Distrofi a musculară miotonica (DMM) este cea mai frecventă entitate nozologică din şirul distrofiilor musculare (DM). Se transmite autosom dominant, are grad înalt de penetranţă. Se caracterizează prin topografi a unică de atrofi e musculară asociată cu miotonia şi modifi cări distrofi ce în ţesuturile nonmusculare (cristalin, testicole şi alte glande endocrine, piele, esofag, cord şi în unele cazuri encefal)

Găină, Diana

Luchianic, Nicolae

Pleşca, Svetlana

Şchiopu, Olga

Romanian

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science

151DISTROFIA MUSCULARĂ MIOTONICĂ. PREZENTARE DE CAZ CLINICOlga Şchiopu, cercet. şt., Nicolae Luchianic, medic, Svetlana Pleşca, dr. în medicină, Diana Găină, cercet. şt., Institutul de Neurologie şi NeurochirurgieDistrofi a musculară miotonică este de două tipuri: DM1 sau distrofi a miotonică distală şi DM2 sau distrofi a miotonică proximală. Prevalenţa DM1 variază de la 1:100000 în unele regiuni ale Japo-niei până la 1:10000 în Islanda, prevalenţa medie în lume este de 1:20000.DM1 este cauzată de expansiunea tripletului CTG pe cromosomul 19, iar DM2 de expansiunea quadripletului CTG pe cromosomul 3. În DM1 şi DM2, expansiunea transcripţiei ARN duce la per-turbarea funcţiei proteinelor ARN-conjugate, ceea ce condiţionează expresia fenotipică multisistemi-că a acestei patologii.Defectul genetic se exprimă clinic prin defi cienţa enzimei miotonin-protein-kinaza, prezentă în multiple ţesuturi, şi este codifi cat prin succesiunea nucleotidelor citozina-timina-guanina. In mod normal această succesiune se repetă de 5-37 ori în lanţul AND, în gena DM aceste secvenţe se repetă de 50 şi mai multe ori, iar în unele cazuri depăşeşte 2000 (tab.1). Tabelul 1Corelaţia genotip – fenotipFenotip Simptome clinice Repetarea tripletului CTG Vârsta de debutUşoară • Cataractă • Miotonie uşoară 50 până ~150 20 până la 70 de aniClasică• Slăbiciune musculară • Miotonie • Cataractă • Alopecie frontală• Aritmii cardiace• Impotenţă• Diabet zaharat• Altele ~100 până ~1000 10 până la 30 de aniCongenitală• Hipotonie infantilă• Defi cit respirator• Retard mental>2000 De la naştere până la 10 aniNumărul tripletelor consecutive determină vârsta debutului şi severitatea patologiei. Fe-nomenul de anticipaţie. Fiindcă lungimea alelelor genei distrofi n-miotonin-protein-kinaza mai mare decât 35 de repetări de CTG este instabilă, alelele se pot alungi în timpul meiozei şi probanzii din ge-neraţia următoare moştenesc gena defectă mult mai lungă decât cea paternă. Acest fenomen rezultă în anticipaţie: expresia clinică a căreia este debutul mai precoce şi clinica mai severă. Pentru anticipaţie este caracteristică moştenirea maternă, dar este posibilă şi transmisia paternă. Tabloul clinic tipic al distrofi ei musculare miotonice tip I. Debutul tipic la 20-30 de ani, mai rar după 40 de ani. In DM1 clasică, simptomul predominant este slăbiciunea distală, care duce la tulbu rări de mers, perturbarea dexterităţilor manuale. Faţa este tipică, din cauza slăbiciunii muşchilor faciali şi a levatorului palpebrae, în unele cazuri se semnalează oftalmoplegie, dizartrie şi voce nazonată. Im-plicarea muşchilor netezi duce la  disfagie, constipaţii sau diaree. Cataracta se detectă prin examenul cu lampa unghiulară, practic, la toţi pacienţii; din această cauză pacienţii tineri cu cataractă necesită investigaţii suplimentare pentru excluderea diagnosticului de DM1. Majoritatea pacienţilor în stadiul desfăşurat al patologiei prezintă tulburări de conducere cardiacă de diversă severitate. Uneori se de-pistează defi cienţe intelectuale minore. Ultimele publicaţii menţionează tulburări de personalitate de tip obsesiv-compulsive şi tulburări de somn de tipul hipersomniei şi apneei în somn. Tipice sînt endocrinopatiile: hiperinsulinism, atrofi e testiculară şi, posibil, anomalii în secreţia 152hormonului somatotrop (HST). Slăbiciunea şi miotonia diafragmei creşte riscul aspiraţiei şi infecţii-lor respiratorii, de regulă, la stadiile avansate ale patologiei.Diagnosticul pozitiv se face prin