Intoxication syndrome induced by traumatic haemoperitoneum during nonoperative management

Department of Surgery no.1 Nicolae Anestiadi, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of MoldovaIntroduction. Trauma remains one of the medical and social problems with a major impact on the health of the population, especially affecting young people. Thus, 1.24 million people die annually only in road accidents according to the WHO data. Aim of the study. To study intoxication syndrome in trauma patients with haemoperitoneum during nonoperative management (NOM) by means of evaluation of: necrotic substances (NS) and substances with average molecular weight (SAMW), advanced oxidation protein products (AOPP), advanced glycation end products (AGE) and total antioxidant activity (TAA). Materials and methods. Prospective study (2011-2016) included 59 trauma patients with traumatic haemoperitoneum. Time frame of evaluation of biochemical parameters: at hospitalization, at 3-rd and at 5-7-th days. All trauma patients were divided in 2 groups considering haemoperitoneum volume at admission. Group I with haemoperitoneum volume up to 500 ml includes 38 patients (n¹=38) and group II with haemoperitoneum volume more than 500 ml 21 patients (n²=21). Results. Mean age of the patients was 37.6±15.2 years. M/F ratio: 2.7/1. Trauma scores: ISS=22.9; RTS=7.4; TRISS=90.4%. Mean volume values of hemoperitoneum at hospitalization constitutes 299,74±182,26 ml in group I and 788,1±293,22 ml in group II with values ranging between 0 and 1500 ml. NS mean values in group I: 1.96±0.91; 1.80±0.69; 1.56±0.39 c.u.; in group II: 2.74±2.71; 1.89±0.91; 1.55±0.34 c.u. SAMW mean values in group I: 20.30±8.58; 18.27±6.04; 16.00±3.66 c.u. (p<0,05); in group II: 25.44±21.93; 18.46±5.84; 15.96±3.90 c.u. AOPP mean values in group I: 37.87±20.43; 34.75±17.89; 27.15±13.28 μmol/L; in group II: 32.14±18.61; 28.06±17.33; 24.19±19.52 μmol/L. Mean values of AGE in group I: 503.36±176.30; 476.88±179.10; 457.95±164.69 mmol/L; in group II: 522.67±170.96; 542.33±186.09; 476.66±155.48 mmol/L. TAA mean values in group I: 0.33±0.06; 0.33±0.09; 0.31±0.05 mmol/L; in group II: 0.35±0.07; 0.33±0.05; 0.31±0.06 mmol/L. Conclusions. Intoxication indicators (NS, SAMW) in trauma patients with haemoperitoneum during NOM did not exceed normal range values and did not show any significant differences between group I and II. That can be appreciated as lack of intoxication syndrome in patients with traumatic haemoperitoneum during NOM. SAMW in group II showed statistically significant decrease in dynamic, but the values still not exceeded normal ones. Mean values of AOPP, AGE and TAA did not exceed the values of the normal ranges and, generally, did not show significant differences between both groups or in dynamics, suggesting that antioxidant body system is not affected during haemoperitoneum absorption process

Metode de diagnostic al hemoperitoneului traumatic (Revista literaturii)

Progresul tehnico-științific din ultimele decenii a condus la creșterea frecvenței traumatismelor. Traumatismul abdominal cel mai frecvent se manifestă prin hemoragie, astfel hemoperitoneul se asociază în 66-71% cazuri. În diagnosticarea paraclinică a hemoperitoneului lavajul peritoneal diagnostic (LPD) este o metodă cu potențial diagnostic înalt, rapidă, dar invazivă și pierde din importanță în ultimul timp. Ultrasonografi a (USG) este o metodă modernă, accesbilă, neinvazivă, înalt sensibilă în diagnosticarea hemoperitoneului, dar dependentă de examinator. Tomografi a computerizată (TC) este modernă, extrem de utilă și informativă, la fel ca și rezonanța magnetică nucleară (RMN). Laparoscopia este extrem de precisă, cu avantajele în opțiuni curative

Corelații clinico-paraclinice în evoluția hemoperitoneului la traumatizații cu tratament nonoperator

