi timp, durerea în afară de aspectul fi zic, are şi un aspect psihologic, care poate include un şir de probleme: durere socială, provocată de pierderea statutului social, de întreruperea relaţiilor interpersonale din mediul ambiant, durere emoţională provocată de pierderea propriei atracţii, speranţei la fericire, durere provocată de pierderea posibilităţilor materiale şi, în cele din urmă, durere existenţială, provocată de pierderea speranţei în echitatea şi corectitudinea universului.Relaţia reciprocă între durerea fi zică şi sufl etească nu poate lăsa dubii, dacă ţinem cont de faptul, că componentul psihic se exprimă în stări de fobie, anxietate, depresie. În acelaşi timp, medicii menţionează că în timpul convorbirilor psihoterapice bolnavul uita şi depăşea timpul indicat pentru administrarea analgeticului. O importanţă deosebită are crearea aşa numitului confort psihologic.În afară de durere, bolnavul suferă şi de multe alte simptome fi zice grave, care provoacă, la rândul lor, multe probleme: inapetenţă, vomă, constipaţii, caşexie, anorexie, tuse, deshidratare etc.Aspectul medical prevede şi probleme de îngrijire. Curăţenia, liniştea, rezolvarea problemelor referitor la regimul alimentar şi la funcţiile fi ziologice, creează condiţii, pe cât e posibil, pentru un confort corporal.Problemele psihologice sunt mult mai complicate, vizează evaluarea emoţiilor, posibilităţilor de adaptare, ape-lează la ceea ce ţine de spirit, de sufl et, de imaterial. Suportul moral se bazează pe relaţii de sinceritate şi adevăr.Rămâne imposibil de enumerat toate problemele, care apar în faţa bolnavului înainte de moarte. Toate se refl ectă în oglinda morţii şi sunt absolut şi strict individuale.271Abordând aspectul social al problemei trebuie să ţinem cont de faptul, că cancerul este o maladie de-osebită, care, alături de fatalitate, superstiţie, moarte, duce şi povara ideii despre contaminare. Acest gând obsedant este generat de neclaritatea etiologiei, de imposibilitatea aprecierii cauzei. Chiar şi cei mai inteligenţi oameni sunt gata să mănânce dintr-un tacâm comun cu un bolnav de cancer, dar să propună acest tacâm copi-lului său se reţin sau se pun pe gânduri.Presiunea acestui efect dublu – a morţii şi a „contaminării” – provoacă izolarea, retragerea socială a pa-cientului. El singur începe să se izoleze de cei din jur, iar aceştea, la rândul lor, se străduie să evite un contact mai apropiat.Astfel, putem constata, că evidenţierea aspectului medical, social, psihologic, poartă caracter foarte rela-tiv, afl ându-se într-o relaţie reciprocă.Promblema calităţii vieţii devine mult mai actuală atunci, când potenţialul cantitativ devine evident limitat.Probabil, cel mai dramatic moment în medicina paliativă, este prezenţa factorului morţii. Orice boală, în defi nitiv, prezintă pericol pentru sănătate şi, propriu-zis, pentru viaţă.Din orice punct de vedere viaţa sufl etească, spirituală, are o prioritate faţa de existenţa biologică. Prin urmare, grija pentru crearea calităţi vieţii în presimţirea decesului apropiat explică şi tentativa controlului simptomelor, şi îngrijirea pacientului, ca măsuri pentru menţinerea maximă a echilibrului psihologic.Pacientul în nici un caz nu trebuie izolat de cei mai apropiaţi. Tăcerea este duşmanul muribundului şi provoacă o retragere socială şi mai severă.Membrii familiei şi prietenii bolnavului explică  reţinerea lor de la discuţii referitor la fobiile prezente prin faptul că asemenea discuţii ar putea provoca fobii noi, care, mai înainte lipseau. În realitate, situaţia e cu totul alta – fapt confi rmat prin cercetările efectuate asupra bolnavilor incurabili, în anii ’60, în Anglia. Cer-cetările au demonstrat, că comunicarea, discuţiile cu prietenii apropiaţi, nu duc la apariţia unor noi fobii. Din contra, anxietatea creşte, este mult mai pronunţată atunci când bolnavul n-are posibilitatea s-o împărtăşească cu cineva. Cei care