Evaluarea complicaţiilor neurologice la pacientul cu spondilită anchilozantă – Accent pe afectarea lombară

Spondilita anchilozantă (SA) este o boală reumatismală inflamatorie cronică, care afectează în principal scheletul axial și cutia toracică. Studii de specialitate au subliniat pentru stadiile avansate afectarea neurologică marcată, reprezentată prin: stenoza de canal medular (afectarea segmentului cervical sau lombar cu mielopatie sau radiculopatie secundară), sindrom de coadă de cal și subluxaţie atlaso-occipitală. Obiective: În studiul de faţă ne-am propus să evaluăm manifestările neurologice ale pacientului diagnosticat cu SA, ca rezultat a remanierii structurilor segmentului lombar

Rolul ecografiei în evaluarea patologiei neuromusculare

Ecografia musculară a dobȃndit un loc important ȋn diagnosticul şi managementul diferitelor afecţiuni neuromusculare datorită avantajelor sale (uşor de efectuat, ieftină, neinvazivă, repetabilă, nu necesită expunerea la radiaţii şi poate fi efectuată şi ȋn dinamică). Deşi, nu există studii pe serii mari de pacienţi fiecare afecţiune neuromusculară prezintă modificări specifice la examenul ecografic ce pot fi utile pentru diagnosticul diferenţial. Lucrarea de faţă ȋşi propune să treacă ȋn revistă posibilităţile şi limitările ultrasonografi ei şi valoarea sa ȋn evaluarea patologiei neuromuscular

Aspecte ale potenţialelor evocate auditive în spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă (SA) este o afecţiune infl amatoare osteoarticulară, în care afectarea porţiunii cervicale a coloanei vertebrale este frecventă. Nu în puţine cazuri pacienţii cu această afecţiune acuză simptome care justifi că examenul neurologic, evidenţiindu-se mielopatie vertebrală cervicală, sindroame radiculare cervicale sau sindroame de trunchi cerebral. Lucrarea prezintă 14 pacienţi internaţi și investigaţi în Clinica de Reumatologie a Spitalului de Recuperare Iași, diagnosticaţi cu SA și cu simptome de trunchi cerebral. A fost efectuată înregistrarea potenţialelor evocate auditive (PEA) urmărindu-se latenţa intervalelor I-III și III-V, constatându-se modifi cări unilaterale în 57,2% din cazuri (interval I-III alungit – 28,6%, inteval III-V alungit – 21,4%, latenţa crescută a undei I – 7,2%) și bilaterale în 28,6% din cazuri (intervale I-III alungite – 14,3%, intervalele I-III și III-V alungite – 14,3%). Mecanismul prin care SA determină modifi cări ale PEA rămâne necunoscut. O ipoteză de lucru a fost aceea că modifi cările porţiunii cervicale afectează artera vertebrală. SA este o boală studiată de reumatologi, dar modifi cările induse de aceasta depășesc graniţele reumatologiei

Rolul potenţialului evocat, obţinut prin stimulare magnetică, în explorarea măduvei spinării

Analiza stării funcţionale a căilor motorii de la nivelul măduvei spinării este foarte importantă pentru neurologia clinică. Datorită poziţiei sale anatomice, măduva este difi cil de investigat prin metode neurofi ziologice uzuale. Metodele actuale de neurovizualizare nu permit întotdeauna obţinerea unei corelaţii clare între leziunile aparente imagistic și cauza dezvoltării simptomatologiei neurologice. Obiectivarea unei disfuncţii, ca și diferenţierea între afectarea măduvei sau a structurilor periferice (ca rezultat al iritaţiei, traumatizării sau compresiunii), poate fi importantă în diagnostic și în alegerea terapiei. Informaţiile structurale furnizate de metodele imagistice nu sunt sufi ciente pentru aprecierea impactului funcţional. Stimularea magnetică transcraniană este o metodă neinvazivă și nedureroasă, care asigură investigarea tractului corticospinal la orice nivel, aducând informaţii privind statusul funcţional al acestuia. Printre bolile sistemului nervos pentru care metoda stimulării magnetice este utilă se numără modifi cările degenerative (mielopatii), bolile reumatologice infl amatorii (de ex., spondilartrita anchilozantă), traumatismele coloanei vertebrale sau măduvei, demielinizările etc

Influenţa stimulării electrice funcţionale asupra excitabilităţii corticale la pacienţii cu boala Parkinson