Traumatismul reprezintă o problemă medico-socială actuală în contextul industrializării intense. Hemoperitoneul traumatic este o consecință a traumei mai puțin studiată. Prin divizarea pacienților în 2 loturi (cu volum mai mic și mai mare de 500 ml de hemoperitoneu) studiul a demonstrat că hemoperitoneul traumatic are un tablou clinic nespecific, iar examenul obiectiv relevă manifestări destul de scunde. Hemoperitoneul nu a influențat manifestarea sindromului infecțiosinfl amator (febră, leucocitoză, proteina C-reactivă și procalcitonina) și s-a evidențiat îmbunătățirea indicilor hemogramei în dinamică la traumatizații fără hemotransfuzie de concentrat eritrocitar

Metode de diagnostic al hemoperitoneului traumatic (Revista literaturii)

Rezumat Progresul tehnico-științific din ultimele decenii a condus la creșterea frecvenței traumatismelor. Traumatismul abdominal cel mai frecvent se manifestă prin hemoragie, astfel hemoperitoneul se asociază în 66-71% cazuri. În diagnosticarea paraclinică a hemoperitoneului lavajul peritoneal diagnostic (LPD) este o metodă cu potențial diagnostic înalt, rapidă, dar invazivă și pierde din importanță în ultimul timp. Ultrasonografi a (USG) este o metodă modernă, accesbilă, neinvazivă, înalt sensibilă în diagnosticarea hemoperitoneului, dar dependentă de examinator. Tomografi a computerizată (TC) este modernă, extrem de utilă și informativă, la fel ca și rezonanța magnetică nucleară (RMN). Laparoscopia este extrem de precisă, cu avantajele în opțiuni curative. The technical and scientific progress of the last decades increased trauma frequency. The hemoperitoneum is diagnosed in 66-71% cases of abdominal trauma due to intraperitoneally hemorrhage. The diagnostic peritoneal lavage is a rapid method with a high diagnostic potential, but is invasive and losing weight in recent times. Ultrasonography is a modern diagnostic tool; accessible, noninvasive, with a high sensibility in establishing hemoperitoneum diagnostic, but it is operator dependent. Computer tomography, as well as magnetic resonance imaging, are modern, ultra-sensitive diagnostic methods, but are expensive and need a stable patient. Laparoscopy is an accurate method with treating mini invasive options. Научно-технический прогресс последних десятилетий привёл к увеличению частоты травм. Самое частое проявление травм живота является кровотечение, по этому, гемоперитонеум диагностируется в 66-71% случаев. Диагностический перитонеальный лаваж при гемоперитонеуме охарактеризован как достаточно точный и быстрый метод, но инвазивный и теряет актуальность в последнее время. Ультразвуковое исследование современный метод, доступный, не инвазивный, высоко чувствительный, но зависящий от специалиста. Компьютерная томография и магнитно резонансное исследование являются современными и ультра чувствительными, но дорого стоящий и используется у стабильных больных. Лапароскопия охарактеризована как точный метод, с мини инвазивными лечебными возможностями

Hemoperitoneum – definition, pathophysiological, diagnostic considerations and evolution

Catedra Chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”Lucrarea prezintă definiţia hemoperitoneului, etiologia, diagnosticul şi unele elemente ce ţin de evoluţia hemoperitoneului. Hemoperitoneul neevacuat comportă două oportunităţi evolutive: una de absorbţie directă a eritrocitelor integrale în circulaţia limfatică, iar mai apoi în cea venoasă şi alta – de absorbţie a eritrocitelor hemolizate. Având în vedere consolidarea din ce în ce mai temeinică a managementului nonoperator al traumatismelor abdominale închise şi deschise ale organelor parenchimatoase, hemoperitoneul traumatic, cât şi acel spontan de etiologie non-traumatică determină necesitatea clară de studiere mai aprofundată a acestor fenomene, cît şi elaborarea şi fundamentarea anumitor recomandări în tratamentul conservativ aplicat acestor categorii de pacienţi.This study presents the definition, etiology, diagnosis and some elements concerning pathophysiology of hemoperitoneum. The blood which is not evacuated from peritoneal cavity will follow one of the two paths of evolution: one path is the direct absorption of the not hemolysate erythrocytes from the peritoneal cavity to the lymphatics and after to the venous system and other path of the absorption of the hemolysate erythrocytes. Given to consolidation of nonoperative management of blunt abdominal trauma and abdominal stab wounds, also the presence of postoperative hemoperitoneum and the spontaneous nontraumatic hemoperitoneum, there are delineated clear perspectives of the deeply study of this phenomenon and elaboration of recommendations for conservative treatment for this category of patients