n-au posibilitatea să comunice, mai des suferă de depresii şi anxietate. Bolnavii gravi observă că deseori cu ei încetează să se comunice, fapt ce provoacă suferinţe şi mai mari. Uşor putem ajuta unui apropiat, dacă ascultăm cu atenţie durerile şi neliniştea lui. Pentru bolnav aceasta este o dovadă că el este înţeles, acceptat, sunt înţelese sentimentele lui şi se depune toată sârguinţa pentru a-l ajuta. Cât de stresantă poate fi  lipsa de comunicare pentru un pacient care deja suferă din pierderea altor facultăţi!Omul, fi ind o fi inţă socială, se afl ă în numeroase relaţii cu tot ce-l înconjoară. Ca urmare, medicina pali-ativă ţine în evidenţă nu numai pacientul, dar şi familia, şi prietenii apropiaţi.Familia este, de fapt, un pacient, ca şi persoana care este pe moarte. Rudele pacientului sunt supuse unui considerabil stres emoţional şi fi zic. Reuşita sau nereuşita îngrijirii paliative poate depinde de capacitatea membrului de familie de a coopera.Membrii familiei prezintă aceleaşi tulburări de stres (ca răspuns la apropierea decesului) ca şi însuşi bolnavul. Începând cu negarea, care este cel mai simplu mecanism de a face  faţă situaţiei şi permite să mi-nimalizeze realitatea prin ignorare şi ascunde teama, pâna la – prin agresie şi  deprsie – acceptarea situaţiei, împăcarea cu soarta. De multe ori se acceptă realitatea în mod raţional, înainte de a o accepta emoţional.Compătimirea şi grija faţă de cel care ne părăseşte, pâna când el este în viaţă – în viitor un factor extrem de important, care eliberează de sentimentul de culpabilitate, care apare mai devreme sau mai târziu la persoa-na apropiată. Nimic nu poate linişti sufl etul mai mult decât soarta amară, împărtăşită împreună cu bolnavul.În multe  ţări europene există grupe de asistenţi sociali, pregătiţi din punct de vedere psihologic, care oferă susţinere morală familiei bolnavului. Sprijinul şi aportul lor, atât în aspect moral, cât şi material, e greu de apreciat.În defi nitiv, viaţa fi ecărui om ajunge la sfârşit şi acest fapt este o lege, care aparţine însăşi vieţii. Greu de imaginat consecinţele  existenţei fi zice infi nite. De aceea moartea nu poate fi  considerată un fenomen absolut negativ, ea se supune legilor naturii şi rămâne un atribut inevitabil al vieţii.  Principiul de bază al medicinii paliative constă în considerarea morţii ca un fenomen fi resc, care se supu-ne legilor naturii. Dacă concepem inevitabilitatea morţii iminente, pe prim plan apare problema calităţii vieţii de care mai dispune pacientul, presupunând prin aceasta diferite etape ale emoţiilor psihice până la etapa de acceptare a situaţiei, etapa împăcării cu soarta.Problema comunicării diagnosticului şi a prognosticului se rezolvă întotdeauna absolut şi strict individual.De la bun început, e nevoie de o atenţie deosebită faţă de grijile şi dorinţele pacientului. Noi trebuie să presupunem sau să cunoaştem ce doreşte pacientul. În primul rând, e necesar să-l ascultăm şi să-l auzim. Fiecare dintre noi este asigurat cu un sistem de protecţie psihologică. Acest sistem este strict individual şi atât de perfect, încât reacţia de adaptare se produce spontan. Tendinţa de a infl uenţa nedorit asupra lui poate fi  periculoasă.Centrul atenţiei este pacientul însuşi, şi nu boala (particularităţile ei, clinica, metodele de tratament). În cazul, când toate metodele de tratament rămân fără efect, pacientul are nevoie de ajutorul unui doctor, 272care ar fi  în stare să organizeze o terapie personal orientată, accentuând atenţia asupra problemelor de con-fort psihologic şi fi zic.Comunicând cu pacientul, trebuie să ocupăm locul unui auditor, unui ascultător, oferindu-i dreptul la ini-ţiativă, la o poziţie activă. Uneori pacientul are nevoie să-şi „descarce” conştiinţa, cu alte cuvinte, să-şi uşureze sufl etul, făcând confi denţe cuiva. Întotdeauna trebuie ţinut cont de un moment important: pacientul este foarte atent la