SCREENINGUL BOLII CELIACE ÎN HEPATITELE CRONICE VIRALE C

Înţelegerea relaţiei dintre agenţii infecţioşi şi autoimunitate pentru diagnosticarea precoce şi, de asemenea, prevenirea bolii celiace, precum şi a implicaţiilor clinice ale acesteia în cursul tratamentului cu interferon

CARDIOMIOPATIA DILATATIVĂ LA COPIL – ASPECTE EVOLUTIVE SUB TRATAMENT CU CARVEDILOL

În cardiomiopatiile dilatative, carvedilolul poate reprezenta o resursă terapeutică, dar experienţa la copil este limitată. Obiective. Studiul evoluţiei clinice şi ecocardiografi ce a cardiomiopatiilor dilatative ale copilului neresponsive la tratamentul convenţional cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, diuretice, digoxin, care au necesitat asocierea carvedilolului; studiul farmacocineticii carvedilolului la copii. Material şi metodă. 16 copii cu cardiomiopatie dilatativă severă şi fracţie de ejecţie a ventriculului stâng ≤ 31% au fost evaluaţi clinic prin scor ROSS / NYHA şi ecocardiografi c. Măsurarea carvedilolului în plasma umană s-a efectuat la 7 subiecţi, utilizând cromatografi a de lichide de înaltă performanţă, asociată cu spectrometria de masă, metoda standardului extern. Rezultate. Dintre cei 16 copii cu cardiomiopatii dilatative trataţi cu carvedilol ca medicaţie adjuvantă terapiei convenţionale, 14 au evoluat spre ameliorare clinică şi ecocardiografi că şi doi spre deces. Clinic, copiii au tolerat bine carvedilolul, scorul NYHA s-a ameliorat, iar fracţia de ejecţie a ventriculului stâng a crescut de la sub 31%, la peste 40%. Studiul farmacocineticii carvedilolului a dovedit că viteza de absorbţie nu se modifi că odată cu creşterea dozei administrate. Timpul de atingere a concentraţiei maxime a fost identic pentru toţi subiecţii. Timpul de înjumătăţire mediu a fost de 2,88 ore, mai mic decât la adulţi. Timpul mediu de rezidenţă al carvedilolului în organism a fost 4,28±1,52 ore. Concluzii. La vârsta pediatrică, cardiomiopatiile dilatative neresponsive la tratament convenţional cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, diuretice, digoxin au benefi ciat de adiţionarea carvedilolului, cu ameliorarea scorului NYHA/ROSS şi a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng. Studiul farmacocineticii carvedilolului la copii a evidenţiat timpul de înjumătăţire mediu al carvedilolului de 2,88 ore şi timpul mediu de rezidenţă în organism de 4,28±1,52 ore

EFICIENŢA OXIGENOTERAPIEI PRIN IZOLETA LA SUGARUL CU INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE ACUTĂ

Oxigenoterapia este principala metoda de tratament în insufi cienţa respiratorie acută la copil. Metoda administrării oxigenoterapiei cu izoleta la sugar reprezintă o metodă frecvent folosită în practica pediatrică. Obiective. Evaluarea efi cacităţii oxigenoterapiei administrate cu izoleta la sugarul cu insufi cienţă respiratorie acută de cauză pneumogenă prin compararea a două metode de măsurare a saturaţiei în oxigen a hemoglobinei: din sânge capilar arterializat şi prin pulsoximetrie. Material şi metodă. Au fost luaţi în studiu 30 de sugari, cu insufi cienţă respiratorie acută de cauză pneumogenă. S-a utilizat un scor clinic de apreciere a insufi cienţei respiratorii acute, care evaluează frecvenţa respiratorie, bătaia aripioarelor nazale, tiraj, cianoza, senzoriu, înainte şi după oxigenoterapie. Din sângele capilar arterializat s-a măsurat presiunea parţială a oxigenului şi saturaţia în oxigen a hemoglobinei şi s-a citit cu analizorul Automatic Blood Gas System. Concomitent s-a măsurat şi saturaţia în oxigen a hemoglobinei utilizând puls oximetrul. Măsurătorile au fost efectuate înaintea iniţierii terapiei cu oxigen şi după 30 de minute şi 60 de minute de la iniţierea oxigenoterapiei. Rezultate. Comparativ cu valorile bazale, înregistrate înaintea iniţierii oxigenoterapiei, s-a înregistrat ameliorarea semnifi cativă statistic a scorului clinic atât la 30 de minute cât şi la 60 de minute după instituirea terapiei cu oxigen (p < 0,001). Ameliorarea a fost mai amplă la 60 de minute. Presiunea parţială a oxigenului a avut un trend ascendent semnifi cativ sta tistic atât la determinarea la 30 de minute cât şi la 60 de minute (p < 0,001). Pentru ambele metode de măsurare ale SaO2 au fost înregistrate creşteri semnifi cative statistic (p < 0,001) ale acestei variabile după 30 respectiv 60 de minute. Concluzii. Oxigenoterapia administrată cu izoleta ameliorează insufi cienţa respiratorie acută evaluată prin scor clinic. Administrarea oxigenoterapiei cu izoleta la sugar creşte semnifi cativ valorile presiunii parţiale a oxigenului şi a saturaţiei în oxigen a hemoglobinei măsurată din sânge capilar, precum şi valorile saturaţiei în oxigen a he moglobinei determinate cu pulsoximetrul atât la 30 de minute, cât şi la 60 de minute. Creşterile celor trei parametri sunt mai ample la 60 de minute. Există o concordanţă semnifi cativă statistic între valorile saturaţiei în oxigen a hemoglobinei determinată din sânge capilar şi prin pulsoximetrie în toate determinările

Evaluation of NT-proBNP in children with heart failure younger than 3 years old

Introduction. Heart failure (HF) is characterized by neuroendocrine activation. The cardiac natriuretic hormones, including atrial natriuretic peptide (ANP) and brain natriuretic peptide (BNP), together with their related pro-peptides (proANP and proBNP) represent a group of peptide hormones produced by the heart. A normal NT-proBNP level has a high negative predictive value for heart failure. The use of NT-proBNP testing is helpful in diagnosing acute HF in the emergency care setting, allowing an early and optimal treatment. The purpose of this study is to assess the prognostic value of NT-proBNP in heart failure in children younger than 3 years old and to establish whether it correlates with the NYHA/Ross functional class and left ventricle systolic function