Patternul interrelațiilor public-privat în asistența medicală spitalicească

Scopul. Identificarea patternelor de interrelații între prestatorii publici și privați de asistență medicală spitalicească pentru elaborarea unor recomandări de fortificare a colaborării intra-sectoriale. Obiective. Identificarea practicilor și recomandărilor internaționale în domeniul colaborării intra-sectoriale în sectorul spitalicesc prin analiza literaturii de specialitate; aprecierea percepției managerilor instituțiilor medicale spitalicești publice și private privind potențialul de colaborare și competiție între ei; identificarea cauzalității potențialelor disensiuni între medicii din cadrul instituțiilor medicale spitalicești private și cele de stat; analiza și compararea informației obținute, formularea concluziilor și elaborarea recomandărilor pentru fortificarea colaborării intra-spitalicești. Materiale și metode. Tipul studiului: descriptiv, selectiv, mixt (cantitativ și calitativ). Studiul a fost realizat prin chestionarea conducătorilor de instituții medicale spitalicești publice și private din Republicii Moldova, desfășurat în perioada lunilor decembrie 2021–martie 2022. Chestionarele au fost distribuite în cele 85 de instituții spitalicești din țară și au fost obținute 64 de răspunsuri valide. Componenta calitativă a studiului fiind realizată prin analiza răspunsurilor la întrebările deschise ale chestionarului. Metodele utilizate: istorică, sociologică, logică, statistică, matematică. Rezultate obținute. Parteneriatul public-privat (PPP) întrunește prin esență componentele ce țin de dezvoltarea comună sau mixtă pentru a promova inovarea țintind domeniile în care instituțiile publice nu fac față tendințelor moderne în asistența medicală spitalicească și necesităților pacienților în asistență medicală înalt calificată. Numărul parteneriatelor publice-private în domeniul asistenței medicale inițiate pe teritoriul țării constituie 11, inclusiv 4 de nivel național (servicii de diagnostic și laborator; servicii de dializă; servicii medicale de urgență; servicii de radioterapie). Luând în considerare termenul de 15 ani din momentul apariției posibilității legale de creare și dezvoltare a acestui tip de colaborare între sectorul public și privat, realizările în acest domeniu par a fi modeste, cu atât mai mult că în derulare sunt 7 proiecte. Prin urmare, se atestă o manifestare insuficientă a patternului de colaborare între sectorul public și cel privat prin prisma Parteneriatului Public-Privat (PPP). Tendința înregistrată este inversă celei din zona europeană unde „paturile for profit” din sistemul privat ating cote de până la 30% în sistemul spitalicesc. Nu sunt elaborate mecanisme legislative ajustate pentru specificul sectorului de sănătate în domeniul PPP, iar legea cu privire la PPP nu este consistent revizuită și adaptată. Autoritățile responsabile nu a reușit a elabora un plan de acțiuni și a prioritiza domeniile eligibile pentru inițierea PPP. Acestea, dar și alte cauze îngreunează procesul de interacțiune între sectorul public și cel privat. În cadrul studiului a fost evaluată „competiția inter-spitalicească” percepută de manageri prin prisma celor „5 forțe ale lui Porter”. Corespunzător, studiul relevă un pericol înalt perceput parvenit din partea furnizorilor de servicii și percepție înaltă a rivalității. Conducătorii de instituții spitalicești percep ca scăzute: forța de negociere a pacientului; pericolul intrărilor de noi concurenți pe piață; pericolul de substituție, fapt ce constituie avantaje competitive. Componenta studiului menită a identifica potențialele disensiuni a relevat că majoritatea respondenților au considerat că sectorul privat este mai favorizat prin faptul că pot selecta domeniile de activitate și populația țintă. Spitalele publice au percepția că sunt restrânse în capacitățile de remunerare a angajaților. Majoritatea respondenților au considerat că, din punct de vedere etic, instituțiile private sunt privite mai pozitiv comparativ cu cele publice. Orientarea către profit a spitalului este considerată corectă de către toate instituțiile private și majoritatea celor publice. Concluzii. Componenta de colaborare între sectorul spitalicesc public și privat este semnificativă în majoritatea țărilor Uniunii Europene, atingând cifre de până la 30% fiind în continuă creștere, spre deosebire de rezultatele înregistrate în sistemul național timp de 15 ani. Se atestă lipsa mecanismelor legislative ajustate pentru specificul sectorului de sănătate în domeniul parteneriatului public-privat. Patternul interrelațiilor dintre sectorul spitalicesc public și cel privat autohton este unul de competiție, percepută cu rivalitate înaltă, în special în municipiile țării. Modelul interactiv este subdezvoltat, atestându-se colaborare intra-sectorială rudimentară. Disensiunile existente agravează colaborarea intra-sectorială

