Protecţia miocardului în operaţiile pe inima deschisă la copiii mici: factori preoperatorii şi menajarea circulaţiei extracorporale. Revista literaturii

În timpul clampării aortei (Ao) cu circulaţia extracorporală (CEC), inima este izolată de perfuzia restului corp uman. Chirurgul este dator să asigure protecţia adecvată a miocardului şi în acelaşi timp să dispună de câmpul operator ideal pentru corecţia chirurgicală cât mai bună. Este importantă şi asigurarea condiţiilor de păstrare a rezervelor de oxigen în miocard, a glucozei şi a altor substraturi hidrocarbonice, fosfaţilor superenergetici, altfel toate substanţele numite se vor epuiza rapid şi va apărea afectarea ireversibilă. Protecţia miocardică cere de la echipa operatorie (chirurg, anestezist, perfuzionist) înţelegerea clară a problemei clinice şi cunoaşterea perfectă a întregii game de tehnici de protecţie miocardică. Această revistă a literaturii concretizează principiile protecţiei miocardului şi ultimele succese ale tehnicilor de protecţie a miocardului în timpul CEC-ului la copiii mici

Temperatura optimală în operaţiile cu circulaţie extracorporală şi protecţia cerebrală (Revista literaturii)

Scopul studiului este determinarea parametrilor optimali ai temperaturii sângelui în bypassul cardiopulmonar (BCP) cu referinţă la protecţia creierului. A fost efectuată prospecţiunea literaturii în conformitate cu factorii posibili de influenţă: hipotermia moderată, hipotermia profundă cu arest circulator, hipotermia. Accentul a fost pus pe gradientul şi gradul de încălzire, stabilindu-se ca optimală limita de încălzire a sângelui la ieşire din oxigenator la nivelul de până la 37°C. Pentru operaţiile cardiochirurgicale cu arest circulator este recomandat un gradient dintre temperatura sângelui din returul venos şi cel arterial la ieşirea din oxigenator ce nu va depăşi 10°C. Rămân controversate datele referitoare la acţiunea hipotermiei asupra creierului. Lipsesc date consistente despre necesitatea ieşirii din BCP la temperatura de 34°-35°C. Totuşi, monitorizarea strictă a temperaturii pe tot parcursul BCP rămâne ca o condiţie obligatorie pentru prevenirea disfuncţiilor cerebrale ulterioare

Сокращение использования компонентов крови в кардиохирургии с искусственным кровообращением у детей с массой тела менее 20 кг

Reduction of homologous blood usage in open heart infant surgeryActualitatea. Atât chirurgia cardiacă însuși, cât și caracteristicile tehnice ale setului pentru asigurarea circulaţiei extracorporală (CEC) necesită utilizarea de sânge de la donatori în aparatul de CEC, care implică o serie de riscuri pentru pacienții cu masa corporală mică. Scopul. Explorarea posibilităţilor de reducere a volumului de transfuzii ale sângelui homolog la copiii cu greutatea mai mică de 20 kg operați pentru rezolvarea malformațiilor cardiace congenitale. Material şi metode. 250 de copii (131 băieți, 119 fete), cu greutatea mai mică de 20 kg (20.45 ± 3.15) şi 3,4 ± 1.7 ani - vârsta medie, cu vicii cardiace congenitale, care au suportat intervenții chirurgicale în condiţii de CEC, au fost divizați în două grupuri: de studiu (125 copii) și de control (125 copii). Grupul de control a suportat un CEC convențional prin suplimentarea primingului cu concentrat eritrocitar homolog, pe când în grupul de studiu s-a efectuat substituirea retrogradă a primingului cu sânge autolog prin aortă (metoda RAP). Rezultate. Postoperator nu s-a efectuat hemostază chirurgicală și letalitatea spitalicească era 0%. Pierderea de sânge a reprezentat 6,2 ml / kg / 24 ore. Transfuzia postoperatorie a sângelui homolog (masă eritrotară) au necesitat 73 de copii, care reprezintă doar 29,2% din întregul lot de pacienți. Numărul copiilor care au primit transfuzie în CEC a fost mai mic în grupul RAP, decât în grupul de control intraoperator (0,54 ± 0,17 vs 1,48 ± 0,68 unități, P = 0,03) și postoperator (0,94 ± 0,54 vs 1,69 ± 0,69 unități, P = 0,15). Nu s-au înregistrat diferențe semnifi cative în durata CEC, clampului aortic și valoarea lactatului între cele două grupuri (P> 0,05). Durata afl ării în secția ATI și în spital au fost similare. Concluzii. Utilizarea metodei RAP pentru umplerea circuitului de CEC, poate diminua necesitatea transfuziei de sânge perioperator în chirurgia cardiacă infantilă.Сокращение использования компонентов крови в кардиохирургии с искусственным кровообращением у детей с массой тела менее 20 к

