Антифосфолипидный синдром: диагностические и терапевтические возможности

Department of Internal Medicine, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica MoldovaAntiphospholipid syndrome (APS) is a disease that manifests clinically recurrent venous or arterial thrombosis and/or intrauterine fetal death. Characteristic laboratory abnormalities of APS are constantly elevated levels of antibodies against anionic phospholipid membranes or associated plasma proteins, predominantly beta 2-glycoprotein I. Antiphospholipid syndrome is now the preferred term for the clinical syndrome. Evidence of the disease A is not seen in a number of patients with a diagnosis of APS, while in other patients, APS runs its course in the background of SLE or other rheumatic autoimmune diseases (Shogren’s syndrome, chronic infection, or infective endocarditis). It has been estimated that in 5% of healthy individuals, antiphospholipid antibodies can be detected. New treatments based on new knowledge in the field of pathogenetics and molecular mechanisms, being more effective and with fewer side effects, can be used in future for the treatment of patients with early clinical manifestations of the disease that are associated with threatening complications and nonfavorable outcomes. Антифосфолипидный синдром (АФС) является заболеванием, которое проявляется клинически периодическими тромбозами вен или артерий и/или внутриутробной гибелью плода. Характерными лабораторными нарушениями АФС являются: постоянно повышенный уровень антител против мембранных фосфолипидов или связанными с ними белками плазмы, преимущественно бета-2-гликопротеин I. Антифосфолипидный синдром в настоящее время является предпочитаемым термином для клинического синдрома. У ряда больных с диагнозом АФС не наблюдаются доказательства, связанные с заболеванием, в то время, как у других пациентов, АФС проходит на фоне СКВ или другого ревматического аутоиммунного заболевания (синдром Шегрена, хронические инфекции или инфекционный эндокардит). Так, у 5% здоровых людей выявляются АФЛ антитела. Новые методы лечения, основанные на новых знаниях в области патогенетических и молекулярных механизмов, будучи более эффективными и с меньшим количеством побочных эффектов, могут использоваться в будущем для лечения больных с ранними клиническими проявлениями этого заболевания, связанными с угрожающими ocложнениями и неблагоприятным исходом

Современный взгляд на системную красную волчанку

Department of internal medicine, Course of cardiology, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaSystemic Lupus Erythematosus (SLE) is a chronic autoimmune disease that can affect any organ or system that develops against the background of imperfect immunoreglation, genetically determined by hyperproduction of antinuclear antibodies. Lupus characteristically affects the skin, joints, and vessels and is involved in the pathological process of various organs. Clinical manifestations are extremely varied.Системная красная волчанка (СКВ) является хроническим аутоиммунным заболеванием, которое может повлиять на любой орган или систему, которая развивается из-за несовершенства процессов, генетически детерминированных связанных с антиядерными антителами. Волчанке характерно, поражение суставов, кожи, сосудов и вовлечение в патологический процесс различных органов. Клинические проявления чрезвычайно разнообразны, могут быть поражены как кожа, так и внутренние органы. Данное заболевание воспринимается сегодня в целом, затрагивая несколько специальностей