Evaluation of intoxication, oxidant and antioxidant system biochemical indices in patients with traumatic hemoperitoneum and nonoperative management

Introducere. Problema traumatismului a fost și rămâne una de importanță majoră. Traumatismul sever ocupă stabil locul VI în structura mortalității gnerale. În același timp, în populația mai tânără de 35 de ani, traumatismul constituie cauza principală a deceselor și dizabilităților. Hemoperitoneul este unul dintre cele mai frecvente consecințe ale traumatismelor abdominale care se identifică în cca 80% cazuri. Totuși, datele literaturii nu sunt exhaustive și sistematizate privind impactul traumatismului, în general, și celui abdominal, în particular, cu și fără hemoperitoneu, asupra metabolismului, inclusiv, asupra intensității stresului oxidativ și capacității de protecție antioxidantă. Material și metode. A fost efectuat un studiu prospectiv în cadrul Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, în perioada 30 noiembrie 2011 – 01 decembrie 2016. În studiu au fost incluși 59 de traumatizați cu hemoperitoneu, care a fost diagnosticat și cuantificat prin metode imagistice (ultrasonografie și tomografie computerizată). Pacienții au fost divizați în 2 loturi, în baza volumului hemoperitoneului la spitalizare: lotul ≤500 ml (n¹=38) și lotul >500 ml (n²=21). Rezultate. Studiul efectuat a stabilit că nivelul seric al fierului total la pacienții cu hemoperitoneu se află în limitele valorilor de referință (6,63-28,28 µmol/l) în ambele loturi și pe durata întregului studiu – 1-a, a 3-a și a 5-7-a zi. Conținutul ceruloplasminei nu prezintă diferențe statistic semnificative la pacienții lotului II, comparativ cu cei din lotul I. Nu au fost identificate diferențe în nivelul de activitate antioxidantă totală la pacienții cu traumatisme și hemoperitoneu din ambele loturi, la toate etapele de studiu – 1-a, 3-a și a 5-7-a zi după traumă. Cercetarea a identificat valori semnificativ crescute ale NO în serul pacienților din ambele loturi, compartiv cu valorile de referință – 24,8±0,02 µmol/l la bărbați și 24,4±0,01 µmol/l la femei, ce atestă o amplificare a stresului nitrozativ. Valorile S-nitrozotiolilor la traumatizații lotului I are o dinamică analogică cu cea a NO, care la a 3-a zi au atins nivelul de 91% (p<0,001) de la cel inițial (la 1-a zi după traumă), iar la a 5-7a zi – de 84%, respectiv. Evaluarea nivelului PPOA la traumatizații cu hemoperitoneu a identificat diminuarea progresivă a acestuia în ambele loturi, modificările fiind statistic veridice doar la pacienții lotului I la a 5-7-a zi de la traumatism. La acești bolnavi s-a atestat o scădere cu 29% (p<0,05) a valorilor PPOA în serul sangvin. Concluzii. Tactica nonoperatorie în tratamentul hemoperitoneului posttraumatic la traumatizații stabili sau metastabili hemodinamic în lipsa altor indicații absolute pentru intervenție chirurgicală, este una sigură, cu evoluție favorabilă prin prisma parametrilor biochimici analizați.Introduction. The problem of trauma has been and remains of major importance. Severe trauma occupies the sixth place in the gernal mortality structure. At the same time, in the population younger than 35 years, trauma is the main cause of deaths and disabilities. Hemoperitoneum is one of the most common consequences of abdominal trauma that is identified in about 80% of cases. However, the literature data are not exhaustive and systemic about the impact of general and abdominal trauma without and with hemoperitoneum on metabolism, including the intensity of oxidative stress and antioxidant protection capacity. Material and methods. A prospective study was conducted at the Institute of Emergency Medicine, Chisinau, Republic of Moldova, from November 30, 2011 to December 1, 2016. The study included 59 traumatized with hemoperitoneum, which was diagnosed and quantified by imaging methods (ultrasonography and computed tomography). Patients were divided into two groups based on volume of hemoperitoneum at hospitalization: group ≤500 ml (n¹=38) and group >500 ml (n²=21). Results. The study found that total serum iron in patients with hemoperitoneum was within the reference values (6.63- 28.28 μmol/l) in both groups throughout the 1st study, the 3rd and 5-7 days. The content of ceruloplasmin did not show statistically significant differences in group II patients compared to those in group I. There were no differences in total antioxidant activity in trauma patients with hemoperitoneum in both groups at all study stages – 1st, 3rd and 5-7th day after trauma. The research identified significantly increased NO values in the serum of patients in both groups compared to baseline values – 24.8±0.02 μmol/l in men and 24.4±0.01 μmol/l in females, which proves an increase in nitrous stress. S-nitrosothiol values in group I trauma patients are analogous to that of NO, which at day 3 reached 91% (p<0.001) from baseline (day 1 post-traumatic) and at baseline 5-7th day – 84%, respectively. The evaluation of the AOPP level in trauma patients with hemoperitoneum identified its progressive diminution in both groups, the changes being statistically significant only in patients of group I at 5-7 days after the trauma. At these patients, attested serum levels of AOPP were less by 29% (p<0.05). Conclusions. Non-operative tactics in the treatment of posttraumatic hemoperitoneum in stable or metastabil hemodynamic traumatic patients, in the absence of other absolute indications for surgical intervention, is a safe one with favorable evolution in terms of the analyzed biochemical parameters