Strategia reducerii utilizării componentelor sanguine în chirurgia cardiacă cu circulaţia extracorporală la copiii cu greutatea mai mică de 10 kg

Scopul: de a investiga care sunt condiţiile pentru gestionarea cu succes a by-passului cardiopulmonar (BCP) la copiii cu greutate mică, fără sau cu transfuzarea unei cantităţi minim posibilă de sânge. În perioada octombrie 2012 şi octombrie 2014 au fost operaţi 150 de pacienţi cu boli cardiace congenitale, cu greutatea mai mică de 10 kg, folosind oxigenatoare cu fi ltru arterial încorporate sau anexat. Cantitatea de volum de priming a fost mai mică de 300 ml. Activitatea microembolilor gazoşi (GME) în segmentul oxigenator / fi ltru a fost examinată folosind Hatteland CMD20 Microemboli Counter. Rezultate: La sfârşitul operaţiei tot sângele din circuitul CPB fost recuperat de pacient utilizând ultrafi ltrarea modifi cată şi diureza. Valoarea minimă a hematocritului a fost de 23%. Letalitate a constituit 4% (6 pacienţi). Complicaţii neurologice majore în lotul de studiu nu au avut loc. Doar 11 copii au fost evaluaţi pentru agitaţie în timpul aflării în secţia de terapie intensivă, în opinia noastră, cauzată de GME şi, nu de hemodiluţie. Conform altor studii, GME sunt sursă majoră de probleme ,,invizibile” după BCP. Datele obţinute au arătat posibilitatea efectuării cardiochirurgiei cu BCP la copiii mai mici de 10 kg cu utilizare minimă de sânge

Sindromul de răspuns inflamator sistemic. Strategiile antiinflamatorii în cardiochirurgie

Operaţiile pe cord deseori se asociază cu dezvoltarea sindromului de răspuns inflamator sistemic. Acest fenomen este variabil clinic şi poate fi diagnosticat prin aprecierea în plasmă a indicilor principali de inflamaţie, cum sunt complementul, citokinele şi factorii de adhezie. Luând în considerare că sindromul inflamator poate afecta organele majore, în ultimul timp au fost descrise mai multe strategii antiinflamatorii, având ca scop diminuarea răspunsului inflamator sistemic. Scopul studiului este de a analiza datele din literatura de specialitate recentă consacrată problemei sus-numite. În particular, sunt elucidate efectele antiinflamatorii ale diferitor metode [by-pass aortocoronarian fără circulaţie extracorporală (CEC), hemofiltrarea, filtraţia leucocitară] şi ale diverşilor agenţi farmacologici cu acţiune antiinflamatorie [utilizarea corticosteroizelor, aprotininei, inhibitorilor fosfodiesterazei, dopexaminului, H2 antagonişti şi inhibitorilor enzimei de conversie (IEC)]

Insuficienţa mitrală, defect septal ventricular şi anevrism al ventriculului stâng după traumatism toracic închis. prezentare de caz. Revista literaturii

Se raportează un caz de pacient operat după traumatism închis de torace complicat cu insuficienţă de valvă mitrală, defect septal ventricular şi anevrism de ventricul stâng. Diagnosticul a fost precizat cu ajutorul metodelor tradiţionale. Operaţia a fost efectuată în condiţiile circulaţiei extracorporeale şi hipotermie moderată. Gestul operator se compunea din plastia defectului septal ventricular cu un petec de Dacron, anuloplastia valvei mitrale cu suturarea pilierului postero-medial rupt, implantare de inel de suport, rezecţia anevrismului antero-apical cu remodelarea ventriculului stâng după Dor. Pacientul a avut o perioadă postoperatorie fără complicaţii şi a fost externat la a 11-a zi după operaţie. În baza analizei publicaţiilor ştiinţifi ce la temă şi al experienţei proprii se discută algoritmul optimal de tratament al acestor pacienţi, inclusiv: incidenţa astfel de cazuri, metodele de diagnostic, indicaţiile operatorii, tehnica chirurgicală. Se aduc recomendaţii vizând tehnica chirurgicală la aceşti pacienţi. Experienţa noastră atestă că unicul tratament efi cace al pacienţilor cu traumatism toracic închis complicat cu ruptură de sept interventricular şi de piler mitral, asociat cu anevrism de ventriculul stâng este chirurgical. Rezultatele operaţiei depind de termenii în care a fost efectuată corecţia şi de o tehnică chirurgicală adaptată