Особенности типов анемий при системной красной волчанке

Department of Internal Medicine, Course of cardiology, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere În ultimele decenii au fost elucidate o serie întreagă de relevanţe inedite din spectrul manifestărilor hematologice în lupusul eritematos sistemic (LES), care este o maladie autoimună polisindromică şi de etiologie încă necunoscută. Cert este că afectul se dezvoltă pe fundalul unor deficienţe complexe de imunoreglare, determinate genetic, care asociază hiperproducerea de autoanticorpi dotaţi cu o agresivitate specifică pentru propriile ţesuturi. În literatura de specialitate sindromul anemic afişat în contextul clinic al lupusului eritematos sistemic este raportat într-un cadru variaţional destul de larg – de la 14 până la 80%. Patogenia sindromului anemic dezvoltat de către bolnavii lupici este complexă şi incomplet studiată. Anemia rămâne în vizorul cercetătorilor prin frecvenţa ei înaltă la pacienţii cu lupus eritematos sistemic (G. Valesini, 2011). În cadrul bolii, concomitent cu anemia fierodeficitară (AFD), anemia hemolitică autoimună (AHA) şi mielotoxicitatea indusă de medicamente. Prin supoziţie activitatea redusă a eritropoietinei (Epo) este rezultatul hipoproductiei ei şi a rezistenţei induse la acţiunea eritropoetinei asupra celulelor eritroide, mecanism căruia i se atribuie un rol important în patogenia anemiei bolii cronice, constatate în cadrul diverselor infecţii, boli autoimune, ş. a. Anemia bolii cronice este de obicei un proces hipoproliferativ. De notat că studiile recente au pus în evidenţă faptul că rezistenţa la acţiunea eritropoietinei în bolile sistemice poate fi atribuită autoanticorpilor anti-eritropoetină (anti-Epo). Gradul de hipoproducere a Epo şi rezistenţa redusă la eritropoetină la pacienţii cu lupusul eritematos sistemic ipotetic se asociază cu anemia bolii cronice. Din considerente că anemia este o anormalitate hematologică comună în LES, diagnosticul lor este emis prin teste de laborator accesibile, însă un asemenea scenariu diagnostic nu poate releva tipurile de anemie care survin pe acest fundal de carenţe complexe. Problema diagnosticului şi tratamentului afectării hematologice în cadrul LES, rămâne o provocare pentru clinicieni. Rezultatele remarcabile s-au obţinut în diagnosticul LES prin utilizarea criteriilor de diagnostic, evaluarea activităţii bolii prin instrumente validate, efectuarea trialurilor LUMINA, Vila L.M., 2007 şi Eurolupus, Cervera R., 2010, dar rămâne dificilă stabilirea diagnosticului precoce al afectării sistemului hematopoietic. Scopul studiului Studierea formelor anemiei la pacienţii cu lupus eritematos sistemic în asociere cu activitatea bolii şi impactul lor asupra calităţii vieţii. Material şi metode Am examinat 86 de pacienti cu LES, care respectau criteriile ACR,1997. La 59 din ei au fost depistate anormalităţi hematologice. Durata bolii a fost calculată din timpul, de când cel puţin patru şi mai multe criterii ACR au fost prezente. Ulterior, pacienţii au fost evaluaţi prin cercetări generale şi speciale. Evaluările generale au presupus anchetarea, examenul clinic standard, antropometria pentru aprecierea indexului masei corporale. Cercetările de laborator clinice şi biochimice au inclus: glicemia, urograma, ureea, creatinina, spectrul lipidic, C3, C4, complexele imune circulante, proteina C-reactivă şi factorul reumatoid. Investigaţiile speciale au vizat aprecierea activităţii bolii, aADNdc, hemoglobină, leucocite, limfocite, trombocite, VSH, hematocritul, Fe seric, feritina serică, aprecierea nivelului eritropoietinei şi evaluarea calităţii vieţii. Activitatea bolii a fost evaluată după SLAM (Măsurarea Activităţii Lupusului Sistemic), aplicabil pentru patologia hematologică, ce reflectă 23 de parametri clinici şi 7 de laborator, prezenţi pe parcursul lunii precedente şi atribuite LES. Aceştia au fost evaluaţi în puncte, scorul acestui instrument variind de la 0 la 20 de puncte, SLAM, fiind considerat preferabil versus SLEDAI la aprecierea anemiei în cadrul lupusului. Datele cercetărilor clinice au fost incluse în fişe speciale standardizate ce conţin criterii care caractirizează pacientul. Prelucrarea statistică s-a efectuat computerizat prin metoda de analiză statistică descriptivă ce conţine tipuri de variabile şi parametri descriptivi. Rezultate obţinute Lotul a fost constituit din 59 de femei cu vârstă medie de 31,3 ± 1,9 (interval 13-68) de ani şi durata medie a bolii de 8 ani – 94,56 (între o lună la 96 luni). Modificările hematologice au fost prezente în 65 (75,6%) cazuri. De notat, că vârsta medie a pacienţilor la momentul examinării a fost de 41,37 ± 1,4 (21-65 ani), precum şi vechimea mare a bolii – circa 8,6 ani. La momentul examinării pacienţii aveau preponderent între 21 şi 39 de ani şi numai 8 depăşise vârsta de peste 50 de ani. Am fost interesaţi să analizăm durata bolii ce a reliefat decalaj semnificativ de la o lună până la 365 de luni (30 de ani). Evaluarea comparativă a condiţiilor care au precedat boala în loturile de studiu a relevat în calitate de factor declanşator ponderal pentru instalarea sindroamelor hematologice în lupusul eritematos sistemic expunerea la razele ultraviolete, suprarăceală, stresul psihoemoţional, de vreme ce tulburări hormonale, vaccinarea şi alte circumstanţe neidentificate sunt responsabile, în general, de incitarea lupusului, dar nu exclud impactul asupra dezvoltării anemiilor. Datele relevă că din cei 59 (68,6%) de pacienţi cu diagnosticul de anemie în cadrul lupusului eritematos sistemic, la 34 (57.63%) s-a admis diagnosticul de anemie a bolii cronice, proporţie ce se conformă cu datele literaturii. Anemia a fost manifestarea cea mai frecvent întâlnită. În urma investigaţiilor am stabilit următoarele forme de anemii: anemia bolii cronice (ABC), n = 34 (57,6%), anemia fierodeficitară (AF), n = 20 (33,9%), anemia hemolitică autoimună (AHA), n = 3 (5,1%) şi alte forme de anemii (anemia din insuficienţa renală cronică) n = 2 (3,4%). Leucopenia a fost prezentă la 18 (30,5%) pacienţi, limfopenia la 19 (32,2%) şi trombocitopenia la 13 (22,0%) pacienţi. Am fost interesaţi să analizăm activitatea bolii şi indicele lezării după rata diferitor categorii de VSH. Amintim că VSH s-a apreciat ca fiind de elevare medie la 12-30, moderată – la 30-50 moderat şi drept accelerare marcată, la peste de 50 mm/oră. Evaluarea activităţii bolii după SLAM a arătat că activitatea bolii joasă a fost depistată la 12 (20,3%) din pacienţii examinaţi, activitatea moderată a fost la 36 (61,0%) şi activitatea înaltă – la 11 (18,6%) pacienţi. Acest lucru a demonstrat că la pacienţii examinaţi activitatea moderată a bolii a fost predominantă în 61,0% cazuri şi la pacienţii cu ABC în 57,6% cazuri. Concluzii Anemia s-a constatat la peste o jumătate de pacienţi (68,6%), cea mai frecventă fiind anemia bolii cronice 34 (57,6%), urmată de anemia fierodeficitară 20 (33,9%), anemia hemolitică autoimună la 3 (5,08%) şi alte tipuri de anemii 2 (3,38%), diagnosticul a fost stabilit prin teste comune de laborator, aşa ca numărul eritrocitelor, IC, Hb, Fe seric şi teste speciale – nivelul feritinei şi eritropoietinei. Anemia este o manifestare frecventă a lupusului eritematos sistemic şi este strâns asociată cu activitatea moderată a bolii. Aceste asociaţii sunt depistate după un an de evoluţie a lupusului eritematos sistemic. Pentru aprecierea severităţii bolii, prognozarea complicaţiilor, inclusiv instalarea patologiei hematologice se impun drept instrumente teste oportune în evaluarea gradului de activitate a bolii indicele SLAM, pentru lezarea organică – SLICC şi calitatea vieţii este aprobată de SF-36