reacţia convorbitorului. Chiar dacă n-aţi pronunţat nici un cuvânt, aceasta poate servi ca o confi rmare a poziţiei pacientului. Tăcerea câteodată poate fi  foarte semnifi cativă.La întrebările bolnavului, de ce boală suferă, care este starea lui şi ce îl aşteaptă în viitor, nu trebuie să ne grăbim cu răspunsul. În aşa situaţii se poate apela la metoda de întrebări pentru precizare. E nevoie de afl at motivele adevărate care stau la baza dorinţei de a cunoaşte adevărul.Informaţia referitor la boală şi prognostic foarte des nu se discută cu pacientul. Noi vorbim despre posi-bilitatea omului de a percepe informaţia nonverbal, prin înţelegerea situaţiei, şi nu verbal.Importanţă are şi faptul de a nu insufl a bolnavului propriile noastre idei, păreri referitor la boală şi moarte şi, în măsura posibilităţilor, de a-l proteja de pressing-ul din partea rudelor. Cu atât mai mult, că exercitarea unei presiuni asupra bolnavului în starea în care el se afl ă este incorectă, necinstită. Dependenţa faţă de perso-nalul medical poate să-l impună pe bolnav să accepte modul străin de gândire, fără consimţământul interior.Interesele, dorinţele bolnavului, în toate situaţiile problematice, discutabile, de compromis, trebuie să aibă prioritate.Constatarea psihologică a faptului că în prezenţa altor persoane, în special a medicului, a membrilor familiei, durerea şi suferinţa se suportă mai uşor, e incontestabilă. O atitudine umană cere ca bolnavul să nu fi e lăsat singur.Concluzii. Nu există reţete universale în conduita pacientului în stadii terminale. Sentimentul umanităţii este elementul esenţial, fără de care nu se poate face nici un pas întru susţinerea  bolnavului muribund. Medicina paliativă presupune un anturaj deschis, sincer, şi o abordare de grup, unde alături de cel care părăseşte lumea celor vii se afl ă şi medicul, şi persoana apropiată, şi preotul, şi fi ecare îşi aduce partea lui în conţinutul „ultimului pahar”.Referinţe bibliografi eMihnea Cornel Susan, Impactul psihologic al suferinţelor terminale şi serviciile de îngrijiri paliative. Teză de 1. doctorat, Bucureşti, 2004.Гнездилов А.В. Психология и психотерапия потерь. с-II, Речь, 2007.2. Горбунова В.А., Бредер В.В. Качество жизни онкологических больных. IV Российская онкологическая 3. конференция, ноябрь 2000 г.Рекомендации Rec (2003) 24 Комитета Министров Совета Европы государствам – участникам по 4. организации паллиативной помощи. 12 ноября 2003г., Совет Европы.  Mabrouk F. 2001. Les structures administratives en soins palliatifs. Organisations des soins palliatifs en Bel-5. gique. ASBL Aremis.Time fer education in palliative care. Lancet 349 (9067): 1709 (1997).6. RezumatAbordarea multilaterală a pacienţilor include abordarea medicală, psichologică, socială şi aspectele spirituale. În-grijirea paliativă necesită specialişti din diferite domenii. SummaryThe multilateral approach to patients includes medical, psichologic, social and spiritual aspects. Palliativ care requires a interactivity of specialists from different domains. An early reveal of factors that contributes to patient state determines the quality of life in Palliative medicine.DUREREA CRONICĂ ÎN CANCER – EVALUARE ŞI TRATAMENTVictoria Monul, medic chimioterapeut staţionar de zi,cerc. şt., medic al echipei mobile în îngrijiri paliative, IMSP Institutul OncologicIntroducere. Îngrijirea paliativă reprezintă o abordare care urmăreşte creşterea calităţii vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, care se confruntă cu problemele asociate unei boli ameninţătoare de viaţă, prin preveni-rea şi alinarea suferinţei, identifi carea precoce, evaluarea şi tratamentul impecabil al durerii şi altor probleme fi zice, psihosociale şi spirituale.

Calitatea vieţii în medicina paliativă

https://bulmed.md/bulmed/article/download/1111/1111

Calitatea vieţii în medicina paliativă

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science