Nontherapeutical exploratory laparotomy vs hemoperitoneum solved nonoperatory: experitmental study by comparison

S.M.Ph.U. ”N. Testemitanu”, Chisinau, Republic of MoldovaIntroduction: The nonoperatory approach to patients with traumatic injuries of intraabdominal parenchymal organs with hemoperitoneum considering its local and systemic effects still represents an issue discussed and controversial because of yet unknown evolutionary aspects of hemoperitoneum. The morphological, biochemical and bacteriological analysis of hemoperitoneum solved nonoperatory in comparison to the changes induced exploratory laparotomy by means of experimental study. Materials and methods: 23 rats, divided in: group I (n=17) - hemoperitoneum with nonoperatory approach (HP-TNO), which has been introduced integral blood intraperitoneal (V=3.0 ml); group II (n=6) - exploratory laparotomy (LE). The rats were sacrificed after 25 days, the adhesion process were noted using knowm scores, biochemical and bacteriological modifications also. Results: Adhesions were observed in the entire LE group of rats (100%) and only in 13,3% HPTNO group (p<0,05). Adhesions in the LE group was vascularized and significantly thicker and more resistant (p<0,05), in LE group adhesions involved from 25% to 75% of the injured surface in comparison to HP-TNO group where adhesions involved only less than 25% surface from the initial place of blood inoculation. All 25 adhesions (in 6 rats) in the LE group were divided, according to Binda, as follows: 2 - gr. I, 15 - gr. II, and 8 - gr. Ill versus HP-TNO group with 2 - gr.I adhesions. The adhesions total score was significantly higher in LE group. The blood collected from rats was examined biochemically to determine medium molecular weight substances (SMMM), necrotic substances (SN), urea, serum iron and total protein. We found significantly higher level of SMMM in LE group (p<0,05), indicating increased protein degradation processes. It was established also an insignificant prevalence value of SN in LE group indicating increased inflammatory process. The peritoneal fluid and mesenteric lymph nodes cultures showed no bacterial growth, which means no bacterial translocation in both groups of rats. Conclusion: The experimental study demonstrates that nonoperatory treatment of hemoperitoneum does not involve additional risks and is less aggressive than nontherapeutic exploratory laparotomy this is confirmed by significantly lower adhesion process and biochemical indices showing predominance of degradation processes in rats with laparotomy. The negative bacteriological tests invalidate the bacterial translocation hypothesis under haemoperitoneum