Клинические особенности остеоартроза в соотношении с водным фактором

Department of General Hygiene, Department of Internal Medicine Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaIn recent years, morbidity rate of osteoarticular diseases in Moldova is increasing. Research in this area has shown a direct relationship between water quality, including hardness and salinity, and osteoarticular disease morbidity. This study revealed the existence of strong correlations between morbidity and total water hardness (r = 0.82), water supply from decentralized sources (r = 0.94), duration of use of drinking water from decentralized sources for more than 20 years (r = 0.94). In the analyzed data, a causal relationship can be traced between the incidence of osteoarthritis and the quality of drinking water.В последние годы в Республике Молдова, заболеваемость костно-суставной системы значительно растет. Исследования в этой области показали прямую связь между качеством воды, в том числе жесткостью и ее минерализацией, и заболеваемостью костно-суставной системы. В настоящей работе приведены данные, показывающие выраженную корреляцию между заболеваемостью остеоартрозом и общей жесткостью воды (r = 0,82), водопотреблением из децентрализованных источников (r = 0,94), продолжительностью водопотребления из децентрализованных источников более 20 лет (r = 0,94). В проанализированных данных прослеживается причинно-следственная связь между заболеваемостью остеоартрозом и качеством питьевой воды

Клинические особенности остеоартроза в соотношении с водным фактором

Department of General Hygiene, Department of Internal Medicine, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaIn recent years, morbidity rate of osteoarticular diseases in Moldova is increasing. Research in this area has shown a direct relationship between water quality, including hardness and salinity, and osteoarticular disease morbidity. This study revealed the existence of strong correlations between morbidity and total water hardness (r = 0.82), water supply from decentralized sources (r = 0.94), duration of use of drinking water from decentralized sources for more than 20 years (r = 0.94). In the analyzed data, a causal relationship can be traced between the incidence of osteoarthritis and the quality of drinking water.В последние годы в Республике Молдова, заболеваемость костно-суставной системы значительно растет. Исследования в этой области показали прямую связь между качеством воды, в том числе жесткостью и ее минерализацией, и заболеваемостью костно-суставной системы. В настоящей работе приведены данные, показывающие выраженную корреляцию между заболеваемостью остеоартрозом и общей жесткостью воды (r = 0,82), водопотреблением из децентрализованных источников (r = 0,94), продолжительностью водопотребления из децентрализованных источников более 20 лет (r = 0,94). В проанализированных данных прослеживается причинно-следственная связь между заболеваемостью остеоартрозом и качеством питьевой воды