examenul AND, prin determinarea numărului CTG repetări în gena distrofi n-miotonin-protein-kinazei.Prezentare de caz clinic: Pacientul A., 57 de ani, internat în clinica neurologică cu următoarele acuze: slăbiciune în toate membrele, în special, în porţiunile distale, slăbiciune a musculaturii cervi-cale, contracţie musculară prelungită imposibilă, difi cultăţi la relaxarea muşchilor, încordare muscu-lară permanentă, crampe musculare periodice, masticaţie difi cilă din motivul slăbiciunii muşchilor masticatori, periodic difi cultăţi la deglutiţie. Toate simptomele sus-numite se accentuează la frig, se ameliorează sub infl uenţa alcoolului, duşului fi erbinte, exerciţiilor fi zice uşoare. Pacientul prezin-tă, de asemenea, scădere ponderală, în special, scăderea masei musculare, scăderea acuităţii vizuale (cataractă bilaterală). Periodic sînt înregistrate tulburări de conducere cardiacă. Debutul maladiei la vârsta de 45 de ani, primul simptom remarcat de pacient a fost contracţia musculară prelungită difi -cilă, difi cultăţi la executarea unei acţiuni, manifestate prin defi cienţă la relaxarea musculară. Ulterior a apărut slăbiciune în porţiunile distale ale membrelor superioare, apoi ale membrelor inferioare şi muşchilor extremităţii cefalice. Până în anul 1991 pacientul a făcut sport profesional. În 2000 a obser-vat scăderea lent progresivă a acuităţii vizuale, s-a stabilit diagnosticul de cataractă bilaterală, peste 2 ani a fost operat pentru cataractă la ambii ochi, în 2003 a suportat operaţie repetată. În 2005 pacientul s-a adresat la cardiolog cu acuze la tulburări de ritm cardiac şi a fost internat în secţia de cardiologie, unde s-a diagnosticat un bloc incomplet al fascicolului Hiss. Date relevante din anamnesticul eredocolateral: mama a fost bolnavă de aceeaşi patologie, a decedat la 72 de ani, sora pacientului în vârstă de 52 de ani este sănătoasă. Pacientul are 3 copii cu vârstele cuprinse între 16-28 de ani, clinic sănătoşi. În statusul neurologic sînt prezente următoarele modifi cări: hipotrofi e musculară generalizată mai exprimată a muşchilor maseteri, muşchilor sternocleidomastoidieni şi în porţiunile distale ale membrelor superioare şi inferioare. Hipotrofi a este asimetrică, pe partea dreaptă a corpului mai ex-primată. Hipotonia extremităţilor este uşor exprimată. Forţa musculară diminuată, predominant în extensorii membrelor superioare şi fl exorii membrelor inferioare. Refl exele osteotendinoase:  abolite bilateral, cu excepţia celor rotuliene. La percuţia muşchilor membrelor şi ai limbii este prezent feno-menul miotonic – burelet muscular. Examinările de rutină: hemograma şi urograma – fără particulari-tăţi. EMG relevă fenomenul miotonic caracteristic. Consultaţia oftalmologului a evidenţiat  acuitatea vizuală OS-0,5, OD-0,7. RMN cerebral: fără patologie. ConcluziiDistrofi a musculară miotonică tip 1 este o patologie ereditară destul de rară. Prevalenţa medie în lume este de 1 la 20000 populaţie, în Republica Moldova numărul acestor pacienţi este între 150-200. În realitate pe parcursul ultimilor 11 ani au fost diagnosticaţi doar 6 pacienţi cu DM1. Bibliografi a selectivă1. Fu, Pizzuti, Fenwick et al., An unstable triplet repeat in a gene related to myotonic muscular dystrophy, Science,1992; 255:1256–1258.2. Ricker, Koch, Lehmann-Horn et al., Proximal myotonic myopathy, Clinical features of a multisystem disorder similar to myotonic dystrophy, Arch Neurol., 1995;52:25–31.3. Ranum, Rasmussen, Benzow, Koob, Day, Genetic mapping of a second myotonic dystrophy locus, Nat Genet, 1998; 19:196–198. 4. Ricker , Grimm , Koch et al., Linkage of proximal myotonic myopathy to chromosome 3q., Neurology, 1999;52: 170–171.5. Ashizawa, Dubel, Dunne et al., Anticipation in myotonic dystrophy. II. Complex relationships between clinical fi ndings and structure of the CTG repeat,  Neurology, 1992;42:1877–1883. 