Morphopathochemical changes in posttraumatic hemoperitoneum: experimental study

Catedra Chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepatopancreatobiliară, Laboratorul Biochimie ale USMF „Nicolae Testemiţanu”At the concerned experimental scientific research are presented the results of analysis of hemoperitoneal morphopathochemical modifications induced experimentally and the impact of absorption of hemoperitoneum on the hemostasis. Meanwhile, through experimental laparotomy and hemoperitoneum, comparatively it is analysed the advantages of nonoperative approach in the management of solid intraabdominal organ injuries, through pertinent statistical observations offering new answers on certain hypothesis extremly discussed in the literature. În cercetarea ştiinţifică experimentală în cauză sunt prezentate rezultatele analizei modificărilor morfopatochimice ale hemoperitoneului indus experimental şi al impactului absorbţiei acestuia asupra homeostaziei. În acelaşi timp se analizează comparativ prin intermediul laparotomiei pe cale experimentală şi a hemoperitoneului avantajele tacticii nonoperatorii de rezolvare a leziunilor traumatice ale organelor parenchimatoase, prin constatări statistice pertinente oferindu-se răspunsuri inedite asupra anumitor ipoteze extrem de discutate în literatura de specialitate

Studiul hemoperitoneului experimental – evaluarea procesului aderenţial intraperitoneal

Rezumat Modelarea experimentală a hemoperitoneului şi studierea consecinţelor acestuia a fost efectuată pe 23 şobolani, divizaţi în 2 loturi cu hemoperitoneu neoperat (HPN) şi cu laparotomie exploratorie (LE). Toţi şobolani din grupul LE - 6(100%) cazuri şi 2(13,3%) şobolani din grupul HPN au prezentat aderenţe. În grupul HPN doar la 2 şobolani s-a determinat câte o aderenţă subţire, iar procesul aderenţial manifestat prin aderenţe dense şi vascularizate a fost mai marcat în grupul LE (p<0,0001). Valoarea medie a scorului total de aderenţe în grupul HPN constituie 0,4±1,06, iar în grupul LE – 6,81±0,84, ceea ce constituie o diferenţă semnificativă (p<0,001). Analiza comparativă a celor două loturi experimentale evidenţiază prevalarea semnifi cativă atât calitativă, cât şi cantitativă a procesului aderenţial în lotul supus laparotomiei comparativ celui cu hemoperitoneu. Experimental modeling and study of the consequences of hemoperitoneum was performed on 23 rats divided into 2 groups with an intact haemoperitoneum (IHP) and exploratory laparotomy (EL). All the rats of the group EL - 6 (100%) cases and 2 (13.3%) cases of the IHP group submitted adhesions. Only 2 rats from IHP group showed a single thin adhesion, on the contrary, adhesion process manifested by thick and vascularized adhesions was manifestly marked in EL group (p<0,0001). The average value of total adhesion score in IHP group was 0,4±1,06, by comparison with 6,81±0,84 in EL group, which is a representative statistical difference (p<0,001). A comparative analisys of these two experimental groups highlights quantitaive and qualitative prevalation of adhesion process in laparotomy group. Экспериментальное моделирование гемоперитонеума, а так же изучение его последствий, было произведено на 23 крысах разделённых на 2 группы: с неоперированным гемоперитонеумом (HPN) и с диагностической лапаротомией (LE). У всех 6(100%) крыс из группы с лапаротомией, а так же у 2-х(13,3%) из группы с ованным гемоперитонеумом были обнаружены спайки. В группе HPN всего лишь у 2-х животных были обнаружены по одной тонкой спайке, в сравнении с явно более выраженным спаечным процессом, представленным плотными и васкуляризированными спайками (p<0,0001). Среднее значение общего счёта спаечного процесса в группе HPN составляет 0,4±1,06, в сравнении со средним значением общего счёта спаечного процесса в группе LE который составляет 6,81±0,84, то, что является статистически значимым различием (p<0,001). Сравнительный анализ обеих экспериментальных групп подчёркивает качественное и количественное, существенное преобладание спаечного процесса в группе животных с лапаротомией