Cardioplegia caldă sangvină suplimentată cu Mg++

Studiul urmăreşte evaluarea efi cacităţii cardioplegiei intermitente sangvine calde, suplimentate cu Mg pentru o protecţie mai durabilă şi adecvată a miocardului în timpul stopului cardiac. A inclus două grupuri de pacienţi: I – cu utilizarea cardioplegiei intermitente reci cristaloidsangvine (8-10oC) şi grupul II, – la care temperatura a fost menţinută la 35,5±1,1°C, cu aplicarea cardioplegiei calde sangvine în conformitate cu protocolul Calafi ore (1995) şi Casalino. (2008), ulterior modifi cat de noi prin adăugarea de sulfat de magneziu la toate porţiile de cardioplegie şi extinderea perioadei de ischemie până la 25 de minute. Efi cacitatea protecţiei miocardice a fost evaluată în baza parametrilor clinici, funcţionali, enzimatici şi morfologici. Miocardul a suferit mai puţin din cauza ischemiei în grupul II, fapt confi rmat şi prin diferenţele semnifi cative ale CK NAC şi CK-MB (

Închiderea amânată a sternului după corecţia radicală a unei malformaţii cardiace rare

Prezentăm un caz al unui copil cu vârsta de 10 luni, care suferea de o MCC complexă – VS cu cale dublă de ieşire, în care aorta ascendentă şi AP pornesc de la VS, în prezenţa DSV, fără graniţe bine conturate. Sternul a fost închis defi nitiv la a 7-a zi postoperatorie, după stabilizarea completă a hemodinamicii. Menajarea postoperatorie a pacientului, cu folosirea tehnicii „sternului deschis”, este simplă, necostisitoare, efi cientă şi ajută la prevenirea pseudotamponadei după corecţiile cardiochirurgicale, în condiţiile de CEC, diminuând considerabil mortalitatea după corecţia chirurgicală a MCC complexe. Timpul optim de închidere a sternului rămâne la discreţia chirurgului. Practic, nu au fost înregistrate cazuri de complicaţii septice

Evaluarea particularităţilor de vârstă şi a modificărilor hemodinamice la pacienţii cu defect septal atrial conform parametrilor cateterismului cardiac

În perioada anilor 1988-2009, în secţia Chirurgia malformaţiilor cardiace congenitale au fost operaţi 813 pacienţi cu DSA. Din totalul de pacienţi operaţi, 167 (20,5%) aveau vârsta între 19 şi 59 de ani şi 646 – cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani. Evaluarea hemodinamică prin cateterismul cardiac şi angiocardiografi e a fost efectuată la 40 de pacienţi, cu vârsta de 2-59 ani, cu scop de determinare a presiunilor în părţile drepte ale cordului, a rezistenţei vasculare pulmonare, a gradului şi reversibilităţii HTP şi a posibilităţii intervenţiei chirurgicale

Одножелудочковая коррекция сложных врожденных пороков сердца с «обедненным» и увеличенным легочным кровотоком

Univentricular repair for complex congenital heart defects with restrictive pulmonary blood flow and pulmonary hypertension„Ventricul unic“ al inimii este una dintre cele mai difi cile probleme de chirurgie cardiacă pediatrică și cardiologie. De obicei, acești pacienți necesită operații în mai multe etape. Scopul: Evaluarea rezultatelor tratamentului chirurgical al pacienților cu defecte cardiace complexe. Material și metode. Pentru corectarea VU în mai multe etape au fost selectați 89 de pacienți, cu vârsta de la 1 zi la 30 de ani, cu următoarele patologii: atrezia valvei tricuspide (17), atrezia valvei mitrale (5), ventricul cale dublă de intrare (14), canal atrio-ventricular cu ventricule nebalansate (9) ventricul drept unic cu cale dublă de ieșire și defect al septului interventricular „noncommited” (2), cu anomalia tip Ebstein (2). Rezultate. Au fost efectuate total 95 de operații. La creșterea fl uxului sanguin pulmonar se practica îngustarea arterei pulmonare. La 6 pacienți cu ASD restrictiv - atrioseptostomiya: 5 - în condiții de CEC, iar 1 – fără. La 23 de pacienți după operația Glenn și Fontan s-a observat o acumulare de lichid în cavitatea pleurală care a necesitat drenaj timp de 3-5 zile, restul - timp de 6-30 zile după intervenția chirurgicală. Hilotorax-ul s-a dezvoltat la 4 pacienți după intervenție, iar într-un caz în s- a dezvoltat spontan dupa o lună după operație. În toate cazurile, operația Fontan a fost realizată prin modifi carea tunelării laterale. Articolul discută indicațiile, criteriile de selecție și tipurile de tratament chirurgical, precum și evoluția acestora. Se discută, de asemenea, rezultatele pe termen lung și imediate și complicațiile operației Fontan. Concluzii. Corecția univentriculară îmbunătățește starea funcțională a pacienților. Rezultatele operațiilor nu sunt nemijlocit determinate de tipul intervenției chirurgicale, dar, de asemenea, depind de anatomia defectului și starea funcțională. Progrese suplimentare în tratarea acestei patologii este legată nu numai de îmbunătățirea tehnicilor chirurgicale, dar și de terapia medicală, și de selectarea pacienților.Одножелудочковая коррекция сложных врожденных пороков сердца с «обедненным» и увеличенным легочным кровотоко