6. Harley, Rundle, McMillan et al., Size of the unstable CTG repeat sequence in relation to phe-notype and parental transmission in myotonic dystrophy, Am J Hum Genet., 1993, 52:1164–1174.1537. Ashizawa, Zoghbi, Diseases inherited with trinucleotide repeat expansion,. In: Appel SH, ed. Current Neurology, Amsterdam:IOS Press, 1997;17:79–135.8. Shelbourne, Davies, Buxton et al., Direct diagnosis of myotonic dystrophy with a disease-specifi c DNA marker, Engl., Med, 1993, 328:471–475.RezumatDistrofi a musculară miotonica (DMM) este cea mai frecventă entitate nozologică din şirul di-strofi ilor musculare (DM). Se transmite autosom dominant, are grad înalt de penetranţă. Se carac-terizează prin topografi a unică de atrofi e musculară asociată cu miotonia şi modifi cări distrofi ce în ţesuturile nonmusculare (cristalin, testicole şi alte glande endocrine, piele, esofag, cord şi în unele cazuri encefal).SummaryDystrophia Myotonica is distinguished by an autosomal dominant pattern of inheritance with a high level of penetrance, a unique topography of the muscle atrophy, an associated myotonia, and the occurrence of dystrophic changes in nonmuscular tissues (lens of eye, testicle and other endocrine glands, skin, esophagus, heart, and, in some cases, the cerebrum).SPECTRUL MUTAŢIILOR GENEI FENILALANINHIDROXILAZEI LA BOLNAVII CU FENILCETONURIE DIN REPUBLICA MOLDOVAAngela Gavriliuc1, dr. în biologie; Stanislav Groppa2, dr. h. în medicină, prof.univ., Centrul Naţional de Sănătatea Reproducerii şi Genetica Medicală1; Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”2Mutaţiile în gena fenilalaninhidroxilaza (FAH) cauzează o afecţiune autosomal-recisivă gra-vă– fenilcetonuria (FCU), care reprezintă una dintre cele mai răspândite dereglări ereditare ale schim-bului de aminoacizi. Maladia se caracterizează prin afectarea preponderentă a sistemului nervos şi prin diverse dereglări psihice, ca rezultat al modifi cării metabolismului fenilalaninei în organism, condiţionat, la rândul său, de reducerea activităţii fermentului hepatic FAH.Gena FAH este localizată pe braţul lung al cromozomului 12, în regiunea q22–24.1, are o lungime de 90 kb, este constituită din 13 exoni şi codifi că proteina ce conţine 451 animoacizi [1]. În prezent sînt descrise mai mult de 470 de mutaţii genetice, incidenţa cărora se caracterizează prin deosebiri fundamentale de la o populaţie la alta.Materiale şi metode. Pentru cercetările molecular-genetice întreprinse au fost folosite mostre de ADN colectate de la 59 de probanzi cu fenilcetonurie, forma clasică. Pentru toate familiile cu un astfel de diagnostic clinic, confi rmat prin cerectările biochimice ale nivelului fenilalaninei serice, se completau fi şe genetice cu alcătuirea obligatorie a arborelui genealogic detaliat.Extragerea ADN-ului din limfocitele sângelui venos a fost efectuată prin utilizarea metodei - standard de extracţie fenol-chloroform. Amplifi carea secvenţelor de ADN prin metoda reacţiei de polimerizare în lanţ s-a realizat cu programarea termociclerului cu utilizarea ADN-polimerazei.Rezultate obţinute şi discuţii. Mutaţia R408W, care duce la pierderea a 97% din activitatea fermentului FAH [1], este răspândită pe larg în Europa de Est şi de Nord. La populaţia Republicii Moldova a fost identifi cată pe 58 din 118 cromozomi mutanţi. Din 59 de pacienţi, la 43 manifestarea FCU era legată de prezenţa mutaţiei în starea de homo- şi heterozigotă (respectiv 25% şi 48%). Ca şi în alte ţări ale Europei, în Republica Moldova mutaţia dată este una predominantă şi constituie 49% din toate alelele mutante. În urma analizei cuplării dezechilibrate a mutaţiei genei FAH cu haplotipul VNTR-Msp I(a)-Pvu II(a)-Bgl II s-a constatat că printre cromozomii cu mutaţia R408W cel mai răspândit este haplotipul 380-A2-E2-D1 (84%), care corespunde, conform datelor bibliografi ce, haplotipului PLFR 2 [2]. Acest haplotip indică asupra unei asocieri destul de puternice cu mutaţia R408W în estul Europei şi în ţările 

Distrofia musculară miotonică. Prezentare de caz clinic

https://bulmed.md/bulmed/article/download/233/233

Distrofia musculară miotonică. Prezentare de caz clinic

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science