The functional evaluation of the pyramidal tract is very important in neurology. Because of its anatomical position, the spinal cord is diffi cult to investigate by usual neurophysiological methods. Imagistic techniques can only show structural damage (presence or absence of morphological abnormalities of the spinal cord), and provide limited information regarding etiology or functional impact. The lack of correlation between imagistic lesions and symptoms is not uncommon. Certifi cation of the disfunction, as well as differentiation between spinal and root damage (following compression, irritation, trauma) may hold an important role in diagnosis and therapeuthical approach. Magnetic stimulation represents a non-invasive and painless technique able to assess the cortico-spinal tract at any level, and able to provide clear data about its function. This method is useful in degenerative myelopathy, rheumatological inflammatory diseases (ex. ankylosing spondylitis), radiculopathy, spinal trauma, demielination, etc

Therapeutic use of Nicergoline

The ergot alkaloid derivative nicergoline became clinically available about 35 years ago in the 1970s. Nicergoline has a broad spectrum of action: (i) as an al-adrenoceptor antagonist, it induces vasodilation and increases arterial blood flow; (ii) it enhances cholinergic and catecholaminergic neurotransmitter function; (iii) it inhibits platelet aggregation; (iv) it promotes metabolic activity, resulting in increased utilization of oxygen and glucose; and (v) it has neurotrophic and antioxidant properties. Acting on several basic pathophysiological mechanisms, nicergoline has therapeutic potential in a number of disorders. This article provides an overview of the published clinical evidence relating to the efficacy and safety of nicergoline (30 mg twice daily) in the treatment of dementia (including Alzheimer's disease and vascular dementia) and vascular and balance disorders. For dementia of different aetiologies, the therapeutic benefit of nicergoline has been established, with up to 89% of patients showing improvements in cognition and behaviour. After as little as 2 months of treatment, symptom improvement is apparent compared with placebo, and most patients are still improved or stable after 12 months. Concomitant neurophysiological changes in the brain indicate (after only 4-8 weeks' treatment) improved vigilance and information processing. In patients with balance disorders, mean improvements of 44-78% in symptom severity and quality of life have been observed with nicergoline. Although clinical experience with nicergoline in vascular disorders is limited to relatively shortterm, small-scale studies, it has been successfully used in rehabilitation therapy of patients with chronic ischaemic stroke. Open-label evaluations suggest that nicergoline may also be valuable in glaucoma, depression and peripheral arteriopathy. Adverse events of nicergoline, if any, are related to the central nervous system, the metabolic system and the overall body. Most are considered typical symptoms of ergot derivatives. Because of their generally mild and transient nature, treatment discontinuations occur relatively infrequently. The efficacy of nicergoline combined with a favourable safety and tolerability profile at commonly applied doses (60 mg/day) make this agent a valuable therapy in patients with mild to moderate dementia, vascular diseases and balance disorders

Usefulness of virtual chromoendoscopy in the evaluation of subtle small bowel ulcerative lesions by endoscopists with no experience in videocapsule

BACKGROUND AND STUDY AIMS: In videocapsule endoscopy examination (VCE), subtle variations in mucosal hue or pattern such as those seen in ulcerations can be difficult to detect, depending on the experience of the reader. Our aim was to test whether virtual chromoendoscopy (VC) techniques, designed to enhance the contrast between the lesion and the normal mucosa, could improve the characterization of ulcerative mucosal lesions. PATIENTS AND METHODS: Fifteen trainees or young gastroenterologists with no experience in VCE were randomly assigned to evaluate 250 true ulcerative and 100 false ulcerative, difficult-to-interpret small bowel lesions, initially as white light images (WLI) and then, in a second round, with the addition of one VC setting or again as WLI, labeling them as real lesions or artifacts. RESULTS: On the overall image evaluation, an improvement in lesion characterization was observed by adding any chromoendoscopy setting, especially Blue mode and FICE 1, with increases in accuracy of 13\u200a% [95\u200a%CI 0.8, 25.3] and 7.1\u200a% [95\u200a%CI\u200a-\u200a17.0, 31.3], respectively. However, when only false ulcerative images were considered, with the same presets (Blue mode and FICE 1), there was a loss in accuracy of 10.7\u200a% [95\u200a%CI\u200a-\u200a10.9, 32.3] and 7.3\u200a% [95\u200a%CI\u200a-\u200a1.3, 16.0], respectively. The interobserver agreement was poor for both readings. CONCLUSIONS: VC helps beginner VCE readers correctly categorize difficult-to-interpret small bowel mucosal ulcerative lesions. However, false lesions tend to be misinterpreted as true ulcerative with the same presets. Therefore care is advised in using VC especially under poor bowel preparatio